Stabilire program vizitare minor. Sentința nr. 2099/2015. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2099/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI la data de 18-02-2015 în dosarul nr. 2099/2015
Dosar nr._/303/2014
Romania
Judecatoria Sectorului 3 Bucuresti
Sentinta civilă nr. 2099
Sedința publică din data de 18.02.2015
Instanta constituită din:
Președinte: G. C.
Grefier: C. B.
Pe rol soluționarea cauzei civile formulata de reclamanta P. L., în contradictoriu cu pârâtul P. B.-F. și Autoritatea Tutelară din cadrul PRIMĂRIEI S. 3 BUCUREȘTI, având ca obiect “stabilire program vizitare minor”.
La apelul nominal facut în ședință publică, pe lista de amânări fără discuții, au răspuns reclamanta reprezentată de avocat care depune împuternicire avocațială la dosar și pârâtul reprezentat de avocat care depune împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind Autoritatea Tutelară S. 3.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a facut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că prin serviciul Registratură la data de 09.02.2015 a fost depusă adresă emisă de către Consiliul Local G. iar la data de 10.02.2015 a fost depusă la dosar adresa emisă de către Primăria Jilava, după care,
Pârâtul, prin avocat, arată că la data de 03.12.2014 a depus la dosar, prin Cargus, întâmpinare și cerere reconvențională, care însă nu se găsesc la dosar, astfel că solicită amânarea cauzei pentru a lua legătura cu cei de la Cargus și a rezolva problema.
La interpelarea instanței pârâtul, prin avocat, arată că partea locuiește, în fapt, în Sectorul 4.
Instanța, în temeiul disp. art. 131 Cod proc.civ., pune în discuție stabilirea competenței de soluționare a cauzei.
Reclamanta, prin avocat, solicită comunicarea întâmpinării și cererii reconvenționale formulate în cauză, prin e-mail, pentru a lua și aceasta cunoștință de conținutul acestora, însă arată că insistă în stabilirea competenței de soluționare a cauzei, întrucât Judecătoria S. 3 București este instanța competentă potrivit disp. art. 114 Cod proc.civ., la momentul introducerii acțiunii persoana ocrotită locuia în sectorul 3, astfel că potrivit disp. art. 107 alin. 2 Cod proc.civ., Judecătoria S. 3 București este instanța competentă să soluționeze pricina.
Pârâtul, prin avocat, arată că lasă la aprecierea instanței stabilirea competenței.
Instanța, constată că pârâtul locuiește în sectorul 4, astfel că invocă, din oficiu, excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei S. 3 București, în speță nefiind aplicabile disp. art. 114 Cod proc.civ., ci disp. art. 107 Cod proc.civ., nefiind vorba de o persoană ocrotită, și reține cauza în vederea soluționării excepției necompetenței teritoriale a Judecătoriei S. 3 București.
INSTANȚA,
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei S. 3 București, la data de 02.10.2014, reclamanta P. L. în contradictoriu cu pârâtul P. B.-F. si Autoritatea Tutelara S. 3, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună stabilirea următorului program în care pârâtul să petreacă timpul cu minora P. I.: pe durata vacanței de vară în perioada 10-31 august, pe durata programului școlar, în primul sfârșit de săptămână al fiecărei luni, în perioada vineri orele 17.30-duminică orele 19:00, cu preluarea copilului minor și, respectiv, întoarcerea sa la locuința acesteia, pe durata vacanței de iarnă și vacanței de Paști, alternativ cu aceasta, prima vacanță ulterioară pronunțării hotărârii în cauza urmând a fi petrecută cu aceasta, cu obligarea pârâtului la plata sumei de 500 lei lunar, reprezentând contribuția acestuia la cheltuielile de creștere, educare, învățătură și pregătire profesională a copilului minor, calculata de la data pronunțării hotărârii, până la împlinirea vârstei majoratului sau, până la terminarea studiilor, fără a depăși vârsta de 26 de ani.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că din căsătoria părților a rezultat minora P. I., ns. la 12.11.2008, căsătoria fiind desfăcută prin acordul de mediere din data de 30.05.2013, fiind stabilite și aspectele accesorii divorțului. După semnarea acordului, pârâtul s-a răzgândit asupra părăsirii de către acesta a imobilului, astfel că în luna martie 2014 a decis să se mute împreună cu fiica sa în București, ., .. 4, ..
Punând în practică acordul acestora privitor la programul petrecut cu fiica acestora, aceasta a fost periodic purtată de la unul la celălalt, înnoptând la fiecare dintre părinți și fiind nevoită să accepte un program complet dezechilibrat, bazat pe două practici diferite de creștere și educare.
Deși i-a solicitat pârâtului să stabilească un program mai echilibrat, în cadrul căruia fiica acestora să nu mai fie nevoită să doarmă în fiecare noapte într-o altă casă, pârâtul a refuzat acest lucru și a pus-o pe minoră în pericol, minora manifestându-se vădit împotriva petrecerii timpului alături de pârât.
În drept au fost invocate disp. art. 403 NCC, art. 401 alin. 1 și 2 NCC.
În dovedirea s-a solicitat proba cu înscrisuri, interogatoriul pârâtului, martori și orice altă probă utilă justei soluționări a cauzei.
În susținere au fost depuse la dosa înscrisuri, în fotocopie, si anume: raportul de ancheta psihosociala efectuat de catre Autoritatea Tutelara S. 4, contract de comodat nr. 103 din 24.09.2014, bilet de iesire din spital, adeverinta medicala, acordul de mediere din 30.05.2013, carte de identitate, certificat de divort nr._ din 23.10.2013, certificat de nastere, conventia incheiata la data de 23.09.2013, si autentificata sub numarul 1097, bilet de externare si certificat medico legal.
La data de 27.10.2014, reclamanta a depus la dosar o cerere precizatoare prin care a indicat domiciliul paratului ca fiind in sectorul 4.
La data de 10.02.2015 a fost depus la dosar raportul de ancheta psihosociala efectuat de catre Autoritatea Tutelara S. 3.
La termenul de judecată din data de 18.02.2015, instanța a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 3 București.
Analizand actele si lucrarile dosarului, in raport de exceptia invocata, instanta retine urmatoarele:
Față de mențiunile din cerere și susținerile verbale ale reclamantei, instanța reține că pârâtul locuiește în București, sector 4, ., ., .> Potrivit disp. art. 107 NCPC, cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.
Potrivit art. 114 CC, dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de Codul civil în competența instanței de tutelă și de familie se soluționează de instanța în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită. (2) În cazul cererilor privind autorizarea de către instanța de tutelă și de familie a încheierii unor acte juridice, când actul juridic a cărui autorizare se solicită privește un imobil, este, de asemenea, competentă și instanța în a cărei circumscripție teritorială este situat imobilul. În acest caz, instanța de tutelă și de familie care a pronunțat hotărârea va comunica de îndată o copie a acesteia instanței de tutelă și de familie în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința cel ocrotit.
In conformitate cu art. 126 al. 1 C.p.c., părțile pot conveni în scris sau, în cazul litigiilor născute, și prin declarație verbală în fața instanței ca procesele privitoare la bunuri și la alte drepturi de care acestea pot să dispună să fie judecate de alte instanțe decât acelea care, potrivit legii, ar fi competente teritorial să le judece, în afară de cazul când această competență este exclusivă.
În speță, reclamanta a sesizat Judecatoria Sectorului 3, ca fiind instanța de la locuința sa.
În speță, în concret minorul beneficiază de ocrotire prin ambii părinți, iar prin cererea de față instanța nu este sesizată cu o cerere de luare/modificare a unei măsuri de ocrotire cu privire la un minor, ci cu o cerere cu caracter contencios privind rezolvarea neînțelegerilor dintre părinți cu privire la exercițiul drepturilor părintești, respectiv îndeplinirea îndatoririlor părintești, în conformitate cu disp. art. 486, 505 CC.
Aceste texte se regăsesc în titlul IV (AUTORITATEA PĂRINTEASCĂ) al Cărții a II-a din Codul civil (DESPRE FAMILIE) sub denumirile menționate, distinct de titlul III al cărții întâi.
Prin urmare, cererea de față nu are natura unei cereri vizând măsurile de ocrotire a persoanei fizice, tratate în titlul III (OCROTIREA PERSOANEI FIZICE) al Cărții I (DESPRE PERSOANE) din Codul civil, care se coroborează cu disp. art. 527 și urm. NCPC privind procedura necontencioasă judiciară, ceea ce atrage concluzia că dispozițiile speciale ale art. 114 NCC nu se aplică extensiv, în toate cauzele care privesc copii minori.
Astfel, în conformitate cu art. 527 NCPC, cererile pentru soluționarea cărora este nevoie de intervenția instanței, fără însă a se urmări stabilirea unui drept potrivnic față de o altă persoană, precum sunt cele privitoare la darea autorizațiilor judecătorești sau la luarea unor măsuri legale de supraveghere, ocrotire ori asigurare, sunt supuse dispozițiilor prezentei cărți.
Într-adevăr în titlul III al Cărții I, Codul civil prevede măsurile de ocrotire (speciale în cazul minorilor, art. 105 al.1), tratând în cadrul acestui titlu tutela minorului, ocrotirea interzisului judecătoresc și curatela.
Faptul că la art. 106 al.1 CC se stabilește că ocrotirea minorului se realizează prin părinți, la nivel de principiu, nu reprezintă decât un argument în sprijinul interpretării că minorul care se bucură de ocrotirea părinților săi nu intră în categoria persoanelor „ocrotite” prin măsurile speciale prevăzute de Codul civil ori de alte acte normative speciale (Legea nr. 272/2004, lege care conține norme speciale de procedură, inclusiv sub aspectul competenței).
Codul civil reglementează în titlul III, capitolele I-IV ocrotirea persoanei fizice, prin măsuri de instituire a tutelei minorului, ocrotirea interzisului judecătoresc și curatela, în cazul minorului la art. 105 C.C. făcându-se referire la măsuri speciale de ocrotire (în lipsa părinților).
În privința minorului care are părinți, Codul civil reglementează distinct „Autoritatea părintească”, care deși se aseamănă într-o anumită măsură cu conținutul tutelei nu se confundă cu aceasta, la art. 502 CC fiind prevăzut că drepturile și îndatoririle părinților cu privire la bunurile copilului sunt aceleași cu cele ale tutorelui, dispozițiile care reglementează tutela fiind aplicabile în mod corespunzător.
Prin trimiterea la dispozițiile care reglementează tutela și aplicarea a exact acelorași reglementări în privința patrimoniului minorului, nu înseamnă că minorul cu părinți sau cu un singur părinte care exercită efectiv autoritatea părintească se află sub tutelă.
Interpretarea extensivă a dispozițiilor art. 114 NCPC și pentru ipoteza soluționării neînțelegerilor dintre părinți cu privire la exercițiul autorității părintești nu a fost în intenția legiuitorului, în genere termenul de persoană ocrotită nefiind uzitat de legiuitor în cazul minorului care are părinți ce exercită în fapt autoritatea părintească, referindu-se explicit la copil sau la minor iar dacă legiuitorul ar fi urmărit schimbarea regulilor de competență ar fi uzitat terminologia deja consacrată, cum a făcut-o și în alte situații (de exemplu, art. 133 al.1 din Legea nr. 272/2004, art. 261,264 CC, art. 540, 815,909 NCPC etc.).
În privința competenței instanței de tutelă de a soluționa neînțelegerile dintre părinți, legiuitorul a introdus o normă specială pentru Cartea a II-a la art. 265 NCC rap. la art. 486 NCC (separat de art. 107 NCC la care art. 265 face trimitere, art. 107 stabilind competența instanței de tutelă exclusiv în materia ocrotirii persoanei fizice).
De exemplu, și în legătură cu timbrarea cererilor, la art. 29 al.1 lit. e din OUG 80/2013, se face referire la cereri privind adopția, ocrotirea minorilor, tutela, curatela, interdicția judecătorească, etc., însă cu referire la minori în această categorie de scutiri nu intră și cererile care au ca obiect soluționarea neînțelegerilor dintre părinți cu privire la exercițiul autorității părintești, care nu sunt scutite de taxe.
Pe de altă parte, în practica instanțelor până în prezent nu s-au identificat cazuri de declinare a competenței teritoriale în această materie, pe temeiul art. 114 CC, subliniind faptul că, fiind o normă de competență teritorială exclusivă iar nu alternativă, în cadrul verificării din oficiu a competenței, în această interpretare extensivă instanțele ar fi trebuit să decline din oficiu competența teritorială în toate acele cereri care nu au fost introduse la instanța domiciliului sau reședinței minorului.
Pe de altă parte, art. 114 lasă nereglementate situațiile în care domiciliul/reședința copilului nu sunt cunoscute sau a copilului din străinătate etc..
Pe de altă parte, regula specială de la art. 114 CC are mai mare legătură cu cererile în materie necontencioasă, în cazul ocrotirii persoanei neexistând practic pârât.
În raport de aceste considerații și având in vedere disp. art. 131, 132 rap. la art. 107, 126 al.1 NCPC, prin coroborare cu disp. art. 245 si urm. NCPC, instanța va admite excepția și va declina competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecatoriei Sectorului 4.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII,
HOTARASTE:
Admite excepția necompetenței teritoriale.
Declină competența de soluționare a cauzei formulata de reclamanta P. L., CNP_, domiciliată în București, ., ., ., sector 4, cu domiciliul ales în București, .. 85, ., în contradictoriu cu pârâtul P. B.-F., CNP_, domiciliat în ./853, ., . și cu reședința în București, ., ., ., sector 4, și Autoritatea Tutelară din cadrul PRIMĂRIEI S. 3 BUCUREȘTI, cu sediul în București, .-4, sector 3, în favoarea Judecătoriei S. 4.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică, azi, 18.02.2015.
P., GREFIER,
G. C. C. B.
ROMANIA
JUDECATORIA SECTOR 3 BUCURESTI
., sector 5
DOSAR NR._
Operator de date cu caracter personal nr_ si nr._
C A T R E,
JUDECĂTORIA S. 4 BUCUREȘTI
- .. 2-4, sector 4 București
Potrivit dispozițiilor acestei instanțe stabilite prin sentința civilă nr. 2099 pronunțată de către Judecătoria S. 3 București la data de 18.02.2015, în cauza privind pe reclamanta P. L., în contradictoriu cu pârâtul P. B.-F. și Autoritatea Tutelară din cadrul PRIMĂRIEI S. 3 BUCUREȘTI, având ca obiect “stabilire program vizitare minor”, s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei S. 4 București, motiv pentru care, vă înaintăm prezentul dosar, compus dintr-un singur volum, având ... file.
P., GREFIER,
G. C. C. B.
| ← Înregistrare tardiva a nasterii. Sentința nr. 3632/2015.... | Curatelă. Sentința nr. 3870/2015. Judecătoria SECTORUL 3... → |
|---|
