Contestaţie la executare. Sentința nr. 02/2015. Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 02/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI la data de 02-10-2015 în dosarul nr. 11945/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 4 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Sentința civilă nr._
Ședința publică din data de 02.10.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – T. C. RĂIEANU
GREFIER - T. I.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe contestatoarea Direcția de I. a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism în contradictoriu cu intimații R. B. SA și S. O., având ca obiect: contestație la executare suspendarea executarii silite - dosar de executare nr. 37/2013.
Dezbaterile și concluziile părților au avut loc în ședința publică de la 24.09.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la aceea dată care face parte integrantă din prezenta sentință, și, când instanța având nevoie de timp a amânat pronunțarea la data de 02.10.2015.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 14.07.2015 contestatoarea Direcția de I. a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism a formulat în contradictoriu cu intimații R. B. S.A. și S. O. contestație la executare împotriva publicației de vânzare imobiliară din data de 24.06.2015 emisă de B.E.J.A. D. I., L. C.-Gigel, V. A.-M., M. R.-M. în dosarul de executare nr. 37/2013 în cadrul procedurii de executare silită inițiate la cererea creditoarei R. B. S.A., constând în vânzarea la licitație publică a mai multor imobile, printre care și apartamentul nr. 371 executat în varianta „la roșu”, cu suprafața utilă de 95,97 mp, terasă cu o suprafață de 13,91 mp, cu o suprafață totală de 109,88 mp, cu nr. cadastral 7838/2/2/1/371, înscris în cartea funciară nr._, proprietatea debitorului S. O., care datorează creditoarei o sumă de bani conform titlului executoriu reprezentat de contractul de credit bancar nr. RM_/08.02.2008 garantat prin contractul de ipotecă autentificat sub nr. 227/22.08.2008 de B.N.P.A. „M. I. și S. M. S.”. Aceasta a solicitat, de asemenea, suspendarea executării silite până la soluționarea contestației.
În motivare, contestatoarea a arătat că, asupra imobilului mai sus menționat s-a luat măsura sechestrului penal prin ordonanța nr. 2974/08.12.2011, ca urmare a cererii de asistență judiciară internațională formulată pe calea comisiei rogatorii de Republica Franceză, în vederea reparării prejudiciului în cuantum de 531.431 euro produs de debitor prin activitatea sa infracțională.
În esență, s-a precizat că, a fost instituit sechestrul asigurător asupra imobilului situat în București, .. 7D, ., măsură notată în cartea funciară în favoarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Contestatoarea a mai menționat că, în cauză, Curtea de Apel Montpellier nu s-a pronunțat cu privire la bunurile indisponibilizate, iar în conformitate cu art. 41-4 din Codul de Procedură francez, în astfel de situații, bunurile trec în proprietatea statului, sub rezerva drepturilor terților.
Aceasta a învederat că, la data întocmirii actului de executare silită contestat sechestrul asigurător nu era ridicat, iar prin emiterea actului de executare se neagă existența în ordinea juridică a actelor procesual penale prin care a fost instituită și menținută această măsură.
S-a menționat că publicația de vânzare a fost emisă cu nesocotirea măsurii sechestrului asigurător, iar măsura asiguratorie penală poate fi ridicată doar în baza art. 250 C.proc.pen. (art. 168 V.C.proc.pen.) întrucât, spre deosebire de norma procesual civilă, măsurile asigurătorii instituite în cursul procesului penal presupun respectarea unor norme speciale, care protejează interesul general, fiind derogatorii de la dreptul comun.
A susținut că în cursul unui proces civil nu se poate pune în discuție nici un aspect referitor la ridicarea sechestrului asigurător ori la eludarea efectelor sale, întrucât ar fi încălcată competența exclusivă a organelor judiciare penale, iar executarea silită în favoarea creditorului ipotecar se oprește în cazul instituirii unui sechestru asigurător penal.
S-a adăugat că, numai după soluționarea definitivă a cauzei penale în raport de cele dispuse de instanța penală asupra măsurii asigurătorii se poate analiza ordinea de preferință a creanțelor, iar în ipoteza adjudecării la licitație publică a unui bun indisponibilizat, anterior ridicării măsurii asigurătorii sau soluționării definitive a cauzei penale, acesta nu trece liber în proprietatea adjudecatarului, ci grevat de sechestrul asigurător penal.
Contestatoarea a mai precizat că sechestrul vizează bunul în materialitatea sa, iar nu o diferență de bani, menționând că subrogația cu titlu particular nu operează în speță, iar o măsură penală nu poate fi înlocuită sau completată cu o măsură civilă.
A adăugat că, sintetizând, executarea silită inițiată asupra unui bun indisponibilizat în cursul procesului penal reprezintă forma/modalitatea expresă, însă indirectă, prin demersuri de natură procesual civilă, de contestare a măsurii asigurătorii și, mai cu seamă, a efectelor ei legale - inadmisibilă și implicit nelegală prin raportare la art. 249 N.C.p.p. și la art. 250 N.C.p.p.
S-a mai susținut că măsura asiguratorie ar fi lipsită de orice finalitate practică dacă bunul sechestrat ar putea fi supus procedurilor de executare silită, iar posibilitatea recuperării prejudiciului de către părțile vătămate, constituite părți civile în procesul penal, ar deveni iluzorie, vătămarea intereselor acestora rezultând din împrejurarea că bunul care servea la asigurarea dreptului la despăgubire iese din patrimoniul debitorului fără consimțământul acestora.
A mai învederat faptul că, fiind vorba de un sechestru asigurător penal, efectele și condițiile acestei măsuri trebuie analizate în baza legii penale, iar aceasta conține, în raport de legea civilă, dispoziții speciale și derogatorii ce se impun a fi aplicate cu prioritate. A mai amintit dispozițiile art. 28 alin. 1 din Legea nr. 7/1996 și art. 162 și art. 195 alin. 5 din Regulamentul de avizare, recepție și înscriere în evidențele de cadastru și carte funciară.
S-a mai precizat că, din coroborarea acestor norme rezultă că notarea în cartea funciară a ordonanței care s-a dispus sechestrul asigurător și a procesului-verbal de sechestru conferă titularului măsurii asigurătorii un drept de ipotecă legală asupra imobilelor indisponibilizate.
A mai susținut că, în speță, prin soluționarea definitivă a cauzei penale, dreptul de ipotecă legală asupra bunului în discuție s-a transmis părților civile în beneficiul cărora a fost instituit, cu toate consecințele ce decurg, iar în cazul în care executarea silită ar continua, fără participarea părților civile beneficiare ale măsurilor asigurătorii, acestea ar rămâne fără garanție.
Contestatoarea a mai menționat că executorul judecătoresc a încălcat principiul legalității executării silite, nesocotind calitatea de participanți la executarea silită a părților civile din dosarul penal.
S-a mai arătat că prezenta cerere este scutită de plata unei eventuale cauțiuni, amintind, în esență, dispozițiile art. 6 par. 1 CEDO, Cauza I. c. României, art. 131 alin. 1 din Constituție.
În drept, contestatoarea a invocat art. 399 și urm. C.proc.civ., art. 403 alin. 1 C.proc.civ., art. 269 C.proc.civ., art. 131 alin. 1 din Constituție, art. 4 alin. 1 din Legea nr. 304/2004, art. 249 C.proc.pen., art. 250 C.proc.pen., art. 7 din O.G. nr. 22/2002, art. 30 din O.U.G. nr. 80/2013 și art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, solicitând judecarea în lipsă.
Aceasta a solicitat proba cu înscrisurile anexate cererii.
Cererea este scutită de plata taxei judiciare de timbru, conform art. 7 din O.G. nr. 22/2002.
Intimata R. B. S.A. a depus întâmpinare la data de 19.08.2015, prin care a invocat pe cale de excepție autoritatea de lucru judecat cu privire la legalitatea actelor de executare, precum și inadmisibilitatea capătului de cerere privind suspendarea executării silite pentru neplata cauțiunii.
A susținut că, în cauză, contestatoarea a formulat contestația de față, pe baza acelorași argumente invocate în dosarul nr._/4/2013 al Judecătoriei Sectorului 4 București, soluționat irevocabil prin sentința civilă nr. 4164/14.05.2014, asupra cărora s-a statuat anterior, și nu se poate introduce o nouă contestație între aceleași părți și cu aceeași cauză, în cadrul căreia să se stabilească o soluție contrară.
În ceea ce privește publicațiile de vânzare s-a arătat că, până în acest moment instanța de executare a pronunțat două hotărâri prin care a respins contestația formulata de DIICOT, respectiv, prin sentința civila nr. 2128 din 19.02.2015 pronunțată in dosarul nr._/4/2014, Judecătoria Sector 4 București a respins contestația la executare formulata împotriva publicației de vânzare imobiliara din 25.09.2014 emisa de B. L. C.-Gigel in dosarul de executare 37/2013, contestație care a fost motivată pe aceleași motive invocate atât in dosarul_/4/2013, cât și in cauza de față. A mai menționat că, și în dosarul nr._/4/2015 s-a respins contestația la executare formulată de către DIICOT împotriva publicației de vânzare din data de 24.04.2015.
A mai învederat că cererea de suspendare a executării silite este neîntemeiată, iar contestatoarea nu este scutită de la plata cauțiunii.
Intimata a mai susținut că prin modul de redactare a acțiunii, DIICOT nu aduce nici o critică concretă actului de executare emis la data de 24.06.2015, anume publicația de vânzare, ci se contestă executarea silită.
S-a mai menționat modul în care s-a format prezentul dosar de executare, apreciind că nu există nici un impediment legal ca un imobil asupra căruia există instituit un sechestru penal de către P. să nu poate fi vândut la licitație publică.
A mai adăugat că, în cauză, intimata are calitatea de creditor ipotecar asupra bunului imobil suspus executării, aflat în proprietatea intimatului S. O., ipoteca fiind înscrisă în CF din 11.02.2008.
În ceea ce privește publicația de vânzare contestată, aceasta cuprinde toate elementele prevăzute de codul de procedură civilă.
În drept, aceasta a invocat art. 115 și urm. C.proc.civ.
Intimata a solicitat proba cu înscrisuri.
Ca urmare a dispoziției instanței, s-a depus dosarul de executare nr. 37/2013 (vol. II).
Contestatoarea a depus la dosar note scrise.
Instanța a încuviințat pentru părți proba cu înscrisuri.
Analizând cu prioritate excepția autorității de lucru judecat instanța reține următoarele:
Potrivit art. 137 alin. 1 C.proc.civ. 1865, „instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii”.
Astfel, instanța se va pronunța cu prioritate asupra excepției autorității de lucru judecat - invocată de intimata R. B. SA, pe care o apreciază ca fiind neîntemeiată, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 163 alin. 1 C.proc.civ. 1865, nimeni nu poate fi chemat în judecată pentru aceeași cauză, același obiect și de aceeași parte înaintea mai multor instanțe.
Astfel, autoritatea de lucru judecat presupune faptul că o cerere nu poate fi judecată în mod definitiv decât o singură dată (bis de eadem re ne sit acta), iar hotărârea este prezumată a exprima adevărul și nu poate fi contrazisă cu o altă hotărâre (res iudicata pro veritate habetur).
Pentru a se reține existența autorității de lucru judecat este necesară existența a două dosare, din care unul să fie soluționat în mod definitiv, în care să existe o triplă identitate de părți, obiect și cauză.
Astfel fiind, instanța constată că, prin sentința civilă nr. 4164/14.05.2014, rămasă irevocabilă, pronunțată în dosarul_/4/2013 de către Judecătoria Sectorului 4 București (f. 52-55), s-a soluționat o contestație la executare în care s-a contestat executarea silită însăși, efectuată în dosarul de executare nr. 37/2013 al B. L. C.-Gigel, precum și publicația de vânzare din data de 13.06.2013 emisă în același dosar de executare. Pe de altă parte, în cauza de față, se contestă publicația de vânzare din data de 24.06.2015 emisă în dosarul de executare nr. 37/2013 al B. L. C.-Gigel.
În aceste condiții, instanța constată că nu există identitate de obiect, fiind contestate publicații de vânzare distincte, iar motivele învederate de contestatoare cu privire la publicația de vânzare din data de 24.06.2015 urmează a fi analizate în ceea ce privește legalitatea acestei publicații de vânzare.
Prin urmare, instanța reține că nu sunt întrunite condițiile autorității de lucru judecat, motiv pentru care urmează a fi respinsă excepția autorității de lucru judecat invocată de intimată, ca neîntemeiată.
Cu privire la fondul cauzei, analizând lucrările dosarului prin prisma dispozițiilor legale în materie, instanța reține următoarele:
În fapt, prin cererea din data de 18.01.2013 înregistrată de intimata creditoare la B.E.J.A. ”D. I., L. C.-Gigel, V. A.-M., M. R.-M.” sub nr. 37/2013, aceasta a solicitat executarea silită a debitorului intimat în baza titlului executoriu reprezentat de contractul de credit bancar nr. RM_/08.02.2008, împreună cu contractul de ipotecă autentificat prin încheierea nr. 227/08.02.2008 emisă de B.N.P.A. „M. I. și S. M. S.”, pentru o creanță totală de 70.776,58 euro.
În cadrul acestui dosar de executare au fost emise de executorul judecătoresc mai multe publicații de vânzare, printre care și publicația de vânzare din data de 24.06.2015 (fila 238 vol. II), actul de executare contestat, cu privire la mai multe imobile aflate în proprietatea debitorului intimat, printre care și imobilul situat în București, .. 7D, ., Sector 4.
Anterior, prin ordonanța din data de 08.12.2011 emisă de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de I. a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, în temeiul art. 163 V.C.proc.pen., s-a dispus instituirea sechestrului asupra imobilului sus-menționat, ca urmare a unei cereri de asistență judiciară internațională formulate de autoritățile franceze în cauza penală_ instrumentată de judecătorul de instrucție din cadrul Tribunalului de M. Instanță din Rodez (fila 13-17. vol. I).
În drept, față de obiectul cererii de chemare în judecată și de argumentele invocate, instanța face trimitere la dispozițiile relevante din codul de procedură civilă din 1865, în vigoare la momentul depunerii cererii de executare silită la executorul judecătoresc și aplicabil prezentului litigiu, conform art. 3 alin. 1 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă:
„Art. 399. Împotriva executării silite, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare. De asemenea, dacă nu s-a utilizat procedura prevăzută de art. 2811, se poate face contestație și în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu, precum și în cazul în care organul de executare refuză să înceapă executarea silită ori să îndeplinească un act de executare în condițiile prevăzute de lege.
Nerespectarea dispozițiilor privitoare la executarea silită însăși sau la efectuarea oricărui act de executare atrage sancțiunea anulării actului nelegal.
De asemenea, după ce a început executarea silită, cei interesați sau vătămați pot cere, pe calea contestației la executare, și anularea încheierii prin care s-a dispus învestirea cu formula executorie, dată fără îndeplinirea condițiilor legale.
În cazul în care executarea silită se face în temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanță judecătorească, se pot invoca în contestația la executare apărări de fond împotriva titlului executoriu, dacă legea nu prevede în acest scop o altă cale de atac.
Art. 403. Până la soluționarea contestației la executare sau a altei cereri privind executarea silită, instanța competentă poate suspenda executarea, dacă se depune o cauțiune în cuantumul fixat de instanță, în afară de cazul în care legea dispune altfel.”
În speță, instanța reține că singurul argument invocat de contestatoare are în vedere faptul că nu se poate continua executarea silită potrivit procedurii civile atât timp cât există instituit un sechestru asigurător penal asupra bunului ce face obiectul executării, fără a fi formulate alte motive care să vizeze vicii de fond sau de formă în legătura cu publicația de vânzare din data de 24.06.2015.
Instanța mai reține că reclamanta contestatoare a mai formulat o contestație la executare împotriva executării silite însăși și împotriva publicației de vânzare din 13.06.2013, contestație respinsă ca neîntemeiată prin sentința civilă nr. 4164/14.05.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul nr._/4/2013 (fila 52-55), definitivă și irevocabilă prin respingerea recursului.
Totodată, reclamanta contestatoare a mai formulat contestație la executare împotriva publicațiilor de vânzare din data de 25.09.2014, respectiv din data de 24.04.2015, contestații respinse în primă instanță.
În același timp, instanța constată că motivele invocate în prezenta contestație la executare, au fost invocate și în cadrul dosarului_/4/2013, soluționat în mod irevocabil, prin care s-a contestat executarea silită însăși și publicația de vânzare din 13.06.2013, ocazie cu care s-a stabilit, în mod definitiv și irevocabil că apărările contestatoarei privind imposibilitatea scoaterii la vânzare la licitație publică a bunului imobil față de existența sechestrului asigurător penal sunt neîntemeiate.
Prioritar, instanța apreciază, în acord și cu noua reglementare existentă în Noul Cod de procedură Civilă, corespunzător art. 713 alin.1 N.C.proc.civ., faptul că nu se poate face o contestație la executare de către aceeași parte pentru motive care au existat la data primei contestații, și cu atât mai mult, nu pot fi invocate aceleași motive în cadrul unei noi contestații la executare, în cazul în care au fost invocate în prima contestație sau în următoarele.
Pe de altă parte, deși instanța a apreciat că, în cauză, nu există autoritate de lucru judecat în raport de sentința civilă nr. 4164/14.05.2014, rămasă irevocabilă, pronunțată în dosarul_/4/2013 de către Judecătoria Sectorului 4 București, totuși, instanța apreciază că există putere de lucru judecat în ceea ce privește cele statuate în sentința 4164/14.05.2014.
Astfel, autoritatea de lucru judecat cunoaște două manifestări procesuale, aceea de excepție procesuală (conform art. 1201 C.civ. 1864 și art. 166 C.proc.civ. 1865) și aceea de prezumție, mijloc de probă de natură să demonstreze ceva în legătură cu raporturile juridice dintre părți (conform art. 1200 pct. 4, art. 1202 alin. (2) C.civ. 1864).
Dacă în manifestarea sa de excepție procesuală (care corespunde unui efect negativ, extinctiv, de natură să oprească a doua judecată), autoritatea de lucru judecat presupune tripla identitate de elemente prevăzută de art. 1201 C.civ. (obiect, părți, cauză), nu tot astfel se întâmplă atunci când acest efect important al hotărârii se manifestă pozitiv, demonstrând modalitatea în care au fost dezlegate anterior anumite aspecte litigioase în raporturile dintre părți, fără posibilitatea de a se statua diferit.
Altfel spus, efectul pozitiv al lucrului judecat se impune într-un al doilea proces care are legătură cu chestiunea litigioasă dezlegată anterior, fără posibilitatea de a mai fi contrazis.
Această reglementare a puterii de lucru judecat în forma prezumției vine să asigure si evitarea contrazicerilor între considerentele hotărârilor judecătorești. Bineînțeles că prezumția nu oprește judecata celui de-al doilea proces, ci doar ușurează sarcina probațiunii, aducând în fața instanței constatări ale unor raporturi juridice făcute cu ocazia judecății anterioare și care nu pot fi ignorate.
Cum, potrivit art. 1200 pct. 4 cu referire la art. 1202 alin.(2) C.civ. 1864, în relația dintre părți, această prezumție are caracter absolut, înseamnă că nu se poate introduce o nouă acțiune în cadrul căreia să pretindă stabilirea contrariului a ceea ce s-a statuat judecătorește anterior.
Față de cele de preced, instanța apreciază că, în cauza de față, există putere de lucru judecat în raport de sentința civilă nr. 4164/14.05.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul nr._/4/2013, rămasă irevocabilă, atâta vreme cât în momentul contestării executării silite însăși și a procedurii de executare silită imobiliară s-a statuat, în mod irevocabil, faptul că apărările contestatoarei privind imposibilitatea scoaterii la vânzare la licitație publică a bunului imobil față de existența sechestrului asigurător penal sunt neîntemeiate, cu motivarea, în esență, că sechestrul asigurător penal asupra bunurilor mobile sau imobile are drept scop mai degrabă împiedicarea învinuitului sau inculpatului de a-și risipi averea, iar nu de a împiedica un creditor ce deținea deja un titlu executoriu în a-și valorifica dreptul de creanță pentru care avea instituită și o garanție anterior luării măsurii sechestrului.
Or, atâta vreme cât s-a statuat între aceleași părți, în cadrul aceluiași dosar de executare, cu privire la aceeași modalitate de executare silită, respectiv executare silită imobiliară, faptul că măsura sechestrului asigurător penal nu împietează asupra posibilității scoaterii acelui bun imobil la licitație publică de către un creditor ipotecar, în cauza de față, nu se poate stabili în mod contrar o chestiune litigioasă dezlegată în mod irevocabil între părți.
Așadar, în lipsa altor motive de nulitate învederate de către contestator sau constatate de către instanță, de natură de a atrage vicii de formă sau de fond a publicației de vânzare din data de 24.06.2015, existența sechestrului asigurătoriu penal, în raport de cele dezlegate în contestația la executare anterioară, în cauza de față, nu poate conduce instanța la concluzia că publicația de vânzare din data de 24.06.2015 este lovită de nulitate.
Nu în ultimul rând, chiar dacă s-ar aprecia că cele dezlegate anterior prin contestația la executare soluționată în mod irevocabil, nu au putere de lucru judecat, în acord cu considerentele existente în Decizia nr. 8/2015 pronunțată de ÎCCJ, completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, instanța apreciază că sechestrul asigurător penal reprezintă o măsură de indisponibilizare și conservare a bunurilor de natură să împiedice inculpatul ca, în timpul procesului, să distrugă ori să înstrăineze bunurile ce formează obiectul cauzei penale, fiind un mijloc procesual care are ca scop numai asigurarea posibilității de realizare efectivă a executării silite, dacă se va obține titlu executoriu, în favoarea părții civile din procesul penal, prin indisponibilizarea bunurilor urmăribile ale inculpatului, iar partea civilă sau statul, nu dețin un titlu executoriu în cursul unui proces penal, ci doar beneficiază de o măsură de indisponibilizare și conservare care poate împiedica inculpatul să distrugă ori să înstrăineze bunurile asupra cărora s-a instituit sechestrul.
Astfel, instituirea unui sechestru asigurător penal asupra bunurilor mobile sau imobile are drept scop împiedicarea inculpatului de a-și risipi averea, iar nu de a împiedica un creditor ce deținea deja un titlu executoriu în a-și valorifica dreptul de creanță pentru care avea instituită și o garanție anterior luării măsurii sechestrului.
În acest sens, instanța are în vedere și faptul că intimata creditoare deține un titlu executoriu împotriva debitorului intimat S. O. și pentru garantarea creanței beneficiază de o ipotecă asupra bunului imobil cu privire la care s-a instituit sechestrul asigurător penal, conform contractului de ipotecă înscris în cartea funciară încă din data de 11.02.2008, cu mult înainte de a se institui măsura sechestrului asigurător în procesul penal.
Or, ipoteca reprezintă un drept real accesoriu care privește bunul imobil și conferă intimatei atât dreptul de a urmări imobilul afectat în mâinile oricui s-ar afla, dar și dreptul de preferință în privința satisfacerii creanței cu prioritate față de ceilalți creditori. Totodată, și în situația obținerii de către părțile civile ale procesului penal a unui titlu executoriu împotriva inculpatului intimat, acestea vin în concurs cu creditoarea ipotecară și astfel nu ar beneficia de măsura de indisponibilizare a bunului imobil în vederea realizării creanței decât după realizarea creanței intimatei creditoare ipotecare.
Așadar, nu există nicio rațiune pentru care intimata creditoare ipotecare să nu își poată executa creanța din bunul imobil supus ipotecii, care s-a și născut ca urmare a finanțării debitorului pentru a achiziționa chiar imobilul ce face obiectul executării silite imobiliare, așa cum reiese din cuprinsul contractului de credit pus în executare (art. 1.1 – obiectul contractului), iar în măsura în care vor mai rămâne sume de bani rezultate din vânzarea la licitație a imobilului care nu au fost distribuite în favoarea creditoarei ipotecare, sechestrul asigurător va fi menținut asupra acestor sume.
Față de cele ce preced, instanța va respinge ca neîntemeiată contestația la executare.
Întrucât măsura suspendării executării silite nu s-ar fi putut dispune decât până la soluționarea în fond a contestației la executare, astfel cum rezultă din interpretarea prevederilor art. 403 alin. 1 C.proc.civ. 1865, instanța va respinge cererea de suspendare a executării silite formulată de contestatoare, ca rămasă fără obiect.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția autorității de lucru judecat, ca neîntemeiată
Respinge ca neîntemeiată contestația la executare formulată de contestatoarea Direcția de I. a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, cu sediul în București, calea Griviței nr. 24, sector 1, în contradictoriu cu intimații R. B. S.A., cu sediul în București, Calea Floreasca nr. 246C, sector 1, și S. O., cu domiciliul în București, ., ., ..
Respinge ca rămasă fără obiect cererea de suspendare a executării silite.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicarea hotărârii.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 02.10.2015.
Președinte, Grefier,
T. C. R. T. I.
Red.jud.T.C.R./teh.T.I./5 ex./
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 02/2015. Judecătoria... | Contestaţie la executare. Încheierea nr. 17/2015. Judecătoria... → |
|---|
