Contestaţie la executare. Sentința nr. 1296/2015. Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1296/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI la data de 02-02-2015 în dosarul nr. 1296/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 4 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Sentința civilă nr. 1296
Ședința publică de la data de 02.02.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: MĂNESCU MARIA-RAMONA
GREFIER: P. C.
Pe rol, se află soluționarea cauzei civile formulată de contestatorul E. M. R., în contradictoriu cu intimata . AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMANIA SA, având ca obiect: contestație la executare.
Dezbaterile și cuvântul pe fondul cauzei au avut loc în ședința publică din data de 19.01.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre când, instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 02.02.2015, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 București la data de 29.04.2014, sub nr._, contestatorul E. M. R., în contradictoriu cu intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA - Direcția Regională de Drumuri și Poduri București a formulat contestație la executare împotriva titlului executoriu reprezentat de procesul verbal de constatare a contravenției . nr_ din data de 03.06.2011, prin care a solicitat lămurirea aplicării măsurii.
În motivarea contestației la executare, contestatorul a arătat că până la data prezentei a achitat către Direcția de Taxe si Impozite a sectorului 6 contravaloarea celor doua amenzi de rovinieta în valoare de 500 de lei, precum și faptul că păstrează constant legătura cu biroul juridic din cadrul direcției de taxe pentru a soluționa cât mai repede și eficient aceasta problemă.
A menționat că în data de 14.04.2014 a primit din partea Biroul Executorilor Judecătorești Asociați A. și . somația de plata a sumei de 28 euro, reprezentând contravaloarea rovinietei pe un an și 250 de lei cheltuieli de executare. De asemenea, a menționat că este de acord să achite contravaloarea taxei de rovinieta pentru săptămâna in care s-a produs incidentul în urma căruia s-a dispus la întocmirea amenzii, dar nu înțelege motivul pentru care trebuie sa achit contravaloarea taxei de rovinieta pe un an întreg, în condițiile in care pentru celelalte deplasări a achitat rovinieta conform dispozițiilor în vigoare.
Contestatorul a menționat și faptul că nu înțelege de ce trebuie să achite cheltuielile de executare in condițiile in care, daca ar fi primit o somație de plata a rovinietei din partea C.N.A.D.N.R., ar fi achitat taxa de rovinietă fără a mai fi nevoie să se apeleze la un birou de executor judecătoresc și a solicitat atașarea dosarul de executare silită.
Cererea nu a fost motivată în drept.
În susținerea cererii, contestatorul a depus la dosarul cauzei: înștiințare privind executarea, somație din data de 11.04.2014, încheierea nr. 2439/13.01.2014, privind stabilirea cheltuielilor de executare silită, procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._/03.06.2011, încheierea din data de 19.12.2013, pronunțată de Judecătoria Sectorului IV București în dosarul nr._/4/2013, având ca obiect încuviințare executare silită, taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei.
La data de 09.05.2014, prin serviciul registratură, contestatorul a depus precizările solicitate de instanță prin rezoluția din data de 23.04.2014, atașând dovada completării taxei judiciare de timbru în cuantum de 10 lei.
La data de 13.06.2014, prin compartimentul registratură, intimata a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației la executare formulată de către contestator împotriva executării silite efectuată de către B. A. și . în baza titlului executoriu procesul verbal de constatare a contravenției . nr._/03.06.2011, generat și semnat electronic conform dispozițiilor Legii nr.455/2001 și ale HG nr. 1259/2001, ca nelegală și netemeinică, menținerea tuturor actelor și formelor de executare emise de către B. A. și ., în baza titlului executoriu menționat și continuarea executării silite.
Pe cale de excepție, intimata a invocat excepția necompetenței generale, materiale și teritoriale a Judecătoriei Sectorului 6 București în soluționarea contestației la executare formulată de către contestator.
Prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 19.12.2013 pronunțată de către Judecătoria Sectorului 4 București - Secția Civilă, în dosarul nr._/4/2013, instanța de executare a încuviințat executarea silita a titlului executoriu reprezentat de procesul verbal de constatare a contravenției . nr._/03.06.2011.
A menționat că, potrivit dispozițiilor art. 713 alin. 1 Noul Cod de procedură civilă, contestația la executare se introduce la instanța de executare și, mai mult decât atât, în speță nu sunt incidente dispozițiile art. 713 alin. 2 Noul Cod de procedură civilă, întrucât domiciliul contestatoarei nu se afla în circumscripția altei Curții de Apel decât cea în care se află instanța de executare.
Prin urmare, intimata a solicitat admiterea excepției așa cum a fost formulată și trimiterea cauzei spre soluționare la Judecătoria Sectorului 4 București, Secția Civilă.
În fapt, a arătat că, urmare a efectuării controlului prin sistemul informatic SIEGMCR, s-a constatat faptul că, în data de 05.12.2010, ora 16:07, pe DN5 km 28+120, localitatea Călugăreni, județul G., vehiculul categoria A, cu număr de înmatriculare_, aparținând d-lui E. M. R., a circulat pe drumurile naționale fără să dețină rovinietă valabilă, așa cum este definită de prevederile art. 1 (11) din OG nr. 15/2002, cu modificările și completările ulterioare.
Conform dispozițiilor art. 8 alin. 1 din OG nr. 15/2002, cu modificările și completările ulterioare (forma legală în vigoare până la apariția Legii nr. 144/2012), fapta săvârșita de către d-nul E. M. R. a constituit contravenție continuă și s-a sancționat cu amendă contravențională în valoare de 250 lei.
Potrivit dispozițiilor art.8 alin.3 din actul normativ invocat anterior, contravenientul, respectiv contestatorul, a fost obligat să achite și tariful de despăgubire în valoare de 28 Euro.
Prin urmare, în scopul apărării valorilor sociale care nu sunt ocrotite prin legea penală, a sancționării faptei contravenționale, precum și a prevenirii săvârșirii acesteia pentru viitor, în temeiul art.8 alin.1 și 3 din OG nr. 15/2002, cu modificările și completările ulterioare (forma legală în vigoare până la apariția Legii nr.144/2012), a fost emis procesul - verbal de constatare a contravenției în cauză.
Intimata a menționat și faptul că emiterea și comunicarea procesului - verbal de contravenție în cauză au fost efectuate în termenul imperativ prevăzut de lege, respectiv cu respectarea dispozițiilor art. 13 coroborat cu art. 14 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare.
Față de cele arătate, intimata a solicitat instanței de judecată să constate, în baza înscrisurilor pe care le va depune, faptul că procesul - verbal de contravenție în cauză a fost emis în termenul legal de 6 luni de la data săvârșirii faptei, iar comunicarea acestuia s-a efectuat în termen de o lună de la data aplicării sancțiunii.
În acest sens, intimata a învederat instanței de judecată faptul că perioada cuprinsă între data săvârșirii faptei contravenționale, respectiv 05.12.2010 și data emiterii procesului - verbal de contravenție, respectiv 03.06.2011 nu depășește termenul de 6 luni. Totodată, a arătat că, potrivit dovezii de comunicare a procesului - verbal în cauză, acesta a fost comunicat contravenientului, cu respectarea dispozițiilor art. 27 din OG nr. 2/2001, în data de 23.06.2011, operațiune confirmată de semnătura martorului prezent, fără a se depăși termenul de 1 lună de la data aplicării sancțiunii.
De asemenea, a învederat instanței de judecată faptul că datele de identificare ale contravenientului, respectiv numele și prenumele, precum și domiciliul unde s-a efectuat comunicarea, sunt datele pe care acesta le are înscrise in certificatul de înmatriculare al autovehiculului și care s-au regăsit la momentul emiterii si comunicării procesului - verbal de contravenție în baza de date a Direcției Regim Permise de Conducere si Înmatriculați a Vehiculelor - DRPCIV.
În continuare, intimata a precizat faptul ca între CNADNR — SA si DRPCIV este încheiat un protocol de colaborare în vederea punerii la dispoziție a datelor proprietarilor de autovehicule care au încălcat dispozițiile legale ale OG or. 15/2002, cu modificările si completările ulterioare. In acest sens, a menționat că, potrivit dispozițiilor art. 2 alin. 1 si alin. 2 din Ordinul nr. 1501/2006 privind procedura înmatriculării, înregistrării, radierii si eliberarea autorizației de circulație provizorie sau pentru probe a vehiculelor, cu modificările si completările ulterioare, proprietarii de vehicule sau mandatarii acestora sunt obligați să solicite înmatricularea ori înregistrarea, după caz, înainte de a le pune in circulație. În cazul schimbării oricăror date înscrise in certificatul de înmatriculare sau de înregistrare, titularul acestuia este obligat sa solicite autorității emitente eliberarea unui nou astfel de document in termen de cel mult 30 de zile de la data la care a survenit modificarea.
Prin urmare, atâta timp cat contravenientul nu și-a respectat obligația legala prevăzută în dispozițiile Ordinului nr. 1501/2006, cu modificările si completările ulterioare, a învederat că, potrivit principiului fundamental de drept procesual civil “ nimeni invoca propria culpa in apărarea sa – „nemo auditur propriam turpitudinem allcgans”. De asemenea, a arătat că nicăieri în cuprinsul contestației formulate, debitorul nu neagă faptul că adresa înscrisă în procesul - verbal de contravenție, cat și unde s-a făcut comunicarea acestuia nu era vechea sa adresa de domiciliu.
Prin urmare, nu se poate susține faptul că procedura de comunicare a procesului verbal de contravenție a fost viciată sau că debitorului i-au fost lezate drepturile procesuale.
De asemenea, intimata a învederat instanței de judecată faptul că, de la data comunicării procesului verbal de contravenție și până la data încuviințării executării silite, contestatorul nu a îndeplinit de bună voie plata creanței stabilită în titlurile executorii, deși procedura de comunicare a acestora a fost îndeplinită cu respectarea dispozițiilor legale de către agenții procedurali.
În acest sens, dispozițiile art. 622, alin. 1 și 2 Noul Cod de procedură civilă prevăd faptul că obligația stabilită prin hotărârea unei instanțe sau printr-un titlu executoriu se aduce la îndeplinire de bună voie.
În cazul în care debitorul nu execută de bună voie obligația sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită, care începe odată cu sesizarea organului de executare.
Astfel, reiese în mod evident nu numai reaua - credință a contestatorului, care a refuzat în mod nejustificat să-și îndeplinească obligațiile legale, dar și faptul că a încercat prin prezenta contestație să inducă în eroare instanța.
Referitor la acest aspect, intimata a solicitat instanței de judecată să constate faptul că aceasta a dat dovadă nu numai de bună - credință, dar și de indulgență în toată această perioadă (aproape 3 ani), sperând ca debitorul să iasă din pasivitate și să-și execute de bună voie obligația stabilită prin titlul executoriu.
Mai mult decât atât, prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 19.12.2013 pronunțată de către Judecătoria Sectorului 4 București - Secția Civilă, în dosarul nr._/4/2013, instanța de executare a încuviințat executarea silită a titlului executoriu reprezentat de procesul verbal de constatare a contravenției . nr._/03.06.2011.
De asemenea, în temeiul art. 665 alin. 7 Noul Cod de procedură civilă, instanța de executare a dat împuternicire și a ordonat executorului judecătoresc să pună în executare titlurile executorii în cauză. Or, instanța de executare, în mod legal și temeinic, în baza dispozițiilor art.632 alin. 2 Noul Cod de procedură civilă și a dispozițiilor art.37 din OG nr.2/2001, a constatat faptul că procesul - verbal de contravenție constituie titlu executoriu.
Totodată, în situația în care instanța de executare constată faptul că titlul executoriu nu poate fi pus în executare, fiind lipsit de puterea executorie nu ar fi încuviințat și ordonat punerea în executare.
De asemenea, instanța de executare, în temeiul art. 252 Noul Cod de procedură civilă privind obligativitatea cunoașterii din oficiu a dreptului în vigoare în România, în momentul încuviințării executării silite a respectat dispozițiilor art. 5 din Legea nr.76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr.134/2010 privind codul de procedură civilă care stabilesc: „Dispozițiile Codului de procedură civilă privitoare la titlurile executorii se aplică și hotărârilor judecătorești sau altor înscrisuri pronunțate ori, după caz, întocmite înainte de . Codului de procedură civilă, care pot fi puse în executare chiar dacă nu au fost investite cu formulă executorie”.
Prin urmare, intimata a solicitat instanței de judecată să constate faptul că susținerile contestatorului cu privire la aspectele de mai sus sunt nefondate, solicitând respingerea acestora în consecință.
Referitor la sumele care îi revin debitorului ca obligație de plată prin procesul - verbal de constatare a contravenției, și asupra cărora aceasta a făcut o evidentă confuzie, intimata a precizat că acestea sunt separate și au beneficiari legali diferiți.
Astfel, pe de o parte, contestatorului îi incumbă o datorie pecuniară reprezentată de amenda contravențională în cuantum de 250 lei (dar nu a făcut obiectul interesului intimatei direct), ca și sancțiune principală și care, în virtutea art. 39 alin. 3 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor este supusă regimului creanțelor fiscale (se execută de către Administrația Financiară).
Pe de altă parte, contestatorului îi incumbă o datorie pecuniară, neachitată în speța de față, reprezentată de sancțiunea complementară în valoare de 28 euro, sumă care reprezintă tariful de despăgubire (care face obiectul interesului intimatei direct) și care se achită în lei la cursul comunicat de BNR valabil pentru ultima zi din luna anterioară datei achitării, în contul CNADNR-SA, revenind intimatei ca venit extrabugetar, potrivit art.8 alin.3 din OG nr. 15/2002, cu modificările și completările ulterioare.
Prin urmare, reiese fără echivoc că solicitarea intimatei s-a referit strict la recuperarea unei creanțe de drept comun (adică tariful de despăgubire), creanță care îndeplinește condițiile prevăzute de art. 662 Noul Cod de procedură civilă.
Mai mult decât atât, intimata a învederat instanței de judecată faptul că, prin Ordonanța Guvernului nr. 15/2002, cu modificările și completările ulterioare, (forma legală în vigoare până la apariția Legii nr. 144/2012) legiuitorul român a apreciat necesar să instituie obligația plății unui tarif pentru utilizarea rețelei de drumuri naționale din România, aplicabil tuturor utilizatorilor români și străini, pentru vehiculele înmatriculate.
Distinct de sancțiunea amenzii, textul de lege astfel cum a fost în vigoare la data emiterii procesului - verbal de constatare a contravenției generat și semnat electronic conform dispozițiilor Legii nr. 455/2001 și ale HG nr. 1259/2001, respectiv până în luna iulie 2012, prevedea în sarcina contravenientului reținerea și obligația de a achita cu titlu de despăgubire o anumită sumă de bani, în funcție de tipul de vehicul care a fost folosit fără a deține rovinietă valabilă.
A arătat că obligarea la plata acestui tarif de despăgubire este o consecință a răspunderii civile delictuale subiective a contravenientului ca urmare a săvârșirii unei fapte ilicite, respectiv utilizarea rețelei de drumuri fără plata tarifului corespunzător, care a avut ca rezultat un prejudiciu cauzat CNADNR - SA în calitate de administrator al rețelei de drumuri naționale și autostrăzi, astfel cum este statuat de dispozițiile OUG nr.84/2003, cu modificările și completările ulterioare. Prin urmare, stabilirea tarifului de despăgubire este întemeiată pe dreptul CNADNR - SA de a beneficia de repararea prejudiciului cauzat prin fapta ilicită săvârșită de utilizator și, în consecință, și recuperarea creanțelor aferente.Aceste considerente sunt susținute și de dispozițiile generale și obligatorii ale Deciziei Curții Constituționale a României nr. 57/2012 referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 8 alin.3 din O.G. nr. 15/2002.
În baza acestor considerente, intimata a solicitat respingerea contestației la executare, ca nelegală și netemeinică, menținerea tuturor actelor și formelor de executare emise de către B. A. și . în baza titlului executoriu menționat și continuarea executării silite.
În drept, intimata a invocat dispozițiile art. 205 - 208 Noul Cod de procedură civilă, precum și dispozițiile legale cuprinse în prezenta întâmpinare.
Alăturat întâmpinării, intimata a anexat, în copie, procesul verbal de constatare a contravenției . nr._/03.06.2011 și dovada comunicării procesului verbal contestat.
La data de 10.07.2014, prin serviciul registratură, contestatorul a depus răspuns la întâmpinare prin care a învederat că procesul-verbal . ,nr._/03.06.2011 nu conține semnătura olografică a agentului constatator A. M..
De asemenea, a învederat că, potrivit art.5 din Legea 455/2001, a semnăturii electronice, "înscrisul în forma electronică este asimilat, în ceea ce privește condițiile și efectele sale, cu înscrisul sub semnătură privată”. Însă, tot potrivit legii (Codul Civil), înscrisul sub semnătură privată este cel „întocmit și semnat de părți, fără intervenția vreunui organ de stat". Fiind semnat de un organ al statului, PVCC de rovinietă nu poate fi considerat înscris sub semnătură privată, ori conceptul de înscris în formă electronică, utilizat de CNADNR, se aplică doar primelor. Procesul-verbal de contravenție, având natura juridică a unui act administrativ, deci de drept public, este considerat un act autentic, iar nu un înscris sub semnătură privată, fiind emis de un agent constatator în exercitarea atribuțiilor sale”.
Contestatorul a solicitat intimatei să facă dovada omologării sistemului de verificare a rovinietei, precizând că omologarea ar trebui sa cuprindă nu doar camerele de supraveghere ci întregul sistem de date servere pentru care CNADNR ar trebui să dețină certificat valabil emis de autoritățile competente.
Cu privire la excepția necompetenței teritoriale invocată de către intimată, contestatoarea a arătat că este de acord cu declinarea cauzei, in baza dispozițiilor ar.713 alin.2 NCPC.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 5 din Legea 455/2001, OG 15/2002, modificată prin OG 8/2010.
La data de 25.08.2014, prin serviciul registratură, intima a depus note scrise, prin care a solicitat respingerea contestației la executare formulată de către contestatoare împotriva executării silite efectuată de către B. A. și . în baza titlului executoriu procesul verbal de constatare a contravenției . nr._/03.06.2011, generat și semnat electronic conform dispozițiilor Legii nr.455/2001 și ale HG nr. 1259/2001, ca nelegală și netemeinică, menținerea tuturor actelor și formelor de executare emise de către B. A. și ., în baza titlului executoriu menționat și continuarea executării silite.
Pe cale de excepție, intimata a invocat excepția tardivității răspunsului la întâmpinare, întrucât contestatoarea a depus răspunsul după termenul de 10 zile prevăzut de art. 201 alin. 2 C.pr.civ.
Referitor la susținerile contestatorului cu privire la nulitatea procesului-verbal atacat ca urmare a absenței semnăturii olografe a agentului constatator, a solicitat respingerea acestor susțineri ca nefondate având în vedere dispozițiile art. 7 din Legea nr. 455/2001.
În drept au fost invocate prevederile art. 205-208 C.pr.civ, precum și dispozițiile legale cuprinse în întâmpinare.
Prin Sentința Civilă nr. 6762/22.09.2014, pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București în dosarul nr._, instanța a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 București.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 București la data de 17.10.2014, sub dosar nr._ .
Instanța a administrat în soluționarea cererii proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, prin Procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 03.06.2011, contestatorul E. M. R. a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 250 RON, și totodată, a fost obligat să achite în lei, pe lângă amenda contravențională, și contravaloarea tarifului de despăgubire în valoare de 28 de Euro.
Creditoarea a formulat la data de 26.11.2013 cerere de executare silită adresată B. A. ȘI G., fiind format dosarul de executare nr.2439/2013, dosar deschis prin încheierea emisă la data de 26.11.2013.
Prin încheierea din data de 19.12.2013, pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul nr._/4/2013, a fost încuviințată executarea silită în dosarul de executare nr. 2439/2013.
Prin încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare din data de 13.01.2014, au fost calculate cheltuieli de executare în cuantum total de 250 RON.
La data de 11.04.2014, a fost emisă către contestator somația de plată, prin care acestuia i s-a pus în vedere ca în termen de 1 zi să achite către creditoare suma totală de 28 de Euro, precum și suma de 250 de RON, reprezentând cheltuieli de executare silită, somația de plată fiind comunicată acestuia la data de 14.04.2014.
În ceea ce privește solicitarea contestatorului având ca obiect constatarea nulității titlului executoriu reprezentat de Procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 03.06.2011, instanța reține în principal faptul că, potrivit dispozițiilor art. 712, alin.2 NCPC, ,, În cazul în care executarea silită se face în temeiul unui alt titlu executoriu decât o hotărâre judecătorească, se pot invoca în contestația la executare și motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu, numai dacă legea nu prevede în legătură cu acel titlu executoriu o cale procesuală specifică pentru desființarea lui”.
Or, pentru desființarea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, este prevăzută o cale procesuală specifică pentru desființarea acestuia, și anume plângerea împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor. Potrivit art. 31, alin.1 din OG nr.2/2001, ,, Împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia”.
În subsidiar, chiar dacă ar fi existat posibilitatea anulării procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor de către instanța învestită cu soluționarea contestației la executare, instanța reține că motivele invocate de către contestator sunt nefondate și nu pot conduce la anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor.
În privința lipsei semnăturii agentului constatator de pe procesul-verbal de contravenție, instanța constată că, într-adevăr, procesul-verbal de contravenție nu conține semnătura olografă a agentului constatator, dar conține semnătura electronică a acestuia.
Conform art. 4 punctele 2 și 3 din Legea nr. 455/2001 înscrisul în formă electronică reprezintă o colecție de date în formă electronică care sunt destinate a fi citite prin intermediul unui program informatic, în timp ce semnătura electronică reprezintă date în formă electronică, care sunt atașate sau logic asociate cu alte date în formă electronică și care servesc ca metodă de identificare. Faptul că procesul-verbal de contravenție este comunicat contravenienților pe suport de hârtie si nu printr-un program informatic nu semnifică faptul că procesul-verbal de contravenție nu este valabil ca înscris electronic. Dimpotrivă, valabilitatea semnăturii electronice este confirmată de certificatul calificat emis pe numele agentului constatator, certificat care are menirea tocmai să certifice faptul că agentul constatator din cadrul intimatei are dreptul să semneze electronic procesele-verbale de contravenție pe care le întocmește.
Mai mult decât atât, agentul constatator a acționat în baza unui certificatul calificat care a fost eliberat de un furnizor acreditat de servicii de certificare. Ori, potrivit art. 9 al. 2 din Legea nr. 455/2005, semnătura electronică bazată pe un certificat calificat eliberat de un furnizor de servicii de certificare acreditat este prezumată a îndeplini toate condițiile de valabilitate.
Prevederile OG nr. 2/2001 nu fac nicio distincție în privința modalității de aplicare a semnăturii și, de vreme ce semnătura aplicată este recunoscută de lege, criticile petentului sunt neîntemeiate.
În ceea ce privește omologarea sistemului de verificare al rovinietei, instanța reține că, astfel cum rezultă din cuprinsul adresei nr._/22.10.2010, ,,Camerele foto cu ANPR, precum și dispozitivele GPS are certifică poziția, sau cele care certifică data, ora și minutul în care a fost făcută fotografia, ca făcând parte din sistemul SIEGMCR nu sunt cuprinse în lista oficială LO-2010 și nu se supun controlului metrologic legal.
Or, potrivit art. 15, alin.1 din OG nr. 20/1992, ,, Se supun controlului metrologic legal mijloacele de măsurare de lucru destinate să realizeze măsurările din domeniile de interes public prevăzute la art. 3 alin. 1, care sunt cuprinse în Lista oficială a mijloacelor de măsurare supuse controlului metrologic legal”.
Pentru aceste considerente, instanța va respinge capătul de cerere având ca obiect anularea titlului executoriu reprezentat de Procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 03.06.2011, ca neîntemeiat.
În ceea ce privește contestația la executare, instanța reține că, în conformitate cu dispozițiile art. 8, alin. 3 din OG nr. 15/2002, ,, Contravenientul are obligația de a achita, pe lângă amenda contravențională, cu titlu de tarif de despăgubire, în funcție de tipul vehiculului folosit fără a deține rovinieta valabilă”, iar potrivit art. 8, alin. 31 ,,Agentul constatator va face mențiune în procesul-verbal de constatare a contravenției și despre contravaloarea despăgubirii și modul de achitare a acesteia. Despăgubirea se va achita în lei, la cursul de schimb stabilit potrivit prevederilor art. 6 alin. (1) și (2), în contul Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. și va reveni acesteia ca venit extrabugetar”.
Contestatorul face referire în cuprinsul contestației la executare la achitarea amenzii contravenționale, iar nu la achitarea tarifului de despăgubire. Amenda contravențională are un regim juridic diferit de contravaloarea despăgubirii și au beneficiari diferiți. Astfel, amenda contravențională este supusă regimului creanțelor fiscale, iar contravaloarea tarifului de despăgubire se achită în contul CNADNR SA, iar creditoarea obligației de plată a contravalorii despăgubirii este CNADNR.
Instanța apreciază că nu era necesară emiterea unei somații din partea CNADNR, prealabilă începerii executării silite. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 622 NCPC, ,,1) Obligația stabilită prin hotărârea unei instanțe sau printr-un alt titlu executoriu se aduce la îndeplinire de bunăvoie.
(2) În cazul în care debitorul nu execută de bunăvoie obligația sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită, care începe odată cu sesizarea organului de executare, potrivit dispozițiilor prezentei cărți, dacă prin lege specială nu se prevede altfel.
(3) Executarea silită are loc în oricare dintre formele prevăzute de lege, simultan sau succesiv, până la realizarea dreptului recunoscut prin titlul executoriu, achitarea dobânzilor, penalităților sau a altor sume acordate potrivit legii prin titlu, precum și a cheltuielilor de executare”.
Prin urmare, contestatorul avea obligația achitării tarifului de despăgubire de bunăvoie, iar în condițiile în care acesta nu a achitat voluntar tariful de despăgubire, în mod legal, a fost începută executarea silită împotriva acestuia în vederea recuperării acestui tarif.
În ceea ce privește cheltuielile de executare, instanța reține că, potrivit dispozițiilor art. 669 NCPC, ,,1) Partea care solicită îndeplinirea unui act sau a altei activități care interesează executarea silită este obligată să avanseze cheltuielile necesare în acest scop. Pentru actele sau activitățile dispuse din oficiu, cheltuielile se avansează de către creditor.
(2) Cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite sunt în sarcina debitorului urmărit, în afară de cazul când creditorul a renunțat la executare, situație în care vor fi suportate de acesta, sau dacă prin lege se prevede altfel. De asemenea, debitorul va fi ținut să suporte cheltuielile de executare stabilite sau, după caz, efectuate după înregistrarea cererii de executare și până la data realizării obligației stabilite în titlul executoriu, chiar dacă el a făcut plata în mod voluntar. Cu toate acestea, în cazul în care debitorul, somat potrivit art. 667, a executat obligația de îndată sau în termenul acordat de lege, el nu va fi ținut să suporte decât cheltuielile pentru actele de executare efectiv îndeplinite, precum și onorariul executorului judecătoresc și, dacă este cazul, al avocatului creditorului, proporțional cu activitatea depusă de aceștia.
(3) Sunt cheltuieli de executare: 1. taxele de timbru necesare declanșării executării silite; 2. onorariul executorului judecătoresc, stabilit potrivit legii; 3. onorariul avocatului în faza de executare silită; 4. onorariul expertului, al traducătorului și al interpretului; 5. cheltuielile efectuate cu ocazia publicității procedurii de executare silită și cu efectuarea altor acte de executare silită; 6. cheltuielile de transport; 7. alte cheltuieli prevăzute de lege ori necesare desfășurării executării silite.
(5) În cazul în care sumele stabilite potrivit alin. (4) nu pot fi recuperate de la debitor, din lipsa bunurilor urmăribile sau din alte cauze, ele vor fi plătite de creditor, care le va putea recupera de la debitor când starea patrimonială a acestuia o va permite, înăuntrul termenului de prescripție.
(6) Pentru sumele stabilite potrivit prezentului articol, încheierea constituie titlu executoriu atât pentru creditor, cât și pentru executorul judecătoresc”.
Prin urmare, în mod legal au fost calculate cheltuieli de executare în sarcina contestatorului. În ceea ce privește onorariul executorului judecătoresc în cuantum de 14, 88 RON stabilit pentru recuperarea debitului total de 28 de Euro, acesta a fost stabilit în conformitate cu dispozițiile art. 39, alin.1, lit.a din Legea nr. 188/2000, care prevăd faptul că ,,Pentru creanțele în valoare de până la 50.000 lei inclusiv, onorariul maxim este de 10% din suma reprezentând valoarea creanței ce face obiectul executării silite”, la care s-a adăugat cota de TVA de 24%.
Cu privire la celelalte cheltuieli de executare stabilite prin încheierea din data de 13.01.2014, instanța reține că prin Hotărârea UNEJ nr. 1/2013 a fost abrogată Anexa nr.1 la Statutul Uniunii Naționale de Executori Judecătorești din data de 03.09.2010, începând cu data de 25.06.2013, prin anexa respectivă fiind stabilit un plafon maxim al cheltuielilor efectuate de executorii judecătorești pentru actele de executare. Deși contestatorul a criticat aceste cheltuieli de executare, acesta nu a administrat mijloace de probă prin care să dovedească faptul că aceste cheltuieli au un cuantum disproporționat. Or, potrivit art. 669, alin.4 NCPC, ,, (4) Sumele datorate ce urmează să fie plătite se stabilesc de către executorul judecătoresc, prin încheiere, pe baza dovezilor prezentate de partea interesată, în condițiile legii. Aceste sume pot fi cenzurate de instanța de executare, pe calea contestației la executare formulate de partea interesată și ținând seama de probele administrate de aceasta. Dispozițiile art. 451 alin. (2) și (3) se aplică în mod corespunzător, iar suspendarea executării în privința acestor cheltuieli de executare nu este condiționată de plata unei cauțiuni”.
Prin urmare, încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare din data de 13.01.2014 a fost întocmită cu respectarea dispozițiilor art. 669 NCPC, iar somația de plată a fost emisă cu respectarea dispozițiilor art. 667 NCPC.
Pentru considerentele de fapt și de drept expuse mai sus, instanța va respinge contestația la executare, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge capătul de cerere având ca obiect anularea titlului executoriu reprezentat de Procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 03.06.2011, ca neîntemeiat.
Respinge contestația la executare, formulată de contestatorul E. M. R., cu domiciliul în sector 6, București, ., nr. 6, ., ., în contradictoriu cu intimata . AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMANIA SA, cu sediul în sector 6, București, .. 401 A, ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare, care se va depune la Judecătoria Sectorului 4 București.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 02.02.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
M. M.-R. P. C.
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 1294/2015. Judecătoria... | Pretenţii. Sentința nr. 1264/2015. Judecătoria SECTORUL 4... → |
|---|
