Succesiune. Sentința nr. 4689/2015. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4689/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI la data de 06-04-2015 în dosarul nr. 4689/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 3 BUCUREȘTI
SECTIA CIVILA
Sentinta civila Nr. 4689/2015
Ședința publică de la 06.04.2015
Instanta constituita din:
P.: M. A.
Grefier: C. C.
Pe rol judecarea cauzei privind pe reclamant H. C. și pe pârâtii M. M. si M. M., având ca obiect succesiune.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc verbal in sedinta publică de la 30.03.2015, fiind consemnate in incheierea de sedinta de la acea data, care face parte integranta din prezenta cand instanta, avand nevoie de timp pentru a delibera, a amanat pronuntarea la termenul din 06.04.2015 cand, dupa deliberare, a hotarat urmatoarele:
INSTANȚA
Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei Sectorului 3 Bucuresti sub nr._ /2014 la data de 08.08.2014, reclamantul H. C. a solicitat instantei in contradictoriu cu paratii M. M. si M. M., constatarea deschiderii, la data de 06.01.2013, a succesiunii de pe urma defunctei H. E. – M., cu ultimul domiciliu in Bucuresti, . (fost ., ., .; ieșirea din indiviziune asupra bunurilor mobile aflate în masa succesorală rămasă de pe urma defunctei defunctei H. E. -M.; atribuirea bunurilor mobile rămase aflate în masa succesorală rămasă de pe urma defunctei defunctei H. E. - M. către pârâta M. M. și, respectiv, obligarea acesteia la plata unei sulte în valoare de 1.110 lei;
Cu privire la cererea de reducțiune a liberalităților excesive: reducțiunea liberalităților excesive efectuate de autoarea H. E. - M. în favoarea pârâtului M. M., cu referire la Contractul de întreținere autentificat sub nr. 1.120/03.09.2004 de Biroul Notarului Public P. C., cu o cotă de 1/4 până la limita cotității disponibile, în sensul întregirii rezervei succesorale a reclamantului; obligarea,în consecință, a pârâtului M. M., la plata unei sume estimate provizoriu la valoarea de 66.931,5 lei, cu titlu de sultă pentru întregirea rezervei succesorale a lui; cu cheltuieli de judecata.
In motivare, reclamantul arata ca defuncta H. E. M. s-a nascut la data de 30.03.1920 în București și a încetat din viață la data de 06.01.2013, la vârsta de 93 de ani, astfel cum rezultă din Certificatul de deces . nr._.
De asemenea, a mai aratat ca in timpul vietii, defuncta a fost căsătorită de două ori, primul soț, M. F., decedând în cursul celui de-al doilea război mondial și ulterior recăsătorindu-se cu H. I., tatăl lui.
Invedereaza instantei faptul ca, din prima căsătorie a rezultat o fiică, M. M., sora sa vitregă, pârâtă în cauza ce face obiectul dosarului de față. La rândul său, M. M. a avut un fiu, M. M., de asemenea, pârât în acest litigiu.
Mentioneaza ca, din cea de-a doua căsătorie, oficiată la data de 06.12.1958, s-a născut reclamantul, H. C.. Tatăl sau, H. I., a încetat din viață la data de 08.04.1991.
Conchizând, moștenitorii legali rămași de pe urma defunctei H. E. - M. sunt: (H. C., având o cotă de 1/2 din masa succesorală și pârâta M. M., având, de asemenea, o cotă de 1/2 din masa succesorală).
Avându-se în vedere obiectul dosarului de față, precizeaza faptul că, ulterior, la 3 luni de la data decesului tatălui sau, H. E. - M. a achiziționat, de la întreprinderea de Construcții, Reparații și Administrare Locativă (ICRAL), apartamentul situat în București, . (fost ., ., înscris în cartea funciară nr._-C1-U88 („Imobilul"), apartament care reprezintă și ultimul domiciliu al defunctei .
Față de calitatea lui de fiu al defunctei H. E. – M. și în conformitate cu dispozițiile art. 1.108 alin. (1) teza I C.civ., a acceptat în mod expres moștenirea față de defunctă prin declarația autentificată sub nr. 609/19.03.2013 de către Biroul Notarial M. P. și Asociații („Declarația nr. 609/19.03.2013") .
La data de 03.09.2004, între defuncta H. E. - M., în calitate de întreținută și M. M. (nepotul de fiică a defunctei din prima căsătorie și fiul surorii sale vitrege), în calitate de întreținător, a fost încheiat Contractul de întreținere autentificat sub nr. 1120 de Biroul Notarului Public P. C..
Potrivit Contractului de întreținere, defuncta H. E. - M. a transmis nuda proprietate a Imobilul către pârâtul M. M., rezervându-și dreptul de uzufruct viager acestui bun imobil.
D. contraprestație, pârâtului M. M. îi revenea obligația de a o întreține pe defunctă pe tot restul vieții, „prin acordarea ajutorului pentru asigurarea hranei, efectuarea menajului, asigurarea medicamentelor, a asistenței medicale, a spitalizării în caz de nevoie, plata cheltuielilor de întreținere la administrația blocului, [...] iar după săvârșirea mea din viață se va ocupa de înmormântare și de efectuarea tuturor datinilor și pomenilor după credința ortodoxă".
Reclamantul arata ca a luat cunoștință de existența Contractului de întreținere la data deschiderii moștenirii (06.01.2013), odată cu . în posesia imobilului, invocând clauzele Contractului de întreținere.
Menționeaza că acest contract, cu toate că a avut ca obiect transmiterea dreptului de proprietate asupra Imobilului, nu a fost întabulat în cartea funciară pe timpul vieții defunctei.
Astfel cum rezultă din Cartea funciară nr._-C1-U88 (B. Partea a ll-a, Foaia de proprietate), Contractul de întreținere a fost înscris la data de 22.01.2013 (prin încheierea de carte funciară nr. 2094), deci după 16 zile de la deschiderea succesiunii față de H. E. - M..
Tot la data de 22.01.2013 a fost înscris dreptul de uzufruct al defunctei (deși la acea dată era decedată de 16 zile) și tot la aceasta dată a fost radiat, concomitent cu înscrierea dreptului de proprietate al lui M. M..
Cu privire la procesul verbal de inventariere din 08.04.2013, arata ca:
Ulterior deschiderii succesiunii, la data de 08.04.2013, prin acordul comun al succesibililor M. M. și reclamant, a fost întocmit, de către Notarul Public Pelizaru E. - A., procesul - verbal de inventariere a bunurilor mobile ale defunctei aflate încă în Imobil („Procesul - verbal de inventariere") .
Potrivit Procesului - verbal de inventariere, în Imobil se aflau bunuri mobile pe care succesibilii, împreună cu 2 martori și notarul public, le-au evaluat la suma totală de 2.220 lei.
Potrivit dispozițiilor art. 1.143 alin.1 C.civ.: ,,nimeni nu poate fi obligat a rămâne în indiviziune. Moștenitorul poate cere oricând ieșirea din indiviziune, chiar și atunci când există convenții sau clauze testamente care prevăd altfel".
De asemenea, potrivit art. 975 alin. (2) C.civ.: ,,[moștenirea sau partea din moștenire care li se cuvine descendenților se împarte între aceștia în mod egal, când vin la moștenire în nume propriu, ori pe tulpină, când vin la moștenire prin reprezentare succesorală.".
Potrivit regulilor moștenirii legale, aplicând principiul priorității clasei de moștenitori și principiul proximității în interiorul unei clase de moștenitori (rudele de gradul I înlătură de la moștenire rudele de gradul II), singurii îndreptățiți să culeagă moștenirea defunctei H. E. - M. sunt cei doi copii ai săi, respectiv subsemnatul și pârâta M. M..
Astfel, în cazul de față, așa cum a arătat mai sus, moștenitorii legali rămași de pe urma defunctei H. E. - M. sunt, el, H. C., având o cotă de 1/2 din masa succesorală și pârâta M. M., având, de asemenea, o cotă de 1/2 din masa succesorală.
In raport de dispozițiile art. 980 C.pr.civ., menționeaza următoarele aspecte privind masa succesorală rămasă de pe urma defunctei:
Cu privire la bunurile mobile, acestea au o valoare aproximativă de 2.220 lei, se găsesc în Imobil, sunt în administrarea pârâților și sunt astfel identificate după cum rezultă din Procesul-verbal de inventariere:
In sufragerie: vitrină din lemn cu geamuri de sticlă cu bibelouri fără valoare materială, dar cu o valoare sentimentală - 200 lei; comodă din lemn - 100 lei; o servantă din lemn pe care se află un televizor color marca LG - 150 lei + 100 lei (televizorul); un recamier - 100 lei; măsuță de televizor din lemn - 50 lei; masă din lemn cu 7 scaune - 200 lei; 4 goblenuri înrămate reprezentând vază cu flori, femeie culegând fructe, dansatoare, peisaj de iarnă - 500 lei; 3 tablouri reprezentând peisaj intitulat „Amintire Băile Herculane" 1973 semnat N. 1973, pădure înverzită, Facioara și P. - 50 lei; pictură peisaj iarnă - 50 lei; 10 icoane de dimensiuni mici cu Fecioara M. - 100 lei; un fotoliu - 20 lei; mochetă cu forme geometrice - 20 lei; traversă -10 lei.
In dormitor: șifornier din lemn cu 3 uși - 150 lei; studio cu ladă - 150 lei; noptieră de dimensiuni mici - 10 lei; o masă - 10 lei; toaletă de oglindă (dar fără oglindă) - 10 lei; cuier vechi din lemn - 5 lei; 2 tablouri cu poze înrămate - 5 lei; 1 icoană reprezentând Fecioara M. - 10 lei; traversă - 50 lei.
Holul dintre camere: frigider Arctic funcțional (model vechi) - 50 lei; în bucătărie: aragaz marca Bianco, funcțional -100 lei; 3 scaune (rupte) - 10 lei; un bufet - 5 lei; masă-5 lei.
Mentioneaza ca, în masa succesorală nu se găsesc bunuri imobile, așa cum a arătat mai sus, Imobilul a fost înstrăinat către pârâtul M. M.;
Invedereaza instantei faptul ca, în cauză se impune admiterea cererii de reducțiune a liberalităților excesive. Contractul de întreținere reprezintă o donatie deghizata, efectuată cu încălcarea cotității disponibile și, respectiv a rezervei lui.
In speță, reclamantul și pârâta M. M. sunt descendenți de gradul I, clasa I de moștenitori, deci moștenitori rezervatari în raport de dispozițiile articolului sus-menționat.
Rezerva succesorală a fiecărui moștenitor rezervatar este de jumătate din cota succesorală care, în absența liberalităților sau dezmoștenirilor, i s-ar fi cuvenit ca moștenitor legal (art. 1.088 C.civ.); prin urmare, reclamantul este îndreptățit la culegerea unei rezerve de 1/4 din moștenire [jumătate din cota care iar fi revenit conform moștenirii legale ( 1/2 din moștenire)].
Mentioneaza ca, paratul M. M. este beneficiarul unei libertati excesive a defunctei.
Contractul de întreținere (având ca obiect Imobilul) a fost încheiat în timpul vieții, între defuncta H. E. - M., în calitate de întreținută și descendentul său în linie dreaptă, M. M. (nepotul de fiică dintr-o căsătorie anterioară).
Potrivit Contractului de intretinere, defuncta H. E. - M. și-a rezervat dreptul de uzufruct viager asupra Imobilului (paragraful 7 al Contractului de interetinere). De asemenea, chiar M. M. a declarat, în cuprinsul Contractului de întreținere: „dobândesc [...] nuda proprietate [...] înțelegând să respect dreptul de uzufruct viager al acesteia și obligându-mă să îi asigur întreținere pe tot timpul vieții și să o înmormântez potrivit datinii creștine".
In conformitate cu art. 845 Vechiul cod civil (în vigoare la data încheierii Contractului de întreținere), „valoarea bunurilor înstrăinate unui succesibil în linie dreaptă, [...] cu rezerva de uzufruct, va fi socotită în porțiunea disponibilă si excedentele, de este, va trece în masa succesiunii". Dispoziții similare sunt cuprinse și în art. 1.091 alin. (4) C.civ. în vigoare la acest moment.
Cu alte cuvinte, articolul sus-menționat instituie o veritabilă prezumție de liberalitate (donație deghizată sub forma unui contract cu titlu oneros) cu privire, la orice bun înstrainat de un ascendent (in cazul de față, H. E. - M.) unui succesibil în linie dreaptă (în cazul de față, M. M.), iar contravaloarea Imobilului, în raport de acest text de lege, ar trebui, de plano, să fie cuprinsă în masa de calcul a succesiunii.
Asadar, legea prezuma că, în situația dată, contractul s-a făcut cu titlu gratuit, iar nu cu titlu oneros, așa cum părțile au dorit, în mod simulat, să apară. In aceste condiții, dată fiind instituirea acestei prezumții, sarcina probei este răsturnată revenindu-i obligația pârâtului M. M. să facă dovada faptului că, într-devăr a prestat intretinere defunctei, ceea ce nu este căzul in speță.
Astfel cum urmează să demonstreze prin probatoriul ce va fi administrat, paratul M. M. nu a prestat întreținere defunctei H. E. - M., aceasta producându-și cele necesare traiului, prin eforturi financiare proprii și prin resursele banesti personale.
Liberalitatea făcută pârâtului M. M. încalcă rezerva succesorală a lui, motiv pentru care se impune a fi redusă până la limita cotității disponibile șl obligarea acestuia la plata sultei în cuantum de 66.931,5 lei, sumă estimată provizoriu
In drept, au fost invocate dispozițiile art. 845 Vechiul C.civ., ale art. 1143 Noul C.civ., art. 1091 și urm. Noul C.civ., coroborate cu dispozițiile art. 194 C.pr.civ.
La data de 14.11.2013, paratii M. M. si M. M. au formulat intampinare la cererea de chemare in judecata formulata de catre reclamant, solicitand respingerea acesteia; cu cheltuieli de judecata.
In motivare, paratii-reclamanti au aratat ca primul sot al autoarei lor -mama ,respectiv bunica - se numea RADANEATA I. si nu cum eronat a fost indicat M. F., asa cum reiese din Certificatul de căsătorie . Nr._ eliberat sub nr._ din 29 iule 1954 de Sfatul Popular al Raionului Lenin.
De asemenea, au mai aratat ca din aceasta căsătorie a rezultat un copil, respectiv –parata, asa cum reiese din Certificatul de naștere . nr._ eliberat pe numele RADANEATA M. sub nr._ din 29 iulie 1954.de Sfatul Popular al Raionului Lenin -ANEXA nr.2.
Mentioneaza ca, Radaneata M. s-a căsătorit cu M. F. asa cum reiese din Certificatul de căsătorie . nr._ eliberat sub nr._ din 11 noiembrie de Sfatul Popular al Raionului Lenin- - ANEXA 3
Cu privire la cele semnalate in Cap.B - Contract de intretinere aut. Nr. 1120/03.09.2004 de BNP P. C. .—pct.10, au aratat ca:
Susținerea reclamantului este netemeinica, intrucat nicio prevedere legala nu-i obliga pe ei, partile contractante, sa aduca la cunoștința incheierea actului si, oricum nu s-ar fi putut impotrivi voinței defunctei de a-si instraina locuința prin acte intre vii.
In legătura cu faptul ca acest Contract de intretinere nu a fost intabulat recunoscand ca acest fapt i se datorează lui intretinatorului, care a neglijat sa faca acest lucru, considerând si ca este obligat sa faca acest lucru abia la moartea bunicii cand ar fi devenit proprietar pe deplin.
Insa, a respectat prevederea de a se inregistra fiscal la Primăria sector 3 Bucuresti, astfel cum reiese si din actul administrativ nr .DZ_/07.01.2013 emis de Consiliul Local sector 4 si care a stat la baza intabularii dreptului sau de proprietate. Astfel, pana la moartea lui H. E. la rolul fiscal nr._ a figurat ca si contribuabil M. M. si uzufruct H. E., asa cum reiese din Chitanța -ANEXA 4.
Mentioneaza ca abia la moartea lui H. E. ,rolul fiscal a fost trecut doar pe numele sau..
Este adevărat ca a intabulat dreptul sau de proprietate abia la 16 zile de la deschiderea moștenirii, deoarece, in timp ce reclamantul se ocupa cu febrilitate de efectuarea demersurilor pentru deschiderea succesiunii fata de defuncta, in fapt pentru . apartamentului ori a contravalorii in bani, ei, parații se ocupau de ideplinirea obligației contractuale: aceea de a o înmormânta pe bunica dupa datina creștina si de a efectua toate datinile si pomenile dupa credința ortodoxa.
In fapt, actul de acceptare expresa a moștenirii a fost efectuat de către reclamant abia in data de 19.03.2013, in baza Declarației aut.nr.609/19.03.2013 la BNP M. P. si Asociații la Cererea de chemare in judecata, deci la 3 zile dupa intabularea dreptului sau de proprietate.
Conform prevederilor Legii nr.7/1996 a cadastrului si publicității imobiliare ,cu modificările si completările ulterioare ,actele juridice se inscriu in CF in ordinea eliberării lor si pe cale de consecința intai a fost inscris in parte a III a a CF dreptul de uzufruct in favoarea defunctei, iar apoi respectând situația juridica determinata de decesul bunicii, acest drept de uzufruct a fost radiat, fiind inscris dreptul sau de proprietate exclusiva si deplina asupra bunului imobil. Operațiunile au avut loc in aceeași zi in baza actelor depuse la OCPI -sector 3 București.
Contractul de întreținere aut sub nr.l 120/03.09.2004 la BNP P. C. este un adevărat contract oneros -asa cum si legea il califica - si nicidecum unul gratuit.
Atat literatura juridica cat si jurisprudenta, au arătat ca pentru a califica un contract ca fiind de întreținere (oneros) si pentru a-l deosebi de unul gratuit ,trebuie avut in vedere intenția pârtilor de la momentul încheierii contractului si de imprejurările de fapt.
Cu privire la împrejurările de fapt ,mentioneaza ca in anul 2004, defuncta avea vârsta de 84 de ani, dar fiind inca in putere, atat fizica cat si psihica, a dorit sa-si asigure o bătrânețe liniștita si un trai decent pana la sfârșitul vieții. In acest scop, defuncta a inițiat demersurile pentru indeplinirea acestor dorințe, ea fiind cea care a contactat Notarul Public ,in acest sens. Luând la cunoștința de dorințele ei si de împrejurările de fapt pe care le vor dovedi prin probatoriul cu martori - Notarul Public P. C. care si-a incetat activitatea in prezent, a asigurat-o ca actul juridic care corespunde intru totul, dorintelor si necesitaților sale ,asigurand-o totodată ca poate desființa actul in caz de neindeplinire a lui, este Contractul de întreținere.
La incheierea contractului ,d-na N. Public le-a explicat pe indelete si pe intelesul lor ce inseamna si ce presupune incheierea unui Contract de intretinere, astfel ca ambele parti a inteles ca va contracta in scopul de a obține fiecare un avantaj: defuncta isi asigura in schimbul contravalorii Bunului imobil –apartament, întreținerea pe viata si înmormântarea conform datinilor, iar paratul M. M. dobândea dreptul de proprietate deplina si efectiva, asupra locuinței sale la data decesului ei.
Mai mult pentru a o asigura de bunele mele intenții si de faptul ca sub nici o forma nu vor renunța la a-i asigura întreținerea au acceptat instituirea dreptului de uzufruct viager pentru întreaga locuința si prestarea intretinerii „"oriunde se afla transmitatoarea" .
De asemenea, i s-a mai pus in vedere ca prestația sa va consta . a face si anume: a face menajul,a procura si a pregăti hrana, a procura medicamente,a suporta eventuale cheltuieli ivite in legătura cu starea de sănătate ,etc.
De asemenea i s-a explicat ca întinderea prestației sale va depinde de factori precum: starea de sanatate, nevoile ei zilnice, de chiar costul vieții.
Tot cu ocazia incheierii actului ,Notarul Public le-a arătat atat lui cat si defunctei, ca incheierea acestui tip de contract si obținerea avantajelor reciproce se bazează pe un eveniment incert, respectiv durata de viata a defunctei, care va afecta întinderea acestor avantaje reciproce. In acest sens Instanța va constata ca defuncta a mai trăit de la momentul incheierii contractului 9 (noua) ani.
Mentioneaza ca, dupa cum rezulta din cuprinsul Contractului de intretinere, la incheierea lui ,bunica sa nu a a avut nici un moment intenția de a-i face o liberalitate - animus donandi-,contractul cumulând voința defunctei de a-si asigura intretinerea pe viata si voința sa, a intretinatorului parat M. M., de a dobândi in schimbul prestației periodice de intretinere, proprietatea bunului imobil-apartament, admițând chiar in mod expres clauza uzufructului viager.
In aceste condiții, contractul asa cum a fost încheiat cuprinde prestații materiale in sensul prevăzut de art.945 C.civ.vechi,specifice unui contract de intretinere „ contractul oneros este acela in care fiecare parte dorește a-si procura un avantaj „ .Or,caracteristic ,contractului de intretinere este faptul ca intinderea avantajelor reciproce ale pârtilor ,nu poate fi determinata la momentul încheieri lui si in consecința nu poate exista o echivalenta a prestațiilor.
Astfel,in prezent, poate considera ca intinderea duratei de viata a defunctei de 9 (noua) ani este egala cu intinderea obligației sale de intretinere.
Contractul prevede ca in caz de neexecutare a obligației de intretinere ,defuncta putea opta pentru executarea contractului sau rezolutiunea lui cf. dispozitiilor dreptului comun in materia contractelor bilaterale, respectiv ale art.1020-1021 Cciv. Vechi. Astfel, in concluzie, in lumina prevederilor art 977 Cciv si următoarele Contractul incheiat intre parat si bunica sa este un contract oneros .
Astfel cum va demonstra prin probatoriul administrat, prestatatia intretinerii a fost efectuata de către paratul M. M.. Din contra, parații vor arata ca cel care o vizita pe defuncta doar din interes material era chiar reclamantul ,care ii cerea in mod constant diverse sume de bani, fara a le mai restitui.
Asa cum vor dovedi in probatoriul cu martori vecinii defunctei administratorul Asociației de proprietari, cunosteau natura relației sale contractuale cu ei, si pot arata ca i-au asigurat toate îngrijirile necesare si trecute in Contract: i-au asigurat hrana ,îngrijiri medicale, ei fiind cei ce au suportat internările in spital inclusiv ultima, el sau mama sa mergeau cu ea la vizitele periodice la medicul de familie, care-i cunoaște, etc.
Mai mult cheltuielile de înmormântare si cele pentru datinile de dupa deces ( parastase si pomeniri) au fost suportate de către M. M..
De asemenea, arata ca el este cel care a achitat taxele si impozitele imobilului asa cum reiese din Chitanțele -ANEXE nr.4 si 5.
Totodată, la momentul in care a devenit obligatorie încheierea unei polițe de asigurare in sistem PAD ,paratul a incheiat si tot el a suportat costurile astfel cum reiese din Contractul de asigurare incheiat in data 15.12.2010 -ANEXA nr.6.
In legătura cu faptul ca defuncta „" isi producea cele necesare traiului prin eforturi financiare proprii si prin resurse bănești personale .",da este adevărat ca defuncta avea propriul venit, -pensie din care reclamantul se considera indreptatit ca i se cuvine o parte,sub forma unor imprumuturi care nu mai erau restituite.
Conform dispozițiilor art. 475 C.civ. vechi si ale art.480 C.civ. Vechi - in vigoare la data incheierii contractului, titularul unui patrimoniu succesoral poate dispune in timpul vieții liber si neîngrădit de acest patrimoniu, prin acte intre vii ,putand sa il instraineze chiar pe tot, întrucât nimeni nu este obligat sa lase o moștenire.
Art.841-845 C .civ vechi îngrădesc numai dreptul de dispoziție al titularului cu privire la liberalități nu si asupra dreptului de dispoziție asupra actelor cu titlu oneros.
Prezumția prevăzuta de art. 845 C.civ pentru a fi invocata trebuie sa îndeplinească 2 (doua) condiții pentru a dovedi o donație deghizata prin care s-ar incalca rezerva succesorala ,si anume: rudenia in linie dreapta intre părțile contractante si existenta uzufructului in conținutul contractului oneros,presupus a fi de fapt liberalitate.
Or, M. M. chiar daca este ruda in linie dreapta descendenta de gradul II - nepot de sora - nu are vocație succesorala utila, concreta la succesiunea bunicii sale ,(n-o avea nici la momentul incheierii Contractului de intretinere si n-o are nici in prezent). Si asta deoarece aplicând principiul proximității gradului de rudenie intre moștenitorii de aceeași clasa art. 659-663 C.civ vechi, art. 964 C.civ. nou (in cadrul aceleiași clase „rudele de grad apropriat le înlătura pe cele mai îndepărtate in grad „respectiv copiii defunctului inlatura de la moștenire pe nepoții de fiu.) el este inlaturat de la moștenire prin existenta celor 2 descendenți - reclamantul si mama sa. Acest fapt este recunoscut chiar de către reclamant ,in cuprinsul cererii de chemare in judecata- Cap. C — ,unde arata ca singurii moștenitori sunt el si mama sa, parata M. M..
De asemenea, solicita instantei ca plata cheltuielilor efectuate de parați cu conservarea bunurilor mobile -respectiv plata intretinerii la Asociația de Proprietari, sa fie suportata in mod egal de parați si de reclamant, incepand cu data efectuării Inventarului, ea devenind împovărătoare pentru ei parații, in condițiile unui proces a cărui durata nu se poate determina
In drept, au fost invocate dispozițiile art.475,480,659-663,945 si art,977 si următoarele C.civ.vechi si art.962- 964 C.civ.nou.
La data de 17.12.2013, reclamantul H. C. a formulat raspuns la intampinarea formulata de catre parati, solicitand admiterea cererii de chemare in judecata, astfel cum a fost formulata si precizata.
In motivare, reclamantul-parata arata ca, prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, pârâții au solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, susținând că, în realitate, Contractul de întreținere nu ar fi o donație deghizată, motivat, în esență, de următoarele aspecte:
a)durata vieții defunctei H. E. - M. (9 ani după încheierea Contractului de întreținere) ar echivala cu valoarea obligației de întreținere;
b)defuncta H. E. - M. ar fi avut mijloace de subzistență proprii, împrejurare care ar demonstra, în accepțiunea pârâților, faptul că acest contract ar fi fost, într-adevăr, cu titlu oneros, iar nu cu titlu gratuit;
c)pârâtul M. M. ar fi înlăturat de la moștenire, conform principiului proximității în interiorul aceleiași clase de moștenitori, motiv pentru care, potrivit acestuia, în cazul de față, nu ar funcționa prezumția (de liberalitate) instituită de art. 845 vechiul Cod Civil.
Mentioneaza ca toate aceste argumente ale pârâților sunt fundamental eronate, constituind rezultatul interpretării și aplicării greșite a dispozițiilor legale incidente, precum și a calificării Contractului de întreținere, după cum urmează:
Contrar susținerilor pârâtului M. M., durata vieții defunctei H. E. M. nu echivalează cu valoarea obligației de întreținere, pârâtul M. M. nu a prestat întreținere defunctei, aspect recunoscut chiar de către acesta in cuprinsul întâmpinării.
Potrivit pârâtului M. M., in sensul ca poate considera că întinderea duratei de viață a defunctei - 9 (nouă) ani este egală cu întinderea obligației sale de întreținere"{pag. 4 din cuprinsul întâmpinării depuse la dosarul cauzei).
Prin urmare, în accepțiunea pârâtului M. M., durata vieții defunctei de după încheierea Contractului de întreținere (9 ani) ar justifica caracterul oneros al acestuia și ar răstura prezumția ce derivă din cuprinsul art. 845 vechiul Cod Civil.
Mentioneaza ca, tot pârâtul susține că „[...] cheltuielile de înmormântare și cele pentru datini de după deces (parastase și pomeni) au fost suportate de el, M. M..
De asemenea, eu este cel care a achitat taxele și impozitele imobilului așa cum reiese din Chitanțele - Anexe nr. 4 și 5. Totodată, la momentul în care a devenit obligatorie încheierea unei polițe de asigurare în sistem PAD, el a încheiat și el a suportat costurile așa cum reiese din Contractul de asigurare încheiat în data de 15.12.2010 - Anexa 6"(subl.ns. - pag. 4 din cuprinsul întâmpinării).
Rezumând cele de mai sus, în accepțiunea pârâtului M. M., faptul că acesta a realizat în mod efectiv întreținerea defunctei și că această pretinsă intreținere echivalează cu valoarea apartamentului obiect al litigiului este demonstrat de următoarele trei aspecte: faptul că defuncta a mai trăit 9 ani de la momentul perfectării Contractului de întreținere; faptul că M. M. a plătit impozitul aferent apartamentului conform chitanțelor depuse ca anexe (4 și 5) la întâmpinare; faptul că M. M. a încheiat polița de asigurare obligatorie a locuinței „în sistem PAD".
Or. aceste trei argumente sun vădit insuficiente în sensul demonstrării caracterului oneros al Contractului de întreținere și al răsturnării prezumției de liberalitate ce rezultă din cuprinsul art. 845 din vechiul Cod Civil.
Observația este importantă având în vedere faptul că, în raport de dispozițiile art. 348 și urm. C.pr.civ., pârâtul M. M. a furnizat instanței de judecată o mărturisire judiciară, admisibilă având în vedere faptul că acesta a semnat personal întâmpinarea depusă, în sensul că, cu excepția aspectelor menționate la pct. 6 de mai sus (care, oricum, nu echivalează cu prestarea întreținerii după cum urmează să arăt mai jos), acesta nu a prestat niciun fel de întreținere defunctei.
In primul rând, contrar celor susținute de pârâtul M. M., faptul că defuncta a mai trăit 9 ani de la momentul încheierii Contractului de întreținere este total lipsit de relevanță în cauză sub aspectul răsturnării prezumției de liberalitate ce operează în sarcina pârâtului, câtă vreme acesta nu a prestat niciun fel de întreținere defunctei, obligație corelativă dreptului de proprietate dobândit în baza acestui act juridic.
Invedereaza instantei ca, pPrin excelență. Contractul de întreținere este un contract aleatoriu, prin urmare, întreținătorul M. M. și-a asumat riscul de a întreține defuncta până la un termen incert, respectiv până la momentul decesului defunctei, obligație pe care, însă, acesta nu și-a îndeplinit-o, cum, de altfel, a recunoscut în mod expres.
In raport de împrejurarea că pârâtul M. M. nu a prestat niciun fel de întreținere defunctei, rezultă că, în mod evident. Contractul de întreținere a fost, în realitate, unul cu titlu gratuit și în frauda intereselor descendenților rezervatari, cu atât mai mult cu cât timp de 9 ani pârâtul nu a realizat în mod efectiv întreținerea defunctei, astfel cum s-a obligat prin Contractul de întreținere.
In acest sens, sublinieaza că, astfel cum rezultă din Contractul de întreținere, obligația asumată de pârâtul M. M. implica „acordarea ajutorului pentru asigurarea hranei, efectuarea menajului, asigurarea medicamentelor, a asistenței medicale, a spitalizării în caz de nevoie, plata cheltuielilor de întreținere la administrația blocului (...) înmormântarea și efectuarea tuturor datinilor și pomenilor după credința ortodoxă". Or, așa cum chiar pârâtul a recunoscut, acesta nu a asigurat niciuna dintre componentele obligației de întreținere stipulate în Contractul de întreținere, nu a asigurat hrana, medicamentele, nu a suportat cheltuileli de întreținere ale defunctei, aspect de natură să confere confirme caracterul de liberalitate a acestui act juridic. Cu alte cuvinte, pentru pârâtul M. M., Contractul de întreținere a avut un caracter pur de liberalitate în absența oricărei contraprestații din partea acestuia în schimbul dobândirii dreptului de proprietate asupra apartamentului.
In al doilea rând, contrar celor susținute de pârâtul M. M., argumentul că acesta a plătit impozitul aferent apartamentului, conform chitanțelor depuse ca anexe (4 și 5) la întâmpinare, este, de asemenea, insuficient în sensul de a răsturna prezumția de liberalitate prevăzută de art. S45 vechiul Cod Civil.
Astfel, potrivit susținerilor pârâtului, acesta ar fi plătit impozitul aferent apartamentului și, prin aceasta, s-ar demonstra caracterul oneros al Contractului de întreținere.
Analizând chitanțele depuse de pârâtul M. M. în probațiunea pretinsului caracterului oneros, rezultă aspectele de mai jos, care, dimpotrivă, confirmă, încă o dată, caracterul fundamental de liberalitate a Contractului de întreținere: prima chitanță datează din data de 21.01.2013 (deci după decesul defunctei intervenit la data de 06.01.2013) - cu o zi înaintea notării Contractului de întreținere în cartea funciară.
După cum a menționat în cererea introductivă de instanță, raportat la Cartea funciară nr._-O-U88 (B. Partea a ll-a. Foaia de proprietate), Contractul de întreținere a fost înscris la data de 22.01.2013, după 16 zile de la deschiderea succesiunii față de H. E. - M. (aspect recunoscut de pârâți prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei), deci în ziua următoare plății impozitului conform primei chitanțe. De aici rezultă că impozitul (de altfel, derizoriu, în valoare de 2 RON) a fost plătit nu în scopul „întreținerii defunctei’’, care, oricum, nu mai era în viață, ci exclusiv în scopul notării Contractului de întreținere în Cartea funciară a apartamentului, inclusiv notării noului proprietar ca fiind M. M.);
cea de-a doua chitanța, datează din 17.01.2008, deci la 4 ani de la momentul încheierii Contractului de întreținere. Prin urmare, faptul că timp de 9 ani (între momentul perfectării Contractului de întreținere și momentul decesului defunctei), M. M. a plătit o singură dată impozitul aferent apartamentului nu este nici pe departe o împrejurare care să răstoarne prezumția ce rezultă din cuprinsul art. 845 din vechiul Cod Civil.
Din contră, din faptul că între momentul încheierii Contractului de întreținere și cel al deschiderii succesiuni M. M. a plătit o singură dată impozitul, într-o sumă modică, este dovada clară a nepăsării acestuia și, inclusiv, a caracterului gratuit al Contractului de întreținere.
Pe de altă parte, dovada încheierii poliței de asigurare obligatorie (care, presupunem, reprezintă anexa 6 la întâmpinare) nu poate dovedi caracterul oneros al Contractului de întreținere, aceasta fiind practic întocmită în vederea asigurării unui bun propriu, și nu în ideea de a presta întreținere defunctei, contrar susținerilor pârâtului M. M..
La fel ca în cazul impozitului, polița a fost încheiată o singură dată în timpul celor 9 ani. De aici rezultă că plata impozitului și a poliței de asigurare reprezintă, oricum, excepția, iar nu regula și, de asemenea, acestea sunt obligații corelative calității sale de proprietar al apartamentului.
Or, de esența Contractului de întreținere este faptul că întreținătorul achită cu regularitate cheltuielile specifice întreținerii, precum cele specificate în cuprinsul acestui act juridic, și anume, asigurarea hranei, efectuarea menajului, asigurarea medicamentelor, a asistenței medicale, a spitalizării în caz de nevoie, plata cheltuielilor de întreținere la administrația blocului, obligații a căror îndeplinire nu a fost probată sub nicio formă de pârâtul M. M..
Mentioneaza ca, în sensul celor de mai sus, după cum a stabilit Inalta Curte de Casație și Justiție într-o decizie, „. a principiilor care reglementează regimul juridic al contractului de întreținere, executarea contraprestației datorate de dobănditori trebuie să fie permanentă, succesivă si să acopere nevoile de întreținere speciale ale creditorului obligației respective", obligație pe care pârâtul M. M. nu și-a îndeplinit-.
Totodată, „prin definiție, obligația legală de întreținere este cu executare succesivă, deci prestațiile se vor face la anumite intervale de timp, astfel încât să corespundă ritmului nevoi/or curente ale beneficiarului’’.
In plus, la momentul încheierii Contractului de întreținere, defuncta avea 84 de ani. O vârstă, deci, înaintată, iar pârâții aveau perfecta reprezentare a faptului că speranța de viață a defunctei urma să fie scurtă. Aceasta cu atât mai mult cu cât speranța de viață în România a femeilor este în jur de 75 de ani (deci cu aproximativ 10 ani mai puțin decât avea defuncta în momentul perfectării Contractului de întreținere).
Un alt argument în sensul că pârâtul M. M. nu a prestat întreținere este dat și de faptul că cheltuielile pentru înmormântarea și parastasele defunctei au fost suportate din pensia acesteia, ajutorul de înmormântare, ajutorul de la Casa de Ajutor Reciproc, aspect pe care urmează să-l probeze, de asemenea.
Date fiind toate acestea, este evident că pârâții nu au reușit să răstoarne prezumția ce rezultă din cuprinsul art. 845 din vechiul Cod civil. Din contră, toate acestea demonstrează dezinteresul total al pârâților față de defunctă și, implicit, caracterul gratuit al Contractului de întreținere (donație deghizată în frauda moștenitorilor rezervatari).
Contrar susținerilor pârâților, faptul că defuncta avea resurse financiare proprii nu implica faptul că pârâtul M. M. era scutit de obligația de a o întreține pe defunctă.
Potrivit susținerilor pârâților, „(...] contractul este valid chiar dacă creditorul are mijloace suficiente pentru a se întreține"(pag. 5 din întâmpinare). In acest sens, pârâții invocă două decizii ale fostei Curți Supreme de Justiție.
De la bun început, este de menționat faptul cele două decizii invocate de pârâți sunt prezentate, în mod voit, trunchiat, în scopul inducerii în eroare a instanței de judecată. Ceea ce omit să precizeze pârâții este faptul că ambele decizii invocate au la bază ideea că un contract de întreținere este valabil chiar dacă creditorul întreținerii are resurse financiare proprii, însă în contextul în care debitorul (întreținătorul) a realizat efectiv întreținerea (în mod suplimentar față de veniturile întreținutului).
In cazul de față, într-adevăr, defuncta avea resurse financiare proprii, dar aceasta nu echivalează cu faptul că M. M. nu mai avea obligația de a o întreține. Dimpotrivă, daca, într-adevăr, Contractul de întreținere ar fi avut un caracter oneros, defuncta ar fi urmărit un venit suplimentar veniturilor proprii de până la momentul încheierii Contractului de întreținere. Cu alte cuvinte, defuncta ar fi urmărit un trai mai bun, dată fiind vârsta înaintată a acesteia de la momentul perfectării contractului menționat (84 de ani).
In niciun caz, faptul că defuncta avea resurse financiare proprii nu îl scutea pe M. M. că presteze întreținerea la care, teoretic, s-a obligat și, deci, sa îi confere un trai mai bun. în realitate, intenția reală a părților de la momenul perfectării Contractului de întreținere a fost în sensul de a încheia un contract cu titlu gratuit și cu depășirea cotității disponibile.
Tocmai faptul că defuncta avea resurse financiare proprii au determinat părțile să încheie donația deghizată și tocmai de aceea M. M., în realitate, nu a prestat niciodată întreținerea la care s-a obligat prin Contractul de întreținere, aspect care, finalmente, nu a fost contestat de către acesta. Potrivit popriilor susținerilor, îndeplinirea obligației de întreținere ce revenea pârâtului este circumscrisă plății celor 2 tranșe din impozit și asigurării, oricum, corelative calității sale de proprietar.
Or, în contextul în care pârâtul M. M. face referire la resursele financiare proprii ale defunctei, după cum și la faptul că nu a prestat întreținere dată fiind tocmai această împrejurare, pentru pârât nu a existat deci niciun moment riscul de pierde. Cu alte cuvinte, pârâtul a avut clar prefigurarea derulării raporturilor și certitudinea că nu va trebui să presteze întreținere.
Așadar, nici acest aspect invocat de pârâți nu este de natură a răsturna prezumția de liberalitate ce rezultă din cuprinsul art. 845 din vechiul Cod Civil, sens în care se impune admiterea cererii de chemare în judecat,ă astfel cum a fost formulată și precizată.
Contrar susținerilor pârâților, datorita aplicării principiului proximității în interiorul aceleiași clase de moștenitori față de pârâtul M. M., nu face să devină inaplicabilă prezumția (de liberalitate) instituită de art. 845 vechiul cod civil
Potrivit susținerilor pârâtului M. M., „ca nu are vocație succesorală utilă, concretă la succesiunea bunicii [...] și asta deoarece aplicând principiul proximității gradului de rudenie între moștenitori [...] rudele de grad apropiat le înlătură pe cele mai îndepărtate în grad, respectiv copiii defunctului înlătură de la moștenire pe nepoții de fiu. El este înlăturat de la moștenire prin existența celor 2 descendenți - reclamantul și mama sa" (subl.ns. - pag. 5 din cuprinsul întâmpinării).
Prin urmare, pârâtul M. M. se apără de prezumția ce derivă din cuprinsul art. 845 din vechiul Cod Civil prin intermediul principiului proximității în interiorul aceleiași clase de moștenitori, argument, de asemenea, fundamental greșit.
Mentioneaza ca, in primul rând, potrivit art. 845 vechiul Cod Civil (în vigoare la data încheierii Contractului de întreținere), „valoarea bunurilor înstrăinate unui succesibil în linie dreaptă, [...] cu rezerva de uzufruct, va fi socotită în porțiunea disponibilă și excedentele, de este, va trece în masa succesiunii"(subl.ns.). Dispoziții similare sunt cuprinse și în art. 1.091 alin. (4) C.civ. în vigoare la acest moment .
Indiferent de situație și persoanele care vin concret la moștenirea defunctei, pârâtul M. M. are calitatea de „succesibil în linie dreaptă", iar prezumția de liberalitate, contrar susținerilor acestuia, este pe deplin aplicabilă în speța de față.
Articolul menționat nu distinge după cum succesibilului i se aplică principiul proximității sau nu și nici după gradul de rudenie. Cu alte cuvinte, legea nu distinge după cum succesibilul are calitatea de fiu / fiică, nepot sau strănepot față de de cujus.
Intrucât ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus, rezultă ca nu se poate distinge între copii și nepoți în sensul aplicării art. 845 vechiul Cod Civil, cum, în mod greșit, susține pârâtul. Oricum, chiar dacă, prin absurd, s-ar reține, totuși, inaplicabilitatea dispozițiilor art. 845 vechiul Cod Civil și a prezumției de liberalitate, care funcționează în sprijinul lui, pârâtului M. M. îi revine obligația de a demonstra că, într-adevăr, a realizat întreținerea obiect al Contractului de întreținere. Sublinieaza că el nu poate proba un fapt negativ, respectiv, inexistența faptului juridic al prestării întreținerii, acesta fiind, de altfel, unul dintre argumentele legiuitorului pentru care a instituit prezumția de liberalitate. De aceea, ii revenea pârâtului sarcina probei de a demonstra faptul juridic al prestării întreținere, însă, după cum a arătat mai sus, acesta a precizat expres că nu a prestat atare întreținere, cu excepția plății impozitelor (2 tranșe) și a primei de asigurare, care, oricum, nu valorează întreținere, fiind corelative calității sale de proprietar dobândite în
In al doilea rând, conform regulilor generale, principiul proximității în interiorul unei clase de moștenitori se aplică exclusiv în cazul moștenirii legale și numai în situația în care nu este lezată rezerva succesorală prin liberalități inter vivos sau mortis causa.
Aceasta, însă, nu este însă situația de față. In speță, a fost lezată rezerva succesorală a lui, prin faptul că defuncta a efectuat o liberalitate (donație deghizată) în timpul vieții față de nepotul de soră a lui, pârâtul M. M..
In al treilea rând, în subsidiar, în ipoteza în care instanța nu ar reține donația deghizată în favoarea nepotului M. M., Contractul de întreținere trebuie, oricum, calificat donație prin interpunere de persoane în favoarea pârâtei M. M. (mama pârâtului M. M.) .
In acest din urmă sens, după cum au recunoscut pârâții în nenumărate rânduri, în apartamentul obiect al Contractului întreținere locuiește M. M., împrejurare care întărește prezumția că M. M. are calitatea de adevărat beneficiar al liberalității.
In orice caz, după cum a arătat, pârâților le revenea obligația de a demonstra caracterul real și efectiv al întreținerii, în favoarea lui funcționând prezumția de liberalitate ce rezultă din cuprinsul_art. 845 vechiul Cod Civil, probațiune pe care nu a făcut-o. Reitereaza că el nu pot demonstra un fapt negativ, respectiv faptul că M. M. nu ar fi prestat în realitate întreținerea la care s-a obligat și, pe cale de consecință, pârâtului M. M. îi revinea obligația de a demonstra faptul pozitiv al prestării efective a întreținerii față de defunctă.
In drept, au fost invocate disp. art. 201 alin. (2) C.pr.civ., precum și toate celelalte dispoziții legale menționate în cuprinsul răspunsului la întâmpinare.
In cauza, partile au administrat proba cu inscrisuri, interogatoriul pârâților, expertiza evaluatorie a imobilului, proba testimoniala (fiind audiati pentru reclamant martorii P. M. M. si M. C., iar pentru parati M. E. si C. D.).
Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta constata urmatoarele:
Potrivit certificatului de deces depus la fila 14 din dosar, la data de 06.01.2013 a decedat numita H. E. M., cu ultimul domiciliu in Bucuresti, sectorul 3, astfel ca in temeiul art. 954 C.civ. se va constatat deschisa succesiunea ramasa de pe urma acesteia.
F. de actele de stare civila depuse la dosar (filele 75 si 77) si declaratiei autentificate sub nr. 609/19.03.2013 (f.17), vazand si dispozitiile art. 963 alin. 1, 964 alin.1 lit.a si 975 alin.1 si 4 C.civ., instanta va constata ca au calitatea de mostenitori legali ai defunctei H. E. M., reclamantul in calitate de descendent de gradul I cu o cota de 1/2 din masa succesorala si parata M. M., in calitate de descendenta de gradul I cu o cota de 1/2 din masa succesorala.
In ceea ce priveste componenta masei succesorale, se vor retine bunurile mobile mentionate la pct 20 din cererea de chemare in judecata si identificate prin procesul-verbal de inventariere intocmit la 08 aprilie 2013: vitrină din lemn cu geamuri de sticlă cu bibelouri fără valoare materială, dar cu o valoare sentimentală - 200 lei; comodă din lemn - 100 lei; o servantă din lemn pe care se află un televizor color marca LG - 150 lei + 100 lei (televizorul); un recamier - 100 lei; măsuță de televizor din lemn - 50 lei; masă din lemn cu 7 scaune - 200 lei; 4 goblenuri înrămate reprezentând vază cu flori, femeie culegând fructe, dansatoare, peisaj de iarnă - 500 lei; 3 tablouri reprezentând peisaj intitulat „Amintire Băile Herculane" 1973 semnat N. 1973, pădure înverzită, Facioara și P. - 50 lei; pictură peisaj iarnă - 50 lei; 10 icoane de dimensiuni mici cu Fecioara M. - 100 lei; un fotoliu - 20 lei; mochetă cu forme geometrice - 20 lei; traversă -10 lei. In dormitor: șifornier din lemn cu 3 uși - 150 lei; studio cu ladă - 150 lei; noptieră de dimensiuni mici - 10 lei; o masă - 10 lei; toaletă de oglindă (dar fără oglindă) - 10 lei; cuier vechi din lemn - 5 lei; 2 tablouri cu poze înrămate - 5 lei; 1 icoană reprezentând Fecioara M. - 10 lei; traversă - 50 lei. Holul dintre camere: frigider Arctic funcțional (model vechi) - 50 lei; în bucătărie: aragaz marca Bianco, funcțional -100 lei; 3 scaune (rupte) - 10 lei; un bufet - 5 lei; masă-5 lei.
Potrivit evaluarii partilor (necontestata) valoarea masei succesorale va fi retinuta la suma de 2220 lei.
Retine instanta ca, in timpul vietii si necasatorita fiind, numita H. E. - M. a achiziționat, ICRAL V. apartamentul situat în București, . (fost ., ., ., in baza contractului de vanzare-cumparare nr. 8705/28.07.1991,.
La data de 03.09.2004, între defuncta H. E. - M., în calitate de întreținută și M. M. (nepotul de fiică a defunctei din prima căsătorie și fiul paratei M. M.), în calitate de întreținător, a fost încheiat Contractul de întreținere autentificat sub nr. 1120 de Biroul Notarului Public P. C. –f.18-19.
Potrivit Contractului de întreținere, defuncta H. E. - M. a transmis nuda proprietate a Imobilul către pârâtul M. M., rezervându-și dreptul de uzufruct viager acestui bun imobil.
D. contraprestație, pârâtului M. M. îi revenea obligația de a o întreține pe defunctă pe tot restul vieții, „prin acordarea ajutorului pentru asigurarea hranei, efectuarea menajului, asigurarea medicamentelor, a asistenței medicale, a spitalizării în caz de nevoie, plata cheltuielilor de întreținere la administrația blocului” [...] iar după săvârșirea sa din viață se va ocupa de înmormântare și de efectuarea tuturor datinilor și pomenilor după credința ortodoxă.
Reclamantul a solicitat instantei sa constate in conformitate cu art. 845 Vechiul Cod Civil (în vigoare la data încheierii contractului de întreținere) ca „valoarea bunurilor înstrăinate unui succesibil în linie dreaptă, [...] cu rezerva de uzufruct, va fi socotită în porțiunea disponibilă si excedentele, de este, va trece în masa succesiunii"; contractul de întreținere a reprezentat o donatie deghizata, efectuată cu încălcarea cotității disponibile și, respectiv a rezervei reclamantului impunandu-se admiterea cererii de reducțiune a liberalității excesive.
Instanta constata ca, .. 845 Cod civil anterior (aplicabil avand in vedere data incheierii contractului de intretinere) înstrăinarea cu titlu oneros făcută unui succesibil în linie dreaptă reprezintă o donație deghizată, supusă reducțiunii, cu condiția ca înstrăinarea să se fi făcut cu rezerva uzufructului sau cu sarcina unei rente viagere, iar deghizarea să nu fie invocată de un moștenitor în linie dreaptă care a consimțit la încheierea actului.
În speță, caracterul simulat al contractului a fost invocat de reclamant, descendent de gradul I al defunctei, care nu a participat la perfectarea actului juridic cu titlu oneros, iar contractul de întreținere s-a încheiat cu rezerva uzufructului viager în favoarea înstrăinătorului, dobânditorul urmând să intre în posesia bunului imobil la data decesului întreținutului.
În această situație, legea a instituit o prezumție legală relativă a deghizării donației, sub aparența unui act cu titlu oneros, ceea ce înseamnă că cel care o invocă nu este ținut să facă dovezi sub acest aspect, sarcina probei fiind deplasată la partea adversă.
Prin urmare, pârâtului dobânditor, care s-a prevalat de valabilitatea contractului de întreținere, ca act bilateral cu titlu oneros, îi revine obligația să combată prezumția deghizării donației, instituită de art. 845 Cod civil.
Potrivit probelor administrate in cauza (declaratii martori M. E., C. D. si M. C.) reiese ca atat paratul M. M. cat si mama acestuia M. M. se ingrijeau constant de alimentatia reclamantei, ducandu-i pachete cu mancare, efectuau menaj (scuturat covoare in curte, spalat parchet, dus gunoiul, mici reparatii), se ocupau de programarile la doctor (defuncta avand 2 internari), iar dupa deces parata s-a ocupat si de inmormantare.
Chiar si in ipoteza în care întreținutul este de acord, accepta, ca asigurarea permanenței îngrijirii sale să fie realizată si prin serviciul altor persoane (in speta fiica sa M. M., mama paratului M. M. debitor al intretinerii) nu înseamnă că prestația de întreținere și-a pierdut caracterul intuitu personae. Prin urmare, pastrandu-si aceasta caracteristica, obligatia de intretinere ce ii incumba intretinatorului este considerata executata. De altfel, pe parcursul a 9 ani cat s-a derulat contractul de intretinere, creditorul daca era nemultumit de prestatii avea oricand posibilitatea sa solicite rezolutiunea contractului, ceea ce, in speta, nu s-a intamplat.
Atâta timp cât, din probele administrate în cauză rezultă neîndoielnic, executarea în mod corespunzător a obligației de întreținere asumate, se apreciaza că actul încheiat de defunctă a avut caracterul unui veritabil contract de întreținere, oneros, fiind astfel răsturnată prezumția relativa instituita de disp. art. 845 Cod civil anterior. Pentru aceste considerente, instanta va respinge cererea de reducțiune a liberalității excesive, prezumtia deghizarii donatiei fiind inlaturata prin probatoriul administrat.
In concluzie, instanta va dispune iesirea din indiviziune cu privire la bunurile ce compun masa succesorala, pe care le va atribui paratei M. M. vazand si disp. art. 987 c.pr.civ (asa fiind acordul partilor), pe care, in temeiul art. 989 c.pr.civ o va obliga sa-i plateasca reclamantului sulta in valoarea de 1110 lei.
Desi reclamantul a insistat in legatura cu verificari privind cererea depusa de parata M. M. in baza legii 9/1998 s-a constatat ca dreptul la despagubiri s-a nascut in persoana paratei in calitate de mostenitoare a tatalui sai Radaneata I. caruia i s-au confiscat bunuri si recolte in anul 1940. Casatoria cu numita H. E. M. a avut loc in anul 1954 (fila 73 vol.I) prin urmare, dreptul la despagubiri recunoscut prin decizia 731/26.04.2010 nu intereseaza patrimoniul defunctei si nu face parte din masa succesorala ramasa de pe urma acesteia.
In temeiul art. 453 alin.1 c..pr.civ va obliga parata la plata sumei de 111 lei cheltuielile de judecata (taxa de timbru) catre reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite in parte cererea privind pe reclamant H. C., CNP_, cu domiciliul ales la SCA T. Z. & ASOCIATII in sector 1, București, . HOUSE ARIPA DE VEST, nr. 4-8, . M. M., CNP_ si M. M., CNP_, ambii cu domiciliul in sector 4, București, AL.SOMESUL CALD, nr. 4, ., ..
Constata deschisa succesiunea defunctei H. E. M., decedata la data de 06.01.2013, cu ultimul domiciliu in Bucuresti, sectorul 3.
Constata ca au calitatea de mostenitori legali reclamantul, in calitate de descendent de gradul I cu o cota de 1/2 din masa succesorala si parata M. M., in calitate de descendenta de gradul I cu o cota de 1/2 din masa succesorala.
Constata ca masa succesorala ramasa de pe urma defunctei H. E. M. este compusa din bunurile mentionate la pct 20 din cererea de chemare in judecata, identificate prin procesul-verbal de inventariere intocmit la 08 aprilie 2013. Constata valoarea masei succesorale – 2220 lei.
Dispune iesirea din indiviziune.
Atribuie paratei M. M. toate bunurile mobile ce compun masa succesorala.
Obliga parata M. M. sa-i plateasca reclamantului o sulta in valoarea de 1110 lei.
Respinge in rest actiunea ca neintemeiata.
Obliga parata la plata sumei de 111 lei cheltuielile de judecata (taxa de timbru).
Cu apel in termen de 30 zile de la comunicare. Apelul se depune la Judecatoria Sector 3
Pronuntata in sedinta publica astazi, 06.04.2015.
P., GREFIER,
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 3080/2015.... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 5047/2015. Judecătoria... → |
|---|
