Anulare act. Sentința nr. 26/2015. Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 26/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI la data de 26-11-2015 în dosarul nr. 14724/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 4 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Ședința publică din data de 26 noiembrie 2015
Instanța constituită din:
Președinte - VERONICA SÎRBU
Grefier – V. V.
Pe rol se află pronunțarea cauzei civile privind cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S. A. C. I. în contradictoriu cu pârâta ASOCIAȚIA DE proprietari . NR. 18, .
Dezbaterile cauzei au avut loc în ședința publică din data de 12.11.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul art. 396 alin. 1 C.pr.civ., a amânat pronunțarea în cauză la data de 26.11.2015, când – în aceeași compunere – a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 19.08.2014 reclamanta S. A. C. I. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Asociația de proprietari . nr. 18, anularea hotărârii asociației de proprietari adoptată de pârâtă în data de 04.07.2014.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că în data de 31.07.2014 a luat cunoștință de la avizierul asociației de decizia luată de Adunarea Generală a asociației, potrivit căreia se va schimba aparatul tip interfon de acces în imobil, precum și cartela, respectiv că pentru orice cartelă suplimentară trebuie prezentată și depusă la asociație o copie a cărții de identitate, condiție fără de care nu se vor primi cartelele solicitate.
Totodată, a precizat că nu i s-a adus la cunoștință în scris Hotărârea Adunării Generale și nu i s-a comunicat o copie a acesteia, deși a făcut o solicitare în acest sens. A mai arătat reclamanta că hotărârea este nelegală, întrucât legea nu prevede obligativitatea furnizării vreunui document în imobilele de locuit pentru a primi o cartelă și că astfel i s-a încălcat dreptul la viață intimă și privată.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru de 100 lei, potrivit art. 8 alin. 1 lit. b din O.U.G. nr. 80/2013, prin chitanța nr._/18.08.2014 (f. 1).
În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 25 alin. 4 și art. 26 din Legea nr. 230/2007, H.G. nr. 1588/2007, C. civil, art. 2 alin. 1, 12, 13 din Legea nr. 192/2006, art. 8 CEDO, art. 8 din Legea nr. 677/2001, art. 150 C.p.c.
În dovedirea cererii, reclamanta a solicitat proba cu înscrisuri și a anexat cererii următoarele înscrisuri: anunț afișat la avizierul asociației (f. 3), cereri adresate ANSPDCP și răspunsul la acestea (f. 10-13), notificarea nr. 1614/12.09.2014 depusă la B. C. V. și M. D. și răspunsul la aceasta, împreună cu tabelul convocator la adunarea generală, anunț, proces-verbal de afișare anunțului și proces-verbal de aprobare a hotărârii comitetului executiv, rapoarte de activitate ale comitetului executiv al asociației (f. 14-30) și cereri adresate asociației (f. 31-35).
Pârâta a formulat întâmpinare la data de 07.07.2015, depusă tardiv, astfel cum s-a constatat prin încheierea din data de 09.07.2015.
În combaterea cererii principale, pârâta a arătat că la data de 04.07.2015 nu a fost adoptată nicio hotărâre, strecurându-se o eroare materială în citație.
Aceasta a adăugat că, având în vedere istoricul litigios cu reclamanta, invocă excepția autorității de lucru judecat, fără a preciza în concret dosarul și hotărârea prin raportare la care invocă această excepție.
Pârâta a solicitat proba cu înscrisuri.
În cadrul ședinței din data de 01.10.2015 instanța a luat act de renunțarea pârâtei la excepția autorității de lucru judecat, nemotivată, și a încuviințat pentru părți proba cu înscrisurile aflate la dosar și proba cu interogatoriul pârâtei dispus din oficiu de către instanță. Răspunsul la interogatoriu a fost depus de pârâtă în ședința publică din data de 12.11.2015 (fila 77).
Reclamanta a formulat note scrise prin care a arătat în esență că, deși pârâta a depus la dosarul cauzei o copie a procesului-verbal a adunării generale, aceasta nu a făcut dovada comunicării către toți proprietarii și nu a depus delegațiile provenind de la toți proprietarii pe care îi reprezintă administratorul asociației.
Analizând lucrările dosarului prin prisma dispozițiilor legale în materie, instanța reține următoarele:
În fapt, prin procesul-verbal din data de 04.07.2014 al Adunării Generale a Asociației de P. . nr. 18 (f. 68-70) s-a stabilit că în urma montării unui nou interfon pentru accesul în imobil se vor împărți cartele de acces în imobil locatarilor înscriși în cartea de imobil, după predarea cartelelor vechi, iar pentru cartelele solicitate ulterior se va face o cerere.
Prin anunțul afișat la avizierul imobilului din ., .), s-a adus la cunoștința proprietarilor că în adunarea generală din 04.07.2014 s-a hotărât înlocuirea interfonului cu cartelă cu cod de bare cu un interfon cu cartelă magnetică, repartizarea noilor cartele urmând a se face conform numărului de persoane înscrise în cartea de imobil. Totodată, pentru obținerea cartelelor suplimentare s-a hotărât că este necesară formularea unei cereri în care să se justifice cui îi va profita cartela, urmând a se anexa o copie a cărții de identitate a acestei persoane.
Față de cererea de chemare în judecată și de argumentele invocate de reclamantă, instanța arată că un act nu poate fi anulat decât în măsura în care în momentul încheierii sale nu au fost respectate condițiile de validitate. O condiție esențială a oricărui act juridic (unilateral, bilateral, privat sau public) este de a fi întocmit cu respectarea legii.
În acest sens, instanța face trimitere la dispozițiile relevante din Codul civil:
„Art. 71. (1) Orice persoană are dreptul la respectarea vieții sale private.
(2) Nimeni nu poate fi supus vreunor imixtiuni în viața intimă, personală sau de familie, nici în domiciliul, reședința sau corespondența sa, fără consimțământul său ori fără respectarea limitelor prevăzute la art. 75.
Art. 77. Orice prelucrare a datelor cu caracter personal, prin mijloace automate sau neautomate, se poate face numai în cazurile și condițiile prevăzute de legea specială.”
De asemenea, potrivit Legii nr. 677/2001 pentru protecția persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date:
„Art. 8. (1) Prelucrarea codului numeric personal sau a altor date cu caracter personal având o funcție de identificare de aplicabilitate generală poate fi efectuată numai dacă: a) persoana vizată și-a dat în mod expres consimțământul; sau b) prelucrarea este prevăzută în mod expres de o dispoziție legală.
(2) Autoritatea de supraveghere poate stabili și alte cazuri în care se poate efectua prelucrarea datelor prevăzute la alin. (1), numai cu condiția instituirii unor garanții adecvate pentru respectarea drepturilor persoanelor vizate.
Art. 22. (1) Operatorul este obligat să notifice autorității de supraveghere, personal sau prin reprezentant, înainte de efectuarea oricărei prelucrări ori a oricărui ansamblu de prelucrări având același scop sau scopuri corelate.
Art. 24. (1) Autoritatea de supraveghere păstrează un registru de evidență a prelucrărilor de date cu caracter personal, notificate în conformitate cu prevederile art. 22. Registrul va cuprinde toate informațiile prevăzute la art. 22 alin. (3).
(2) Fiecare operator primește un număr de înregistrare. Numărul de înregistrare trebuie menționat pe orice act prin care datele sunt colectate, stocate sau dezvăluite.
Art. 25. (1) În vederea apărării drepturilor prevăzute de prezenta lege persoanele ale căror date cu caracter personal fac obiectul unei prelucrări care cade sub incidența prezentei legi pot înainta plângere către autoritatea de supraveghere. Plângerea se poate face direct sau prin reprezentant. Persoana lezată poate împuternici o asociație sau o fundație să îi reprezinte interesele.
Art. 32. Prelucrarea datelor cu caracter personal de către un operator sau de o persoană împuternicită de acesta, cu încălcarea prevederilor art. 4-10 sau cu nesocotirea drepturilor prevăzute la art. 12-15 sau la art. 17, constituie contravenție, dacă nu este săvârșită în astfel de condiții încât să constituie infracțiune, și se sancționează cu amendă de la 10.000.000 lei la_ lei.”
În speță, deși pârâta a afirmat în cadrul răspunsurilor la interogatoriul administrat din oficiu (fila 77) că singurul document care există în legătură cu problema înlocuirii interfonului și a cartelelor de acces este procesul-verbal din data de 04.07.2014, nefiind adoptată propriu-zis o hotărâre a asociației de proprietari, instanța subliniază că în cauză ceea ce interesează este că în fapt pârâta a condiționat eliberarea de noi cartele de acces de depunerea unei copii de pe cartea de identitate a terților cărora le va oferi proprietarul acele cartele, așa cum apare în anunțul depus la dosarul cauzei (f. 3) necontestat de către părți. Acest din urmă aspect reiese cu precădere din înseși afirmațiile pârâtei din cadrul concluziilor pe fond, formulate la ultimul termen de judecată.
Cu privire la condiția impusă de pârâtă pentru eliberarea cartelelor de acces, instanța constată că pârâta nu este operator de date cu caracter personal și nu figurează înregistrată în evidențele Autorității Naționale de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal (A.N.S.P.D.C.P.) cu o notificare pentru prelucrarea datelor cu caracter personal, conform art. 22 alin. 1 din Legea nr. 677/2001, sus-citat, astfel cum reiese din răspunsul A.N.S.P.D.C.P. la petiția formulată de către reclamantă din data de 28.08.2014 (f. 11).
Având în vedere art. 8 alin. 1 din Legea nr. 677/2001, sus-citat, instanța reține că, în lipsa consimțământului persoanei în cauză, pârâta nu are nici un temei legal să condiționeze eliberarea cartelei de acces de prezentarea unei copii a cărții de identitate, respectiv să invadeze viața privată a reclamantei prin faptul că pretinde să cunoască identitatea tuturor persoanelor care ar pătrunde în locuința acesteia. Dacă reclamanta ar permite accesul unor persoane care ar produce prejudicii imobilului, răspunderea ar reveni în exclusivitate acesteia și respectivelor persoane tolerate.
Dreptul la viață privată apărat deopotrivă de art. 71 din Codul civil, sus-citat, și de art. 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, presupune printre altele, protejarea secretului vieții private prin asigurarea inviolabilității domiciliului și a caracterului secret a vieții din interiorul domiciliului, respectiv protejarea datelor cu caracter personal.
Mai mult decât atât, viața privată socială presupune dreptul la dezvoltarea, fără ingerințe externe, a personalității fiecărui individ în raport cu semenii săi (hotărârea CEDO în cauza Von Hannover c. Germaniei nr. 2, pct.95). Statul nu poate rămâne impasibil la încălcările aduse dreptului la viață privată, astfel că obligațiile pozitive ale acestuia pot implica adoptarea unor măsuri desemnate să asigure respectarea vieții private chiar în sfera relațiilor dintre indivizi (hotărârea CEDO în cauza G. și G. S. c. României, pct. 48).
Reclamanta are dreptul de a obține cartele de acces în . accesul terților în imobilul proprietate personală, pentru a se bucura în mod liber și neîngrădit de dreptul său la viață privată. Prin condiționarea eliberării cartelelor de acces terțelor persoane care nu au calitatea de proprietar al apartamentelor din blocul în care locuiește reclamanta s-ar ajunge la un act de imixtiune al pârâtei în viața privată a reclamantei fără niciun temei legal și s-ar aduce o încălcare nejustificată vieții sale private sociale.
Având în vedere considerentele de mai sus, instanța apreciază că prin decizia adunării generale a asociației de proprietari s-a adus atingere dreptului la viață privată al reclamantei, încălcându-se totodată dispozițiile imperative ale Legii nr. 677/2001, și, prin urmare, se impune anularea acestei decizii, hotărârea fiind adoptată cu nerespectarea dispozițiilor legale cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal și la respectarea vieții private a persoanelor.
Cu privire la cheltuielile de judecată solicitate de reclamantă, instanța arată că – potrivit art. 453 alin. 1 C.p.c. – partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată. Prin urmare, stabilind culpa procesuală a pârâtei față de admiterea cererii de chemare în judecată, instanța va obliga pârâta să achite reclamantei suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S. A. C. I., cu domiciliul în București, ., ., ., Sector 4, în contradictoriu cu pârâta ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI . NR. 18, cu sediul în Bucureși, ., ., .
Anulează hotărârea asociației de proprietari din data de 04.07.2014 cu privire la condiționarea eliberării cartelelor de acces de depunerea de copii de pe cartea de identitate.
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicarea hotărârii, cerere de apel care se depune la Judecătoria Sectorului 4 București.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 26 noiembrie 2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
V. S. V. V.
Red. Tehnored. 04.02.2016/V.S./V.V./4 Ex./2 Ex. .>
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 8791/2015. Judecătoria... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 23/2015. Judecătoria... → |
|---|
