Contestaţie la executare. Sentința nr. 4342/2015. Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4342/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI la data de 08-04-2015 în dosarul nr. 4342/2015
Dosarul nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 4 BUCUREȘTI – SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4342
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 08.04.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: M. F.
GREFIER: S. O. A.
Pe rol, pronunțarea în cauza civilă privind pe contestatorul G. B. S., în contradictoriu cu intimata COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A - DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI BUCUREȘTI, având ca obiect contestație la executare.
Dezbaterile au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 01.04.2015 care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța a amânat pronunțarea la 08.04.2015.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cererii de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 08.07.2014 sub nr._ /2013, contestatorul G. B. S., în contradictoriu cu intimata COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMANIA, a formulat contestație la executare prin care a solicitat anularea formelor de executare efectuate în dosarul de executare nr. 1678/AD/2013 al B.E.J.A. ”A. și .”.
În motivare, contestatorul a arătat că, după comunicarea primului proces-verbal de contravenție, a achitat contravaloarea rovinietei și a amenzilor aplicate, iar perceperea pe calea executării silite a aceleiași sume constituie o dublă reparare a prejudiciului și o îmbogățire fără justă cauză în beneficiul intimatei.
În drept, au fost invocate prevederile art. 711-712 C.pr.civ. și art. 8 alin. 3 din O.G. nr. 15/2002.
În dovedire, a anexat la dosar înscrisuri.
La data de 07.01.2015, intimata a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiate (f. 37-42).
În motivare, intimata a susținut că procesul-verbal de contravenție a fost emis în termenul de 6 luni prevăzut de art. 13 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, iar comunicarea acestuia s-a realizat potrivit prevederilor art. 27 din O.G. nr. 2/2001.
Intimata a mai învederat prevederile art. 622 alin. 1 și 2 C.pr.civ. și art. 37 din O.G. nr. 2/2001 și a mai făcut referire și la încuviințarea executării silite, iar totodată a mai arătat și că sancțiunile nu au fost aplicate pentru fapte contravenționale săvârșite în aceeași zi.
De asemenea, s-a mai arătat că, distinct de sancțiunea amenzii, O.G. nr. 15/2002 prevedea și obligația de a se achita cu titlu de despăgubire o anumită sumă de bani, în funcție de tipul vehiculului care a fost folosit fără a deține rovinietă, iar obligarea la plata acestui tarif este o consecință a răspunderii civile delictuale subiective a contravenientului ca urmare a săvârșirii faptei ilicite.
În dovedire, intimata a anexat procesul-verbal de contravenție și procesul-verbal de afișare, în copie.
La data de 27.01.2015, contestatorul a depus la dosar răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat și întoarcerea executării silite prin restituirea sumei de 1883,80 lei, precum și obligarea intimatei a plata cheltuielilor de judecată (f. 48-53).
Prin răspunsul la întâmpinare, contestatorul a reiterat în esență apărările menționate prin cererea de chemare în judecată și a mai invocat și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului cu privire la faptul că intră în sfera acuzațiilor în materie penală contravențiile privind circulația pe drumurile publice. De asemenea, a mai adăugat că tariful de despăgubire aplicabil este identic cu tariful de utilizare a drumurilor naționale pentru 12 luni.
Contestația la executare a fost timbrată cu suma de 101 lei, taxă judiciară de timbru, iar cererea de întoarcere a executării silite cu 50 lei.
În urma adresei emise de instanță din oficiu, B.E.J.A. ”A. și .” a comunicat în copie certificată dosarul de executare nr. 1678/AD/2013.
Instanța a încuviințat și administrat în cauză proba cu înscrisuri.
Analizând actele dosarului, instanța reține următoarele:
În urma cererii creditoarei intimate COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMANIA SA, B.E.J.A. ”A. și .” a format dosarul de executare nr. 1678/AD/2013 pentru punerea în executare a titlului reprezentat de procesul-verbal de contravenție . nr._/10.06.2011 încheiat de intimată, împotriva contestatorului G. B. S., pentru o creanță de 320 euro (tarif de despăgubire stabilit în baza art. 8 alin. 3 din O.G. nr. 15/2002).
În cadrul dosarului de executare nr. 1678/AD/2013, B.E.J.A. ”A. și .” a întocmit la data de 13.01.2014 încheierea prin care a procedat la stabilirea cheltuielilor de executare în cuantum total de 452,70 lei (f. 23), iar la data de 19.06.2014 a emis somația de plată prin care a solicitat contestatorului să achite creanța de 320 euro (tarif de despăgubire) și cheltuielile de executare (f. 25).
În urma înființării popririi asupra conturilor contestatorului, s-a consemnat la dispoziția executorului judecătoresc suma totală de 1.855,80 lei, astfel cum rezultă din ordinul de plată nr. 1V/01.07.2014 emis de BRD – Groupe Societe Generale SA (f. 31), iar ca urmare a realizării debitului și cheltuielilor de executare silită, la data de 09.07.2014 executorul judecătoresc a dispus încetarea executării silite (f. 36).
Analizând motivele de nelegalitate a executării silite, instanța constată că, în conformitate cu dispozițiile art. 37 din O.G nr. 2/2001, procesul-verbal neatacat în termenul prevăzut la art. 31 din aceeași ordonanță, precum și hotărârea judecătorească irevocabilă prin care s-a soluționat plângerea constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate. Executarea sancțiunii contravenționale se face în condițiile prevăzute de art. 39 din O.G nr. 2/2001 și în raport de dispozițiile prevăzute pentru executarea creanțelor fiscale.
Potrivit art. 27 din O.G nr. 2/2001, comunicarea procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată se face prin poștă, cu aviz de primire, sau prin afișare la domiciliul sau la sediul contravenientului.
În cauza de față, instanța reține faptul că pentru procesul-verbal de contravenție . nr._/10.06.2011 intimata nu a făcut dovada comunicării către contravenientul contestator la domiciliul său, prin poștă, cu aviz de primire, ci s-a depus la dosarul de executare numai procesul-verbal din data de 09.07.2011 de îndeplinire a procedurii de comunicare a procesului-verbal de contravenție prin afișare (f. 18).
În acest sens, instanța constată că, potrivit deciziei nr. 10 din 10.06.2013 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea recursului în interesul legii, s-a stabilit că în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 27 teza I raportat la art. 14 alin. (1), art. 25 alin. (2) și art. 31 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată, prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, este subsidiară comunicării prin poștă, cu aviz de primire.
Astfel, comunicarea procesului-verbal de contravenție se realizează prin afișare numai dacă există dovada faptului că modalitatea comunicării prin scrisoare recomandată nu a putut fi îndeplinită, iar în condițiile în care nu există dovada faptului că s-a procedat, în prealabil, la comunicarea procesului-verbal prin scrisoare recomandată, instanța reține că modalitatea de comunicare prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului nu este suficientă pentru a se considera că procedura de comunicare a procesului-verbal de contravenție a fost îndeplinită legal.
În consecință, întrucât la dosar intimata a depus numai dovada comunicării prin afișare, iar nu și dovada comunicării prin poștă, cu aviz de primire, instanța apreciază că procedura de comunicare nu a fost realizată conform normelor legale mai sus menționate.
În această situație, instanța reține că, în raport de prevederile art. 37 din O.G nr. 2/2001, întrucât procesul-verbal de contravenție nu era comunicat contestatorului în mod legal la momentul declanșării executării silite, nu expirase termenul de contestare prevăzut la art. 31 din aceeași ordonanță, iar astfel instanța reține că acest titlu de creanță nu devenise titlu executoriu pentru a putea fi pus în executare în condițiile prevăzute de art. 39 din O.G nr. 2/2001.
Așadar, față de considerentele mai sus expuse, instanța reține că executarea silită este nelegală, față de lipsa titlului executoriu, situație în care se impune anularea executării silite.
Pe cale de consecință, în temeiul art. 711 alin. 1 și art. 719 alin. 1 C.pr.civ., instanța va admite contestația la executare și va anula executarea silită efectuată în dosarul de executare nr. 1678/AD/2013 al B.E.J.A. ”A. și .”.
Potrivit art. 722 alin. 1 C.pr.civ. în toate cazurile în care se desființează titlul executoriu sau însăși executarea silită, cel interesat are dreptul la întoarcerea executării silite, prin restabilirea situației anterioare acestuia. Cheltuielile de executare pentru actele efectuate rămân în sarcina creditorului.
Având în vedere desființarea executării silite conform celor mai sus expuse, instanța va admite în parte și capătul de cerere privind întoarcerea executării și va obliga intimatul să restituie contestatoarei suma de 1.855,80 lei, ce a fost executată silit în favoarea creditoarei din contul contestatorului prin executarea silită efectuată.
Cu privire la cheltuielile de executare, instanța reține că acestea au fost executate silit din conturile contestatorului la cererea și în favoarea intimatei, iar contestatorul nu se află în raporturi juridice directe cu executorul judecătoresc pentru ca executorul judecătoresc să poată fi eventual obligat să le restituie în mod direct debitorului executat silit, pentru care trebuie să opereze repunerea în situația anterioară executării silite.
Totodată, instanța reține că titularul obligației de restituire este intimata, întrucât, în conformitate cu prevederile art. 722 alin. 1 teza a II-a C.pr.civ., cheltuielile de executare pentru actele efectuate rămân în sarcina creditorului. Părți în procedura de executare sunt doar creditorul, debitorul și eventual terțul poprit, care justifică un interes, executorul judecătoresc nefiind titularul vreunui drept derivând din titlul executoriu, ci doar organul învestit de autorități cu punerea în executare a hotărârii judecătorești.
În consecință, față de culpa intimatului și întrucât contestatorul, care nu datorează sume de bani intimatei, trebuie să fie repus în situația anterioară executării, ca și atunci când nu ar fi fost executată silit, instanța apreciază că intimata trebuie să restituie și cheltuielile de executare, aceasta fiind cea care urmează să se desocotească cu executorul judecătoresc cu privire la aceste cheltuieli, sub rezerva dispozițiilor contractului încheiat.
Fiind în culpă procesuală, în temeiul art. 453 alin. 1 C.pr.civ., intimata urmează a fi obligată și la plata cheltuielilor de judecată în cuantum total de 151 către contestator, ce reprezintă cuantumul total al taxelor judiciare de timbru achitate în cauză de către contestator.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite contestația la executare formulată de contestatorul G. B. S., CNP: _, cu domiciliul în București, .. 5, ., ., în contradictoriu cu intimata COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A - DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI BUCUREȘTI, cu sediul în București, .. 401A, sector 6, înregistrată la ONRC sub nr. J_, CUI_, și cu sediul ales pentru comunicare la O.P. 76, C.P. 87.
Anulează executarea silită efectuată în dosarul de executare nr. 1678/AD/2013 al B.E.J.A. ”A. și .”.
Admite în parte cererea de întoarcere a executării silite și obligă intimata să restituie contestatorului suma de 1855,80 lei.
Obligă intimata să plătească contestatorului cheltuieli de judecată în cuantum de 151 lei (taxă judiciară de timbru).
Cu drept de apel în 10 de zile de la comunicare, apel care se va depune la Judecătoria Sector 4 București.
Pronunțată în ședință publică azi, 08.04.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
Red./Dact. Jud. M.F./4ex./
| ← Obligaţie de a face. Sentința nr. 4389/2015. Judecătoria... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 4443/2015. Judecătoria... → |
|---|
