Plângere contravenţională. Sentința nr. 6306/2012. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6306/2012 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI la data de 05-04-2012 în dosarul nr. 6306/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 3 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 6306
Ședința publică din data de 05.04.2012
Instanța constituita din :
Președinte: G. D.
Grefier: C. L.
Pe rol soluționarea cauzei civile de față privind pe petenta P. G. și pe intimata D. – B. Rutieră, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la ordine, au lipsit părțile.
Instanța dispune lăsarea cauzei la sfârșitul ședinței pentru a da posibilitate părților să se prezinte.
La apelul nominal făcut în ședință publică la sfârșitul ședinței de judecată au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că la data de 27.03.2012 petenta a depus originalul procesului verbal de contravenție contestat și concluzii scrise prin care a solicitat judecarea cauzei și în lipsa părților, potrivit art. 242 alin. 2 C.pr.civ., după care,
În temeiul art, 167 C.pr.civ., instanța încuviințează ambelor părți proba cu înscrisuri, apreciind această probă ca fiind pertinentă, concludentă și utilă cauzei, și nemaifiind alte cereri și nici alte probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare pe baza inscrisurilor aflate la dosarul cauzei.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București sub nr._/300/2010, petenta P. G. a solicitat în principal anularea procesului verbal . nr._/24.10.2010 încheiat de intimata D. – B. Rutieră, anularea sancțiunilor constând în 4 puncte amendă și 3 puncte de penalizare, obligarea intimatei la repararea prejudiciului cauzat prin emiterea dispoziției de ridicare a autoturismului, iar în subsidiar, înlocuirea sancțiunii aplicate cu avertismentul.
În motivarea plângerii se arată că în data de 19.10.2010, în jurul orelor 1015, se deplasa cu autovehiculul cu nr. de înmatriculare_, proprietatea . Company SRL pe . ce a reușit să evite un accident, datorită emoțiilor, autovehiculul a fost parcat de un taximetrist într-o parcare din imediata apropiere, pentru ca petenta să meargă la farmacie. La întoarcere, după aproximativ 30 de minute, petenta arată că nu a mai găsit autovehiculul, despre care a fost informată de un domn că le-au fost ridicate autovehiculele. S-a deplasat la sediul ., unde i-a fost înmânată o comunicare pe care a semnat-o și a fost constrânsă să plătească suma de 550 lei pentru i se elibera autovehiculul. În data de 29.10.2010, petentat arată că i-a fost comunicat prin poștă procesul verbal . nr._/24.10.2010, prin care a fost sancționată pentru fapta comisă în data de 19.10.2010, anume staționarea voluntară a autovehiculului cu nr._ pe trecerea de pietoni.
În ce privește legalitatea procesului verbal de contravenție, petenta arată că acesta este afectat de nulitate absolută, întrucât în cuprinsul său nu este menționată ocupația și locul său de muncă; au fost nerespectate cerințele art. 16 alin.7 din OG nr. 2/2001 referitoare la posibilitatea contravenientului de a formula obiecțiuni la procesul verbal, deoarece nu a fost întocmit în prezența sa, deși s-a prezentat la poliția la data de 20.10.2010; în cuprinsul procesului verbal agentul nu a realizat o descriere suficientă a faptelor pe care susține că le-ar fi săvârșit petenta și nu a menționat împrejurările în care fapta a fost săvârșită. Totodată, învederează că procesul verbal trebuia să îmbrace o altă formă decât cea care i-a fost comunicată, citând dispozițiile art. 181 din Regulamentul de Aplicare a OUG nr. 195/2002 aprobat prin HG nr. 1391/2006. De asemenea, se menționează că locul săvârșirii contravenției este în Sectorul 3, iar în procesul verbal s-a consemnat că poate face plângere la Judecătoria Sectorului 2. D. urmare, petenta consideră că măsura tehnică-administrativă a ridicării autovehiculului s-a efectuat în lipsa unui temei legal, ceea ce atrage obligarea intimatei la repararea prejudiciului cauzat prin plata sumei de 550 lei.
În ce privește cererea subsidiară, petenta susține că posedă permis de conducere de 11 ani și nu a fost implicată în evenimente rutiere, iar fapta reținută în sarcina sa este lipsită de pericol social și de consecințe negative.
Petenta a solicitat judecarea cauzei și în lipsa părților.
Atașat plângerii, petenta a depus la dosar, în copii certificate: procesul verbal contestat, bon fiscal, proces verbal de predare-primire a autovehiculului din 19.10.2010, comunicare din aceeași dată, talon și carte de identitate pentru autovehiculul cu nr. de înmatriculare_, carte de identitate.
Cererea în pretenții a fost timbrată în mod legal cu taxa judiciară de timbru în sumă de 55 lei.
La data de 14.12.2010, intimata a depus la dosar 4 fotografii din înregistrarea video și dovada comunicării procesului verbal de contravenție, iar la data de 06.10.2011 a depus la dosar întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 2 București solicitând declinarea competenței în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 București. Cu privire la fondul plângerii, intimata a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată, arătând că la data de 19.10.2010, în intervalul orar 1031 – 1039, petenta a staționat neregulamentar auto marca SKODA cu nr. de înmatriculare_ pe . . de pietoni și astfel a pus în pericol circulația în zona respectivă, încălcând dispozițiile art. 143 lit.a coroborat cu art.142 lit.e din ROUG nr. 195/2002, motiv pentru acre a fost încheiat procesul verbal contestat. A mai arătat intimata că procesul verbal respectă dispozițiile art. 16 și art. 17 din OG nr. 2/2001, a fost încheiat de agentul de poliție rutieră conform prevederilor art. 109 alin. 2 din OUG nr. 195/2002, măsura ridicării a fost dispusă de agent ărin Nota de constatare nr. 01/19.10.2010 în baza prev. art. 64 din OUG nr. 195/2002.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe disp. art. 1169 C.civ., art. 1171 C.civ., art. 143 lit.a coroborat cu art.142 lit.e din ROUG nr. 195/2002.
Atașat întâmpinării, intimata a depus la dosar încă 3 fotografii din înregistrarea video și nota de constatare nr. 01/19.10.2010.
Prin sentința civilă nr._/07.10.2011, Judecătoria Sectorului 2 București a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 București, unde cauza a fost înregistrată la data de 11.11.2011, sub nr._, cu prim termen de judecată la data de 95.04.2012.
În cauză, instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține că prin procesul verbal . nr._ întocmit la data de 24.10.2010, petenta a fost sancționată contravențional cu amenda în sumă de 240 lei și 3 puncte de penalizare, agentul constatator reținând că la data de 19.10.2010, orele 1031 petenta a staționat voluntar autoturismul cu nr._, pe . . orar 1031-1039, pe trecerea de pietoni. S-a reținut în sarcina petentei săvârșirea contravenției prev. și sancționată de art. 143 lit.a și art. 142 lit.f din RAOUG nr. 195/2002 coroborate cu art. 100 alin. 2 și art. 108 alin.1 lit.b pct.7 din OUG nr. 195/2002.
Analizând actul de constatare a contravenție sub aspectul legalității sale, instanța constată ca procesul-verbal a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale imperative referitoare la formă si conținut, prevăzute de art. 16 și art.17 din O.G. 2/2001, iar criticile de nelegalitate formulate de petentă sunt apreciate de instanță ca neîntemeiate.
Astfel, lipsa mențiunilor referitoare la ocupația și locul de muncă ale contravenientului, lipsa consemnării obiecțiunilor contravenientului, insuficienta descriere a faptei sau a locului acesteia ori a împrejurărilor în care a fost săvârșită, precum și modelul procesului verbal utilizat de agentul constatator sunt motive de nulitate relativă și virtuală, care pot conduce la anularea procesului verbal de contravenție numai în condițiile art. 105 alin.2 C.pr.civ., respectiv numai dacă prin nerespectarea de către agentul constatator a dispozițiilor legale invocate de petentă s-ar fi cauzat acesteia o vătămare, iar vătămarea nu poate fi înlăturată decât prin anularea procesului verbal de contravenție. Așa cum s-a precizat, nulitatea care poate interveni este relativă, nu absolută, deoarece normele invocate nu protejează un interes general, obștesc, ci unul particular, al persoanei sancționate contravențional. De asemenea, aceste nulități sunt virtuale, legea nesancționând expres cu nulitatea decât prin dispozițiile art. 17 din OG nr. 2/2001 alte cauze, nu cele invocate de petent.
În cauză, petenta nu a făcut dovada că prin nerespectarea dispozițiilor legale i s-a cauzat o vătămare, astfel că sancțiunea anulării procesului verbal nu poate interveni.
În plus, rubrica referitoare la ocupația și locul de muncă, poate fi completată de agentul constatator pe baza celor declarate de persoana sancționată, în momentul încheierii procesului verbal, când acest act este încheiat în prezența sa.
Procesul verbal contestat a fost încheiat în lipsa petentei, astfel că agentul nu avea cum să menționeze în cuprinsul acestuia date pe care nu avea de unde să le cunoască.
Consemnarea obiecțiunilor contravenientului, este, de asemenea, posibilă numai în situația în care contravenientul este prezent în momentul încheierii procesului verbal de contravenție, fapt ce rezultă din chiar disp. art. 16 alin.7 din OG nr. 2/2001, care dispune că „în momentul încheierii procesului-verbal agentul constatator este obligat să aducă la cunoștință contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare”. Astfel, dacă în momentul încheierii procesului verbal contravenientul lipsește, este evident că agentul constatator nu are cui să aducă la cunoștință acest drept și nu are ce obiecțiuni să consemneze în cuprinsul procesului verbal de contravenție.
Din cuprinsul procesului verbal contestat, rezultă că fapta, împrejurările și locul faptei au fost suficient descrise, astfel încât instanța să poată aprecia cu privire la existența sau inexistența contravenției, la analiza temeiniciei procesului verbal de contravenție. Totodată insuficienta descriere a faptei nu echivalează cu lipsa faptei, pentru a se putea susține că aceasta este o cauză de nulitate expresă, prevăzută de art. 17 din OG nr. 2/2001. Ceea ce este insuficient, prin ipoteză există, astfel că susținerea petentei cuprinde o contradicție evidentă.
În ce privește modelul procesului verbal utilizat de agentul constatator instanța are în vedere că potrivit prevederilor art. 181 alin. 1 din Regulamentul de aplicare a OG nr. 195/2002, în situația în care fapta a fost constatată cu ajutorul unui mijloc tehnic certificat sau unui mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, polițistul rutier încheie un proces-verbal de constatare a contravenției, potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 1D, după prelucrarea înregistrărilor și stabilirea identității conducătorului de vehicul.
Anexa 1 D este similară în conținut cu anexa 1 A, cu excepția rubricii „constatarea faptei s-a făcut, potrivit art.109 alin.(2) din OUG nr.195/2002, republicată, cu: …”. În această rubrică, agentul constatator trebuie să menționeze mijlocul tehnic cu care a fost efectuată înregistrarea, în situația în care existența contravenției poate fi constată numai în urma unor măsurători, respectiv „după prelucrarea înregistrărilor”, cum este cazul contravențiilor la regimul de viteză, nu însă și în cazul de față, când agentul constatator a utilizat aparatul radar doar pentru înregistrarea video în vederea realizării unor fotografii ca mijloace de probă cu privire la situația de fapt.
Analizând procesul verbal contestat sub aspectul temeiniciei, din fotografiile depuse de intimată la dosar, instanța constată că autoturismul cu nr. de înmatriculare_ a fost staționat oblic față de marginea părții carosabile și pe trecerea de pietoni în data de 19.10.2010, stânjenind circulația celorlalte vehicule în zona respectivă.
În conformitate cu disp. art. 63 alin.5 din OUG nr. 195/2002, „vehiculul oprit sau staționat pe partea carosabilă trebuie așezat lângă și în paralel cu marginea acesteia, pe un singur rând, dacă printr-un alt mijloc de semnalizare nu se dispune altfel”. De asemenea, în conformitate cu disp. art. 143 lit.a și art. 142 lit.f din RAOUG nr. 195/2002, staționarea este interzisă în toate cazurile în care este interzisă oprirea, respectiv și în intersecții, inclusiv cele cu circulație în sens giratoriu, precum și în zona de preselecție unde sunt aplicate marcaje continue, iar în lipsa acestora, la o distanță mai mică de 25 m de colțul intersecției. În conformitate cu disp. art. 100 alin. 2 și art. 108 alin.1 lit.b pct.7 din OUG nr. 195/2002, staționarea neregulamentară este sancționată ca faptă contravențională.
Petenta a susținut prin plângere că a parcat autovehiculul cu ajutorul unui taximetrist într-o parcare din imediata vecinătate a locului unde a evitat un accident rutier, însă din fotografiile depuse la dosar de intimată, care poartă și data și ora filmării, rezultă că aceste afirmații sunt neadevărate, în realitate autovehiculul condus de petentă fiind staționat pe trecerea de pietoni. Conducătorul auto, în situația staționării vehiculului și în lipsa oricăror indicatoare, are obligația de a poziționa vehiculul astfel cum dispune art. 63 alin.5 din OUG nr. 195/2002, art. 142 și art. 143 din RAOUG nr. 195/2002, iar neîndeplinirea acestei obligații constituie contravenție.
Petenta nu a respectat această obligație legală, astfel că fapta sa constituie contravenția reținută de agentul constatator.
Cu privire la sancțiunea principală aplicată, instanța apreciază ca agentul constatator a procedat în mod corect la individualizarea acesteia, ținând cont de împrejurările concrete ale faptei și persoana contravenientului.
Potrivit art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute în actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal.
În acest sens, se reține că fapta săvârșită de petentă este sancționată de art. 100 alin.2 din OUG nr. 195/2002 cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni (4 sau 5 puncte de amendă, iar un punct-amendă reprezintă valoric 10% din salariul minim brut pe economie), iar potrivit art. 108 alin.1 lit.b pct.17 din OUG nr. 195/2002 cu aplicarea sancțiunii contravenționale constând în 3 puncte de penalizare. Totodată, în conformitate cu disp. 64 alin. 1 coroborat cu art. 97 alin.1 lit. d din OUG nr. 195/2002 s-a dispus măsura tehnico-administrativă a ridicării autoturismului staționat neregulamentar.
Având în vedere faptul că agentul constatator a aplicat amenda la limita inferioară prevăzută de lege, iar sancțiunile complementare sunt strict determinate de lege, instanța constată legalitatea sancțiunilor aplicate petentului.
În ce privește măsura tehnico-administrativă a ridicării autovehiculului, aceasta a fost dispusă de agentul de poliție rutieră, prezent la locul săvârșirii faptei, astfel cum rezultă din fotografia nr. 3 de la fila 27 din dosarul_/300/2010 și din nota de constatare nr. 01/19.10.2010 (f. 36, dosar nr._/300/2010), iar petenta nu a dovedit că prin neefectuarea în procesul verbal a mențiunilor referitoare la dispoziția de ridicare a autovehiculului i s-a cauzat o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea acestei măsuri, în condițiile art. 105 alin. 2 C.pr.civ.
Instanța constată că fapta petentei nu este lipsită de gravitate, astfel cum a susținut aceasta, stânjenirea circulației provocată de petentă, astfel cum se observă în fotografiile depuse la dosar, creând pericolul de accidente. Întrucât aplicarea avertismentului este condiționată de art. 7 alin. 2 din OG nr. 2/2001 de o gravitate redusă a cauzei și nu se poate considera că fapta prin care au fost create condițiile favorabile de accidente este de gravitate redusă, instanța apreciază că cererea de înlocuire a sancțiunii aplicate este neîntemeiată.
De asemenea, având în vedere că procesul verbal a fost menținut în totalitate de instanță, nu sunt îndeplinite nici condițiile răspunderii civile delictuale prevăzute de art. 998-999 C.civ. în persoana intimatei. Nu poate fi vorba de o faptă ilicită săvârșită de organul constatator, ci de îndeplinirea atribuțiilor legale, astfel că și cererea în pretenții a petentei este neîntemeiată.
Pentru aceste motive, în temeiul art. 34 din OG nr. 2/2001 coroborat cu art. 118 din OUG nr. 195/2002 republicată, instanța va respinge plângerea ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea formulată de petenta P. G. cu domiciliul în București, sector 5, Calea Rahovei, nr. 334, ., . împotriva procesului verbal . nr._/24.10.2010 încheiat de intimata D. – B. Rutieră cu sediul în București, sector 3, .. 9-15, ca neîntemeiată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 05.04.2012.
Președinte,Grefier,
Pentru grefierul de ședință aflat în concediu medical
semnează grefierul șef al Secției Civile
Red. și tehnodact. G.D.
5 ex./26.04.2012
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 6309/2012.... | Pretenţii. Sentința nr. 6305/2012. Judecătoria SECTORUL 3... → |
|---|
