Contestaţie la executare. Sentința nr. 06/2015. Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 06/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI la data de 06-11-2015 în dosarul nr. 13698/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 4 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă nr._
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 06.11.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: A. C.
GREFIER: V. R. I.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile privind pe contestatoarea A. P. ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI în contradictoriu cu intimatul T. N. și terțul poprit A. DE T. ȘI contabilitate PUBLICĂ A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI având ca obiect „contestație la executare”.
La apelul nominal făcut în ședință publică, nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța, procedând din oficiu la verificarea competenței potrivit art. 373 Cod procedură civilă de la 1865 raportat la art. 400 alin. 1 Cod procedură civilă de la 1865, constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta pricină.
Instanța, din oficiu invocă excepția tardivității formulării contestației la executare cu privire la procesul verbal de stabilire a cheltuielilor de executare precum și a contestației la executare silită însăși și unește excepția cu fondul.
Instanța, în baza art. 167 Cod procedură civilă de la 1865, încuviințează pentru părți proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Instanța, reține cauza spre soluționare asupra excepției tardivității și asupra fondului.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București la data de 25.06.2015 sub nr._/299/2015 contestatoarea A. pentru Administrarea Activelor Statului – A.A.A.S. în contradictoriu cu intimatul T. N. și terțul poprit A. de T. și contabilitate Publică a Municipiului București a formulat contestație la executare împotriva actelor de executare efectuate de B. „B. C. și M. A. M.” în dosarul de executare nr. 101/A/2011 respectiv adresa de înființare a popririi din data de 22.12.2014, procesul verbal de calculare a despăgubirilor actualizate și procesul verbal privind stabilirea cheltuielilor de executare. De asemenea, a solicitat suspendarea executării silite până la soluționarea contestației precum și întoarcerea executării silite.
În motivare, contestatoarea a arătat, cu privire la cererea de suspendare a executării silite, că această măsură este necesară pentru evitarea pronunțării unor hotărâri contradictorii care ar produce un prejudiciu foarte mare A.A.A.S. și, implicit, bugetului statului.
Pe fondul cauzei, aceasta a precizat, în primul rând, că executarea silită se efectuează în mod nelegal, solicitând admiterea excepției perimării executării silite.
S-a mai arătat că începerea executării este nelegală față de dispozițiile Legii nr. 113/2013, întrucât toate actele de executare întocmite asupra debitoarei Comisia Națională a Valorilor Mobiliare nu își mai pot produce efectele, fiind necesară emiterea unor alte acte de executare împotriva actualei debitoare.
În al doilea rând, s-a invocat nelegalitatea popririi înființate cu nerespectarea dispozițiilor Ordonanței Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii. În acest sens, contestatoarea a arătat că termenul de 6 luni prevăzut de art. 2 curge de la data la care debitorul a primit somația de plată comunicată de organul de executare, respectiv de la data preluării drepturilor și obligațiilor C.N.V.M. de către A.A.A.S. Aceasta a adăugat că termenul de 6 luni este un veritabil termen de grație în care nu se poate efectua niciun act de executare.
De asemenea, s-a contestat valoarea despăgubirii stabilite, arătându-se că executorul judecătoresc nu a ținut cont de criteriile de evaluare și stabilire a despăgubirilor impuse prin decizia penală nr. 164 A, pronunțată de Curtea de Apel, în sensul că a stabilit valoarea la zi a sumei investite la data de 24.05.2010, în loc de sumele efectiv investite la data achiziționării, cum a impus Curtea de Apel. Aceasta a subliniat că, în lipsa unor alte înscrisuri doveditoare ale achiziționării unităților de fond, în afară de certificatul de investitor, efectuarea actelor de executare încalcă decizia penală nr. 164.
Ca ultim motiv de nelegalitate al executării contestatoarea a solicitat anularea procesului-verbale de stabilire a cheltuielilor de executare, întrucât executorul a stabilit în mod nelegal aceste sume, fără să prezinte un mod de calcul detaliat al sumelor solicitate și temeiul legal al acestora. Astfel, a învederat că onorariul executorului trebuie calculat pentru atribuția prevăzută de art. 7 lit. b din Legea nr. 188/200 (notificarea actelor judiciare și extrajudiciare), iar nu pentru atribuția prevăzută de art. 7 lit. a din aceeași lege, punerea în executare a dispozițiilor cu caracter civil din titlurile executorii. De asemenea, executorul a adăugat în mod nelegal T.V.A. la onorariul perceput și că aceste cheltuieli de executare nu au fost încuviințate de instanță. S-a precizat că pentru onorariul de avocat și de expert trebuia să se obțină un titlu executoriu separat, pe calea unei acțiuni în pretenții, acestea reprezentând de fapt cheltuieli de judecată, iar nu de executare.
În drept, contestatoarea a invocat art. 387, art. 411, art. 399 și urm., art. 403 alin. 1 și urm. și art. 404și urm. Cod procedură civilă, Legea nr. 116/2013, Legea nr. 92/2011, O.G. nr. 22/2002 și O.U.G. nr. 51/1998, solicitând judecarea în lipsă conform art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă.
În dovedirea cererii, contestatoarea a solicitat proba cu înscrisurile anexate cererii.
Cererea de chemare în judecată este scutită de plata taxei judiciare de timbru conform art. 7 din O.G. nr. 22/2002.
Intimatul, legal citat, nu a formulat întâmpinare și nu s-au prezentat pentru a formula apărări.
Prin sentința civilă nr._/2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr._/299/2015 a fost admisă excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 1 București și s-a dispus declinarea cauzei spre competentă soluționare Judecătoriei Sectorului 4 București.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 la data de 13.10.2015 sub nr._ .
În cursul cercetării judecătorești a fost administrată proba cu înscrisurile depuse la dosar, fiind atașat dosarul de executare nr. 101/A/2011 al B. „B. C. și M. A. M.”.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la executorul judecătoresc la data de 09.05.2011 (fila 23), intimatul creditor a solicitat executarea silită a contestatoarei debitoare în baza titlului executoriu reprezentat de sentința penală nr. 423/20.03.2007 pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr._/3/2006, definitivă prin decizia penală nr. 164 A/18.06.2008 pronunțată de Curtea de Apel București, în vederea recuperării sumei reprezentând contravaloarea a 1327 unități de fond indexate cu rata inflației începând cu 24.05.2000 până la data plății efective.
Prin sentința penală nr. 423/20.03.2007 Tribunalul București a obligat părțile responsabile civilmente Comisia Națională a Valorilor Mobiliare (C.N.V.M.) și A. la plata despăgubirilor civile către un număr de 130.798 de părți civile la nivelul sumelor efectiv învestite, indexate cu rata inflației începând cu data de 24.05.2010 și până la achitarea lor, conform numărului de unități de fond investite de fiecare parte civilă, executarea făcându-se pe baza prezentării certificatului de investitor în original și după anularea acestuia.
Executorul judecătoresc a procedat la deschiderea dosarului de executare nr. 101/A/2011, încuviințarea executării silite pe raza Sectorului 4 fiind dispusă prin încheierea din data de 19.05.2011 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul_/4/2011 (fila 53 Dosar nr._/299/2015).
La data de 02.07.2013 s-au emis somația prevăzută de OG 22/2002 și procesul verbal de stabilire a cheltuielilor de executare silită (filele 55, 56 Dosar nr._/299/2015), acte de executare comunicate debitoarei contestatoare la data de 22.08.2013, alături de raportul de expertiză (fila 57 Dosar nr._/299/2015).
La data de 22.12.2014 a fost emisă adresa de înființare a popririi, prin care s-a dispus înființarea popririi cu privire la sumele datorate debitoarei de terțul poprit A. de T. și Contabilitate Publică a Municipiului București (fila 65 Dosar nr._/299/2015), act de executare comunicat contestatoarei la data de 06.06.2015.
Față de dispozițiile art. 137 Cod Procedură Civilă de la 1865 instanța se va pronunța mai întâi asupra excepției tardivității formulării contestației cu privire la actul de executare reprezentat de procesul verbal de stabilire a cheltuielilor de executare, excepție invocată din oficiu.
Conform dispozițiilor art. 401. alin. (1) Cod Procedură Civilă de la 1865 „Contestația se poate face în termen de 15 zile de la data când: a) contestatorul a luat cunoștință de actul de executare pe care-l contestă sau de refuzul de a îndeplini un act de executare; „.
Raportat la acest aspect, instanța reține că procesul verbal de stabilire a cheltuielilor de executare a fost comunicat contestatoarei la data de la data de 22.08.2013, odată cu somația de plată și raportul de expertiză contabilă, iar prezenta cerere a fost introdusă la data de 25.06.2015.
De asemenea, referitor la motivele de contestație invocate privind valoarea despăgubirilor calculate, instanța reține că acestea constituie aspecte de nelegalitate vizează, în fapt, o contestație la executarea silită însăși. Aceste motive ar fi trebuit astfel invocate în termen de 15 zile de la comunicarea primului act de executare, respectiv raportul de expertiză în care se menționează valoarea actualizată a despăgubirilor, la data de 22.08.2013.
Pe cale de consecință, termenul de formulare a contestației la executare cu privire la actele de executare invocate a expirat astfel încât, având în vedere că actele procedurale au fost îndeplinite cu nerespectarea termenului imperativ prevăzut de lege, față de dispozițiile art. 103 alin. (1) Cod Procedură civilă de la 1865, urmează a admite excepția tardivității invocată din oficiu.
Fe fondul cauzei, în analiza contestației formulate cu privire la adresa de înființare a popririi, instanța reține dispozițiile art. 399 Cod Procedură Civilă de la 1865, potrivit cărora „Împotriva executării silite, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare. De asemenea, dacă nu s-a utilizat procedura prevăzută de art. 2811, se poate face contestație și în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu, precum și în cazul în care organul de executare refuză să înceapă executarea silită ori să îndeplinească un act de executare în condițiile prevăzute de lege. Nerespectarea dispozițiilor privitoare la executarea silită însăși sau la efectuarea oricărui act de executare atrage sancțiunea anulării actului nelegal.”
Conform Legii nr. 113/2013 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 93/2012 privind înființarea, organizarea și funcționarea Autorității de Supraveghere Financiară, în vigoare de la 26.04.2013:
„Art. II. (1) A. pentru Administrarea Activelor Statului preia fără plată toate drepturile și obligațiile Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare, rezultate din actele juridice prin care Comisia Națională a Valorilor Mobiliare a fost obligată, ca parte responsabilă civilmente, la plata de despăgubiri către investitorii la Fondul Național de Investiții. (2) A. pentru Administrarea Activelor Statului se subrogă în toate drepturile și obligațiile procesuale ale Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare și dobândește calitatea procesuală pe care aceasta o are, la data intrării în vigoare a prezentei legi, în toate procesele și cererile aflate pe rolul instanțelor judecătorești, indiferent dacă este vorba de faza de judecată sau de executare silită. (3) Executarea obligațiilor de plată ale Autorității pentru Administrarea Activelor Statului prevăzute la alin. (1) se asigură din veniturile bugetului de venituri și cheltuieli aferente activității de privatizare și de valorificare a activelor statului.”
Raportat la motivele de nelegalitate invocate de contestatoare determinate de faptul că actele de executare întocmite împotriva debitoarei C.N.V.M. nu produc efecte asupra sa, instanța arată că acest argument este neîntemeiat, raportat la dispozițiile art. II din Legea nr. 113/2013. Astfel, contestatoarea A.A.A.S. s-a subrogat de drept în toate drepturile și obligațiile C.N.V.M., toate actele procesuale și procedurale îndeplinite față de aceasta din urmă fiind opozabile și A.A.A.S.
În aceste condiții, executorii judecătorești și creditorii C.N.V.M. nu au obligația de a reface toate actele de procedură întocmite împotriva acestei debitoare, acestea manifestându-și pe deplin efectele în ce o privește pe contestatoarea A.A.A.S., care preia procedura de executare silită în stadiul în care se afla la data intrării în vigoare a Legii nr. 113/2013. Executorul judecătoresc a respectat aceste dispoziții, întrucât după data intrării în vigoare a legii a întocmit actele de executare față de contestatoare, iar nu față de C.N.V.M.
De asemenea, instanța constată că executarea silită a fost încuviințată de Judecătoria Sectorului 4 București, astfel cum s-a reținut mai sus, nefiind necesară o altă încuviințare după subrogarea A.A.A.S. în drepturile și obligațiile C.N.V.M.
În ceea ce privește susținerile contestatoarei cu privire la intervenirea perimării, acestea nu pot fi reținute față de dispozițiile art. 389 Cod Procedură Civilă de la 1865, potrivit cărora „Dacă creditorul a lăsat să treacă 6 luni de la data îndeplinirii oricărui act de executare, fără să fi urmat alte acte de urmărire, executarea se perimă de drept și orice parte interesată poate cere desființarea ei.”, raportat la prevederile art. 390 alin. (1) Cod Procedură Civilă de la 1865 conform cărora „Dispozițiile art. 387 și 389 nu se aplică în cazurile când legea încuviințează executarea fără somație.”
În cauză, având în vedere că executarea silită se efectuează prin poprire, această modalitate de executare este exceptată de la necesitatea emiterii somației conform dispozițiilor art. 454 alin. (1) Cod Procedură Civilă de la 1865, astfel încât dispozițiile normative privind sancțiunea perimării nu sunt incidente în cauză.
În ceea ce privește celelalte motive de contestație invocate, privind termenul de executare de 6 luni, acestea nu pot fi reținute ca și motiv de nelegalitate al actului de executare contestat, respectiv adresa de înființare a popririi (singura contestație cu privire la care contestatoarea este termen), având în vedere că de la data comunicării somației prevăzute de O.G. 22/2002, respectiv 22.08.2013 și emiterea adresei de înființare a popririi au trecut mai multe de 6 luni, actul de executare contestat fiind emis la data de 22.12.2014.
Raportat la aspectele învederate, nefiind invocate alte motive de nelegalitate ale actelor de executare față de cele analizate mai sus, instanța urmează a respinge contestația formulată cu privire la adresa de înființare a popririi emisă la data de 22.12.2014 în dosarul de executare nr. 101/A/2011 al B. „B. C. și M. A. M.”, ca neîntemeiată.
Față de dispozițiile art. 4041 Codul de procedură civilă de la 1865, având în vedere soluția de respingere a contestației cu consecința menținerii actelor de executare efectuate, urmează a se respinge și cererea de întoarcere a executării silite, ca neîntemeiată.
De asemenea, raportat la soluția ce s-a impus în privința contestației la executare, în baza art.403 alin. (1) codul de procedură civilă de la 1865, cererea de suspendare a executării silite urmează a fi respinsă ca rămasă fără obiect.
P. ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția tardivității formulării contestației la executare cu privire la procesul verbal de stabilire a cheltuielilor de executare precum și a contestației la executare silită însăși, excepție invocată de instanță din oficiu.
Respinge contestația la executare cu privire la procesul verbal de stabilire a cheltuielilor de executare precum și contestația la executarea silită însăși, formulată de contestatoarea A. P. ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI, cu sediul în București, ., nr. 50, sector 1, în contradictoriu cu intimatul T. N., cu domiciliul în București, .. 2-24, ., . și terțul poprit A. DE T. ȘI CONTABILITATE PUBLICĂ A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, cu sediul în București, Splaiul Unirii, nr. 6-8, sector 4, ca fiind tardiv formulate.
Respinge contestația la executare cu privire la adresa de înființare a popririi din data de 22.12.2014 emisă în dosarul de executare nr. 101/2011 al B. B. C. și M. A. M., ca neîntemeiată.
Respinge cererea de întoarcere a executării silite, ca neîntemeiată.
Respinge cererea de suspendare a executării silite, ca rămasă fără obiect.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 06.11.2015.
PREȘEDINTE,GREFIER,
A. C. V. R. I.
Red. AC/Tehnored. VRI
4ex/2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 02/2015.... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 03/2015. Judecătoria... → |
|---|
