Contestaţie la executare. Încheierea nr. 02/2015. Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Încheierea nr. 02/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI la data de 17-04-2015 în dosarul nr. 4613/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 4 BUCUREȘTI SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
ÎNCHEIERE
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 02.04.2015
COMPLETUL CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE: F. V.
GREFIER: B. A.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile privind pe contestatorul Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București în contradictoriu cu intimatul F. V. C., având ca obiect contestație la executare și suspendarea executării silite.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței faptul că s-au depus din partea intimatului concluzii scrise, după care:
Față de dispozițiile art. 131 Cod procedură civilă, instanța se declară competentă general, material și teritorial să judece pricina având în vedere prevederile art.650 alin.1 rap.la art.713 Cod pr.civ.
În temeiul art. 238 Cod procedură civilă, instanța estimează durata necesară pentru cercetarea procesului la 30 de zile.
Instanța în temeiul art. 258 raportat la art. 255 alin. 1 Cod procedură civilă, încuviințează pentru părți proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, apreciind că este pertinentă, concludentă în soluționarea cauzei și în temeiul dispozițiilor art. 394 Cod procedură civilă, constatând că au fost lămurite toate aspectele de fapt și de drept, reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA,
Având nevoie de timp pentru a delibera,
DISPUNE
Amână pronunțarea la data de 17.04.2015.
Pronunțată în ședință publică, azi, 02.04.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
V. F. A. B.
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 4 BUCUREȘTI -SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR.4613
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 17.04.2015
COMPLETUL CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE: F. V.
GREFIER: B. A.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile privind pe contestatorul Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București în contradictoriu cu intimatul F. V. C., având ca obiect contestație la executare și suspendarea executării silite.
Dezbaterile și cuvântul asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 02.04.2015 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 17.04.2015, când a pronunțat prezenta hotărâre.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei de față, instanța reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 08.07.2014, contestatorul Ministerul Finanțelor Publice a solicitat în contradictoriu cu intimatul F. V. C., anularea actelor emise în dosarul de executare nr. 211/2014 al B. Casagranda S. A. și suspendarea executării silite.
În motivarea cererii, contestatorul a arătat că nu a fost respectat termenul de 6 luni prevăzut de OG 22/2002 de către executorul judecătoresc în sensul că a emis încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare în cursul acestui termen deși debitorul avea posibilitatea de a efectua plata voluntar.
A fost criticat și cuantumul onorariului executorului judecătoresc de 15.000 lei întrucât depășește baremul maximal prevăzut de art. 39 alin. 1 din Legea nr. 188/2000 și că onorariul stabilit nu trebuie să depășească limita maximă impusă de lege incluzând TVA și cheltuielile de executare, neprezentând relevanță, sub aspectul aplicabilității textului de lege, faptul că executorii judecătorești sunt plătitori de TVA.
De asemenea, s-a susținut că în mod greșit executorul judecătoresc a procedat la actualizarea debitului deși debitorul se afla încă în termenul de grație de 6 luni în care putea face plata în mod voluntar cu atât mai mult cu cât prin hotărârea judecătorească nu s-a prevăzut obligația debitorului de a proceda la o nouă actualizare.
În dovedirea cererii ce a fost întemeiată pe dispozițiile art. 622 și urm. C.proc.civ. și OG 22/2002, contestatorul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
Intimatul a depus întâmpinare (f. 60) prin care a solicitat respingerea contestației la executare ca rămasă fără obiect întrucât debitorul a achitat creanța.
A fost atașat dosarul de executare nr. 211/2014 al B. Casagranda S. A..
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin decizia civilă nr. 354A/11.10.2012 a Curții de Apel București pronunțată în dosarul nr._/3/2011, a fost obligat debitorul Ministerul Finanțelor Publice la plata către creditorul F. V. C. la plata sumei de 678.349,29 lei reprezentând diferența dintre prețul de piață al imobilului și prețul achitat în temeiul Legii nr. 112/1995 reactualizat și valoarea îmbunătățirilor astfel cum a fost stabilit prin sentința civilă nr. 8979/27.06.2008.
La data de 07.05.2014, creditorul a formulat cerere de punere în executare a titlului mai sus menționat, formându-se dosarul de executare nr. . 211/2014 al B. Casagranda S. A..
La data de 13.05.2015 a fost emisă somația întemeiată pe dispozițiile OG 22/2002.
Prin încheierea din 29.05.2014 pronunțată în dosarul nr._/4/2014 a fost admisă cererea de încuviințare a executării silite.
La data de 15.05.2015, debitorul Ministerul Finanțelor Publice a emis o adresă către executorul judecătoresc prin care a precizat că se va efectua plata conform ordinului Ministrului Finanțelor Publice.
La data de 19.06.2014, au fost emise încheierile de actualizare a debitului și de stabilire a cheltuielilor de executare și adresa de înființare a popririi.
La data de 18.07.2014, debitorul a achitat voluntar debitul principal, apoi, la data de 21.10.2014, terțul poprit a virat suma reprezentând cheltuielile de executare.
1.Analizând primul motiv al contestației la executare constând în încălcarea dispozițiilor OG 22/2002 în sensul nerespectării termenului stabilit de art. 2 din acest act normativ, instanța reține că executorul judecătoresc a emis această somație și i-a solicitat debitorului ca în termenul rezonabil de 6 luni să facă demersurile necesare în vederea efectuării plății.
Astfel, la data de 13.05.2015 a fost somația prin care i se solicita debitorului să dispună efectuarea plății în termenul stabilit de OG 22/2002.
Deși, debitorul a răspuns prin adresa nr._/15.05.2014 (f. 38) prin care a arătat că va efectua plata fără a invoca lipsa fondurilor, totuși până la data emiterii adresei de înființare a popririi din 19.06.2014, debitorul nu a efectua vreo plată voluntară.
Astfel, de la data emiterii somației și până la înființarea popririi au trecut aproape o lună, iar debitorul în decursul acestui termen nu a efectuat plata voluntară.
Întrucât debitoarea nu a comunicat executorului situația fondurilor de care dispune, creditorul era îndreptățit să continue executarea potrivit dreptului comun. Dispozițiile OG nr. 22/2002 nu instituie un termen de grație în favoarea debitorului, ci permit amânarea plății în situația în care nu există fondurile necesare, împrejurare care trebuie însă adusă la cunoștința executorului.
Din moment ce executarea a fost demarată, cheltuielile de executare sunt cele stabilite de art. 37 din Legea nr. 188/2000, prin raportare la valoarea debitului, și nu cele aferente unei notificări, așa cum susține debitorul. În acest sens sunt și dispozițiile 669 alin. 2 Cod procedură civilă conform cărora debitorul va fi ținut să suporte cheltuielile de executare făcute după înregistrarea cererii de executare silită și până la data realizării obligației prin executare voluntară.
Introducerea termenului de 6 luni, prin OG nr. 22/2002 reprezintă o măsură de protecție pentru a preveni situația ca executarea să provoace disfuncționalități în activitatea unei instituții publice, fără însă a atinge dreptul creditorului de a-și realiza creanța în bune condiții. Nu suntem în prezența a două proceduri distincte, ci reglementările specifice OG nr. 22/2002 se integrează în procedura executării silite de drept comun.
Contestatorul ar fi putut evita plata cheltuielilor de executare dacă și-ar fi îndeplinit obligația anterior formulării de către creditor a cererii de începere a executării silite.
2. În ceea ce privește actualizarea debitului anterior împlinirii termenului de 6 luni, dar și a calculării cheltuielilor de executare prin raportare la valoarea debitului principal, iar nu la valoarea unei notificări, instanța apreciază că existența acestui termen de 6 luni stabilit de OG 22/2002 și respectat de executorului judecătoresc nu împiedică actualizarea cu rata inflației a debitului începând de la data când creanța a devenit exigibilă și până la emiterea procesului verbal de actualizare și nici stabilirea cheltuielilor de executare.
Chiar dacă nu este prevăzută posibilitatea actualizării debitului în chiar titlul executoriu, instanța apreciază că dispozițiile art. 628 alin. 3 teza finală C.proc.civ. acordă posibilitatea executorului judecătoresc să actualizeze, la cererea creditorului, debitul în funcție de rata inflației chiar dacă titlul executoriu nu conține un asemenea criteriu.
3. Referitor la cuantumul onorariului executorului judecătoresc se reține că a fost stabilit la 15.000 lei raportat la valoarea creanței actualizate puse în executare de_,98 lei, onorariul ce cuprinde și TVA.
Potrivit art. 37 alin.1 lit. d din Legea nr. 188/2000, executorii judecătorești au dreptul, pentru serviciul prestat, la onorarii minimale și maximale stabilite de ministrul justiției, cu consultarea Consiliului Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești. În cazul executării silite a creanțelor având ca obiect plata unei sume de bani, onorariile maxime sunt următoarele: „… d) pentru creantele in valoare de peste 100.000 lei, onorariul maxim este de 6.300 lei plus un procent de pana la 1% din suma care depaseste 100.000 lei din valoarea creantei ce face obiectul executarii silite.”
Onorariul executorului judecătoresc se calculează astfel: 6300 lei la care se adaugă rezultatul înmulțirii dintre 1% și_,98 lei, rezultând suma de 12.162 lei.
La această sumă de 12.162 se adaugă suma de 2918 lei ce reprezintă TVA-ul de 24%.
Astfel, instanța constată că onorariul executorului judecătoresc se încadrează în limitele prevăzute de lege, suma incluzând și TVA.
Cu privire la adăugarea TVA, instanța reține că, potrivit art. 125 și urm. din Codul Fiscal, taxa pe valoarea adăugată este definită ca un impozit indirect, datorat la bugetul statului de către persoanele impozabile care desfășoară activități economice, constând în livrarea de bunuri, execuția unor lucrări sau prestarea unor servicii.
Această taxă se calculează asupra creșterii de valoare, adăugată de fiecare agent economic care participă la ciclul realizării unui produs sau la executarea unei lucrări, urmând a fi suportată de către consumatorul final.
În conformitate cu art. 137 alin.1 lit. a din Codul fiscal, baza pentru calcularea TVA este constituită din tot ceea ce reprezintă contrapartida obținută sau care urmează a fi obținută de către furnizor ori prestator din partea cumpărătorului, beneficiarului sau a unui terț, inclusiv subvențiile direct legate de prețul acestor operațiuni.
Din analiza textelor legale amintite rezultă că nu executorul judecătoresc trebuie să suporte TVA, ci creditorul, în calitate de beneficiar al serviciului prestat, suma respectivă urmând a fi recuperată de la debitor, în baza art. 669 alin. 2 Cod procedură civilă.
În consecință, instanța apreciază că onorariul a fost în mod legal calculat de către executorul judecătoresc, adăugarea TVA la onorariul maximal fiind făcută pentru ca executorul să poată încasa efectiv suma respectivă, acest mod de calcul fiind în concordanță cu regulile care reglementează TVA.
În consecință, în temeiul art. 711 C.p.civ., va respinge contestația ca neîntemeiată.
Întrucât măsura suspendării executării silite nu s-ar fi putut dispune decât până la soluționarea în fond a contestației la executare, astfel cum rezultă din interpretarea prevederilor art. 718 alin. 1 C. proc.civ., instanța va respinge cererea de suspendare a executării silite ca rămasă fără obiect.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge contestația la executare ca neîntemeiată privind pe contestatorul Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București cu sediul ales în București, ..13, sector 2 în contradictoriu cu intimatul F. V. C. cu domiciliul ales la C..Av. Motatu A. din București, ., ., ., sector 6.
Respinge cererea de suspendare a executării silite ca rămasă fără obiect.
Numai cu apel în 10 zile de la comunicare ce se depune la Judecătoria sector 4.
Pronunțată în ședință publică, azi, 17.04.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
F. V. B. A.
Red. VF/dact.A.B./4ex/ 2015
| ← Contestaţie la executare. Încheierea nr. 19/2015. Judecătoria... | Pretenţii. Sentința nr. 4660/2015. Judecătoria SECTORUL 4... → |
|---|
