Contestaţie la executare. Încheierea nr. 22/2015. Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Încheierea nr. 22/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI la data de 06-02-2015 în dosarul nr. 1506/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 4 BUCUREȘTI – SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
INCHEIERE
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 22.01.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: VÎLCEANU FLORIN
GREFIER: A. B.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile privind pe contestatoarea Agenția Națională de Administrare Fiscală în contradictoriu cu intimata M. E., având ca obiect contestație la executare, suspendarea executării silite și întoarcerea executării silite.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța constată că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă de către contestatoare.
Față de dispozițiile art. 131 Cod procedură civilă, instanța se declară competentă general, material și teritorial să judece pricina având în vedere prevederile art.650 alin.1 raportat la art.713 Cod pr.civ, la momentul formulării contestației la executare.
În temeiul art. 238 Cod procedură civilă, instanța estimează durata necesară pentru cercetarea procesului la 30 de zile.
Instanța respinge excepția netimbrării acțiunii apreciind că contestatoarea este scutită de plata taxei de timbru având în vedere dispozițiile art.30 din OUG 80/2013 și art.7 din OG 22/2002. Cât privește excepția inadmisibilității formulată prin întâmpinare, instanța constată că această nu este o veritabilă excepție procesuală, ci o apărare de fond ce va fi analizată odată cu fondul cauzei.
Instanța în temeiul art. 258 raportat la art. 255 alin. 1 Cod procedură civilă, încuviințează pentru părți proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, apreciind că este pertinentă, concludentă în soluționarea cauzei și în temeiul dispozițiilor art. 394 Cod procedură civilă, constatând că au fost lămurite toate aspectele de fapt și de drept, reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA,
Având nevoie de timp pentru a delibera,
DISPUNE
Amână pronunțarea la data de 06.02.2015.
Pronunțată în ședință publică, azi, 22.01.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
V. F. A. B.
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 4 BUCUREȘTI - SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR.1506
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 06.02.2015
COMPLETUL CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE: F. V.
GREFIER: B. A.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile formulată de contestatoarea Agenția Națională de Administrare Fiscală în contradictoriu cu intimata M. E., având ca obiect contestație la executare, suspendarea executării silite și întoarcerea executării silite.
Dezbaterile și cuvântul asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 22.01.2015 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 06.02.2015, când a pronunțat prezenta hotărâre.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sector 5 sub nr._/302/2013 la data de 24.09.2013 și declinată în favoarea Judecătorie sector 4 prin sentința civilă nr. 3147/15.05.2014, contestatoarea Agenția Națională de Administrare Fiscală (ANAF) a solicitat în contradictoriu cu intimata M. E., anularea somației emise la 05.09.2013 în dosarul de executare nr. 208/2013 al B. Casagranda S. A., suspendare executării silite și întoarcerea executării silite.
În motivarea cererii, contestatoarea a arătat, în esență, că somația emisă este informă întrucât nu a fost întemeiată pe prevederile Codului de procedură civilă, ci pe un act normativ care reglementează o facilitate la plată, respectiv OG 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii.
De asemenea, a mai arătat că sentința civilă nr. 6653/25.07.2013 a Judecătoriei sector 5 pusă în executare nu este irevocabilă, fiind formulat recurs împotriva acestei hotărâri și că plata creanței stabilite prin titlu executoriu trebuie raportată la prevederile OUG 71/2009.
În privința cererii de suspendare a executării silite, s-a susținut că se impune luarea acestei măsuri întrucât dacă s-ar achita toate creanțele puse în executare atunci instituția ar rămâne fără fonduri necesare funcționării.
Referitor la cererea de întoarcere a executării, a arătat că această cerere urmărește evitarea unui nou proces, în cazul în care s-ar executa nelegal sumele poprite.
În dovedirea cererii ce a fost întemeiată pe dispozițiile art. 711 C.proc.civ., contestatoarea a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
Cerere este scutită de la plata taxei de timbru conform art. 30 din OUG nr. 80/2013.
Intimata a depus întâmpinare a depus întâmpinare ( f. 62) prin care a invocat excepția de netimbrare a cererii, a necompetenție materiale și a inadmisibilității formulării contestației la executare întrucât contestatoarea a avut calitatea de terț poprit în dosarul în care s-a obținut hotărârea de validare și, doar în acel proces ar fi putut invoca apărările sale privind raportul stabilit între debitor și terțul poprit.
Pe fondul cauzei, a arătat că sentința civilă nr. 2136/30.09.2013 a Judecătoriei Reșița nu are putere de lucru judecat față de prezenta cauză întrucât nu există identitate de obiect, părți și cauză întrucât cererea de executare silită fusese pornită de Sindicatul DGPF C.-S.. A mai arătat că Trezoreria Municipiului București are calitate de terț poprit, în caz contrar, s-ar ajunge la stabilirea unei imunități absolute de la executare a debitoarei ANAF.
De asemenea, a susținut că nu își găsesc aplicare dispozițiile OUG 71/2009, nefiind aplicabil același raționament ca în cazul D. contra României.
Contestatoarea a depus răspuns la întâmpinare (f. 93-100) prin care a arătat că prin sentința civilă nr. 2136/30.09.2013 a Judecătoriei Reșița s-a stabilit în mod irevocabil, cu putere de lucru judecat că sentința civilă nr. 1843/2008 a Tribunalului C. S. nu poat fi pusă în executare întrucât nu conține o creanță certă, lichidă și exigibilă și că atât timp cât acest titlu executoriu nu poate fi valorificat împotriva debitorului Ministerul Finanțelor Publice pentru Direcția Generală a Finanțelor Publice C. S., prin urmare, nici hotărârea de validare obținută împotriva sa ca terț poprit nu mai poate fi pusă în executare.
A fost atașat dosarul de executare nr. 208/2013 al B. Casagranda S. A..
Analizând materialul probator administrat, instanța reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1843/28.10.2008, pronunțată de Tribunalul C.-S., a fost admisă acțiunea mai multor reclamanți, printre care și intimata din prezenta cauză în contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor Publice și Direcția Generală a Finanțelor Publice C. S. și a obligat-o pe această din urmă pârâtă la plata către reclamanți a drepturilor bănești reprezentând suplimentul treptei de salarizare pentru perioada 22.03._08 corespunzător perioadei lucrate.
Aproape concomitent, s-au formulat două cereri de punere în executare a aceluiași titlu executoriu, una inițiată de Sindicatului DFP C.-S., în numele tuturor creditorilor și care a făcut obiectul dosarului de executare nr. 123/2012 al B. N. N., iar alta inițiată de fiecare creditor în parte, iar în ceea ce o privește pe creditoarea M. E., s-a format dosarul de executare nr. 801/2012 al B. Casagranda S. A..
Executarea pornită în dosarul de executare nr.123/2010 întocmit de B. N. N. a fost contestată de Ministerul Finanțelor Publice pentru DGFP C.-S., iar prin sentința civilă nr. 2136/30.09.2013 a Judecătorei Reșița a fost admisă contestația la executare formulată și a anulat toate actele de executare motivat de faptul că creditorii nu dețin o creanță determinată sau determinabilă întrucât nu există criterii legale de cuantificare a treptei de salarizare.
Anterior pronunțării acestei soluții de admitere a contestației la executare de către Judecătoria Reșița, creditoarea solicitase validarea popririi înființate în dosarul de executare nr. 801/2012 al B. Casagranda S. A., fiind admisă cererea și validată poprirea în privința terțului poprit ANAF, prin sentința civilă nr. 6653/25.07.2013 a Judecătoriei sector 5.
La data de 03.09.2013, creditoarea M. E. a solicitat punerea în executare a hotărârii de validare - sentința civilă nr. 6653/25.07.2013 a Judecătoriei sector 5, formându-se dosarul de executare nr. 208/2013 al B. Casagranda S. A. ale cărui acte de executare sunt contestate în prezenta cerere.
La data de 05.09.2013, fost emisă somația întemeiată pe OG 22/2002.
Prin încheierea din 13.09.2013 a Judecătoriei sector 4 a fost admisă cererea de încuviințare a executării silite.
La data de 16.01.2014, au fost emise încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare și adresa de înființare a popririi.
- Referitor la primul motiv al contestației la executare constând în faptul că somație este informă întrucât a fost întemeiată pe dispozițiile OG 22/2002, iar nu pe dispozițiile Codului de procedură civilă, instanța constată că acest motiv este neîntemeiat pentru următoarele considerente:
Faptul că somația este întemeiată pe dispozițiile legii speciale, iar nu pe dispozițiile de drept comun nu poate atrage nulitatea acestei somații mai ales că OG 22/2002 impune emiterea unei astfel de somații în cazul executării silite a unei instituții publice (chiar în cazul executării silite prin poprire), spre deosebire de codul de procedură civilă care exclude obligativitatea emiterii unei somații în cazul executării prin poprire (a se vedea art. 782 alin. 1 C.proc.civ).
Pe de altă parte, analizând conținutul somației emisă se poate constata că aceasta cuprinde mențiunile obligatorii prevăzute de art. 678 C.proc.civ., inclusiv mențiunile de la alin. 1 a-g, l și m care sunt prevăzute sub sancțiunea nulității.
2. În ceea ce privește lipsa caracterul irevocabil a sentinței civile nr. 6653/25.07.2013 a Judecătoriei sector 5 prin care s-a validat poprirea împotriva contestatoarei din prezenta contestație la executare, instanța apreciază că această hotărâre judecătorească avea caracter definitiv și, implicit caracter executoriu conform art 376 alin. 1 coroborat cu art. 377 alin. 1 pct. 1 C.proc.civ., putând fi pusă în executare.
De altfel, potrivit art. 460 alin. 4 V.C.proc.civ., în caz de nerespectare a acestor obligații, executarea silită se va face împotriva terțului poprit, pe baza hotărârii de validare ce constituie titlu executoriu.
3. Prin OUG nr.71/2009, astfel cum a fost modificată ulterior prin OUG 45/2010 și apoi prin Legea 230/2011 s-a dispus că plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului bugetar, executorii până 31.12.2011, se va realiza pe o perioadă de 5 ani, începând cu anul 2012, în tranșe anuale, de 5%, 10%, 25%, 25% și 35%.
În cursul acestui termen, orice cerere de executare silită se suspendă de drept.
În legătură cu jurisprudența CEDO, instanța consideră că această jurisprudență este nuanțată și reprezintă, în orice caz, rezultatul unui test de proporționalitate între ingerința statului și scopul legitim urmărit.
Se statuează în jurisprudența Curții (Burdov c. Rusiei) că statul nu poate, în principiu (subliniem – în principiu), invoca absența fondurilor pentru a se exonera de obligația de plată a unor sume de bani stabilite prin titluri executorii, dar dispune, totuși, de un interval de timp rezonabil pentru a alege mijloacele adecvate, în scopul de a da eficiență hotărârii.
În ceea ce privește întârzierea excesivă, la evaluarea caracterului nerezonabil al duratei întârzierii trebuie evaluate circumstanțele concrete ale cauzei (inclusiv cuantumul sumelor acordate și natura hotărârii judecătorești)..
Mai mult, în cauza Immobiliare Safi c. Italiei s-a reținut că „suspendarea executării unei hotărâri judecătorești pe durata strict necesară pentru a găsi o soluție satisfăcătoare pentru probleme de interes public poate fi justificată, în circumstanțe excepționale”.
Prin urmare, jurisprudența CEDO nu trebuie privită unilateral și nu poate fi interpretată în chip mecanic, rigid, în sensul că s-ar stabili în sarcina statului o obligație absolută de plată imediată a unor obligații de natura celor din cauză, indiferent de circumstanțe și de consecințe.
În mod evident, jurisprudența CEDO vizează acele situații obișnuite în care statul întârzie excesiv și nejustificat executarea unor hotărâri, deși situația resurselor sale financiare ar permite plata.
În situația, însă, excepțională, în care statul se confruntă cu o lipsă generală și substanțială de astfel de resurse, lipsă care îl pune în situația de a asigura doar minimul necesar pentru funcționarea serviciilor publice esențiale, dar și în situația multitudinii titlurilor executorii (de regulă colective) obținute împotriva autorităților publice reprezentând drepturi de natură salarială, care, în marea lor majoritate, nu sunt rezultatul unor neplăți imputabile angajatorului, ci mai degrabă a unor inadvertențe de ordin legislativ, testul de proporționalitate trebuie reconsiderat.
Nota de fundamentare a OUG nr.71/2009, din care rezultă că la numai nivelul lunii iunie 2009 cuantumul sumelor datorate personalului bugetar cu titlu de drepturi de natură salarială era de 2.163 milioane lei (circa 500 milioane euro) cuantum ce a crescut cu mult în anii ulteriori, deficitul bugetar major, obligațiile asumate în cadrul acordurilor încheiate cu Comisia Europeană și Fondul Monetar Internațional în vederea diminuării cheltuielilor de personal, constituie motive legitime ce atrag necesitatea eșalonării acestor debite, în vederea asigurării susținerii cheltuielilor necesare unei bune funcționări a statului.
Pe de altă parte, aceste considerente trebuiesc raportate și puse în balanță cu situația creditorilor; atât timp cât aceștia nu se află într-o nevoie suficient de urgentă sau imperioasă, care să reclame executarea integrală și imediată a titlului executoriu, ci dimpotrivă, calitatea de magistrat sau de grefier se prezumă că le asigură, prin veniturile curente, un trai normal și decent (nu s-a probat contrariul), instanța apreciază că prin amânarea și eșalonarea executării debitului statul a respectat proporționalitatea dintre ingerință și scopul legitim urmărit, astfel încât OUG nr.71/2009 nu contravine, în sine, jurisprudenței CEDO.
Recent, în cauza D. contra României, CEDO a statuat, exact în problema eșalonării creanțelor constând în venituri salariale stabilite prin hotărâri judecătorești, că echilibrul între interesele reclamanților și interesul general al societății a fost menținut, neputându-se reproșa Guvernului român că a refuzat să execute hotărârile interne ce recunoșteau reclamanților drepturi de natură patrimonială. CEDO a apreciat că eșalonarea plăților de către Guvern, în calitatea sa de debitor, printr-o . acte normative, în contextul dezechilibrului bugetar cu care s-a confruntat România începând cu anul 2008, nu aduce atingere dreptului la un proces echitabil ori dreptului de proprietate al reclamanților.
Se reține că intimatei nu i-au fost achitate tranșele anuale prevăzute de lege deși avea titlul executoriu din 2008.
4. Deși contestatoarea a invocat că titlul pus în executare de către intimată nu cuprinde o creanță certă și lichidă, făcând referire la cele reținute în considerentele sentinței civile nr. 2136/30.09.2013, prin care Judecătoria Reșița a admis contestația la executare și a anulat toate actele de executare din dosarul nr.123/2010 întocmit de B. N. N., totuși aceste aspecte ar fi trebuit invocate de către debitorul Ministerul Finanțelor Publice sau DGFP C.-S., cu ocazia soluționării contestației la executare formulată împotriva executării silite pornite în baza titlului executoriu sentința civilă nr. 1843/28.10.2008, pronunțată de Tribunalul C.-S. (prin care au fost acordate drepturi salariale), iar nu o dată cu ocazia formulării contestației la executare împotriva actelor de executare emise în baza hotărârii de validare.
În temeiul art. 711 C.proc.civ., instanța va respinge contestația la executare ca neîntemeiată.
Cât privește cererea de suspendare a executării, se reține că întrucât măsura suspendării executării silite nu s-ar fi putut dispune decât până la soluționarea în fond a contestației la executare, instanța va respinge cererea ca rămasă fără obiect.
Instanța va respinge cererea de întoarcere a executării silite ca neîntemeiată întrucât nu s-a făcut dovada unei plăți sau a unei executări silite asupra sumelor solicitate.
Instanța va lua act că se solicită cheltuieli de judecată pe cale separată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge contestația la executare și cererea de întoarcere a executării silite privind pe contestatoarea Agenția Națională de Administrare Fiscală cu sediul în București, ., sector 5 în contradictoriu cu intimata M. E. cu domiciliul ales la C..Av. E. C. din București, ., ., ., ca neîntemeiate.
Respinge cererea de suspendare a executării silite ca rămasă fără obiect.
Ia act că se solicită cheltuieli de executare pe cale separată.
Numai cu apel în 10 zile de la comunicare ce se depune la Judecătoria sector 4.
Pronunțată în ședință publică, azi, 06.02.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
F. V. B. A.
Red. VF/dact.A.B./4ex/ 2015
| ← Contestaţie la executare. Hotărâre din 06-02-2015,... | Anulare act. Sentința nr. 1403/2015. Judecătoria SECTORUL 4... → |
|---|
