Suspendare executare art.484,507,512,700,718 NCPC/art. 300,319^1,325 CPC. Sentința nr. 4815/2015. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4815/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI la data de 09-04-2015 în dosarul nr. 4815/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTOR 3 BUCUREȘTI
Secția Civilă
Sentinta civila nr. 4815
Ședința publică din 09.04.2015
Instanța constituită din:
Președinte: I. E. L.
Grefier: D. M.
Pe rol judecarea cauzei civile formulată de contestatoarea A. N. PENTRU RESTITUIREA PROPRIETATILOR, în contradictoriu cu intimații R. A., R. G., R. M., R. S., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
În raport de dispozițiile art.131 NCpc instanța constată că este competentă material și teritorial să soluționeze prezenta cauză și față de dispozițiile art. 238 NCpc constată că dosarul se poate soluționa la acest termen de judecată.
Având în vedere că s-a solicitat judecata în lipsă de către contestatoare, apreciind ca pertinente, concludente și utile soluționării cauzei înscrisurile a căror încuviințare a fost solicitată de părți, în temeiul dispozițiilor art.258 NC.p.c., apreciind că sunt îndeplinite dispozițiile art.255 NC.p.c., instanța încuviințează pentru părți proba cu înscrisuri.
Nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat instanța constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
INSTANȚA,
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe în data de 12.09.2014, sub nr._, contestatoarea A. N. PENTRU RESTITUIREA PROPRIETATILOR a formulat, în contradictoriu cu intimații R. A., R. G., R. M., R. S., contestație la executare, prin care a solicitat: anularea executării silite înseși ce face obiectul dosarului de executare nr. 323/2014 al B. Raportoru G. ; suspendarea executării silite dispuse pana la soluționarea contestației la executare ; suspendarea popririi conturilor deschise la Trezoreria Municipiului București; întoarcerea executării.
În motivarea cererii, contestatoarea a arătat că a fost somată să achite suma de 397 349,15 lei, in temeiul Hotărârii nr.77/11.12.2007 emisa de Instituția Prefectului –Județul A. - Comisia pentru aplicarea Legii nr.290/2013. A arătat ca potrivit dispozițiilor HG nr. 1120/2006 compensațiile se achită beneficiarilor în limita sumelor aprobate anuale cu această destinație în bugetul de stat și ca in absența disponibilităților bănești ale statului, raportat la dificultățile prin care trece economia țării s-a stabilit in sarcina sa o obligație imposibil de realizat și care este de natură să afecteze principiul egalității de tratament. In ce privește, modalitatea de actualizare, contestatoarea a învederat disp. Art. 18 din HG nr. 1120/2006 . De asemenea a arătat ca potrivit art. 2 din OUG nr. 10/2014 s-a suspendat plata voluntară a despăgubirilor stabilite in temeiul Legii nr. 290/2003 și că executorul judecătoresc a încălcat prevederile art. OG nr. 2/2002.
În drept, art. 711 C.proc.civ.
La data de 22.12.2014 intimații au depus întâmpinare, prin care au solicitat respingerea contestației la executare, cererea de anulare a executării silite, cererea de suspendare a executării silite și a tuturor actelor de executare dispuse sau care ar putea fi dispuse prin dosarul de executare nr. 323/2014 aflat pe rolul Biroului Executorului Judecătoresc Raportoru G., cererea de restabilire a situației anterioare și întoarcere a executării silite.
Intimații au arătat că partea contestatoare susține că art. 18 alin. (5) din H.G. 1120/2006 prevede termene exprese în care să fie achitate despăgubirile, respectiv de unul sau maxim doi ani, iar sintagmele „în funcție de disponibilitățile bănești" și „în limita sumelor aprobate cu această destinație în bugetul de stat" trebuie interpretate ca făcând parte din termenele legale de 1 an respectiv 2 ani și nicidecum în sensul că plata despăgubirilor poate fi realizată oricând în timp în funcție de disponibilitățile bănești ale ANRP. Așadar, în niciun caz ANRP nu se poate folosi de propria întârziere, respectiv de încălcarea nejustificată a termenelor limită determinate de legiuitor.Astfel, art. 18 alin. (5) din H.G. 1120/2006 stabilește „achitarea compensațiilor eșalonat în două tranșe, pe parcursul a 2 ani consecutivi: 40% în primul an și 60 % în anul următor, dacă cuantumul compensațiilor depășește 100.001 lei."În speță cuantumul total al despăgubirilor acordate intimaților prin Hotărârea nr. 77/2007 este de 288.878,91 lei, astfel că ANRP avea obligația achitării în primul an, 2007, a tranșei de 40% din sumă, iar în anul următor, 2008, a celei de-a doua tranșe. Având în vedere că debitoarea nu și-a respectat obligația și nu a achitat nicio tranșă, contestatorii au procedat la executarea silită a creanței deținută împotriva ANRP.Tot în cuprinsul contestației debitoarea susține că executarea silită demarată de B.E.J. Dacă ar fi nelegală având în vedere dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 10/2014 („O.U.G. 10/2014") care ar fi aplicabile, în opinia contestatoarei, și actelor și faptelor juridice născute înainte de ..
Având în vedere cele de mai sus reiese cu evidență exigibilitatea creanței începând cu anul 2008, intimații având posibilitatea folosirii forței coercitive a statutului în realizarea creanței.
Art. 2 din O.U.G. 10/2014, așa cum a fost modificat prin legea nr. 112/2014, prevede că „începând cu data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgența se suspendă, până la data de 31 decembrie 2014, plata despăgubirilor stabilite prin hotărârile comisiilor județene, respectiv a municipiului București, pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, prin ordinele emise de către șeful Cancelariei Primului-Ministru în temeiul Legii nr. 9/1998 și, respectiv, prin deciziile de plată emise de către vicepreședintele Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților care coordonează aplicarea Legii nr. 9/1998, Legii nr. 290/2003 și Legii nr. 393/2006."Art. 15 alin. (2) din Constituția României consacră principiul neretroactivității legii, inter alia, tocmai în scopul de a preîntâmpina surveniența acelor situații în care statul, având dubla calitate de legiuitor și debitor, să își creeze o poziție mai favorabilă în raport cu cea a unui debitor obișnuit, în dauna creditorilor săi.Într-adevăr, dispozițiile art. 2 din O.U.G. nr. 10/2014 nu pot fi interpretate decât în sensul aplicabilității lor exclusiv acelor acte juridice și relații sociale născute ulterior intrării sale în vigoare.
Or, în speță, Hotărârea nr. 77/2007 - titlul executoriu care a fundamentat cererea de încuviințare a executării silite - și, implicit, drepturile născute în temeiul său, sunt, în mod evident, anterioare intrării în vigoare a O.U.G. nr. 10/2014, de unde rezultă că efectele acesteia din urmă nu le pot privi de nicio manieră.Astfel, apare ca evident faptul că O.U.G. nr. 10/2014 nu poate avea în vedere suspendarea procedurilor de executare silită întemeiată pe titluri executorii ajunse la scadență, respectiv hotărâri ale comisiilor județene sau ale Comisiei Municipiului București, anterior intrării sale în vigoare.Potrivit art. 1 din O.G. nr.22/2002, creanțele stabilite prin titluri executorii în sarcina instituțiilor publice se achită din sumele aprobate în acest scop prin bugetele acestora, iar art. 2 din același act normativ prevede că, în situația în care executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau nu continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni să facă demersurile necesare în vederea îndeplinirii obligației de plată.În cauză, deși contestatoarea a invocat beneficiul prevăzut de art.2 din O.G. nr.22/2002, nu a făcut dovada faptului că refuzul de executare a obligației de plată a despăgubirilor a fost determinat de lipsa fondurilor bugetare sau proba demersurilor întreprinse în vederea obținerii fondurilor necesare achitării despăgubirilor.
În drept, au invocat prev. art. 205 C.p.c. precum și toate celelalte dispoziții legale la care s-a făcut referire în întâmpinare.
La solicitarea instanței B. RAPORTORU G. a comunicat copia dosarului de executare nr. 323/2014 .
Instanța a administrat proba cu înscrisuri.
Analizând actele si lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin Hotărârea nr.77/11.12.2007 emisa de Instituția Prefectului –Județul A. - Comisia pentru aplicarea Legii nr.290/2013 s-a acordat intimaților R. A., R. G., R. M., R. S. despăgubiri in valoare totală de 288 878,91 lei.
Intimații au formulat în data de 08.07.2014 cerere de executare silită (fila 74) pentru suma 288 878,91 lei la care se adăuga actualizarea cu indicele de inflație aferenta, formându-se dosarul de executare nr. 323/2014, pe rolul B. RAPORTORU G., în cadrul căruia a fost obținută, în data de 22.08.2014, încheierea de încuviințare a executării silite din partea Judecătoriei Sectorului 3 București (fila 55 ).
Prin Încheierea din 02.09.2014 ( fila 57 ), executorul judecătoresc a actualizat creanța cu indicele de inflație pe perioada decembrie 2007 –iulie 2014, rezultând suma de 97 092,20 lei .
Prin Încheierea din 02.09.2014 ( fila 59), executorul judecătoresc a stabilit cheltuieli de executare de 11 378,04 lei .
Prin somația din data de 02.09.2014 (fila 51 ), emisă de B. RAPORTORU G., in temeiul art. 2 din OG nr.22/2002, i s-a pus în vedere contestatoarei să plătească intimaților suma de 385 971,11 lei, la care se adaugă cheltuielile de executare silită.
Potrivit art. 711 alin. 1 C.pr.civ.,împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare. De asemenea, se poate face contestație la executare și în cazul în care executorul judecătoresc refuză să efectueze o executare silită sau să îndeplinească un act de executare silită în condițiile legii.
1.Contestatoarea a solicitat anularea executării silite pentru motivul ca se află in imposibilitate de plata a tuturor despăgubirilor acordare in baza legii a Legii nr.290/2003 imposibilitate provocată de lipsa disponibilităților banești.
Instanța reține că, deși dreptul creditorilor la acordarea de despăgubiri a fost stabilit definitiv in anul 2009, până la data formulării de către creditoare a cererii de executare silită nu a existat niciun demers din partea debitoarei pentru achitarea benevolă a obligației stabilite prin titlul executoriu, la scadența sa, iar, în lipsa demersurilor necesare pentru obținerea fondurilor, simpla lipsă de lichidități învederată în contestația la executare, nu o poate scuti pe debitoare de executarea silită.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat în hotărârea pronunțată în cauza Ș. contra Românieidin 24.03.2005 că faza executării silite trebuie considerată ca făcând parte integrantă din noțiunea de „proces” în sensul art. 6 din Convenție, întrucât dreptul de acces la justiție ar fi iluzoriu dacă ordinea juridică internă a unui stat contractant ar permite ca o hotărâre definitivă și obligatorie să rămână fără efect în detrimentul unei părți. Aceeași situație se regăsește și în cauză, deoarece, în lipsa demersurilor contestatoarei pentru prevederea sumelor în bugetul de venituri și cheltuieli, se poate aprecia că există un refuz de respectare a hotărârii.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a arătat că administrația (instituțiile publice) constituie un element al statului de drept, interesul său fiind identic cu cel al unei bune administrări a justiției. Pe cale de consecință, dacă se refuză sau se omite executarea unei hotărâri, ori se întârzie executarea sa, garanțiile art. 6 își pierd rațiunea. Mai mult, Curtea europeană a apreciat că pretenția că reclamantul ar trebui să recurgă la executarea silită nu este oportună, deoarece acesta, pe parcursul unei proceduri judiciare, a obținut o creanță împotriva statului, respectiv împotriva unei instituții publice. De asemenea, a pretinde creditorului că pentru realizarea creanței sale ar trebui să formuleze o nouă acțiune pentru obligarea debitoarei de a prevedea în buget sumele necesare îndestulării sale ar reprezenta o sarcină oneroasă pentru partea care deja a stabilit dreptul său pe cale judecătorească. În cauza S. P. împotriva României, CE.D.O. a apreciat că întreprinderea altor demersuri de către reclamant nu ar avea decât un rezultat repetitiv și anume ca o instanță să dispună încă o dată autorității publice să execute o hotărâre judecătorească, fapt ce ar încălca art. 35 al. 1 din Convenție, considerente reiterate și în cauza C. împotriva României.
Prin urmare, lipsa disponibilităților bănești nu poate constitui motiv de nulitate a executării silite, fiind în sarcina statului să organizeze activitatea și resursele în așa fel încât să nu ajungă la blocarea conturilor sale.
2.Contestatoarea A. Națională pentru Restituirea Proprietăților în calitate de instituție publică, pe calea contestației la executare a invocat incidența în cauză a dispozițiilor OG nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice stabilite prin titluri executorii, respectiv faptul că în cadrul procedurii nu a fost respectat termenul de grație de 6 luni care operează legal în beneficiul său.
Potrivit art. 2 din actul normativ menționat „dacă executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somația de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului”, iar potrivit art. 3 “în cazul în care instituțiile publice nu își îndeplinesc obligația de plată în termenul prevăzut la art. 2, creditorul va putea solicita efectuarea executării silite potrivit Codului de procedură civilă și/sau potrivit altor dispoziții legale aplicabile în materie”.
Procedura de executare ce rezultă din textele legale menționate este următoarea: obținerea unui titlu executoriu, intenția instituției publice de a executa de bună voie, constatarea lipsei de fonduri pentru executarea benevolă a obligației, somația de plată comunicată prin executor judecătoresc, la cererea creditorului, termenul de 6 luni în care debitorul urmează să facă demersuri pentru obținerea fondurilor, demararea procedurii de executare silită într-una din formele prevăzute de codul de procedură civilă, mobiliară, imobiliară sau poprire.
Din coroborarea dispozițiilor art. 2, 3 din OG nr. 22/2002 și art. 667 C.pr.civ., reiese că executarea silită a sumelor înscrise în titlurile executorii emise împotriva instituțiilor publice începe și se realizează potrivit normelor generale înscrise în Codul de procedură civilă. Dispozițiile legale speciale impun creditorului un termen de 6 luni de așteptare, în cazul în care instituția publică se află în imposibilitate obiectivă de a plăti, din lipsă de fonduri. În cazul în care instituția publică nu execută obligația de bunăvoie, creditorul se poate adresa unui organ competent de executare, solicitându-i urmărirea silită a sumelor din titlul executoriu. Dacă instituția publică urmărită dovedește că nu are fonduri, la început de executare ori în cursul acesteia, OG nr. 22/2002 instituie pentru creditorul instituției publice obligația de a aștepta 6 luni de zile până la continuarea executării silite.
Astfel, se constată că beneficiul termenului de 6 luni în favoarea instituțiilor publice este condiționat de dovada neexecutării benevole a obligației din cauza lipsei de fonduri, dar și de dovada demersurilor făcute pentru obținerea fondurilor necesare achitării obligațiilor. O atare interpretare este în concordanță cu dispozițiile art. 11 al. 2 din Constituția României („tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern”), și art. 20 al. 2 („dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile”), dispoziții care atrag prioritatea în soluționarea cauzei de față a Convenției Europene a Drepturilor Omului și jurisprudenței Curții în această materie, în ceea ce privește respectarea art. 6 din Convenție și a art. 1 din Protocolul 1 la Convenție.
Astfel, deși dreptul creditorilor la acordarea de despăgubiri a fost stabilit prin Hotarârii nr.77/11.12.2007 emisa de Instituția Prefectului –Județul A. - Comisia pentru aplicarea Legii nr.290/2003 ( act ce constituie titlu executoriu), se constată că până la data formulării de către creditori a cererii de executare silită nu a existat niciun demers din partea debitoarei pentru achitarea benevolă a obligației stabilită prin titlul executoriu, iar în lipsa demersurilor necesare pentru obținerea fondurilor, simpla lipsă de lichidități învederată în contestația la executare, nu o poate scuti pe debitoare de executarea silită.
Strict procedural, actele de executare silită efectuate de executorul judecătoresc și contestate de debitoare sunt perfect legale, nefiind afectate de niciun viciu.
3. Referitor la dispozițiile OUG nr. 10/2014 intrate in vigoare la data începerii executării, instanța constată că art. 2 din acest act normativ stabilește ca ,, începând cu data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se suspendă, pe o perioadă de 6 luni, plata voluntară a despăgubirilor stabilite prin hotărârile comisiilor județene, respectiv a municipiului București, pentru aplicarea (…) Legii nr. 290/2003 ( …).,,, . Prin urmare suspendarea a vizat exclusiv plățile voluntare nu și cele determinate de o executare silită, cele două noțiuni fiind distincte.
4. In ce privește actualizarea creanței instanța contată ca dispozițiile invocate de către contestatoare, respectiv art.18 alin.6 din HG nr.1120/2006, sunt a aplicabile doar in situația in care plata de realizează voluntar cu respectarea graficului celor două tranșe anuale, ceea ce ne este cazul, contestatoarea neachitând despăgubirile nici in anul 2014, după 7 ani de la data emiterii titlului executoriu.
Pentru toate aceste motive instanța va respinge ca neîntemeiată contestația la executare formulată, și pe cale de consecința cererea privind întoarcerea executării.
F. de soluția data contestației la executare instanța va respinge cererea de suspendare a executării formulate in temeiul art 718 alin 1 C. ca rămasa fara obiect.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiata contestația la executare formulată de contestatoarea A. N. PENTRU RESTITUIREA PROPRIETATILOR, (CUI_) cu sediul în București, sector 1, Calea Floreasca, nr. 202, în contradictoriu cu intimații R. A., R. G., R. M., R. S. toți cu domiciliul ales la SCA A. & D. cu sediul în sector 1, București, Banul A., nr. 45-47, ..
Respinge ca rămasă fără obiect cererea de suspendare.
Respinge ca neîntemeiata cererea privind întoarcerea executării.
Cu apel in 30 zile de la comunicare, urmând a se depune la Judecătoria sectorului 3 București.
Pronunțată in ședința publica, azi 09.04.2015.
Președinte, Grefier,
I. E. L. D. M.
Red. TEch. IL/DM/11.05.2015/7ex
| ← Pretenţii. Sentința nr. 4885/2015. Judecătoria SECTORUL 3... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 4543/2015. Judecătoria... → |
|---|
