Acţiune în constatare. Sentința nr. 2555/2015. Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2555/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI la data de 26-02-2015 în dosarul nr. 2555/2015
ROMÂNIA
DOSAR NR._
JUDECĂTORIA SECTORULUI 4 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă nr. 2555
Ședința publică de la 26.02.2015
Instanța constituită din:
Președinte –M. B.
Grefier – R. N.
Pe rol judecarea acțiunii civile formulată de reclamanta . în contradictoriu cu pârâta . IFN SA, având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței depunerea unei cereri de amânare din partea pârâtei pentru imposibilitatea de prezentare a avocatului acesteia, după care:
Instanța respinge cererea de amânare formulată de pârâtă având în vedere că aceasta nu a făcut dovada imposibilității de prezentare a avocatului sau a angajării acestuia în cauză, acesta oricum având obligația de a asigura substituirea în cazul în care ar fi fost angajat de pârâtă.
Instanța invocă din oficiu excepția necompetenței materiale a Judecătoriei sectorului 4 București, față de valoarea obiectului cererii și de dispozițiile art. 95 alin. 1 Cod procedură civilă, pe care o reține spre soluționare.
INSTANTA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 28.02.2014, sub nr._, reclamanta . a chemat în judecată pe pârâta . IFN SA, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate caracterul abuziv al clauzelor contractului de leasing financiar nr. F_ /25.06.2008, condiții generale, punctele 4.5 (i) și (iv) și 10, cu consecința constatării nulității absolute și exonerării de plata a obligațiilor pretinse de pârâtă în baza acestor clauze.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că la data de 25.06.2008 a încheiat cu pârâta contractul de leasing financiar nr. F_, având ca obiect finanțarea folosinței autocamionului M. TGA_, având preț de achiziție de_ Euro. Reclamanta a mai arătat că la data de 23.09.2009 a primit notificarea de reziliere a contractului emisă de pârâtă, prin care aceasta îi aducea la cunoștință faptul că a intervenit rezilierea de plin drept a contractului și că reclamanta datorează suma de_,32 lei, reprezentând valoarea a patru facturi scadente și suma de_,25 Euro, suma de reprezenta valoarea capitalului finanțat de pârâtă în baza contractului de leasing. În urma acestei adrese, reclamanta a dispus imobilizarea fizică a bunului, în vederea preluării acestuia de către pârâtă, care a avut loc la data de 02.06.2010, în lipsa unui reprezentant al reclamantei. Ulterior, la data de 19.11.2012, a primit somația de plată nr. 895 prin care pârâta îi punea în vedere plata sumei de_,51 lei și_,99 Euro. Reclamanta a susținut că sumele menționate în notificarea de reziliere și în somația de plată sunt vădit incorecte și abuzive, deoarece pârâta a impus, prin condițiile generale de acordare a leasingului, stingerea mai întâi a comisioanelor, a taxelor, a altor cheltuieli decurgând din derularea contractului, a penalităților de întârziere, a dobânzilor și abia la sfârșit a ratelor de leasing.
Reclamanta a mai susținut că solicitarea pârâtei de achitare a tuturor ratelor de leasing rămase neachitate, inclusiv valoarea reziduală, daune-interese, la care se adaugă penalități, este vădit abuzivă, echivalând cu o îmbogățire fără justă cauză, cu motivarea că societatea de leasing rămâne în proprietate atât cu bunul, cât și cu întreaga sumă datorată de utilizator după ce bunul nu se mai află posesia sa. Reclamanta a mai arătat că potrivit dispozițiilor OG nr. 51/1997, în cazul rezilierii contractului de leasing pentru neplata timp de două luni consecutive a ratei de leasing, utilizatorul este obligat să restituie bunul și să plătească toate sumele datorate până la data restituirii în temeiul contractului, astfel că stabilirea obligației de plată și a altor sume în afară de acestea reprezintă o sarcină excesivă impusă utilizatorului.
În drept, reclamantul a invocat dispozițiile art. 5 C.civ. 1864, art. 4 din Directiva CEE/87/102, art. 2 și 4 din Legea nr. 193/2000, Directiva CE 93/13, OG nr. 51/1997.
În susținerea cererii, reclamantul a atașat un set de înscrisuri în copii certificate pentru conformitate cu originalul (f. 6-19).
Cererea a fost inițial timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 1553 lei.
Prin încheierea din 08.10.2014, instanța a admis în parte cererea de acordare a facilităților la plata taxei judiciare de timbru formulată de petenta . și a eșalonat plata diferenței de taxă judiciară de timbru în cuantum de 6787 lei, datorată de petentă în 10 rate lunare a câte 678,7 lei fiecare, având scadența la data de 25 a fiecărei luni, începând cu luna noiembrie 2014.
La data de 08.12.2014, pârâta a depus întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității acțiunii, întrucât nu există nicio prevedere legală prin care o clauză penală într-un contract să fie sancționată cu nulitatea absolută, iar exonerarea la plată se poate solicita doar prin intermediul unei contestații la executare, totodată reclamantul nefiind consumator, ci persoană juridică. Pârâta a mai invocat excepția prescripției extinctive a dreptului material la acțiune, întrucât s-a împlinit termenul de prescripție de 3 ani calculat de la data încheierii contractului, excepția lipsei de interes, întrucât a fost începută executarea silită împotriva reclamantei, dar nu s-a recuperat nicio sumă de bani în urma acestui demers, debitorul având deschisă calea contestației la executare, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea cererii.
La termenul de judecată din data de 26.02.2015, instanța, din oficiu, a invocat excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 4 B..urești, față de dispozițiile art. 95 pct. 1 C.proc.civ. și valoarea obiectului cererii.
Cercetând cu prioritate excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sector 4 București, conform art. 248 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța reține următoarele:
Prezenta cerere are ca obiect constatarea caracterului abuziv al clauzelor contractului de leasing financiar nr. F_ /25.06.2008, condiții generale, punctele 4.5 (i) și (iv) și 10, cu consecința constatării nulității absolute și a exonerării reclamantei de la plata obligațiilor pretinse de pârâtă în baza acestor clauze.
Cererea de chemare în judecată este evaluabilă în bani, valoarea obiectului cererii fiind determinată în funcție de sumele solicitate de pârâtă de la reclamantă în baza contractului de leasing, respectiv_,51 lei și_,99 Euro (în total aproximativ_ lei la data introducerii cererii), indicate în acțiune, sume de la plata cărora reclamanta urmărește exonerarea.
Nu poate fi avută în vedere evaluarea obiectului cererii realizată de reclamantă la suma de_ lei (f. 95), întrucât suma respectivă reprezenta valoarea la care a fost admisă cererea reclamantei de înscriere în tabelul creditorilor societății care a avut calitatea de fidejusor în contractul de leasing, neavând așadar legătură cu obiectul prezentei cauze, în speță nepunându-se problema răspunderii fidejusorului.
Potrivit art. 95 pct. 1 C.proc.civ., tribunalele judecă în primă instanță toate cererile care nu sunt date prin lege în competența altor instanțe. De asemenea, din interpretarea per a contrario a dispozițiilor art. 94 pct. 1 lit. j C.proc.civ., rezultă că cererile evaluabile în bani în valoare de peste_ lei, indiferent de calitatea părților, profesioniști sau neprofesioniști, precum și litigiile neevaluabile în bani, cu excepția celor care se încadrează în dispozițiile art. 94 pct. 1 sunt de competența materială a Tribunalului, în primă instanță.
Competența stabilită de aceste dispoziții legale are caracter absolut, fiind reglementată de o normă de ordine publică. Astfel, conform art. 129 alin. 1 pct. 2 C.proc.civ., necompetența este de ordine publică în situația încălcării competenței materiale, când procesul este de competența unei instanțe de alt grad, iar potrivit art. 130 alin. 2 C.proc.civ., necompetența materială poate fi invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe.
Având în vedere faptul că prin prezenta cerere de chemare în judecată, reclamantul a solicitat anularea unor clauze contractuale dintr-un act juridic patrimonial, ținând cont de faptul că valoarea obiectului cererii este de peste_ lei, astfel cum s-a arătat mai sus, valoare ce depășește pragul instituit de art. 94 pct. 1 lit. j C.proc.civ., rezultă că, în conformitate cu dispozițiile art. 95 pct. 1 C.proc.civ., competența materială în soluționarea acestei cereri revine Tribunalului, ca instanță de drept comun.
În subsidiar, chiar și în situația în care s-ar considera că valoarea obiectului cererii este determinată de valoarea contractului de leasing financiar F_ /25.06.2008, încheiat între părți, respectiv_ Euro (aproximativ_ lei la data introducerii acțiunii), în speță ar fi incidente tot dispozițiile art. 95 pct. 1 C.proc.civ. Astfel, reclamanta a solicitat constatarea nulității mai multor clauze contractuale, iar unele acestea vizează întregul contract de credit – a se vedea art. 10 (privind rezilierea contractului de leasing) din condițiile generale ale Contractului de leasing financiar nr. F_ /25.06.2008. Așadar, la stabilirea competenței materiale trebuie avută în vedere valoarea întregului contract de credit, iar în consecință, întrucât valoarea obiectului prezentei cereri depășește vădit suma de 200.000 lei, instanța reține că pentru acțiunea de față competența judecării cauzei în fond revine tribunalului.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 95 pct. 1 C.proc.civ., art. 132 și art. 129 alin. 2 pct. 2 C.proc.civ., văzând și dispozițiile art. 99 alin. 2 C.proc.civ., instanța urmează să admită excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 4 București, invocată din oficiu și să decline competența de soluționare a prezentei cauze în favoarea Tribunalului București.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTARASTE:
Admite excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 4 București, invocată de instanță din oficiu.
Declină competența de soluționare a cauzei formulată de reclamanta . cu sediul în . și cu sediul ales LA SCA S. ȘI ASOCIAȚII cu sediul în Slobozia, .. B3, ., J. Ialomița în contradictoriu cu pârâta . IFN SA, cu sediul în sector 4, București, .. 52-62 având ca obiect acțiune în constatare în favoarea Tribunalului București.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică, azi, 26.02.2015.
PREȘEDINTE,GREFIER,
Red: jud MB./ tehnored. BM și NR/4 ex./2015
| ← Obligaţie de a face. Sentința nr. 2544/2015. Judecătoria... | Succesiune. Sentința nr. 2580/2015. Judecătoria SECTORUL 4... → |
|---|
