Contestaţie la executare. Sentința nr. 23/2015. Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 23/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI la data de 23-12-2015 în dosarul nr. 15657/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 4 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Sentința civilă nr._
Ședința publică din data de 23.12.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – A. C.
GREFIER – V. R. I.
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe contestatorul L. G. în contradictoriu cu intimata S.C. B. S.A. având ca obiect „contestație la executare”.
Dezbaterile și cuvântul asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 11.12.2015 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat succesiv pronunțarea până la data de 23.12.2015, când a pronunțat prezenta hotărâre.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 26.10.2015 sub nr._ contestatorul L. G. în contradictoriu cu intimata S.C. B. S.A., a formulat contestație la executare prin care a solicitat constatarea nulității tuturor actelor de executare silită și a tuturor obligațiilor de plată reținute în sarcina acestuia în dosarul de executare silită nr. 710/2010 al B. „D. G., L. G. și M. P.” precum și constatarea intervenirii prescripției dreptului de a cere executarea silită asupra creanței intimatei, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, contestatorul a arătat că în anul 2009 a fost obligat la plata sumei de_,89 lei către societatea S.C. B. S.A. iar în anul 2010 s-a format dosarul de executare silită nr. 710/2010 al B. „D. G., L. G. și M. P.”.
A învederat contestatorul că în cadrul dosarului de executare au fost emise în august, septembrie și noiembrie 2010 acte de înființare a popririi la diferite bănci, acte ce au fost comunicate contestatorului.
S-a precizat că iar ulterior acestui moment – noiembrie 2010 și până în luna octombrie 2015 nu s-a mai efectuat nici un act de executare silită, astfel încât, având în vedere că timp de trei ani debitorul a rămas în pasivitate, în cauză a intervenit prescripția dreptului de a cere executarea silită.
În drept a invocat dispozițiile art. 405 și următoarele din codul de procedură civilă aplicabil.
În dovedirea cererii, contestatorul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
La data de 17.11.2015, intimata a depus întâmpinare prin care a solicitata respingerea contestației ca neîntemeiată.
În motivarea susținerilor a arătat că în dosarul de executare silită s-au efectuat în perioada 2010-2015 demersuri de executare silită prin adrese de poprire, rezultând astfel efectuarea periodică de cate de executare silită dar și stăruința creditorului în executare.
În dovedirea susținerilor a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
În cursul cercetării judecătorești a fost administrată proba cu înscrisurile depuse la dosar, fiind atașat dosarul de executare nr. 710/2010 al B. „D. G., L. G. și M. P.”.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la executorul judecătoresc la data de 10.05.2010, intimata creditoare a solicitat executarea silită a contestatorului debitor în baza titlului executoriu reprezentat de Sentința Civilă nr. 720/29.01.2009 pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr. 6412/3LM/2007 (fila 1 Vol. I Dosar Executare), cerere în baza căreia executorul a procedat la deschiderea dosarului de executare nr. 710/2010.
Prin titlul executoriu menționat anterior s-a dispus obligarea contestatorului debitor la plata către creditoarea intimată a sumei de_,89 lei cu titlu de prejudiciu.
Executarea silită a debitorului pe raza Municipiului București a fost încuviințată prin încheierile din datele de 10.09.2010, pronunțată de judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr._/299/2010, 21.09.2010 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București în dosarul nr._/300/2010, 27.09.2010 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București în dosarul nr._/301/2010, 28.07.2010 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul nr._/4/2010, 29.07.2010 pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București în dosarul nr._/302/2010 și 05.08.2010 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București în dosarul nr._/303/2010 (filele 57-68 Vol. I Dosar Executare).
Somația de plată însoțită de titlul executoriu a fost comunicată debitorului la data de 31.08.2010 conform procesului verbal întocmit cu această ocazie (fila 316 Vol. I Dosar Executare ).
La datele de 01.09.2010, 26.08.2010, 08.10.2010 și 09.11.2010 au fost emise adresele de înființare a popririi, prin care prin care s-a dispus înființarea popririi cu privire la sumele datorate debitorului de către terții popriți instituții bancare.
La 05.08.2011 a fost emis procesul verbal de cheltuieli suplimentare pentru suma de 650 lei reprezentând diferență cheltuieli de executare (fila 116 Vol. I Dosar Executare), precum și noi adrese de înființare a popririi (filele 447-520 Vol. II Dosar Executare).
De asemenea, la aceeași dată au fost emise adrese către Direcțiile de Venituri, Impozite și Taxe Locale în vederea comunicării bunurilor debitorului, cu solicitările de instituire a interdicției de vânzare asupra bunurilor mobile deținute de debitor și consemnarea mențiunii executării în certificatele fiscale (filele 118-125 Vol. I Dosar Executare).
Față de imposibilitatea identificării de bunuri urmăribile în urma adreselor inițiale, la datele de 06.02.2013, 13.02.2014 au fost emise noi adrese către DEPABD, ITM și Direcțiile de Venituri, Impozite și Taxe Locale (filele 148-163, 208-212 Vol. I Dosar Executare).
Actele menționate au fost comunicate instituțiilor solicitate alături de copie de pe titlul executoriu.
La data de 05.10.2015 a fost emisă adresa de înființare a popririi prin care s-a dispus înființarea popririi cu privire la sumele datorate debitorului de terțul poprit Casa de Pensii a Municipiului București, comunicată debitorului la data de 07.10.2015 (filele 217, 218 Vol. I Dosar Executare).
În drept, instanța reține că în cauză sunt incidente dispozițiile Codului de Procedură Civilă de la 1865, raportat la art. 3 din Legea 76/2012, având în vedere că cererea de executare silită a fost formulată de creditoare la data de 10.05.2010.
Raportat la motivul de nelegalitate invocat de către contestator, respectiv intervenirea prescripției dreptului de acere executarea silită, instanța va reține dispozițiile art. 405 Cod de Procedură Civilă de la 1865, respectiv „(1) Dreptul de a cere executarea silită se prescrie în termen de 3 ani, dacă legea nu prevede altfel. (…) (2) Termenul de prescripție începe să curgă de la data când se naște dreptul de a cere executarea silită. (3) Prin împlinirea termenului de prescripție orice titlu executoriu își pierde puterea executorie.”, precum și art. 4052 din același act normativ, ce prevede: „Cursul prescripției se întrerupe: a) pe data îndeplinirii de către debitor, înainte de începerea executării silite sau în cursul acesteia, a unui act voluntar de executare a obligației prevăzute în titlul executoriu ori a recunoașterii, în orice alt mod, a datoriei; b) pe data depunerii cererii de executare, însoțită de titlul executoriu, chiar dacă a fost adresată unui organ de executare necompetent; c) pe data trimiterii spre executare a titlului executoriu, în condițiile art. 453 alin. 2; d) pe data îndeplinirii în cursul executării silite a unui act de executare; e) pe data depunerii cererii de reluare a executării, în condițiile art. 3716 alin. 1; f) în alte cazuri prevăzute de lege. După întrerupere începe să curgă un nou termen de prescripție.”
Raportat la dispozițiile normative invocate, având în vedere data depunerii cererii de executare silită, precum și actele de executare efectuate în cadrul dosarului nr. 710/2010 al B. „D. G., L. G. și M. P.”, nu se poate reține în cauză împlinirea cursului prescripției.
Astfel, dreptul intimatei de a cere executarea s-a născut la data de 20.11.2009, data rămânerii definitive a Sentinței Civile nr. 720/29.01.2009 iar cererea de executare silită a fost depusă la executor la data de 10.05.2010, prin acest act operand prima întrerupere a termenului de prescripție a dreptului de a cere executarea silită.
De asemenea, actele de executare emise ulterior în cadrul dosarului de executare nr. 710/2010 constituie tot atâtea cauze de întrerupere a cursului prescripției conform dispozițiilor art. 4052 Cod de Procedură Civilă de la 1865 invocate anterior, iar între datele la care a operat fiecare întrerupere a nu a trecut o perioadă de timp mai mare de trei ani.
Așa cum s-a reținut în expunerea situației de fapt, în cadrul dosarului nr. 710/2010 au fost emise acte de executare în cursul anului 2010 precum și ulterior la datele de 05.08.2011, 06.02.2013, 13.02.2014 și 05.10.2015.
Faptul că actele nu au fost comunicate debitorului, formalitate ce nu era necesară raportat la natura acestora, nu poate afecta aptitudinea actelor de executare de a constitui cauze de întrerupere a prescripției, atâta timp în cursul perioadei analizate s-a stăruit în executare, imposibilitatea realizării unor măsuri de recuperare efectivă a debitului fiind cauzată de lipsa de bunuri urmăribile aparținând debitorului.
Astfel, atât terții popriți cărora li s-au comunicat adresele de înființare a popririi în cursul anilor 2010 și 2011 cât și instituțiile cărora li s-au solicitat informații cu privire la bunurile debitorului au comunicat lipsa disponibilului bănesc la momentul instituirii măsurii și, respectiv, lipsa oricăror bunuri deținute de debitor.
În consecință, instanța reține că nu se poate reține lipsa de stăruință a creditorului în punerea în executarea a titlului executoriu, în condițiile în care imposibilitatea realizării creanței a fost determinată de lipsa bunurilor urmăribile, aspect ce nu poate fi imputat intimatei.
Raportat la aceste aspecte, având în vedere că, așa acum s-a arătat mai sus, prin actele de executare invocate a operat în mod succesiv întreruperea cursului prescripției, instanța reține că în cauză nu a operat prescripția dreptului intimatei creditoare de a cere executarea silită.
În consecință, având în vedere că nu s-au invocat alte aspecte de nelegalitate cu privire la actele ce executare ce formează obiectul contestației, față de dispozițiile art. 399 Cod Procedură civilă de la 1865 instanța va respinge contestația la executare ca neîntemeiată.
Față de dispozițiile art. 274 Cod Procedură civilă de la 1865, având în vedere soluția de respingere a contestației la executare, nu se poate reține culpa procesuală a intimatei, motiv pentru care va fi respinsă și cererea contestatorului de obligare a celei dintâi la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge contestația la executare formulată de contestatorul L. G., CNP_, cu domiciliul în București, .-70, ., ., sector 4, în contradictoriu cu intimata .>cu sediul în București, .. 9-11, sector 1.
Respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 23.12.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
A. C. V. R. I.
Red. AC/Tehnored. VRI
4ex/2016
| ← Anulare act. Sentința nr. 26/2015. Judecătoria SECTORUL 4... | Rezoluţiune contract. Sentința nr. 25/2015. Judecătoria... → |
|---|
