Contestaţie la executare. Sentința nr. 7897/2015. Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7897/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI la data de 12-06-2015 în dosarul nr. 7897/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 4 BUCUREȘTI SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 7897
Ședința publică din data de 12 iunie 2015
Instanța constituită din: Președinte – V. S. Grefier – V. V.
Pe rol se află pronunțarea în cauza civilă privind pe contestatoarea S.C. O. V. Insurance Group S.A. în contradictoriu cu intimata S.C.A. C. și Asociații, având ca obiect contestație la executare și întoarcerea executării.
Dezbaterile și cuvântul pe fond au avut loc în ședința publică din data de 28.05.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța – având nevoie de timp pentru a deliera, în temeiul art. 396 alin. 1 din codul de procedură civilă (în continuare C.p.c.), a amânat pronunțarea la data de 12.06.2015, când – în aceeași compunere – a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 14.07.2014 contestatoarea S.C. O. V. Insurance Group S.A. a formulat în contradictoriu cu intimata S.C.A. C. și Asociații contestație la executare împotriva executării silite ce face obiectul dosarului de executare nr. 2082/2014 al B.E.J.A. D. G., L. G. și M. P., solicitând:
anularea actelor de executare, precizând că suma în litigiu pentru care solicită admiterea contestației este de 20.164,34 lei;
cenzurarea cheltuielilor de executare;
întoarcerea executării silite, în măsura în care până la data soluționării contestației se vor executa sume de bani;
și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, contestatoarea a arătat, în primul rând, că invocă prescripția dreptului material de a cere executarea silită, arătând că au trecut peste 3 ani de la data când intimata trebuia să factureze onorariul fix, care se aplica o singură dată pentru toate fazele procesuale, inclusiv pentru eventuala punere în executare. S-a făcut referire la dispozițiile art. 2 din contractul de asistență juridică și la art. 3 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958.
În al doilea rând, contestatoarea a precizat că intimata a facturat diferențe de onorariu care nu au fost justificate, fără a furniza o notă de calcul din care să rezulte care este diferența dintre suma la care s-a calculat onorariul deja achitat și suma la care s-a perceput diferența, lipsind caracterul cert și lichid al sumelor ce fac obiectul facturilor.
Aceasta a adăugat că aceste argumente sunt aplicabile și pentru facturile din data de 21.05.2014, respectiv_,_,_,_,_,_,_,_,_,_,_,_,_ și_, prin care s-a facturat onorariul fix.
Referitor la onorariul de succes, contestatoarea a arătat că nu datorează acest onorariu, facturat prin facturile din data de 21.05.2014, respectiv_,_,_,_,_,_,_,_,_,_,_,_,_,_,_,_,_,_,_ și_, precizând că în cazul dosarelor de regres administrativ procesul de 4% se aplică la sumele efectiv încasate, neincluzându-se în cuantumul acestora valoarea cheltuielilor de judecată. S-a arătat că facturile contestate se referă la dosarele în care societatea contestatoare are calitatea de reclamantă în contradictoriu cu alte societăți de asigurări, aceste dosare fiind calificate ca fiind regrese administrative, dosare pentru care nu i-au fost virate sumele obținute pe cale judecătorească.
Cu privire la cheltuielile de executare, contestatoarea a precizat că acestea trebuie reduse în raport cu suma efectiv datorată.
Aceasta a solicitat proba cu înscrisuri.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 1000 lei (fila 19).
La data de 02.03.2015 contestatoarea a depus cerere modificatoare prin care a arătat că înțelege să conteste onorariul de succes ce face obiectul facturilor de la litera c) din acțiunea introductivă (respectiv_,_,_,_,_,_,_,_,_,_,_,_,_,_,_,_,_,_,_ și_), solicitând anularea în parte a actelor de executare până la concurența sumei de 12.126,47 lei.
Intimata a depus întâmpinare la data de 05.03.2015 prin care a solicitat respingerea contestației la executare ca neîntemeiată, invocând totodată și excepția tardivității formulării contestației la executare cu privire la cheltuielile de executare silită, întrucât contestația este formulată cu depășirea termenului legal de 5 zile de la data comunicării încheierii. Aceasta a invocat, de asemenea, excepția litispendenței, precizând că mai există un dosar pe rolul acestei instanțe, cu aceleași părți, obiect și cauză, respectiv dosarul nr._/4/2012.
În combaterea cererii principale, pe fond, după prezentarea situației de fapt, intimata a arătat, în primul rând, că nu a intervenit prescripția dreptului de a solicita executarea silită, precizând că alegația contestatoarei este lipsită de argumentație juridică. S-a adăugat că acest termen de prescripție curge de la data scadenței facturilor respective, emise la data de 21.05.2014, nefiind astfel împlinit.
În al doilea rând, s-a precizat în cele trei contracte de asistență juridică se specifică în mod clar modul de calcul al onorariului de avocat și, deși procentul de stabilire al onorariului avocațial fix diferă în funcție de fiecare contract, în toate contractele s-a prevăzut în mod expres că onorariul agreat de părți este fix, calculat la valoarea pretențiilor (debit principal + penalități/dobânzi) solicitate de/față de Client în fiecare dosar procesual încredințat de Client.
S-a adăugat că, întrucât dobânda legală nu a putut fi cuantificată la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, intimata a emis o primă factură de onorariu avocațial fix calculat la valoarea debitului principal și, după soluționarea dosarului respectiv, când puteau fi evaluate și dobânzile și, deci, putea fi evaluată întreaga valoarea a obiectului dosarului procesual în cauză, intimata emitea factura privind diferența de onorariu avocațial, aspect cunoscut de contestatoare și necontestat până în prezent.
Intimata a învederat că debitoarea are în vedere în argumentația sa și prevederea contractuală în conformitate cu care „onorariul se va plăti după introducerea cererii de chemare în judecată/redactarea întâmpinării”, însă aceste prevederi au fost stabilite de părți strict în considerarea reglementării momentului în care intimata va emite factura, adică nu înainte de introducerea cererii de chemare în judecată, respectiv întâmpinarea, părțile contractului neprevăzând în niciun moment un termen limită de emitere a facturii către client, cu atât mai mult cu cât singura limitare a intimatei era data introducerii cererii de chemare în judecată/redactării întâmpinării.
În ce privește susținerea contestatoarei că intimata nu a menționat pe fiecare factură numărul dosarului procesual, aceasta din urmă a subliniat că fiecare factură depusă la dosar chiar de către cea dintâi poartă atât numărul dosarului de instanță, cât și numărul dosarului de daună.
Referitor la nota de calcul, intimata a arătat că depune corespondența electronică purtată cu reprezentanții contestatoarei, aceasta contestând diferențele de onorariu în momentul schimbării persoanei din partea contestatoarei care verifica diferențele de onorariu.
În ce privește facturile nr._,_,_,_,_,_,_,_,_,_,_,_,_,_,_,_,_,_,_ și_, emise la data de 21.05.2014, intimata a arătat că nu înțelege exact pe care anume din aceste facturi le contestă debitoarea.
S-a învederat că onorariul de succes a fost calculat în deplină conformitate cu prevederile contractului de asistență juridică nr._/06.01.2012, respectiv prin aplicarea procentului de 4% plus T.V.A. la sumele obținute de către contestatoare, cu excepția cheltuielilor de judecată. Intimata a adăugat că O. nu face dovada presupuselor sume neîncasate și față de care ar considera că intimata trebuia să calculeze onorariile de succes aferente, precizând că operează principiul conform căruia cel ce face o propunere în fața instanței trebuie să o dovedească.
Intimata a subliniat că O. nu i-a comunicat niciodată sumele obținute din executările silite în dosarele de regres, încercând astfel evitarea plății onorariului de succes.
În drept, intimata a invocat art. 205 și urm. C.p.c.
Aceasta a solicitat proba cu înscrisuri.
Prin cererea de probe depusă la data de 02.04.2015 contestatoarea a solicitat proba cu înscrisuri și cu expertiza contabilă.
Prin încheierea din data de 14.05.2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul nr._/4/2014 a fost admisă excepția litispendenței, dosarul fiind trimis la prezentul dosar, în vederea judecării. În dosarul nr._/4/2014 contestatoarea a achitat taxă judiciară de timbru în cuantum de 1300 lei (fila 90).
Ca urmare a dispoziției instanței, a fost depus dosarul de executare sus-menționat (vol. II).
Analizând lucrările dosarului prin prisma dispozițiilor legale în materie, instanța reține următoarele:
În fapt, prin cererea din data de 04.06.2014 (fila 3 vol. II), intimata creditoare a solicitat executorului judecătoresc executarea silită a contestatoarei debitoare în baza titlurilor executorii reprezentate de contractele de asistență juridică nr._/06.01.2012 (fila 5 și urm. vol. II) și nr._/16.12.2010 (fila 19 și urm. vol. II), pentru recuperarea sumei de 33.005,45 lei, reprezentând contravaloarea celor 53 de facturi menționate în anexa cererii și anexate acesteia, alături de titlurile executorii.
Prin contractul nr._/06.01.2012, având ca obiect asistența juridică a clientului contestatoare în dosarele primite de la client și în care acesta este parte, de altfel și obiectul celuilalt contract, părțile au stabilit la art. 2.1.1 din contract cuantumul onorariului fix, precum și faptul că onorariul fix se aplică o singură dată pentru toate fazele procesuale, inclusiv contestații la executare/recursuri/ suspendări/întreruperi termen/perimări/întoarcerea executării într-o eventuală punere în executare silită, reprezentând un procent din valoarea pretențiilor (debit principal + penalități/dobânzi).
Aceasta au prevăzut că „onorariul fix se va plăti în lei după înregistrarea cererii introductive pe rolul instanțelor judecătorești sau, în cazul în care Clientul are calitatea de pârât, după depunerea întâmpinării în dosarul cauzei, în termen de 10 zile lucrătoare de la data primirii facturii emise de S.C.A.” (art. 2.1.5.3 alin. 3)
Cu privire la onorariul de succes, părțile au convenit la art. 2.1.5.2 și art. 2.5.1.3 din contract: „Onorariul de succes este procentual + T.V.A. din valoarea pretențiilor (debit principal + penalități/dobânzi) admise atunci când BCR Asigurări V. S.A. are calitate de reclamant, plătibil după epuizarea, după caz, a ultimei căi de atac (obținerea hotărârii judecătorești definitive și irevocabile), după cum urmează: până la 5500 lei – 4%, peste 5500 – 4%. În cazul dosarelor de regres administrativ procentul se aplică la sumele efectiv încasate, neincluzându-se în cuantumul acestora valoarea cheltuielilor de judecată. Onorariul de succes este procentual + T.V.A. din valoarea pretențiilor (debit principal + penalități/dobânzi) respinse atunci când BCR Asigurări V. S.A. are calitate procesuală pasivă (pârât, chemat în garanție etc.) plătibil după epuizarea, după caz, a ultimei căi de atac (obținerea hotărârii judecătorești definitive și irevocabile), după cum urmează: până la 5000 lei – 6%, peste 5000 lei – 8%. Procentul se va aplica diferenței dintre valoarea pretențiilor formulate și a celor admise fără a include în cuantumul acestora cheltuielile de judecată ale părții adverse.”
De asemenea, părțile au prevăzut la art. 2.2 din contract că „sumele reprezentând onorariul de succes la care se adaugă T.V.A. vor fi facturate semestrial (la sfârșitul lunii a 6-a de contract și în ultima lună din contract) pentru dosarele care s-au finalizat în perioada de referință și se vor achita de către client în termen de 10 zile lucrătoare de la data primirii facturii. Onorariile de succes se stabilesc în moneda în care se solicită pretențiile în dosarul procesual și se vor plăti în lei, la cursul B.N.R. din data emiterii facturii de către S.C.A.”
Prevederi asemănătoare au fost convenite de părți și în celălalt contract de asistență juridică, la art. 2.
În baza acestor contracte au fost emise de intimată 53 de facturi, enumerate la fila 4 vol. II, din care au fost contestate în prezentul dosar facturile nr._,_,_,_,_,_,_,_,_,_,_,_,_ și_ din data de 21.05.2014, prin care s-a facturat onorariul fix, și facturile nr._,_,_,_,_,_,_,_,_,_,_,_,_,_,_,_,_,_,_ și_, din aceeași dată, prin care s-a facturat onorariul de succes.
Fiecărei facturi intimata creditoare a atașat sentințele civile pronunțate în dosarele procesuale aferente, pentru care a acordat asistență juridică contestatoarei debitoare.
Executarea silită a fost încuviințată prin încheierea din data de 16.06.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul nr._/4/2014 (fila 225 vol. II).
Cheltuielile de executare au fost stabilite prin încheierea din data de 23.06.2014 (fila 226 vol. III) în cuantum total de 4974,02 lei, din care 4092,68 lei (T.V.A. inclusă) – onorariul executorului judecătoresc.
Prin încheierea din aceeași dată executorul judecătoresc a înființat poprirea asupra conturilor contestatoarei deținute la BCR (fila 227 vol. II), debitoarea fiind înștiințată despre această măsură la data de 26.06.2014, ocazie cu care i-au fost comunicate copii de pe titlurile executorii, de pe încheierea de încuviințare a executării silite și de pe adresa de înființare a popririi, astfel cum rezultă din dovada de înmânare de la fila 232 vol. II.
Prin încheierea din data de 02.07.2014 (fila 239 vol. II) executorul judecătoresc a eliberat suma consemnată prin înființarea popririi astfel: 20.164,44 lei – diferență debit, 12.841,01 lei – debit nedatorat și 4974,02 lei – onorariu și cheltuieli de executare.
Prin încheierea din data de 02.07.2014 (fila 236 vol. II) executorul judecătoresc a dispus încetarea executării silite, ca urmare a achitării de către contestatoarea debitoare a debitului solicitat și a cheltuielilor de executare.
În drept, față de obiectul cererii de chemare în judecată și de argumentele invocate de părți, instanța face trimitere la dispozițiile relevante în materie din Codul de procedură civilă, în forma în vigoare la momentul înregistrării cererii de executare silită la executorul judecătoresc:
„Art. 453. (1) Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată.
Art. 632. (1) Executarea silită se poate efectua numai în temeiul unui titlu executoriu.
(2) Constituie titluri executorii hotărârile executorii prevăzute la art. 633, hotărârile cu executare provizorie, hotărârile definitive, precum și orice alte hotărâri sau înscrisuri care, potrivit legii, pot fi puse în executare.
Art. 662. (1) Executarea silită nu se poate face decât dacă creanța este certă, lichidă și exigibilă.
(2) Creanța este certă când existența ei neîndoielnică rezultă din însuși titlul executoriu.
(3) Creanța este lichidă atunci când obiectul ei este determinat sau când titlul executoriu conține elementele care permit stabilirea lui.
(4) Creanța este exigibilă dacă obligația debitorului este ajunsă la scadență sau acesta este decăzut din beneficiul termenului de plată.
(5) Creanțele cu termen și cele condiționale nu pot fi puse în executare, însă ele pot participa, în condițiile legii, la distribuirea sumelor rezultate din urmărirea silită a bunurilor aparținând debitorului.
Art. 669. (1) Partea care solicită îndeplinirea unui act sau a altei activități care interesează executarea silită este obligată să avanseze cheltuielile necesare în acest scop. Pentru actele sau activitățile dispuse din oficiu, cheltuielile se avansează de către creditor.
(2) Cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite sunt în sarcina debitorului urmărit, în afară de cazul când creditorul a renunțat la executare, situație în care vor fi suportate de acesta, sau dacă prin lege se prevede altfel. De asemenea, debitorul va fi ținut să suporte cheltuielile de executare stabilite sau, după caz, efectuate după înregistrarea cererii de executare și până la data realizării obligației stabilite în titlul executoriu, chiar dacă el a făcut plata în mod voluntar. Cu toate acestea, în cazul în care debitorul, somat potrivit art. 667, a executat obligația de îndată sau în termenul acordat de lege, el nu va fi ținut să suporte decât cheltuielile pentru actele de executare efectiv îndeplinite, precum și onorariul executorului judecătoresc și, dacă este cazul, al avocatului creditorului, proporțional cu activitatea depusă de aceștia.
Art. 705. (1) Dreptul de a obține executarea silită se prescrie în termen de 3 ani, dacă legea nu prevede altfel. În cazul titlurilor emise în materia drepturilor reale, termenul de prescripție este de 10 ani.
(2) Termenul de prescripție începe să curgă de la data când se naște dreptul de a obține executarea silită. În cazul hotărârilor judecătorești și arbitrale, termenul de prescripție începe să curgă de la data rămânerii lor definitive.
Art. 711. (1) Împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare. De asemenea, se poate face contestație la executare și în cazul în care executorul judecătoresc refuză să efectueze o executare silită sau să îndeplinească un act de executare silită în condițiile legii.
Art. 722. (1) În toate cazurile în care se desființează titlul executoriu sau însăși executarea silită, cel interesat are dreptul la întoarcerea executării, prin restabilirea situației anterioare acesteia. Cheltuielile de executare pentru actele efectuate rămân în sarcina creditorului.”
În speță, cu privire la prescripția dreptului de a cere executarea silită în ce privește facturile contestate de debitoare, toate emise la data de 21.05.2014, instanța apreciază acest argument ca fiind neîntemeiat, întrucât termenul de prescripție curge de la data scadenței facturilor, conform art. 705 alin. 2 C.p.c., sus-citat, fiind în mod vădit neîmplinit la momentul formulării cererii de executare silită, în aceeași lună cu emiterea facturilor, și cu mult înaintea împlinirii termenului de 3 ani prevăzut de art. 705 alin. 1 C.p.c., sus-citat.
Cu privire la caracterul cert și lichid al acestor facturilor reprezentând contravaloarea diferenței de onorariu fix (nr._,_,_,_,_,_,_,_,_,_,_,_,_ și_ din data de 21.05.2014), instanța stabilește contestația la executare ca fiind întemeiată, în acord cu argumentele contestatoarei, întrucât, așa cum rezultă din cuprinsul clauzelor contractuale mai sus enunțate, onorariul fix agreat de părți este procentual (la care se adaugă T.V.A.) raportat la valoarea pretențiilor.
Interpretând această clauză contractuală, în conformitate și cu celelalte clauze, instanța constată că părțile au avut în vedere debitul determinat din cererea introductivă de instanță, la acel moment putând fi calculat onorariul fix, această interpretare rezultând și din coroborarea cu clauza care prevede că plata onorariului fix se va face după introducerea cererii de chemare în judecată sau după depunerea întâmpinării, intimata creditoare fiind obligată să emită factura pentru onorariu fix la acel moment.
Totodată, instanța constată că în contractele de asistență juridică părțile au prevăzut și un onorariu de succes reprezentând un procent din valoarea pretențiilor aferente hotărârilor definitive și irevocabile favorabile clientului, astfel că pentru valoarea pretențiilor admise, inclusiv pentru dobânzile și penalitățile acordate prin hotărâri judecătorești irevocabile, intimatei i se cuvenea onorariul de succes și nu diferența de onorariu fix așa cum a facturat aceasta în facturile contestate în prezentul dosar.
Prin urmare, emiterea unor facturi pentru diferențele de onorariu fix nu este în conformitate cu clauzele contractuale convenite de părți, iar creanța pe care acestea o reprezintă nu constituie o creanță certă în sensul art. 662 alin. 1 C.p.c., sus-citat, întrucât obligația de plată a diferenței de onorariu fix a fost stabilită în mod unilateral de către avocat, cu încălcarea clauzei stabilite prin art. 2.1.5, conform căreia onorariul fix se aplică o singură dată pentru toate fazele procesuale, inclusiv contestații la executare, recursuri, suspendări, precum și a clauzei cuprinse la art. 2.1.5.3, conform căreia onorariul fix urma a fi plătit în lei, după înregistrarea cererii introductive pe rolul instanțelor judecătorești.
Or, emiterea facturilor fiscale după un interval îndelungat de la data înregistrării cererilor în dosarele procesuale contravine înțelegerii părților care, chiar dacă nu au stabilit un termen exact, au menționat că onorariul se va aplica o singură dată și se va plăti după introducerea cererii de chemare în judecată.
Totodată, din cuprinsul facturilor fiscale emise pentru „diferență onorariu fix”, instanța constată că acestea survin altor facturi de onorariu emise în anul introducerii cererii de chemare în judecată, neexistând nicio clauză în contractele de asistență juridică în baza căreia avocatul să pretindă un onorariu suplimentar.
Susținerile intimatei în sensul că aplicarea onorariului „o singură dată” se referă numai la căile de atac sunt vădit neîntemeiate, având în vedere că mențiunile din contract includ orice cereri în legătură cu litigiul în care a fost achitat onorariul fix, inclusiv contestațiile la executare și cererile de întoarcere a executării silite. Este de neconceput ca voința părților să fi fost în sensul că, în baza onorariului fix primit la introducerea cererii, avocatul desfășoară activitățile complexe specifice căilor de atac sau executării silite, fără a avea dreptul să perceapă o diferență de onorariu, dar că poate emite facturi pentru diferențe de onorariu ca urmare a acumulării debitelor accesorii, asupra cărora nu are nicio influență, fiind suficientă trecerea timpului în care creanța principală nu este achitată.
Apărările intimatei, în sensul că emiterea acestor facturi este justificată de activitatea prestată, sunt vădit neîntemeiate, având în vedere că susținerea unui capăt de cerere accesoriu, care are ca obiect dobânzile și penalitățile solicitate între data introducerii cererii de chemare în judecată și data achitării debitului de către pârâții din acele dosare, nu a presupus o muncă suplimentară din partea avocatului, care să exceadă onorariului stabilit în legătură cu capetele de cerere având ca obiect pretențiile principale și penalitățile calculate până la data introducerii acțiunii.
Altfel spus, curgerea acelor dobânzi nu a privit activitatea suplimentară a avocatului, ci strict atitudinea pasivă a debitorului parte adversă în dosarele în care a fost parte contestatoarea client, care nu a achitat debitul la care a fost obligat prin hotărâri judecătorești, determinând curgerea dobânzilor în continuare.
De asemenea, sunt neîntemeiate susținerile intimatei în sensul că societatea contestatoare își recuperează, pe cale separată, cheltuielile de judecată constând în onorariul de avocat facturat după finalizarea litigiului, raporturile dintre contestatoare și eventualii săi debitori din cererile de chemare în judecată neavând legătură cu interpretarea titlurilor executorii din prezenta executare silită.
În concluzie, creanța pentru care au fost emise facturile nr._,_,_,_,_,_,_,_,_,_,_,_,_ și_ din data de 21.05.2014, prin care s-a stabilit diferența de onorariu fix, nu are caracter cert, întrucât existența ei nu rezultă din înscrisuri însușite de societatea debitoare, respectiv din contractele de asistență juridică încheiate între părți.
Această creanță este contestată în mod întemeiat de către debitoare, având în vedere că a fost stabilită în lipsa unei clauze contractuale care să permită emiterea unor facturi pentru o diferență de onorariu calculată prin raportare la pretenții accesorii devenite scadente după formularea cererii de chemare în judecată, cu nesocotirea intenției părților de stabilire a onorariului fix prin raportare la valoarea pretențiilor existente la înregistrarea cererii introductive.
În ce privește celelalte facturi din data de 21.05.2014, respectiv nr._,_,_,_,_,_,_,_,_,_,_,_,_,_,_,_,_,_,_ și_, prin care s-a stabilit onorariul de succes, instanța stabilește, de asemenea, că această creanță nu are un caracter cert, întrucât nu au fost anexate de către intimată dovezi privind efectuarea plăților, întrucât în cazul dosarelor de regres administrativ procentul se aplică la sumele efectiv încasate, astfel cum s-au redat mai sus clauzele convenite de părți (art. 2.1.5.2 din contractul de asistență juridică).
Referitor la argumentul intimatei, în sensul că debitoarea contestatoare are sarcina probei, instanța nu poate reține că aceasta din urmă trebuie să dovedească faptul negativ al neîncasării acelor sume de bani, ci intimata este cea care trebuie să facă dovada faptului pozitiv al încasării sumelor de bani de la părțile adverse din dosarele procesuale respective de regres administrativ. Cu alte cuvinte, intimata creditoare este cea care trebuie să dovedească faptul că deține o creanță certă, lichidă și exigibilă în sensul art. 662 alin. 1 C.p.c., sus-citat.
Față de cele ce preced, instanța va admite contestația la executare și va anula în parte actele de executare efectuate în dosarul de executare nr. 2082/2014 al B.E.J.A. D. G., L. G. și M. P., în sensul că debitul principal este în cuantum de 12.126,47 lei.
Cu privire la încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare, având în vedere soluția de reducere a debitului se impune și adaptarea cheltuielilor de executare, respectiv a onorariului de executor, la debitul nou stabilit.
În acest sens, având în vedere dispozițiile art. 39 alin. 1 din Legea nr. 188/2000, noul debit stabilit, precum și munca depusă de executorul judecătoresc, luând în considerarea recuperarea într-un termen relativ scurt a debitului, instanța stabilește că un onorariu în cuantum de 1000 lei (T.V.A. inclusă) este just și rezonabil pentru remunerarea executorului, motiv pentru care instanța va anula în parte încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare silită din data de 23.06.2014 și a tuturor actelor de executare subsecvente în sensul că onorariul executorului judecătoresc se reduce la suma de 1000 lei (T.V.A. inclusă).
Având în vedere soluția ce va fi pronunțată în privința contestației la executare, de anulare în parte a actelor de executare, precum și faptul că până la această dată s-a executat integral debitul, alături de cheltuielile de executare silită, în baza art. 722 alin. 1 C.p.c., sus-citat, instanța va admite cererea de întoarcere a executării silite și va dispune întoarcerea executării silite efectuate în dosarul de executare nr. 2082/2014, în sensul că va obliga intimata să restituie contestatoarei suma de 11.130,65 lei, reprezentând diferența între debitul și cheltuielile executate silit și debitul și cheltuielile reduse prin prezenta hotărâre.
Cu privire la cheltuielile de judecată, instanța arată că – potrivit art. 453 alin. 1 C.p.c. – partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată. Având în vedere culpa procesuală a intimatei, întrucât instanța urmează să admită contestația la executare, instanța o va obliga pe aceasta la plata către contestatoare a sumei de 1300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite contestația la executare formulată de contestatoarea S.C. O. V. INSURANCE GROUP S.A., cu sediul în București, Sector 1, ., în contradictoriu cu intimata S.C.A. C. & ASOCIAȚII, cu sediul procesual ales în București, Sector 3, ., ., mezanin.
Anulează în parte actele de executare efectuate în dosarul de executare nr. 2082/2014 al B.E.J.A. D. G., L. G. și M. P., în sensul că debitul principal este în cuantum de 12.126,47 lei.
Anulează în parte încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare silită din data de 23.06.2014 și a tuturor actelor de executare subsecvente în sensul că onorariul executorului judecătoresc se reduce la suma de 1000 lei (T.V.A. inclusă).
Admite cererea de întoarcere a executării silite.
Dispune întoarcerea executării silite efectuate în dosarul de executare nr. 2082/2014, în sensul că obligă intimata să restituie contestatoarei suma de 11.130,65 lei.
Obligă intimata la plata către contestatoare a sumei de 1300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru.
Executorie.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicarea hotărârii, cerere de apel care se depune la Judecătoria Sectorului 4 București.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 12 iunie 2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
V. S. V. V.
Red. Tehnored. V.S./V.V./4 Ex./2 Ex.
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 7572/2015. Judecătoria... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 7986/2015. Judecătoria... → |
|---|
