Contestaţie la executare. Hotărâre din 06-02-2015, Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI la data de 06-02-2015 în dosarul nr. 1510/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 4 BUCUREȘTI - SECȚIA CIVILĂ
Î N C H E I E R E
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 20.01.2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: VÎLCEANU FLORIN
GREFIER: A. B.
Pe rol soluționarea cauzei civile formulată de contestatorul C. F. în contradictoriu cu intimata A. P. Administrarea Activelor Statului, având ca obiect „contestație la executare”.
La apelul făcut în ședință publică a răspuns contestatorul prezent și asistat și intimata lipsă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței faptul că s-au depus relațiile din partea contestatoarei, după care:
Instanța invocă excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei Sector 4 București, față de înscrisurile depuse la dosar.
Apărătorul contestatorului lasă la aprecierea instanței. Precizează că executarea silită s-a pornit în baza unei sume, ipoteca s-a instituit în baza unui teren, fiind atașat la dosar certificat de sarcini emis de OCPI.
INSTANȚA
Având nevoie de timp pentru a delibera,
DISPUNE
Amână pronunțarea la data de 06.02.2015.
Pronunțată în ședință publică, azi, 20.01.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
V. F. A. B.
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 4 BUCUREȘTI - SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1510
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 06.02.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: VÎLCEANU FLORIN
GREFIER: A. B.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile privind pe contestatorul C. F. în contradictoriu cu intimata A. P. Administrarea Activelor Statului, având ca obiect contestație la executare.
Dezbaterile și cuvântul pe fondul cauzei au avut loc în ședința publică din data de 20.01.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, 06.02.2015, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 09.12.2013, contestatorul C. F. a solicitat în contradictoriu cu intimata creditoare A. pentru Administrarea Activelor Statului, anularea executării silite pornită prin somația nr. 1806/12.11.2013.
În motivarea cererii, debitorul a arătat că este garantul ipotecar al . Hotarele G. ce a înregistrat un credit neperformant, titlurile executorii fiind contractul de credit nr._/27.07.1994 și contractul de garanție imobiliară autentificat sub nr. 5838/04.08.1994.
Contestatorul a susținut că executarea silită este nulă întrucât nu i s-a comunicat titlul executoriu odată cu somația conform art. 666 alin. 2 C.proc.civ. și a intervenit prescripția executării silite conform art. 13 alin. 5 din OUG 51/1998. Astfel, la data de 16.12.1999, creditul a fost preluat de către A. în temeiul art. 13 din OUG 51/1998, aceasta subrogându-se în toate drepturile și obligațiile cedentului Banca Agricolă. Conform art. 13 alin. 5 din același act normativ, operează un termen special de prescripție de 7 ani care începe să curgă de la data preluării creanțelor.
Potrivit anexelor la contractul de credit nr._/1994, respectiv a graficelor de rambursare, ultimul termen de rambursare a creditului era la 28.02.1999.
În dovedirea cererii ce a fost întemeiată pe dispozițiile art. 711 C.proc.civ., contestatorul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
Intimata A. P. Administrarea Activelor Statului a depus întâmpinare (f. 106) prin care a invocat excepția privind neîndeplinirea procedurii prealabile ce este prevăzută de art. 46 alin. 1 din OUG 51/1998 care stabilește că „reclamantul este obligat să comunice cererea, actele pe care se întemeiată și, după caz, interogatoriul scris, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, înainte de depunerea acestora în instanță. Judecătorul nu va primi cererea fără dovada îndeplinirii obligației de comunicare”.
Intimata a invocat excepția tardivității formulării contestației la executare.
Pe fondul cauzei, intimata a arătat că somația nu arte natura unui act începător de executare, ci reprezintă o notificare de continuare a procedurii de executare silită începută conform OUG 51/1998 și că titlurile executorii i-au fost comunicate prin adresa nr._/23.08.2002. referitor la prescripția executării silite, s-a menționat că termenul de prescripție a fost întrerupt prin introducerea cererile de chemare în judecată ce s-au aflat pe rolul instanțelor din jud. G..
A fost atașat dosarul de executare în care s-a emis somația nr. 1806/12.11.2013.
Analizând excepția de necompetență teritorială, instanța reține că somația contestată emisă la 12.11.2013 față de debitorul ipotecar C. F. este guvernată de dispozițiile Noului Cod de procedură civilă, chiar dacă împotriva debitorului principal, . executarea silită a început din anul 2002 întrucât are relevanță doar momentul în care s-a început executarea față de debitorul accesoriu.
Potrivit art. 50 din OUG 51/1998, procedurile de executare silită pentru valorificarea activelor la care se referă prezenta ordonanță de urgență sunt supuse dispozițiilor Ordonanței Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare, efectuarea actelor de executare silită revenind organelor de executare fiscală.
Potrivit art. 172 alin. 1 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, persoanele interesate pot face contestație împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare, precum și în cazul în care aceste organe refuză să îndeplinească un act de executare în condițiile legii.
Potrivit art. 713 alin. 1 C.pr.civ. contestația se introduce la instanța de executare, iar potrivit art. 650 alin 1 C.pr.civ. în vigoare la momentul introducerii contestației la executare (09.12.2013), instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se află biroul executorului judecătoresc care face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. (2) Instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe.
Așa fiind, întrucât prin raportare la Codul de procedură civilă, Codul de procedură fiscală este un act normativ special, acolo unde nu dispune acesta din urmă se va completa cu prevederile dreptului comun. În materia care interesează cauza de față, respectiv instanța competentă să soluționeze contestațiile la executare în materie fiscală, dispozițiile de drept comun care interesează sunt cele ale art. 713 C.proc.civ.
Faptul că art. 713 C.proc.civ. stabilește ca punct de referință pentru stabilirea instanței de executare sediul biroului executorului judecătoresc sesizat de creditorul urmăritor, nu poate fi apreciat ca excluzând aplicarea art. 713 C.proc.civ. în cazul contestațiilor în materie fiscală, deoarece este evidentă intenția legiuitorului de a stabili instanța de executare competentă să soluționeze contestația la executare prin raportare la sediul organului de executare. Faptul că art. 713 C.proc.civ. face vorbire doar de executorul judecătoresc este consecința logică a faptului că, în concepția actualului Cod de procedură civilă, executarea silită se face în regulă generală de executorul judecătoresc. Deci, era firesc ca textul care instituie regula în ceea ce privește determinarea instanței competente să soluționeze contestația la executare să aibă în vedere tot regula în privința organului competent să efectueze actele de executare.
Însă același text nu trebuie interpretat în sensul că exclude din domeniul său de aplicare ipotezele în care legea permite ca executarea silită să fie efectuată de alte organe de executare, cum este cazul urmăririi creanțelor fiscale. Și aceasta datorită scopului urmărit de legiuitor, scop indicat mai sus, care are ca rațiune faptul că proximitatea instanței de executare de sediul organului de executare face posibilă soluționarea mai rapidă a contestației la executare. Or, această rațiune se regăsește și în cazul urmăririlor efectuate pentru recuperarea creanțelor fiscale, ceea ce are drept consecință că și în cazul contestațiilor la executare în materie fiscală trebuie aplicată aceeași regulă.
În lipsa unei reguli speciale privind organele de executare din cadrul administrației bugetare, prin analogie, se deduce că, în cazul în care executarea silită este derulată de către un astfel de organ, instanța de executare trebuie considerată a fi instanța în a cărei rază de competență se află sediul organului de executare.
În cauza de față, executarea silită a fost inițiată de către A. pentru Administrarea Activelor Statului care are sediul sectorul 1.
În ceea ce privește aplicabilitatea Deciziei Curții Constituționale nr. 348/2014, instanța reține că aceasta nu poate avea efect asupra executărilor silite aflate în curs și pentru care s-a depus cererea de încuviințare a executării silite și contestația la executare anterior publicării acesteia în Monitorul Oficial întrucât ea produce efecte numai pentru viitor.
Astfel, competența instanței de executare a fost stabilită la momentul înregistrării cererii de executare la organul fiscal, iar competența revine instanței de executare în a cărei circumscripție se afla sediul organului fiscal, chiar dacă ulterior norma care a determinat competența este înlăturată, regula fiind consacrată de art. 25 alin. 2 N.C.proc.civ.
A admite aplicarea efectelor deciziei Curții Constituționale față de cererile înregistrate anterior publicării acesteia în Monitorul oficial ar însemna a recunoaște o aplicare retroactivă a acestei decizii ceea ce contravine în mod flagrant dispozițiilor art. 147 alin. 4 din Constituție care prevăd că deciziile sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor.
Astfel, decizia CCR a fost publicată ulterior introducerii contestației la executare, motiv pentru care instanța apreciază că aceasta nu produce efecte retroactiv.
P. aceste considerente, în temeiul art. 172-173 din OG 92/2003 și art. 713 coroborat cu art. 650 alin.1 C.proc.civ. în vigoare la momentul sesizării instanței, va admite excepția de necompetență teritorială și va declina cauza spre competentă soluționare Judecătoriei sector 1.
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția de necompetență teritorială.
Declină cauza privind pe contestatorul C. F. cu domiciliul în București, ..10, ., . în contradictoriu cu intimata A. P. Administrarea Activelor Statului cu sediul în București, ., nr.50, sector 1, spre competentă soluționare Judecătoriei sector 1.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică, azi, 06.02.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
V. F. A. B.
Red.jud.V.F./Dact.A.B./4ex./2015
| ← Pretenţii. Sentința nr. 1264/2015. Judecătoria SECTORUL 4... | Contestaţie la executare. Încheierea nr. 22/2015. Judecătoria... → |
|---|
