Contestaţie la executare. Sentința nr. 9356/2015. Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9356/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI la data de 08-07-2015 în dosarul nr. 9356/2015
Dosarul nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 4 BUCUREȘTI – SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 9356
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 08.07.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: M. F.
GREFIER: S. O.-A.
Pe rol, judecarea cauzei civile privind pe contestatoarea ., în contradictoriu cu intimații BIROUL EXECUTORILOR JUDECĂTOREȘTI ASOCIAȚI ”T. G. și M. I.” și C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA, având ca obiect contestație la executare - întoarcere executare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns contestatorul, prin avocat C. N., care depune delegație de substituire la dosar (fila 762), lipsă fiind intimații.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței depunerea dosarului de executare nr. 1975/T/2014, de către B.E.J.A. ”T. G. și M. I.”, după care:
Contestatoarea, prin avocat, precizează faptul că, potrivit art. 204 pct. 2 C.pr.civ., capătul doi din cererea de chemare în judecată, intitulat „Nulitatea absolută a procesului de constatare a contravenției” este de fapt plângere contravențională împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției.
Instanța invocă din oficiu și pune în discuție excepția necompetenței teritoriale a instanței.
Contestatoarea, prin avocat, arată că sediul este în sectorul 3, în sectorul 4 fiind doar un punct de lucru.
În ceea ce privește excepția de necompetență, arată că Judecătoria Sectorului 4 București este competentă să soluționeze contestația la executare, având în vedere sediul executorului judecătoresc, dar nu și plângerea contravențională, sens în care apreciază că se impune disjungerea acestui capăt de cerere sau alegerea competenței alternative și soluționarea și a acestui capăt de cerere de către Judecătoria Sectorului 4 București.
La întrebarea instanței cu privire la faptul executarea silită a fost începută la data de 22.07.2014, după modificare, apreciază că Judecătoria sectorului 4 era încă instanța competentă să soluționeze prezenta cauză.
Instanța rămâne în pronunțare asupra excepției de necompetență teritorială a instanței, invocată din oficiu.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cererii de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 13.03.2015 sub nr._, contestatoarea ., în contradictoriu cu intimații BIROUL EXECUTORILOR JUDECĂTOREȘTI ASOCIAȚI ”T. G. și M. I.” și C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA, a formulat contestație la executare prin care a solicitat anularea tuturor actelor de executare silită efectuate în dosarul de executare nr. 1975/T/2014 al B.E.J.A. ”T. G. și M. I.”, respectiv încheierea din data de 03.03.2015 și înștiințarea privind măsura popririi, solicitând totodată a se constata nulitatea absolută a procesului-verbal de contravenție nr._/16.08.2011 pentru lipsa semnăturii olografe. De asemenea, a solicitat și întoarcerea executării silite prin restituirea sumei de 96 euro.
În motivare, contestatoarea a invocat în esență împlinirea termenului de prescripție a dreptului de a se obține executarea silită precum și lipsa semnăturii olografe a agentului în ceea ce privește procesul-verbal de contravenție.
În drept, au fost invocate prevederile art. 711 alin. 1, 714 alin. 1 și 722-723 C.pr.civ., O.G. nr. 2/2001 și art. 10 din O.G. nr. 15/2002.
În dovedire, a anexat la dosar înscrisuri.
La data de 23.04.2015, intimata a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiate (f. 20-22).
În motivare, intimata a susținut că procesul-verbal de contravenție a fost emis în termenul de 6 luni prevăzut de art. 13 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, iar comunicarea acestuia s-a realizat potrivit prevederilor art. 27 din O.G. nr. 2/2001.
De asemenea, s-a mai arătat că fapta de a circula fără rovinietă valabilă constituie contravenție continuă, iar astfel legea contravențională aplicabilă în timp va fi legea în vigoare de la momentul epuizării acesteia și nu pot fi aplicate deciziile pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, care dobândesc valoare obligatorie de la data publicării.
În urma adresei emise de instanță din oficiu, B.E.J.A. ”T. G. și M. I.” a comunicat în copie certificată dosarul de executare nr. 1975/T/2014.
Analizând actele dosarului, instanța apreciază excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 4 București ca fiind întemeiată pentru următoarele considerente:
În urma cererii creditoarei intimate C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMANIA SA, înregistrate la data de 22.07.2014 la B.E.J.A. ”T. G. și M. I.”, s-a format dosarul de executare nr. 1975/T/2014 pentru punerea în executare a titlului reprezentat de procesul-verbal de contravenție . nr._/16.08.2011, împotriva contestatoarei ., pentru o creanță de 96 euro (tarif de despăgubire stabilit în baza art. 8 alin. 3 din O.G. nr. 15/2002).
În aplicarea dispozițiilor art. 711 alin. 1 C.pr.civ., astfel cum erau în vigoare la momentul începerii executării silite, împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare.
La verificarea competentei sale, instanța urmează să se raporteze la prevederile art. 713 alin. 1 C.pr.civ., care stabilesc competența soluționării contestației la executare în favoarea instanței de executare.
Potrivit art. 650 alin. 2 C.pr.civ., instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe.
Prin decizia Curții Constituționale nr. 348/2014, publicată în Monitorul Oficial al României - partea I, nr. 529 din data de 16 iulie 2014, a fost admisă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 650 alin. 1 C.pr.civ., care prevedea că instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se află sediul biroului executorului judecătoresc care efectuează executarea.
Potrivit art. 147 alin. 4 din Constituția României, deciziile Curții Constituționale se publică în Monitorul Oficial al României, iar de la data publicării, deciziile sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor.
Art. 147 alin. 1 din Constituția României stipulează următoarele: ”Dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare, precum și cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituționale, își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției. Pe durata acestui termen, dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de drept” (s.n.).
În aceste condiții, față de efectele obligatorii ale deciziei Curții Constituționale și în lipsa unei intervenții a legiuitorului pentru reglementarea competenței teritoriale a instanțelor de executare în ipoteza cererilor de executare introduse după publicarea deciziei Curții Constituționale și până la . Legii nr. 138/2014, instanța apreciază că este aplicabilă competența de drept comun, respectiv cea prevăzută de art. 107 alin. 1 C.pr.civ., fiind astfel transpusă astfel în plan execuțional competența teritorială de drept comun.
Astfel, în condițiile în care sediul principal al debitoarei este în București, .. 3, cop B, sector 3, instanța de executare este judecătoria în raza căreia își are domiciliul sau sediul debitorul, respectiv Judecătoria Sectorului 3 București, care de altfel a și încuviințat executarea silită la data de 03.10.2014 (f. 41).
De asemenea, instanța reține că și în ceea ce privește plângerea contravențională, competența teritorială de soluționare a acesteia se stabilește tot în raport de sediul debitoarei, întrucât dispozițiile art. 101 din O.G. 15/2002 stipulează că ”prin derogare de la dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 2/2001, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, în cazul contravenienților cu domiciliul sau sediul în România, plângerea împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției se introduce la judecătoria pe raza teritorială a căreia contravenientul domiciliază sau își are sediul”.
Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 129 alin. 2 și art. 132 C.proc.civ., instanța va admite excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 4 București și va declina competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 București.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 4 București, invocată din oficiu.
Declină competența de soluționare a cauzei privind pe contestatoarea ., cu sediul în București, .. 3, . 3, și cu punct de lucru în București, .-270 bis, sector 4, în contradictoriu cu intimații BIROUL EXECUTORILOR JUDECĂTOREȘTI ASOCIAȚI T. G. și M. I., cu sediul în București, .. 1, ., ., sector 4, și C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA, cu sediul ales la Secția Drumuri Naționale B., din B., ., județ B., în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 București.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședința publică azi, 08.07.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
Red./Dact. Jud. M.F./5ex./
| ← Pretenţii. Sentința nr. 9309/2015. Judecătoria SECTORUL 4... | Validare poprire. Sentința nr. 9360/2015. Judecătoria SECTORUL... → |
|---|
