Stabilire program vizitare minor. Sentința nr. 29/2015. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 29/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI la data de 29-10-2015 în dosarul nr. 14855/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA S. 3 BUCUREȘTI
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Ședinta publică din data de 29.10.2015
Instanța constituită din:
Președinte: C. Ș.
Grefier: Rădița P.
Pe rol soluționarea cauzei civile privind pe reclamantul-pârât M. C. G. in contradictoriu cu pârâta-reclamantă C. M. R., cu participarea Autorității Tutelare – Primăria S. 3 și a Autorității Tutelare – Primăria S. 5, având ca obiect stabilire program vizitare minor.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din 22.10.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea data, parte integranta din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, în baza art. 396 C., a amânat pronunțarea la data de 29.10.2015, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data 10.10.2013 sub numărul_, reclamantul-pârât M. C. G. in contradictoriu cu pârâta-reclamantă C. M. R. a solicitat stabilirea unui program de vizitare în favoarea tatălui pentru minora C. M.-V., născută la data de 19.01.2011, rezultată din relația de concubinaj cu pârâta, care a durat 5 ani.
În motivare, a arătat că pârâta, din cauza familiei sale, nu îl lasă să vadă minora, decât atunci când dorește ea. Nu va renunța niciodată la propriul copil, astfel cum i-a solicitat familia pârâtei.
Cererea nu a fost întemeiată în drept.
La data de 18.10.2013 reclamantul a depus cerere completatoare prin care a solicitat stabilirea autorității părintești în comun asupra minorei.
La data de 29.11.2013 pârâta-reclamantă a depus la dosar întâmpinare și cerere reconvențională. A menționat că este de acord cu admiterea în parte a programului de vizitare solicitat de reclamant.
A menționat că a avut o relație de concubinaj cu reclamantul, din septembrie 2008 până în septembrie 2011, când relațiile s-au răcit, reclamantul devenind din ce în ce mai agresiv atât verbal cât și fizic. Au locuit în apartamentul proprietate exclusivă a pârâtei, care, la rugămințile reclamantului, l-a mai păsuit pe acesta în apartament până în mai 2013, când a agresat-o fizic pe mama pârâtei T. M., care a mers la INML și și-a scos certificat medico-legal în data de 20.05.2013. Reclamantul a refuzat să plece, moment în care pârâta a apelat 112, iar organele de poliție venite la fața locului i-au dat reclamantului un termen de două săptămâni pentru a pleca. Reclamantul s-a mutat din locuința pârâtei în iunie 2013.
Ulterior, de bunăvoie reclamantul a mers la BNP F. I. E. în fața căreia a semnat o declarație pe propria răspundere că este de acord ca pârâta să exercite custodie unică asupra minorei și domiciliul minorei să fie stabilit la mamă. De atunci, de câte ori dorește să o vadă pe minoră reclamantul vine fără să anunțe, de fiecare dată cu o atitudine agresivă, motiv care a determinat-o pe pârâtă să nu-i mai permită accesul reclamantului în locuința sa.
În data de 20.10.2013 reclamantul a luat-o pe minoră la domiciliul său de dimineața de la ora 07.00 până la 17.00, timp în care minora a fost hrănită cu salam, nu i-a fost respectat programul de somn, motiv pentru care minora a fost foarte abătută, nereușind să doarmă, plângând fără oprire.
Reclamantul a plătit pensia de întreținere sporadic, 250 lei o dată la câteva luni. Tatăl a început să se intereseze de minoră după ce pârâta a depus plângere la politie pentru neplata pensiei alimentare.
Nu se opune stabilirii unui program de vizitare în favoarea tatălui, însă având în vedere vârsta fragedă a minorei, precum și relația aproape inexistentă dintre tată-fiică, propune o relație graduală și pentru început timpul petrecut cu minora să fie stabilit în funcție de programul copilului, respectiv: la fiecare două week-end-uri două ore după programul de somn și de masă al minorei, începând cu orele 16.00 până la orele 18.00, doar în prezența mamei sau a unei persoane apropiată a copilului-bunica maternă, preferabil la început locul întâlnirilor să fie la domiciliul minorei sau în parc în apropierea domiciliului minorei; zilele de naștere ale minorei 2 ore la locul unde se sărbătorește ziua minorei sau la domiciliul acesteia, doar în prezența mamei sau a unei persoane apropiată copilului; a doua zi de Paști, în fiecare an, 2 ore după programul de somn și de masă al minorei, doar în prezența mamei sau a unei persoane apropiată copilului; a doua zi de C., în fiecare an, 2 ore după programul de somn și de masă al minorei, doar în prezența mamei sau a unei persoane apropiată copilului.
Pârâta a arătat că este de acord ca tatăl să meargă cu minora în vacanțe sau în week-end-uri, însă numai după trecerea unei perioade de acomodare.
În ceea ce privește exercitarea autorității părintești în comun a solicitat respingerea acestui capăt de cerere ca neîntemeiat și pe cale de cerere reconvențională, a solicitat ca autoritatea părintească să fie exercitată în mod exclusiv de către mamă. Reclamantul este o persoană violentă, atât cu pârâta, cât și cu familia acesteia, violențe care se petrec în prezența minorei, care este bulversată după fiecare vizită a tatălui ei. Reclamantul are o dorință continuă de a se răzbuna pe pârâtă, astfel că îi va pune piedici în orice situație cu privire la minoră. La plecarea din apartament, reclamantul a luat toată mobila din casă, minora refuzând timp de 3 luni să mai locuiască în apartamentul în care locuise până atunci, fiind nevoite să locuiască la mama pârâtei.
Prin cererea reconvențională pârâta a solicitat stabilirea domiciliului minorei la mamă, obligarea pârâtului la plata pensiei de întreținere în favoarea minorei.
În dovedire, a solicitat proba cu înscrisuri, martori și interogatoriu.
La data de 09.12.2013 reclamantul-pârât a depus cerere precizatoare prin care a solicitat stabilirea locuinței minorei la mamă, autoritatea părintească să fie exercitată în comun, stabilirea următorului program de vizitare: în primul și al treilea sfârșit de săptămână din fiecare lună, de vineri ora 17 până duminică ora 19; trei ore pe zi, timp de trei zile pe săptămână, în cursul săptămânilor a doua și a patra din fiecare lună; în vacanța școlară de vară 1 lună; în vacanța de iarnă o săptămână; alternativ sărbătorile religioase de Paști (două zile) și de C. (două zile) precum și ziua de naștere alternativ ( în anii impari pârâta și în anii pari reclamantul), cu posibilitatea luării minorei de la domiciliul mamei și readucerea acesteia la același domiciliu.
În motivare, reclamantul a arătat că relațiile dintre părți s-au derulat normal până la începutul anului 2013, când pârâta a început să manifeste dezinteres față de viața de cuplu, iar în cursul anului 2013 i-a cerut reclamantului să plece din casa ei. Minora petrece foarte mult timp cu bunica maternă care locuiește în același . care are o atitudine ostilă față de reclamant, inoculându-i minorei lucruri negative despre tatăl ei.
Foștii concubini sunt despărțiți în fapt de aproximativ 6 luni, din iunie 2013, timp în care pârâta l-a împiedicat pe tată să participe efectiv la creșterea și educarea minorei, să-și exercite autoritatea părintească, fiindu-i imposibil să-și viziteze fiica, deși aceasta este foarte atașată de tatăl său. De-a lungul timpului pârâta a avut numeroase tulburări de comportament, fiind o fire violentă și colerică, motiv pentru care a recurs la numeroase violențe fizice și verbale asupra reclamantului, lovindu-l de trei ori în decursul ultimului an de concubinaj.
În drept, cererea a fost întemeiată pe disp. art. 397, 400, 401, 486, 496 alin. 3-5 și art. 505 alin. 2 NCC.
La data de 23.12.2013 reclamantul-pârât a depus întâmpinare la cererea reconvențională a pârâtei, solicitând admiterea în parte a acestei cereri, doar sub aspectul stabilirii domiciliului minorei la mamă și la stabilirea unei pensii de întreținere în sarcina reclamantului.
A menționat că susținerile pârâtei referitoare la pretinsele agresiuni fizice din partea reclamantului, sunt simple afirmații, întrucât el a fost cel agresat de către mama pârâtei în data de 18.05.2013, dovadă fiind certificatul medico-legal.
În ceea ce privește declarația notarială dată de reclamant, a arătat că aceasta a fost dată la insistențele și la presiunile pârâtei, care îl amenințase că nu îl mai lasă să vadă minora dacă nu dă această declarație. De fapt au fost date două declarații, pârâta nefiind mulțumită de conținutul primei declarații, însă, ulterior, reclamantul a dat o declarație de revocare, în întregime, a primelor două declarații, astfel că acestea nu mai produc nici un efect.
Referitor la programul de vizitare propus de pârâtă, a menționat că nu este de acord cu acesta. Prezența mamei sau a unei persoane apropiate minorei, bunica maternă, pe durata intervalului de timp petrecut de tată cu minora, ar spori starea de tensiune pe car pârâta o recunoaște, în cuprinsul întâmpinării, că există între părți. Tatăl cunoaște programul de somn al minorei, astfel că acest motiv nu este întemeiat. Minora nu plânge și nu este speriată în prezența tatălui, astfel cum susține pârâta. Reclamantul are un loc de muncă stabil și este în măsură să-i ofere minorei condiții corespunzătoare unui trai decent și un climat propice dezvoltării fizice și psihice, raportat la vârsta acesteia.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe disp. art. 205 și 209 alin.5 din NCPC.
Se depun la dosar referatele de anchetă socială de la domiciliile părților (filele 164 și 165).
In cauză s-a dispus audierea martorilor P. A. și Jeleboglu- B. P., ale căror declarații au fost consemnate și depuse la dosarul cauzei.
La data de 06.11.2014, instanța a dispus suspendarea cauzei în temeiul art. 413 al.1 ind. 3 c.pr.civ., până la soluționarea plângerii penale înregistrată sub nr._/19.05.2014 la Secția 13 Poliție.
Reclamantul formulează la data de 20.05.2015, cerere de repunere pe rol, întrucât plângerea penală a fost soluționată definitiv prin Ordonanța de clasare nr. 7852/P/2014 din data de 18.12.2014 și numai subzistă astfel, temeiul în baza căruia s-a dispus suspendarea cauzei.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Din această relația de concubinaj a părților a rezultat minora C. M.-V., născută la data de 19.01.2011, astfel cum rezultă din certificatul de naștere depus la dosar în copie certificată pentru conformitate cu originalul (fila 18).
În prezent minora locuiește cu mama acesteia, pârâtă-reclamantă din dosar.
Instanța va analiza prezenta cerere ținând cont cu prioritate de principiul interesului superior al copilului, principiu consacrat prin dispozițiile art. 263 cod civil coroborate cu dispozițiile art. 2 din Legea 272/2004, care prevăd că orice măsură privitoare la copil, indiferent de autorul ei, trebuie luată cu respectarea interesului superior al copilului.
Pentru aprecierea acestui interes, alin (6) al art. 2 din Legea 272/2004 enumeră o . criterii care trebuie luate în considerare, și anume: nevoile de dezvoltare fizică, psihologică, de educație și sănătate, de securitate și stabilitate și apartenență la o familie; opinia copilului, în funcție de vârsta și gradul de maturitate; istoricul copilului, având în vedere, în mod special, situațiile de abuz, neglijare, exploatare sau orice altă formă de violență asupra copilului, precum și potențialele situații de risc care pot interveni pe viitor; capacitatea părinților sau a persoanelor care urmează să se ocupe de creșterea și îngrijirea copilului de a răspunde nevoilor concrete ale acestuia; menținerea relațiilor personale cu persoanele față de care copilul a dezvoltat relații de atașament.
În ceea ce privește primul capăt de cerere, cel referitor la exercitarea în comun a autorității părintești, instanța precizează că în această materie regula este exercitarea în comun a autorității părintești de către părinți. Astfel, art. 505 alin.2 Cod civil prevede că dacă părinții copilului din afara căsătoriei nu conviețuiesc, modul de exercitare a autorității părintești se stabilește de către instanța de tutelă, fiind aplicabile prin asemănare dispozițiile privitoare la divorț, iar art. 398 Cod civil prevede că „după divorț, autoritatea părintească revine în comun ambilor părinți, afară de cazul în care instanța decide altfel”.
Pe cale de excepție, potrivit art. 398 Cod civil „dacă există motive întemeiate, având în vedere interesul superior al copilului, instanța hotărăște ca autoritatea părintească să fie exercitată numai de către unul dintre părinți.” Totuși, “celălalt părinte păstrează dreptul de a veghea asupra modului de creștere și educare a copilului, precum și dreptul de a consimți la adopția acestuia”.
Art. 36 alin (7) din Legea 272/2004 enumeră următoarele motive întemeiate pentru exercitarea autorității părintești de către un singur părinte: “alcoolismul, boala psihică, dependența de droguri a celuilalt părinte, violența față de copil sau față de celălalt părinte, condamnările pentru infracțiuni de trafic de persoane, trafic de droguri, infracțiuni cu privire la viața sexuală, infracțiuni de violență, precum și orice alt motiv legat de riscurile pentru copil, care ar deriva din exercitarea de către acel părinte a autorității părintești”.
Art. 506 Cod civil are următorul conținut: ”cu încuviințarea instanței de tutelă părinții se pot înțelege cu privire la exercitarea autorității părintești sau cu privire la luarea unei măsuri de protecție a copilului, dacă este respectat interesul superior al acestuia”.
Având în vedere probele administrate în cauză, instanța apreciază că este în interesul minorei ca autoritatea părintescă să se exercite în mod exclusiv de către mama-pârâtă, cu atât mai mult cu cât în prezent, reclamantul-pârât este plecat din țară, fiind greu pentru mamă să ia decizii rapide în ceea ce o privește pe minoră în condițiile lipsei de comunicare între părinți, acest fapt fiind pe viitor, de natură să îi asigure copilului liniște și stabilitate emoțională, precum și o bună dezvoltare fizico-psihică.
Cu privire la capătul de cerere, referitor la stabilirea locuinței minorului, instanța va lua că ambele părți au solicitat în cererile lor și în conformitate cu disp. art. 496 alin.2 Cod civil locuința minorei să fie stabilită la mama-pârâtă.
Cu privire la cererea de plată a unei contribuții la creșterea și educarea corespunzătoare a minorului, instanța va lua act că prin sentința civilă nr. 7833/03.06.2015, pronunțată în dosar nr._, reclamantul-pârât a fost obligat la plata unei pensii de în favoarea minorei, în cuantum de 25% din venitul său net și permanent, începând cu data de 27.01.2015 și până la majorat.
În ceea ce privește capătul de cerere, cel referitor la stabilirea legăturilor personale cu minora, instanța reține că potrivit art. 401 Cod civil la care face trimitere art. 505 alin.2 Cod civil, părintele separat de copilul lui are dreptul de a avea legături personale cu acesta. Dacă părinții nu se înțeleg, instanța va decide cu privire la modalitățile de exercitare a acestui drept. În aceste cazuri, ascultarea minorului de peste 10 ani este obligatorie.
Art. 17 alin (4) din Legea 272/2004 prevede o . criterii care trebuie avute în vedere de instanță la stabilirea programului de vizitare, și anume: vârsta copilului, nevoile de îngrijire și educare ale acestuia, intensitatea legăturii afective dintre copil și părintele la care nu locuiește, comportamentul acestuia din urmă, precum și alte aspecte relevante.
Reclamanta-pârâtă a solicitat ca instanța să stabilească un program de vizită a minorului și a propus următoarea variantă: ”în primul și al treilea weekend, sambăta de la ora 10:00 la ora 14:00, în oraș, în prezența mamei.”
Instanța, ținând cont de interesul superior al copilului, după examinarea întregului material probator, reține că în stadiul actual în care se afla relația dintre tată și minoră, nu este oportun un program de vizitare foarte extins, cu atât mai mult, cu cât, în prezent reclamantul a găsit un loc de muncă în afară tării.
Totuși, interpretarea noțiunii de interes superior al copilului astfel cum a fost realizată de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza A. c. România (par. 81-82) presupune un dublu aspect: pe de o parte, să le garanteze copiilor o evoluție într-un mediu sănătos; pe de altă parte, să mențină legăturile acestora cu familia, cu excepția cazului în care aceasta s-a arătat a fi nedemnă, deoarece distrugerea acestei legături determină ruperea copilului de rădăcinile sale. De aici rezultă că interesul copilului impune ca numai anumite circumstanțe cu totul excepționale să poată duce la o ruptură a unei părți a legăturii de familie și ca să se facă tot posibilul să se păstreze relațiile personale și, dacă este cazul, la momentul potrivit, „să se reconstituie“ familia.
Prin urmare, instanța va încuviința reclamantului legătura personală cu minora, după următorul program: în prima și a treia săptămână din lună în zilele de sâmbătă între orele 10-18 și duminică între orele 10-18, cu posibilitatea luării minorei din domiciliul mamei și obligația de a o aduce la sfârșitul programului de vizită; în anii impari în primele două zile ale Sărbătorilor P. și în anii pari în zilele de 25-26.12; în anii pari de ziua de naștere a minorei.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, conform art. 453 alin (2) Cod procedură civilă “când cererea a fost admisă numai în parte, judecătorii vor stabili măsura în care fiecare dintre părți poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată. Dacă este cazul, judecătorii vor putea dispune compensarea lor.” Totodată, art. 452 Cod procedură civilă prevede că “partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă, în condițiile legii, dovada existenței și întinderii lor, cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei”.
Pentru aceste motive, instanța va compensa cheltuielile de judecată reprezentând taxele de timbru și va obliga reclamantul la 400 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu apărător.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII,
HOTARASTE:
Admite în parte actiunea precizată și admite în parte cererea reconvențională în cauza privind pe reclamantul-pârât M. C. G., CNP:_, cu domiciliul în sector 3, București, . in contradictoriu cu pârâta-reclamantă C. M. R., CNP:_, cu domiciliul în sector 3, București, Drumul L. Merilor, nr. 40B, . Autorității Tutelare – Primăria S. 3, cu sediul în sector 3, București, .-4 și a Autorității Tutelare – Primăria S. 5, cu sediul în sector 5, București, .. 29-31.
Stabileste ca exercitarea autoritatii parintesti cu privire la minoră să se realizeze in mod exclusiv de către mamă.
Stabilește locuința minorei la mamă.
Incuviințează reclamantului legătura personală cu minora C. M.-V., născută la data de 19.01.2011, după următorul program: în prima și a treia săptămână din lună în zilele de sâmbătă între orele 10-18 și duminică între orele 10-18, cu posibilitatea luării minorei din domiciliul mamei și obligația de a o aduce la sfârșitul programului de vizită; în anii impari în primele două zile ale Sărbătorilor P. și în anii pari în zilele de 25-26.12; în anii pari de ziua de naștere a minorei.
Compensează cheltuielile de judecată reprezentând taxele de timbru și obligă reclamantul la 400 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu apărător.
Cu drept de apel.
Pronuntata in sedinta publica azi, 29.10.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
C. Ș. Rădița P.
| ← Ordin de protecţie. Hotărâre din 28-10-2015, Judecătoria... | Supraveghere specializată. Sentința nr. 05/2015. Judecătoria... → |
|---|
