Suspendare executare art.484,507,512,700,718 NCPC/art. 300,319^1,325 CPC. Sentința nr. 4638/2015. Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4638/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI la data de 20-04-2015 în dosarul nr. 4638/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 4 BUCUREȘTI
....
Dosar nr._
Sentința civilă nr. 4638
Ședința publică de la data de 20 aprilie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: MĂNESCU MARIA-RAMONA
GREFIER: N. A.-M.
Pe rol, se află soluționarea cauzei civile formulată de contestatoarea A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, în contradictoriu cu intimații V. A., M. M., V. V., S. C., V. E., V. O. P., V. C. C., V. N., V. E., V. O. LENȚICA, P. A. E., având ca obiect: contestație la executare-suspendarea executării silite.
Dezbaterile și cuvântul pe fondul cauzei au avut loc în ședința publică din data de 30.03.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când, instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 08.04.2015 și la data de 20.04.2015, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 București la data de 06.04.2014, sub dosar nr._ , contestatoarea A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR în contradictoriu cu intimații V. A., M. M., V. V., S. C., V. E., V. O. P., V. C. C., V. N., V. E., V. O. LENȚICA, P. A. E., a solicitat instanței suspendarea executării silite, anularea executării silite dispuse în dosarul nr.894/2014 și anularea încheierii privind cuantumul cheltuielilor de executare întocmită de B. D. G., L. G. ȘI M. P..
În motivarea contestației, s-a arătat că în fapt, prin somația emisă în dosarul de executare nr. 894/2014, B. D. G., L. G. ȘI M. P. a înștiințat ANRP că are de achitat creditorilor suma de 181.576, 96 de RON, reprezentând totalul compensațiilor stabilite prin Hotărârea nr.2330/10.07.2003, emisă de Instituția Prefectului Municipiului București și validată prin Decizia nr.699/08.05.2008, emisă de ANRP și cheltuieli de executare.
Plata sumei acordate cu titlu de compensație urmează a fi efectuată în conformitate cu dispozițiile art. 38, alin.5, lit.a din HG nr. 1277/2007.
Modalitatea de plată a despăgubirilor este prevăzută de dispozițiile art. 38, alin. 5 și alin.6 din HG nr. 1277/2007, ,, (5) Compensațiile bănești stabilite prin decizie de plată se achită beneficiarilor, în limita sumelor aprobate anual cu această destinație în bugetul de stat, astfel:
a) integral, dacă cuantumul acestora nu depășește 50.000 lei;
b) eșalonat în două tranșe, pe parcursul a 2 ani consecutivi, astfel: 60% în primul an și 40% în anul următor, dacă cuantumul despăgubirilor se încadrează între 50.001 lei și 100.000 lei;
c) eșalonat în două tranșe, pe parcursul a 2 ani consecutivi, astfel: 40% în primul an și 60% în anul următor, dacă cuantumul compensațiilor depășește 100.001 lei.
(6) Suma achitată beneficiarilor în cea de-a doua tranșă se actualizează, potrivit prevederilor art. 5 din Hotărârea Guvernului nr. 286/2004 privind unele măsuri referitoare la funcționarea Comisiei centrale și a comisiilor județene și a municipiului București pentru aplicarea dispozițiilor Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la C. la 7 septembrie 1940, în raport cu indicele de creștere a prețurilor de consum din ultima lună pentru care acest indice a fost publicat de Institutul Național de S., față de luna decembrie a anului anterior."
Aceste prevederi se coroborează cu dispozițiile art. 5 din HG nr. 286/2004, conform cărora ,,compensațiile se achită beneficiarilor în limita sumelor aprobate anual cu această destinație în bugetul de stat”.
Prin urmare, achitarea acestor compensații este condiționată de existența în bugetul de stat a unor sume suficiente aprobate anual cu această destinație. Prin folosirea sintagmelor ,,În funcție de disponibilitățile bănești”, sau ,,în limita sumelor aprobate anual cu această destinație prin bugetul de stat legiuitorul a prevăzut tocmai acea situație în care sumele alocate prin bugetul de stat nu sunt suficiente pentru acoperirea despăgubirilor acordate potrivit legii.
În aceste condiții, se impune a se constatat că în absența disponibilităților bănești ale statului, raportat la dificultățile prin care trece economia țării, s-ar stabili în momentul de față în sarcina ANRP o obligație imposibil de realizat și care este de natură să afecteze principiul egalității de tratament recunoscut atât în plan intern, cât și în plan european.În al doilea rând, din rațiuni financiare, creanțele asupra statului pot fi limitate sau eșalonate la plată și nu pot fi plătite decât în condiții de solvabilitate, principii care nu sunt înlăturate de jurisprudența CEDO.
A mai precizat contestatoarea că la data de 12.03.2014, a fost publicată în Monitorul Oficial al României OUG nr.10/2014, potrivit căreia ,, Începând cu data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se suspendă, pe o perioadă de 6 luni, plata voluntară a despăgubirilor stabilite prin hotărârile comisiilor județene, respectiv a municipiului București, pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, prin ordinele emise de către șeful Cancelariei Primului-Ministru în temeiul Legii nr. 9/1998, și, respectiv, prin deciziile de plată emise de către vicepreședintele Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților care coordonează aplicarea Legii nr. 9/1998, Legii nr. 290/2003 și Legii nr. 393/2006”.
S-a solicitat instanței să dispună suspendarea executării silite, față de împrejurarea că, continuarea procedurii de executare silită demarată prin dosarul de executare nr. 894/2014 poate crea un prejudiciu bugetului de despăgubiri al ANRP.
În drept, contestatoarea și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art.711 și urm. C. proc.civilă, 700, alin.1 și alin. 3 C.proc.civilă, Legea nr. 9/1998, HG nr. 1277/2007, HG nr. 286/2004, OUG nr. 10/2014.
Contestatoarea a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, în baza art. 223, alin.3 Noul C.proc.civ.
În probațiune, a solicitat proba cu înscrisuri.
Cererea este scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, în baza art. 30 din OUG nr. 80/2013, fiind scutită de plata cauțiunii în baza art. 7 din OG nr.22/2002.
La data de 24.06.2014, contestatoarea a formulat cerere precizatoare, prin care a solicitat suspendarea executării silite dispuse în dosarul nr. 894/2014, anularea încheierii din data de 13.06.2014, prin care s-a încuviințat executarea silită, anularea încheierii din data de 13.06.2014, și anularea executării silite.
A mai precizat contestatoarea că la data de 12.03.2014, a fost publicată în Monitorul Oficial al României OUG nr.10/2014, potrivit căreia ,, Începând cu data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se suspendă, pe o perioadă de 6 luni, plata voluntară a despăgubirilor stabilite prin hotărârile comisiilor județene, respectiv a municipiului București, pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, prin ordinele emise de către șeful Cancelariei Primului-Ministru în temeiul Legii nr. 9/1998, și, respectiv, prin deciziile de plată emise de către vicepreședintele Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților care coordonează aplicarea Legii nr. 9/1998, Legii nr. 290/2003 și Legii nr. 393/2006”.
Contestatoarea a arătat că poprirea a fost emisă cu încălcarea prevederilor OG nr.22/2002, în sensul că art. 2 al ordonanței prevede un termen de 6 luni în care instituția publică este obligată să dispună toate măsurile care se impun pentru stabilirea plății sumelor stabilite prin titlurile executorii.
Art.2 al OG nr.22/2002 dispune faptul că ,,Dacă executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somația de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului”.
Potrivit art. 3 din OG nr.22/2002, ,, În cazul în care instituțiile publice nu își îndeplinesc obligația de plată în termenul prevăzut la art. 2, creditorul va putea solicita efectuarea executării silite potrivit Codului de procedură civilă și/sau potrivit altor dispoziții legale aplicabile în materie”.
Or, art. 2 din OG nr.22/2002 prevede un termen de 6 luni în care instituția publică este obligată să dispună toate măsurile care se impun pentru efectuarea plății sumelor prevăzute prin titlurile executorii.
În ceea ce privește modalitatea de actualizare a creanței, contestatoarea a arătat că actualizarea creanței se realizează potrivit dispozițiilor art. 38, alin.5, lit. a din HG nr. 753/1998, ,,Suma achitată beneficiarilor în cea de-a doua tranșă se actualizează, potrivit prevederilor art. 5 din Hotărârea Guvernului nr. 286/2004 privind unele măsuri referitoare la funcționarea Comisiei centrale și a comisiilor județene și a municipiului București pentru aplicarea dispozițiilor Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la C. la 7 septembrie 1940, în raport cu indicele de creștere a prețurilor de consum din ultima lună pentru care acest indice a fost publicat de Institutul Național de S., față de luna decembrie a anului anterior."
Prin urmare, legiuitorul a prevăzut actualizarea cotei de 60% în raport de indicele de creștere a prețului de consum din ultima lună pentru care acesta a fost publicat de Institutul Național de S. față de luna decembrie a anului anterior.
În drept, contestatoarea și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art.650, alin.1 și 2, 700, 711 și urm. C.proc.civilă, Legea nr. 9/1998, HG nr. 1277/2007, OG nr.22/2002, OUG nr. 80/2013, OUG nr. 10/2014.
Contestatoarea a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, în baza art. 223, alin.3 Noul C.proc.civ.
La data de 19.01.2015, intimații au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea contestației la executare, ca neîntemeiată.
În motivarea întâmpinării, intimații au arătat în esență faptul că debitoarea nu indică nici un motiv de anulare a actelor de executare. Dispozițiile OUG nr. 10/2014 se referă la suspendarea plății voluntare a despăgubirilor, și nu la suspendarea executării silite, iar în prezent, termenul prevăzut de OUG nr. 10/2014 s-a împlinit, fără c actul normativ să fie prelungit sau modificat. Totodată, debitoarea nu a făcut dovada lipsei de fonduri, iar administrația constituie un element al statului de drept, motiv pentru care atâta timp cât debitoarea nu își execută de bunăvoie obligația, creditorul are dreptul de a solicita executarea silită în vederea realizării creanței sale. Intimata nu indică nici un motiv temeinic pentru care să fie dispusă suspendarea executării silite.
Intimații au solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
Intimații au solicitat judecarea prezentei cauze și în lipsă, în baza art. 223, alin.3 Noul C.proc.civilă.
Instanța a administrat în soluționarea cererii proba cu înscrisuri.
A fost atașat dosarul de executare nr. 894/2014.
Analizand actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, prin Hotărârea nr.2330 din data de 10.07.2003, emisă de Comisia Municipiului București Pentru aplicarea Legii nr. 9/1998, validată prin Decizia nr.699/08.05.2008, emisă de A. Națională Pentru Restituirea Proprietăților, au fost acordate compensații bănești în valoare totală de 181.576, 96 RON, către V. A., M. M., V. V., S. C., V. E., V. O. P., V. C. C., V. N., V. E., V. O. LENȚICA, P. A. E..
La data de 27.02.2014, creditorii au formulat cerere de executare silită adresată B. D. G., L. G. ȘI M. P., fiind format dosarul de executare nr. 894/2014, dosar care a fost deschis prin încheierea din data de 07.03.2014.
Prin încheierea din data de 24.04.2014, pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul nr._, a fost admisă cererea de încuviințare a executării silite a titlului executoriu.
În cadrul dosarului de executare la data de 20.03.2014 a fost întocmit Raportul de expertiză contabilă extrajudiciară de către domnul expert B. F., prin care a fost calculată suma actualizată cuvenită creditorilor de la data de 10.09.2003 și până la data de 28.02.2014, rezultând o valoare actualizată a debitului de 230.092 RON.
Prin încheierea din data de 13.06.2014, au fost stabilite cheltuieli ocazionate de efectuarea executării silite în cuantum de 11.890, 78 RON.
La data de 28.05.2014, a fost emisă către ANRP somația, prin care aceasta a fost somată să dispună luarea tuturor măsurilor care se impun pentru îndeplinirea obligației care îi incumbă potrivit titlului executoriu, în termenul de 6 luni de la data comunicării, somația fiind comunicată la data de 02.06.2014.
La data de 13.06.2014, a fost emisă adresa de înființare a popririi către terțul poprit Direcția de Trezorerie și contabilitate Publică a Municipiului București, prin care s-a dispus înființarea popririi până la concurența sumei totale de 241.982, 78 de RON, reprezentând debit, conform titlului executoriu și cheltuieli de executare, contestatoarea fiind înștiințată cu privire la înființarea popririi la data de 18.06.2014.
În ceea ce privește apărarea contestatoarei privind încălcarea dispozițiilor OG nr. 22/2002, instanța reține că potrivit art. 2 din OG nr. 22/2002, ,,Dacă executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somația de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului, iar potrivit art. 3 din același act normativ ,,În cazul în care instituțiile publice nu își îndeplinesc obligația de plată în termenul prevăzut la art. 2, creditorul va putea solicita efectuarea executării silite potrivit Codului de procedură civilă și/sau potrivit altor dispoziții legale aplicabile în materie”.
Textul legal invocat prevede că doar în cazul lipsei de fonduri, care conduce la neînceperea sau la necontinuarea executării silite de bunăvoie, există un termen de 6 luni în care debitorul are obligația de a găsi resursele financiare necesare acoperirii debitului, termenul de 6 luni neavând natura juridică a unui termen de grație sau a unei proceduri prealabile.
Pentru a beneficia de dispozițiile de favoare ale Ordonanței Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 110/2007, respectiv de termenul de 6 luni pentru efectuarea plății stabilit de art. 2 din actul normativ menționat, contestatoarea trebuia să facă dovada că neexecutarea până în prezent a obligației de plată stabilită în sarcina sa prin titlul executoriu din cauză s-a datorat lipsei de fonduri, întrucât conform aceluiași articol, procedura specială reglementată de actul normativ în discuție nu se aplică automat tuturor debitorilor instituții publice, ci numai acelor debitori instituții publice care nu au putut începe sau continua executarea obligației de plată din cauza lipsei de fonduri, sarcina probei incumbându-le acestora. Or, în prezenta cauză, contestatoarea, deși a fost emisă somația de plată comunicată la data de 02.06.2014, nu a făcut această dovadă, nu a adus la cunoștința executorului judecătoresc, deși avea cunoștință de obligația de plată, despre o eventuală imposibilitate de executare a obligației, ca urmare a lipsei fondurilor, situație în care nu se poate prevala de termenul de grație de 6 luni instituit de legiuitor prin art. 2 din Ordonanța Guvernului nr.22/2002, astfel cum a fost modificată prin Legea art.110/2007.
În ceea ce privește modalitatea de plată a despăgubirilor invocată de contestatoare și întemeiată pe dispozițiile art. 38, alin. 5 și alin.6 din HG nr. 1277/2007, instanța reține că însăși contestatoarea nu a respectat obligația de plată a despăgubirilor bănești în tranșele stabilite potrivit actului normativ mai sus menționat, și prin urmare, întreaga creanță este exigibilă, astfel că în mod legal a fost începută executarea silită.
În ceea ce privește susținerea contestatoarei în sensul că, compensațiile bănești se achită beneficiarilor în limita sumelor aprobate anual cu această destinație în bugetul de stat, instanța reține că, contestatoarea avea obligația de a solicita ordonatorilor principali de credite virarea unor sume suplimentare în vederea achitării obligațiilor de plată, cu atât mai mult cu cât de la data comunicării Deciziei de validare nr. 699/08.05.2008 și până în anul 2014, data formulării cererii de executare silită, a avut la dispoziție un interval de timp rezonabil.
Potrivit dispozițiilor art. 4 din OG nr. 22/2002, ,, Ordonatorii principali de credite bugetare au obligația să dispună toate măsurile ce se impun, inclusiv virări de credite bugetare, în condițiile legii, pentru asigurarea în bugetele proprii și ale instituțiilor din subordine a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii.
(2) Virările de credite bugetare prevăzute la alin. (1) se pot efectua pe parcursul întregului an bugetar, prin derogare de la prevederile art. 47 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările ulterioare, și ale art. 49 din Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale.
Contestatoarea nu își poate invoca propria culpă privind neexecutarea obligației de plată, invocând imposibilitatea acesteia de a plăti voluntar într-un termen rezonabil despăgubirile de care beneficiază persoanele îndreptățite ca urmare a lipsei disponibilităților bănești ale statului. Lipsa fondurilor nu poate fi imputată intimaților, beneficiari ai unui act administrativ care constituie titlu executoriu.
Invocarea lipsei de fonduri pentru a nu executa obligația de plată este de natură a afecta dreptul de proprietate al creditorilor intimați, drept garantat de art.1, Protocolul 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
În temeiul Legii nr. 9/1998, statul român s-a obligat să plătească foștilor proprietari și moștenitorilor acestora compensații bănești. Astfel, deciziile definitive de plată a despăgubirilor (concretizate fie în hotărârile comisiilor județene, respectiv a municipiului București, pentru aplicarea celor trei acte normative precizate, fie în deciziile Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, fie în hotărârile judecătorești definitive prin care s-a exercitat controlul judecătoresc asupra actelor administrative de plată a despăgubirilor) au generat un drept de creanță asupra statului care beneficiază de protecție constituțională, în condițiile art. 44 alin. (1) din Legea fundamentală, dând naștere în patrimoniul persoanelor îndreptățite la despăgubiri, unui "bun", în sensul art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenție.
În ipoteza în care autoritățile sunt obligate să acționeze în vederea executării unui titlu executoriu și manifestă abstențiune, această conduită este apreciată ca angajând răspunderea statului, obligația statului de a asigura celeritatea procedurilor judiciare fiind una de rezultat.
Pentru deplina protecție a drepturilor creditorului care a obținut o creanță împotriva statului, statul, prin autoritățile sale, trebuie să ia toate măsurile necesare executării, iar sistemul bugetar al statului, lipsa de fonduri sau a altor resurse nu îl pot scuti pe acesta de obligația sa, în baza Convenției, de a garanta fiecărei persoane dreptul la executarea unui titlu executoriu într-un interval de timp rezonabil.
Statul și instituțiile publice au îndatorirea de a veghea la respectarea principiului legalității și de a executa de bunăvoie titlurile executorii, termenul rezonabil de soluționare prevăzut de art.6 din Convenție fiind aplicabil și în faza executării silite (a se vedea cauza Ruianu contra României, Pini și Bertani, Manera și Atripaldi contra României, Ș. contra României, V. I. contra României, S. P. contra României).
În consecință, statul nu poate să refuze, să omită sau să întârzie într-un mod nerezonabil executarea unor asemenea hotărâri, lipsa fondurilor nefiind considerat un motiv justificat pentru întârziere. Cu atât mai mult, statul nu poate impune limitări ale executării silite și nu poate institui norme care să ducă la amânarea realizării creanței pe care o persoană o are împotriva sa, aceasta constituind o ingerință în dreptul său la recunoașterea bunurilor.
Nu subzista punctul de vedere al contestatoarei in sensul ca Statul R. beneficiază de un termen rezonabil pentru achitarea compensațiilor bănești ținând cont de circumstanțele date. Este adevărat ca CEDO a admis că supraîncărcarea temporară a rolului unui tribunal nu angajează responsabilitatea internațională a statelor contractante dacă acestea adoptă cu promptitudine măsurile de natură să remedieze asemenea situație însa acest principiu trebuie aplicat in funcție de situația particulara din speță.
Cu privire la invocarea dispozițiilor OUG nr. 10/2014, instanța reține că potrivit dispozițiilor art. 2 din OUG nr.10/2014, în forma în vigoare la data efectuării actelor de executare, ,, Începând cu data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se suspendă, pe o perioadă de 6 luni, plata voluntară a despăgubirilor stabilite prin hotărârile comisiilor județene, respectiv a municipiului București, pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, prin ordinele emise de către șeful Cancelariei Primului-Ministru în temeiul Legii nr. 9/1998, și, respectiv, prin deciziile de plată emise de către vicepreședintele Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților care coordonează aplicarea Legii nr. 9/1998, Legii nr. 290/2003 și Legii nr. 393”.
Dispoziția legală mai sus enunțată se referă la suspendarea plății voluntare a despăgubirilor, și nu la suspendarea executării silite. Mai mult decât atât, contestatoarea nu a achitat în mod voluntar în termenul și în tranșele prevăzute de dispozițiile legale.
Critica contestatoarei privind modalitatea de actualizare a debitului prin Raportul de expertiză contabilă extrajudiciară întocmit de domnul expert B. F. este nefondată.
Astfel, prin Decizia nr. XXI din data de 19.03.2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție publicată în Monitorul Oficial nr. 113/13.02.2008 s-a reținut că ,,Interpretarea literala si sistematica-logica a dispozitiilor art. 7 din Legea nr. 9/1998, in vederea stabilirii momentului de la care sunt datorate compensatiile, in raport cu regulile privind plata esalonata instituite prin art. 8 alin. (2) din aceeasi hotarare, precum si cu cele cuprinse in art. 5 din Hotararea Guvernului nr. 286/2004, impune sa se considere ca intre operatiunile de ,,stabilire” si de ,,validare” a compensatiilor exista o succesiune temporala si o evidenta diferenta de continut, determinate de raportul de conditionare dintre ele, caracterizat de efectul retroactiv, de consolidare, al validarii asupra a ceea ce s-a stabilit initial prin hotararea comisiei”.
In legatura cu efectuarea platii sumelor de bani reprezentand compensatiile acordate potrivit Legii nr. 9/1998, este de observat ca, in temeiul art. 6 si 8 din aceeasi lege, a fost adoptata Hotararea Guvernului nr. 286/2004, in care s-a prevazut, la art. 5, achitarea esalonata, catre beneficiari, a compensatiilor stabilite prin hotararea Comisiei centrale, pe parcursul a 2 ani consecutivi, din care „40% in anul in care se face plata si 60% in anul urmator, in limita sumelor aprobate anual cu aceasta destinatie in bugetul de stat”, precizandu-se, in final: ,,cota de 60% din cuantumul compensatiei, achitata in anul urmator, se actualizeaza in conditiile Legii nr. 9/1998”.
Existenta unei dispozitii de actualizare a sumelor numai pentru perioada ulterioara momentului validarii lor de catre Cancelaria Primului-Ministru impune sa se considere ca legiuitorul nu a socotit necesar sa dea o reglementare similara si pentru intervalul cuprins intre data stabilirii compensatiilor prin hotarare adoptata de comisie si aceea a emiterii ordinului de validare, deoarece acest interval de timp a fost apreciat ca neglijabil fata de cerinta prevazuta la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 9/1998, ca actul de validare sa fie emis in cel mult 60 de zile de la data hotararii comisiei.
Or, principiul repararii integrale a prejudiciului, in spiritul caruia au fost elaborate normele prin care sunt reglementate compensatiile cuvenite persoanelor care au avut pierderi patrimoniale in urma aplicarii prevederilor Tratatului de la C. din 7 septembrie 1940, impune ca, in momentul validarii compensatiilor, sumele stabilite sa corespunda valorii reale a bunurilor ce fac obiectul acestora
Cum, prin continutul si sensul lor, toate aceste prevederi nu pot viza decat ipoteza in care validarea si, implicit, plata compensatiilor au loc in alt an decat cel in care au fost stabilite de catre comisie, este evident ca trebuie sa se considere reglementata legislativ obligativitatea actualizarii sumelor ce reprezinta compensatii stabilite prin hotararile adoptate de comisiile instituite in temeiul Legii nr. 9/1998.
Înalta Curte de Casație și Justiție a mai stabilit că ,,F. de aceasta reglementare neindoielnica, data prin dispozitiile continute in normele metodologice de aplicare a actelor normative adoptate succesiv, in materia acordarii de compensatii cetatenilor romani pentru bunurile trecute in proprietatea statului bulgar in urma aplicarii Tratatului dintre Romania si Bulgaria, semnat la 7 septembrie 1940, precum si de incidenta principiului repararii integrale a prejudiciului, se impune ca art. 8 alin. (2) din Legea nr. 9/1998 sa fie interpretat in sensul ca data stabilirii compensatiei este aceea a emiterii hotararii comisiei judetene, respectiv a municipiului Bucuresti, iar validarea de catre Cancelaria Primului-Ministru a hotararilor comisiilor teritoriale, cu depasirea termenului de 60 de zile prevazut in art. 7 alin. (3) din aceeasi lege, atrage actualizarea intregii sume in raport cu indicele de crestere a preturilor”.
Prin urmare, în raport de această interpretare dată de Înalta Curte de Casație și Justiție, data stabilirii compensațiilor bănești este data emiterii Hotărârii nr. 2330 din data de 10.07.2003, emisă de Comisia Municipiului București Pentru aplicarea Legii nr. 9/1998, astfel încât, în mod legal a fost realizată actualizarea creanței pentru perioada de la data de 10.09.2003, data expirării termenului de 60 de zile, și până la data de 28.02.2014.
În ceea ce privește încheierea din data de 13.06.2014, prin care au fost stabilite cheltuielile de executare, instanța reține că onorariul executorului judecătoresc a fost în mod legal stabilit, în conformitate cu dispozițiile art. 39, alin.1, lit. d din Legea nr. 188/2000, la care a fost adăugată cota de TVA de 24%. Celelalte cheltuieli de executare au un cuantum cert, lichid și exigibil și au fost stabilite de executorul judecătoresc printr-o încheiere care constituie titlu executoriu, și, mai mult decât atât, aceste sume sunt incluse în cuantumul cheltuielilor de executare în conformitate cu dispozițiile art. 669, alin.3, pct.5-7 din NCPC.
Instanța reține de asemenea că somația din data de 28.05.2014 a fost emisă cu respectarea dispozițiilor art. 667 NCPC, iar adresa de înființare a popririi a fost emisă cu respectarea dispozițiilor art. 780 NCPC, neexistând nici un motiv de nulitate în privința acesteia.
Este nefondată solicitarea contestatoarei având ca obiect anularea încheierii de încuviințare a executării silite pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București la data de 24.04.2014 în dosarul nr._ . Astfel, potrivit dispozițiilor art. 711, alin.3 Noul Cod de Procedură Civilă ,, De asemenea, după începerea executării silite, cei interesați sau vătămați pot cere, pe calea contestației la executare, și anularea încheierii prin care s-a admis cererea de încuviințare a executării silite, dacă a fost dată fără îndeplinirea condițiilor legale”. Încheierea din data de 24.04.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul nr._ , prin care a fost admisă cererea de încuviințare a executării silite a fost pronunțată cu respectarea condițiilor legale prevăzute de art. 665 NCPC.
Pentru considerentele de fapt și de drept expuse mai sus, având în vedere legalitatea și temeinicia actelor de executare contestate efectuate în cadrul dosarului de executare nr. 894/2014, instanța va respinge contestația la executare, ca neîntemeiată.
În ceea ce privește cerere contestatoarei având ca obiect suspendarea executării silite, instanța reține că potrivit dispozițiilor art. 718, alin.1 NCPC ,, Până la soluționarea contestației la executare sau a altei cereri privind executarea silită, la solicitarea părții interesate și numai pentru motive temeinice, instanța competentă poate suspenda executarea. Suspendarea se poate solicita odată cu contestația la executare sau prin cerere separată”. Executarea silită poate fi suspendată până la soluționarea contestației la executare, și întrucât contestația la executare a fost soluționată prin prezenta sentință, instanța va respinge cererea de suspendare a executării silite ca fiind rămasă fără obiect.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge contestația la executare, formulată de contestatoarea A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, cu sediul în București, Calea Floreasca, nr. 202, sector 1, în contradictoriu cu intimații V. A., M. M., V. V., S. C., V. E., V. O. P., V. C. C., V. N., V. E., V. O. LENȚICA, P. A. E., toți cu domiciliul ales în loc. Dumbrăvița, ., jud. T., ca neîntemeiată.
Respinge cererea având ca obiect suspendarea executării silite, ca rămasă fără obiect.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare, care se va depune la Judecătoria Sectorului 4 București.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 20.04.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
M. M.-R. N. A.-M.
Red./Dact. Jud. M.M.R.. / 14 ex./ 2015
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 4531/2015. Judecătoria... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 4533/2015. Judecătoria... → |
|---|
