Contestaţie la executare. Sentința nr. 4487/2015. Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4487/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI la data de 10-04-2015 în dosarul nr. 4487/2015
Dosarul nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 4 BUCUREȘTI – SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4487
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 10.04.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: M. F.
GREFIER: S. O. A.
Pe rol, pronunțarea în cauza civilă privind pe contestatoarea A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, în contradictoriu cu intimații I. M., C. F., G. I., T. F., M. V., S. A. și M. E., având ca obiect contestație la executare - suspendarea executării silite.
Dezbaterile au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 01.04.2015, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța a amânat succesiv pronunțarea la 08.04.2015 și 10.04.2015.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cererii de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 București la data de 10.09.2014 sub nr._, astfel cum a fost completată la data de 25.09.2014 (f. 26-27), contestatoarea A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR (în continuare ”A.N.R.P.”), în contradictoriu cu intimații I. M., C. F., G. I., T. F., M. V., S. A. și M. E., a formulat contestație la executare prin care a solicitat anularea executării silite efectuate în dosarul de executare nr. 2389/2014 al B.E.J.A. ”D. Gont, L. Gont și M. P.”, anularea tuturor actelor de executare, anularea raportului de expertiză privind actualizarea compensațiilor anularea încheierii de stabilire a cheltuielilor de executare, solicitându-se totodată și suspendarea executării silite până la soluționarea prezentei contestații.
În motivare, contestatoarea a arătat că nu s-au avut în vedere prevederile art. 38 alin. 5 și alin. 6 din H.G. nr. 753/1998 și ale art. 5 din H.G. nr. 286/2004 privind modalitatea de plată a despăgubirilor, iar achitarea acestor compensații este condiționată de existența în bugetul de stat a unor sume suficiente aprobate anual cu această destinație.
Astfel, s-a susținut că ignorarea acestor prevederi legale poate duce la crearea unor angajamente de plată fără acoperire bugetară și are drept efect acordarea despăgubirilor cu prioritate anumitor persoane, în detrimentul celor aflați la ordine.
Totodată, contestatoarea a invocat și prevederile art. 2 din O.U.G. nr. 10/2014.
De asemenea, în ceea ce privește raportul de expertiză prin care s-au actualizat despăgubirile, contestatoarea a învederat prevederile 34 din H.G. nr. 753/1998 și ale art. 5 din H.G. nr. 286/2004, susținând că din momentul validării de către ANRP a propunerii de acordare a compensațiilor creanța a devenit certă, lichidă și exigibilă, iar de la această dată se aplică dispozițiile art. 5 din H.G. nr. 286/2004 pentru actualizare.
În drept, au fost invocate prevederile art. 711 C.pr.civ., art. 700 C.pr.civ., Legea nr. 9/1998, H.G. nr. 1277/2007, O.U.H. nr. 10/2014.
Intimații nu au depus la dosar întâmpinare.
În urma adresei emise de instanță din oficiu, B.E.J.A. ”D. Gont, L. Gont și M. P.” a comunicat în copie certificată dosarul de executare nr. 2389/2014.
Instanța a încuviințat și administrat în cauză proba cu înscrisuri.
Analizând actele dosarului, instanța reține următoarele:
În urma cererii creditorilor I. M., C. F., G. I., T. F., M. V., S. A. și M. E. din data de 16.06.2014, B.E.J.A. ”D. Gont, L. Gont și M. P.” a format dosarul de executare nr. 2389/2014 pentru punerea în executare a titlului reprezentat de Hotărârea nr. 324/03.05.2001 emisă de Comisia Județeană C. pentru aplicarea Legii nr. 9/1998, împotriva debitoarei contestatoare A.N.R.P.
Prin această hotărâre, astfel cum a fost validată prin Ordinul nr. 5082/04.08.2006 emis de Cancelaria Primului-Ministru, s-a stabilit valoarea compensațiilor în temeiul Legii nr. 9/1998 la suma totală de 107.283,12 lei (f. 99-105).
În cadrul dosarului de executare nr. 2389/2014 s-a întocmit un raport de expertiză contabilă extrajudiciară de către expert B. F. prin care s-a procedat la actualizarea unei creanțe în cuantum de 64.324,87 lei cuvenite creditorilor cu rata inflației calculată din anul 2001 și până la data de 31.05.2014, rezultând astfel un debit actualizat în cuantum de 107.851,13 lei (f. 80-83).
La data de 27.08.2014 executorul judecătoresc a emis somația de plată în temeiul art. 2 din O.G. nr. 22/2002, prin care a pus în vedere contestatoarei să ia măsurile necesare pentru îndeplinirea obligațiilor rezultate din titlul executoriu (f. 110), somația de plată fiind comunicată contestatoarei la data de 01.09.2014 (f. 117).
Analizând criticile contestatoarei, referitor la apărările privind modalitatea de plată și actualizare a despăgubirilor, instanța constată că, potrivit art. 38 alin. 5 din Normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 753/1998, compensațiile bănești stabilite prin decizie de plată se achită beneficiarilor, în limita sumelor aprobate anual cu această destinație în bugetul de stat, astfel: a) integral, dacă cuantumul acestora nu depășește 50.000 lei; b) eșalonat în două tranșe, pe parcursul a 2 ani consecutivi, astfel: 60% în primul an și 40% în anul următor, dacă cuantumul despăgubirilor se încadrează între 50.001 lei și 100.000 lei; c) eșalonat în două tranșe, pe parcursul a 2 ani consecutivi, astfel: 40% în primul an și 60% în anul următor, dacă cuantumul compensațiilor depășește 100.001 lei.
De asemenea, conform art. 38 alin. 5 din același act normativ, ”suma achitată beneficiarilor în cea de-a doua tranșă se actualizează, potrivit prevederilor art. 5 din Hotărârea Guvernului nr. 286/2004 privind unele măsuri referitoare la funcționarea Comisiei centrale și a comisiilor județene și a municipiului București pentru aplicarea dispozițiilor Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la C. la 7 septembrie 1940, în raport cu indicele de creștere a prețurilor de consum din ultima lună pentru care acest indice a fost publicat de Institutul Național de S., față de luna decembrie a anului anterior”.
Totuși, instanța constată că aceste prevederi legale, în forma invocată de către contestatoare, nu erau în vigoare la momentul emiterii Hotărârii nr. 324/03.05.2001 emise de Comisia Județeană C. pentru aplicarea Legii nr. 9/1998, ci au fost adoptate ulterior, prin H.G. nr. 1277/2007, care a modificat Normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 753/1998.
De asemenea, instanța reține faptul că debitoarea avea obligația conform art. 622alin. 1 C.pr.civ. de a-și executa de bunăvoie obligațiile stabilite prin titlul executoriu în sarcina sa, iar faptul că aceasta avea conturile blocate ca urmare a altor executări silite și nu avea disponibil pentru plata debitului nu poate constitui un motiv de anulare a executării silite, acest aspect nefiind imputabil creditorului, ci mai degrabă contestatoarei, instituție publică care avea obligația de a-și lua toate măsurile necesare pentru a asigura plata despăgubirilor la care a fost obligată prin titluri executorii.
Mai mult, contrar susținerilor contestatoarei, instanța reține că, așa cum reiese din cuprinsul deciziei nr. 21/19.03.2007 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii (obligatorie pentru instanțe), data stabilirii compensațiilor este aceea a emiterii hotărârii comisiei județene, respectiv a municipiului București, pentru aplicarea dispozițiilor Legii nr. 9/1998, iar în virtutea principiului reparării integrale a prejudiciului, creditorul are dreptul de a obține actualizarea întregii sume stabilite cu titlu de compensații în raport cu indicele de inflație calculat începând cu momentul stabilirii acestora.
De asemenea, instanța constată faptul că Ordonanța de urgență nr. 10/2014 a intrat în vigoare la data de 14.03.2014, iar art. 2 din aceasta, astfel cum era în vigoare la momentul formulării cererii de executare silită, stipula următoarele: ”Începând cu data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se suspendă, pe o perioadă de 6 luni, plata voluntară a despăgubirilor stabilite prin hotărârile comisiilor județene, respectiv a municipiului București, pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, prin ordinele emise de către șeful Cancelariei Primului-Ministru în temeiul Legii nr. 9/1998, și, respectiv, prin deciziile de plată emise de către vicepreședintele Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților care coordonează aplicarea Legii nr. 9/1998, Legii nr. 290/2003 și Legii nr. 393/2006” (s.n.).
Astfel cum reiese din acest text de lege, instanța reține că suspendarea plății privea numai plățile efectuate voluntar, iar nu și cele efectuate ca urmare a executărilor silite, nefiind astfel aplicabil în prezenta cauză cu privire la momentul declanșării executării silite.
Ulterior formulării cererii de executare silită, la data de 19.07.2014, au intrat în vigoare modificările aduse prin Legea nr. 112/2014, prin care s-a modificat art. 2 din O.U.G. nr. 10/2014, astfel: „începând cu data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se suspendă, până la data de 31 decembrie 2014, plata despăgubirilor stabilite prin hotărârile comisiilor județene, respectiv a municipiului București, pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, prin ordinele emise de către șeful Cancelariei Primului-Ministru în temeiul Legii nr. 9/1998 și, respectiv, prin deciziile de plată emise de către vicepreședintele Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților care coordonează aplicarea Legii nr. 9/1998, Legii nr. 290/2003 și Legii nr. 393/2006”.
În aceste condiții, în raport de dispozițiile în vigoare la momentul formulării cererii de executare silită, instanța apreciază că nu există motive de nulitate a întregii executări silite.
De asemenea, instanța mai apreciază că suspendarea plății menționate prin art. 2 din O.U.G. nr. 10/2014 nu presupune și că nu se va mai actualiza creanța în această perioadă.
În raport de aceste considerente, instanța reține astfel și că actualizarea creanței s-a făcut în mod legal în cadrul dosarului de executare contestat.
Pe cale de consecință, față de considerentele mai sus expuse și întrucât nu există nici alte motive de nelegalitate care să fie analizate din oficiu de instanță, în temeiul art. 711 alin. 1 C.pr.civ., instanța va respinge ca neîntemeiată contestația la executare.
Întrucât măsura suspendării executării silite nu s-ar fi putut dispune decât până la soluționarea în fond a contestației la executare, astfel cum rezultă din interpretarea prevederilor art. 718 alin. 1 C.pr.civ., instanța va respinge cererea de suspendare a executării silite, ca rămasă fără obiect.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiată contestația la executare formulată de contestatoarea A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, cu sediul în București, Calea Floreasca, nr. 202 sector 1, în contradictoriu cu intimații I. M., cu domiciliul în C., ., nr. 53, jud. C., C. F., cu domiciliul în C., ., ., G. I., cu domiciliul în com. C., ., jud. C., T. F., cu domiciliul în Năvodari, ., jud. C., M. V., cu domiciliul în Năvodari, ., jud. C., S. A., cu domiciliul în C., ., ., ., jud. C., și M. E., cu domiciliul în Năvodari, ., jud. C..
Respinge cererea de suspendare a executării silite, ca rămasă fără obiect.
Cu drept de apel în 10 de zile de la comunicare, apel care se va depune la Judecătoria Sector 4 București.
Pronunțată în ședință publică azi, 10.04.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
M. F. S. O.A.
Red./Dact. Jud. M.F./10ex./
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 4067/2015. Judecătoria... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 4062/2015. Judecătoria... → |
|---|
