Contestaţie la executare. Sentința nr. 3388/2015. Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3388/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI la data de 18-03-2015 în dosarul nr. 3388/2015
Dosarul nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 4 BUCUREȘTI – SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3388
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 18.03.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: M. F.
GREFIER: S. O. A.
Pe rol, pronunțarea în cauza civilă privind pe contestatorul C. G. C., în contradictoriu cu intimata B. T. SA CLUJ N. - SUCURSALA LIPSCANI, având ca obiect contestație la executare - opoziție la executare.
Dezbaterile au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 04.03.2015, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța a amânat succesiv pronunțarea la data de 11.03.2015 și 18.03.2015.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cererii de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 București la data de 06.03.2014 sub nr._, contestatorul C. G. C., în contradictoriu cu intimata B. T. SA CLUJ N. - SUCURSALA LIPSCANI a formulat, în temeiul art. 62 alin. 1 coroborat cu art. 106 din Legea nr. 58/1934, ”opoziție la executare” (ce a fost calificată de instanță contestație la executare în ședința publică din data de 07.01.2015, în raport de modificările art. 62 din Legea 58/1934 efectuate odată cu . Noului Cod de procedură civilă) împotriva executării silite efectuate în dosarul de executare nr. 775/2013 al B.E.J.A. „AEQUITAS". Contestatorul a solicitat astfel desființarea titlului executoriu reprezentat de biletul la ordin . nr._ emis de Areco Exim SRL la data de 10.02.2012, anularea tuturor formelor de executare întocmite în dosarul execuțional nr. 775/2013 al B.E.J.A. „AEQUITAS", inclusiv a somației nr. 775/21.02.2014, precum și a încheierii de încuviințare a executării silite din data de 28.06.2013 pronunțată în dosarul_/4/2013 de către Judecătoria Sectorul 4 București, dar și anularea încheierii din data de 21.02.2014 a executorului judecătoresc privind stabilirea cheltuielilor de executare silită în suma de 18.203,28 lei, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, contestatorul a susținut că biletul la ordin a fost emis de societatea ARECO EXIM SRL în alb, fără protest și avalizat de acesta, constituind garanție pentru actul adițional nr. 03/80/10.02.2012 la contractul de credit nr. 80/15.02.2010.
S-a precizat că biletul la ordin a purtat la momentul emiterii numai semnătura contestatorului, nefiind completată nicio altă rubrică.
Sub acest aspect, contestatorul a învederat prevederile art. 37 din Legea nr. 58/1934 și a arătat că biletul la ordin la vedere este plătibil la prezentare, iar acesta trebuie prezentat spre plată în termen de 1 an de la data sa. Astfel, a susținut că, în raport de data emiterii, completată de bancă este 10.02.2012, respectiv momentul semnării actului adițional, rezultă că data scadentei depășește termenul de 1 an prevăzut în mod imperativ de legiuitor.
De asemenea, s-au invocat și dispozițiile art. 5 pct. 5 din condițiile generale de creditare, susținând că banca a încălcat convenția stabilită, completând întru totul biletul la ordin mai sus enunțat și fără a se limita doar la mențiunile pe care putea să le insereze respectând condițiile generale de creditare.
Contestatorul a mai invocat și că din documentele transmise de către executorul judecătoresc reiese o neconcordanță, respectiv o eroare de calcul al debitului restant, întrucât la data de 09.05.2013 acesta era în cuantum de 917.241,50 lei, iar în data de 17.05.2013 acesta era 912.757,04 lei. În acest sens a arătat că prin somația nr. 775/21.02.2014 i s-a pus în vedere să achite suma de 917.241,50 lei, iar prin somația imobiliară nr. 777/29.10.2013 i se aduce la cunoștință că debitul scadent neachitat calculat până la data de 27.05.2013 este în cuantum de 912.757,04 lei.
Astfel, s-a susținut că executarea silită apare ca fiind nelegală și din perspectiva dispozițiilor art. 662 alin. (2), (3) și (4) C.pr.civ., creanța pretinsă neavând un caracter cert și lichid, existența sa fiind îndoielnică și cuantumul vădit greșit determinat.
În ceea ce privește încheierea din data de 21.02.2014, contestatorul a adăugat că onorariul executorului judecătoresc în cuantum de 17.945,28 lei este greșit calculat, iar onorariul apare ca fiind supradimensionat raportat la volumul de muncă depus și la complexitatea cauzei.
În drept, au fost invocate prevederile art. 711 C.pr.civ., art. 62 alin. 1 coroborat cu art. 106 din Legea nr. 58/1934.
În dovedire, contestatorul a anexat la dosar înscrisuri.
Cererea a fost timbrată cu taxă de timbru în cuantum de 1000 lei.
La data de 30.10.2014, intimata a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației la executare ca neîntemeiată (f. 37-40).
În motivare, intimata a arătat că, raportat la dispozițiile contractului de credit nr. 80/15.02.2010, contestatorul s-a obligat în solidar cu debitorul la rambursarea întregii creanțe, iar în calitate de avalist, potrivit art. 35 din Legea nr. 58/1934, este ținut în același mod ca acela pentru care a garantat.
Intimata a arătat că înțelegerea părților a fost ca reclamantul să garanteze pentru obligațiile asumate de societate în baza avalizării unui bilet la ordin emis de societate. Biletul la ordin a fost emis integral în alb, singurul element existent fiind semnătura avalistului și a emitentului.
S-a mai adăugat și că una din caracteristicile biletelor la ordin ca titluri comerciale de valoare este aceea că drepturile conferite de acestea sunt autonome, neputându-se vorbi de o dependență față de un alt act juridic, precum și că în cererea de executare silită nu au fost incluse și debitele de pe contul curent al ..
Intimata a mai făcut referire și la prevederile art. 2 din condițiile generale de creditare, apreciind că este îndreptățită să ceară oricărui debitor solidar executarea integrală a prestației care formează obiectul obligației, iar debitorii solidari răspund împreună cu toate bunurile lor.
Referitor la aprecierile contestatorului privind faptul că biletul la ordin în baza căruia s-a demarat procedura de executare silită s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor legale atunci când scadența este stabilită la vedere, s-a susținut că garantul avalist și banca, prin semnarea contractului de credit, au încheiat un pact cambial, astfel încât banca a fost autorizată să completeze mențiunile în alb ale biletului la ordin privind scadenta și suma în cazul neplății la scadență a ratelor de către debitorul principal sau garanții acestuia. Biletul la ordin fiind emis „în alb", „fără protest", completarea acestuia cu mențiunile lipsă a fost făcută cu respectarea înțelegerilor care au avut loc între semnatarii lor, fără a fi necesară intervenția trăgătorului, potrivit art. 12 din Legea nr. 58/1834. Sub acest aspect, intimata a mai invocat și prevederile pct. 72 din Norma-cadru nr. 6/1994, biletul la ordin în alb putând fi completat de posesorul acestuia în orice moment anterior prezentării acestuia la plată.
Intimata a mai învederat și prevederile art. 34 din Legea nr. 58/1834, susținând că, potrivit convenției dintre părți, biletul la ordin, deși a fost emis în alb, nu este „la vedere”. întrucât în cazul biletului la ordin cu scadența la vedere nu se completează data scadentei înainte de a fi tras, ci este un bilet la ordin cu scadența la o dată fixă, iar astfel termenul de 1 an invocat de contestator nu este aplicabil.
În ceea ce privește suma înscrisă în biletul la ordin, intimata a susținut că aceasta este certă, lichidă și exigibilă, iar din încheierea de ședința pronunțată în dosarul nr._/_ la 28.06.2013 rezultă expres că instanța nu a constatat niciunul dintre impedimentele la încuviințare.
Potrivit intimatei, la data de 20.05.2013 întreg creditul era restant, iar nerespectarea graficului de rambursare atrage automat scadența anticipată a creditului.
În ceea ce privește încheierea din data de 21.02.2014 emisă de executorul judecătoresc, s-a susținut că aceste cheltuieli de executare au fost stabilite conform prevederilor art. 39 alin. 5 din Legea nr. 188/2000, O.M.J. nr. 2550/2006 și O.M.J. nr. 2561/2012.
La data de 25.11.2014, contestatoarea a depus la dosar răspuns la întâmpinare prin care și-a mai completat și motivele contestației (f. 59-64).
Astfel, contestatorul a mai adăugat că biletul la ordin în alb trebuia, potrivit art. 37 din Legea nr. 58/1934, prezentat spre plata în termen de 1 an de la data emiterii sale. Din conținutul biletului la ordin rezultă că data emiterii a fost 10.02.2012, după cum este completat la rubrica "data emiterii", iar biletul la ordin este unul cu plata la vedere. În acest sens, au fost invocate prevederile art. 105 alin. 2 din Legea nr. 58/1934 și s-a invocat că, față de natura biletului la ordin și anume de bilet emis "în alb”, devin incidente dispozițiile art. 37 din Legea nr. 58/1934, intimata nerespectând termenul de 1 an stipulat, care este un termen de decădere.
De asemenea, s-a mai susținut că biletul la ordin a fost completat de reprezentantul băncii, contestatorul aplicând doar semnătura la rubrica "avalizat”, astfel că se pot ridica suspiciuni cu privire la data reală a emiterii, existând și posibilitatea ca biletul la ordin să fi fost completat cu depășirea termenului imperativ de 3 ani prevăzut de art. 12 din Legea nr. 58/1934.
În ceea ce privește creanța pusă în executare, s-a susținut că aceasta nu este determinabilă cu ajutorul actului de creanță, iar intimata nici până la acest moment nu a indicat modul de calcul al sumei totale de 917.241,50 lei înscrisă pe biletul la ordin.
Contestatorul a invocat și că încheierea de încuviințare a executării silite pronunțate potrivit art. 665 alin 5 C.pr.civ. nu are autoritate de lucru judecat în ceea ce privește caracterul cert, lichid și exigibil al creanței, întrucât instanța nu statuează asupra fondului raporturilor juridice dintre părți și a creanței înseși și în această fază procesuală, atribuțiile instanței de executare au un caracter necontencios.
La data de 07.01.2015, contestatorul a mai depus la dosar o cerere prin care și-a completat motivele contestației, adăugând că, la data de 09.05.2013, când biletul a fost introdus în bancă spre decontare, în contul debitoarei Areco Exim SRL exista disponibil pentru decontarea în parte a biletului la ordin, întrucât pe cont a fost efectuată o depunere în cuantum de 16.087,49 lei (f. 106-108). Cu toate acestea, biletul la ordin a fost refuzat la plată din lipsă totală de disponibil în data de 10.05.2013.
Contestatorul a mai arătat că avalizarea nu a însemnat renunțarea la beneficiul discuțiunii și diviziunii.
Prin cererea depusă la dosar la data de 30.01.2015 (f. 114-116), contestatorul a mai susținut că, în cadrul procedurii de reorganizare, a fost vândut la licitație publică (în data de 05.11.2014) imobilul adus în garanție, respectiv garanția nr. 2 la contractul mai sus enunțat. Astfel, întreaga creanță în suma totală de 257.059.00 lei a fost achitată integral, în avans, către B. T. SA în semestrul I al planului, deși aceasta era prevăzută la plata tocmai în semestrul IV al planului de reorganizare.
În urma adresei emise de instanță, B.E.J.A. „AEQUITAS” a comunicat copia certificată a dosarului de executare nr. 775/2013.
Instanța a încuviințat și administrat în cauză proba cu înscrisuri.
Analizând materialul probator administrat, instanța reține următoarele:
În urma cererii creditoarei intimate B. T. SA - Sucursala Lipscani adresată executorului judecătoresc la data de 23.05.2011, B.E.J.A. „AEQUITAS” a format dosarul de executare nr. 775/2013 pentru punerea în executare a titlului executoriu reprezentat de biletul la ordin . nr._ emis la data de 10.02.2012, împotriva debitorului C. G. C., în vederea recuperării unei creanțe de 917.241,50 lei.
La data de 21.02.2014, executorul judecătoresc A. V. B. a întocmit încheierea prin care a procedat la stabilirea cheltuielilor de executare în cuantum de 18.203,28 lei, din care suma de 17.945,28 lei reprezintă onorariul executorului judecătoresc, cu TVA inclus (f. 86).
La aceeași dată, executorul judecătoresc a emis somația prin care i-a pus în vedere contestatorului să plătească debitul în cuantum de 917.241,50 lei și cheltuielile de executare (f. 87).
Biletul la ordin . nr._, ce figurează ca fiind emis la data de 10.02.2012 pentru suma de 917.241,50 lei, a fost a fost emis de S.C. Areco Exim S.R.L., iar suma reprezintă ”c/v AA 03/80/10.02.2012 la ctr credit nr. 80/15.02.2010” (f. 74), fiind avalizat de contestatorul C. G. C..
În cauză, instanța constată că biletul la ordin ce s-a pus în executare silită a fost emis pentru garantarea contractului de credit nr. 80/15.02.2010 încheiat între intimata B. T. SA și împrumutatul S.C. Areco Exim S.R.L., astfel cum a fost modificat prin actele adiționale nr. 01/80/14.02.2011 și nr. 03/80/10.02.2012 (f. 45-56).
Sub acest aspect, având în vedere și data înscrisă în biletul la ordin ca fiind data emiterii, care coincide cu data încheierii actului adițional nr. 03/80/10.02.2012, dar și susținerile contestatorului în acest sens, instanța apreciază că biletul la ordin pus în executare a fost emis odată cu încheierea acestui act adițional, având în vedere și prevederile art. 7 (garanție 5) din condițiile speciale ale contractului de credit, care au același conținut cu art. 7 (garanție 4) din condițiile speciale ale contractului de credit, ce este semnat și de către contestator.
Instanța constată că, în raport de prevederile art. 47 din Legea nr. 58/1938, acțiunea cambială este directă contra acceptantului si avaliștilor săi (așa cum este cazul și contestatorului), iar de regres contra oricărui alt obligat.
Potrivit art. 35 din Legea nr. 58/1934, ”avalistul este ținut în același mod ca acela pentru care a garantat”, iar conform pct. 203 din Norma-cadru nr. 6/1994 emisă de B. Națională a României, ”avalistul are o obligație identică, cu același cuprins și cu aceeași întindere ca si cea garantată el fiind garantul unui semnatar al cambiei”.
Conform pct. 5 par. 5 din contractul de credit mai sus menționat (condiții generale), ”clientul autorizează banca, în eventualitate demarării procedurii de executare silită, să completeze BO aduse în garanție cu valoarea soldului creditului, dobânzilor aferente, comisioanelor și oricăror alte sume datorate băncii de către împrumutat, precum și cu data scadenței”.
Astfel cum reiese din art. 7 din condițiile speciale ale contractului de credit și ale actului adițional nr. 03/80/10.02.2012, dar și din susținerile părților, instanța reține în cauză că biletul la ordin pus în executare silită a fost emis în alb de către societatea împrumutată, purtând semnăturile emitentului și avalistului și fără a avea data scadenței completată.
În conformitate cu pct. 70 din Norma-cadru nr. 6/1994 emisă de B.N.R. privind comerțul făcut de instituțiile de credit cu cambii si bilete la ordin, ”cambia în alb este un titlu care cuprinde numai semnătura trăgătorului, iar uneori și o parte din mențiunile cerute de art. 1 din Legea asupra cambiei si biletului la ordin”. De asemenea, pct. 71 din Norma-cadru nr. 6/1994 prevede că mențiunile care lipsesc trebuie sa fie completate de către posesor atunci când acesta prezintă titlul la plată sau îl remite unei instituții de credit în scopul prezentării la plată, fiind obligatoriu ca o cambie în alb să aibă completat numele ultimului posesor în momentul plății.
Contrar susținerilor contestatorului, instanța apreciază faptul că biletul la ordin . nr._, ce constituie titlul executoriu pus în executare, nu era plătibil la vedere, ci la o dată fixă.
În acest sens, instanța constată că, potrivit art. 36 din Legea nr. 58/1938, aplicabile biletului la ordin potrivit art. 106 din aceeași lege, ”o cambie poate fi trasă: la vedere; la un anume timp de la vedere; la un anume timp de la data emisiunii; la o zi fixă…”, iar conform art. 37, cambia la vedere este plătibilă la prezentare și trebuie prezentată spre plată în termen de un an de la data sa.
Astfel, instanța apreciază că, deși biletul la ordin a fost emis în alb, totuși acesta era unul cu scadență la o dată fixă, această dată fiind completată de către intimată conform înțelegerii cambiale inserate în contractul de credit pentru garantarea căruia s-a emis, respectiv în cazul în care se declanșa executarea silită pentru existența unui caz de culpă a împrumutatului.
Așadar, instanța apreciază că în cauza de față nu sunt aplicabile prevederile art. 37 din Legea nr. 58/1938, care are în vedere numai ipoteza biletului la ordin plătibil la prezentare.
De altfel, instanța apreciază că, atât timp cât împrumutatul își îndeplinea corespunzător obligațiile rezultate din contractul de credit (în esență obligația de rambursare a sumelor datorate), banca nici nu putea completa biletul la ordin pentru a-l prezenta spre plată în intervalul de 1 an invocat de către contestator.
De asemenea, în cauza de față, în raport de data emiterii biletului la ordin (10.02.2012), data scadenței inserată în cuprinsul acestuia (09.05.2013) și data prezentării la plată a acestuia (10.05.2013), instanța reține că biletul la ordin a fost completat în termenul de 3 ani stipulat la art. 12 alin. 3 din Legea nr. 58/1938.
Referitor la refuzul de plată a biletului la ordin, instanța constată că din mențiunile aplicate pe acesta reiese că a fost refuzat la plată ca urmare a insolvenței emitentului și a lipsei totale de disponibil.
În această situație, întrucât la data de 14.12.2012 s-a deschis procedura de insolvență împotriva emitentului (astfel cum reiese din sentința civilă nr. 6446/27.06.2014 emisă de Tribunalul București – f. 120), instanța apreciază că, indiferent de existența unor sume de bani în conturile împrumutatului, acestea nu puteau fi plătite creditoarei decât eventual sub supravegherea administratorului judiciar, astfel cum reiese din prevederile art. 46 alin. 1 coroborat cu art. 49 alin. 2 din Legea nr. 85/2006. În consecință, instanța apreciază ca neîntemeiate apărările formulate de către contestator în acest sens.
De asemenea, în cauza de față instanța reține că intimata a procedat la punerea în executare a unei creanțe certe (întrucât existența neîndoielnică a acesteia rezultă din biletul la ordin emis pentru garantarea contractului de credit), lichide (întrucât obiectul este determinat chiar prin titlul executoriu) și exigibile (întrucât s-a împlinit scadența de plată menționată în biletul la ordin), îndeplinind astfel condițiile prevăzute la art. 662 alin. 1-4 C.pr.civ.
Sub aspectul creanței, instanța are în vedere și că, deși s-au invocat de către contestator anumite apărări privind cuantumul acesteia, totuși acesta nu a solicitat efectuarea unei expertize contabile prin care instanța să poată verifica în concret cuantumul acesteia prin raportare la sumele datorate în temeiul contractului de credit.
De asemenea, instanța apreciază și că împrejurarea că ulterior emiterii actelor de executare contestate s-au achitat sume de bani prin procedura insolvenței nu poate conduce la anularea titlului executoriu invocat și a actelor de executare contestate odată cu introducerea contestației la executare, întrucât motivele de nelegalitate se analizează în raport de momentul emiterii acestora și declanșării silite, urmând ca plățile efectuate ulterior să fie avute în vedere la emiterea actelor de executare de după momentul plății.
Numai în ipoteza în care executorul judecătoresc nu ar avea în vedere plățile efectuate, debitorul ar putea invoca nulitatea actelor de executare efectuate după momentul plății, acte care nu fac obiectul prezentei cauze.
În ceea ce privește cheltuielile de executare silită stabilite prin încheierea din data de 21.02.2014, instanța apreciază că onorariul executorului judecătoresc în cuantum de 17.945,28 lei (ce include TVA) reprezintă onorariul maximal din valoarea debitului principal pentru care s-a declanșat executarea silită, potrivit art. 39 alin. 1 lit. d din Legea nr. 188/2000.
Potrivit art. 39 alin. 1 lit. d din Legea nr. 188/2000, executorii judecătorești au dreptul, pentru serviciul prestat, la onorarii minimale și maximale stabilite de ministrul justiției, cu consultarea Consiliului Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești. În cazul executării silite a creanțelor având ca obiect plata unei sume de bani, onorariile maxime sunt următoarele:„… d) pentru creanțele în valoare de peste 100.000 lei, onorariul maxim este de 6.300 lei plus un procent de până la 1% din suma care depășește 100.000 lei din valoarea creanței ce face obiectul executării silite…”. Aceeași limită maximală este stipulată și de pct. 4 din O.M.J. nr. 2550/2006.
Având în vedere faptul că pentru onorariul executorului judecătoresc dispozițiile mai sus menționate au stabilit limitele maximale, instanța apreciază că acest onorariu, în condițiile în care se încadrează în aceste limite, nu mai poate fi cenzurat de către instanță. Dispozițiile art. 451 al. 2 C.pr.civ. sunt de strictă interpretare și nu pot fi aplicate prin analogie, acestea fiind edictate tocmai în considerarea faptului că pentru onorariile avocațiale nu sunt stabilite asemenea limite.
În consecință, față de considerentele mai sus expuse, reținând că nu există motive de nulitate a titlului executoriu, a executării silite și a actelor de executare contestate, în temeiul art. 62 din Legea nr. 58/1938, instanța va respinge ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată.
În raport de dispozițiile art. 453 C.pr.civ., întrucât contestatorul este cel în culpă procesuală ca urmare a respingerii acțiunii, instanța va respinge cererea acestuia de acordare a cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de contestatorul C. G. C., CNP_, cu domiciliul în București, .. 40, ., ., sector 3, în contradictoriu cu intimata B. T. SA CLUJ N. - SUCURSALA LIPSCANI, cu sediul în București, ., sector 3, înregistrată la Registrul Comerțului sub nr. J_, C.U.I._.
Respinge cererea contestatorului de acordare a cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 15 de zile de la pronunțare, apel care se va depune la Judecătoria Sector 4 București.
Pronunțată în ședință publică azi, 18.03.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
M. F. S. O.A.
Red./Dact. Jud. M.F./4 ex./
| ← Întoarcere executare. Sentința nr. 8126/2015. Judecătoria... | Validare poprire. Sentința nr. 4693/2015. Judecătoria SECTORUL... → |
|---|
