Contestaţie la executare. Sentința nr. 1861/2015. Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1861/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI la data de 13-02-2015 în dosarul nr. 1861/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 4 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1861
Ședința publică din data de 13 februarie 2015
Instanța constituită din:
Președinte - VERONICA SÎRBU
Grefier – V. V.
Pe rol se află pronunțarea cauzei civile privind cererea de chemare în judecată formulată de contestatoarea A. Națională pentru Restituirea Proprietăților în contradictoriu cu intimații D. O., D. A. și D. M., având ca obiect contestație la executare și suspendarea executării silite.
Dezbaterile cauzei au avut loc în ședința publică din data de 05.02.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul art. 396 alin. 1 din codul de procedură civilă (în continuare C.p.c.), a amânat pronunțarea în cauză la data de 13.02.2015, când – în aceeași compunere – a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
P. cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 28.03.2014 contestatoarea A. Națională pentru Restituirea Proprietăților a formulat în contradictoriu cu intimații D. O., D. A. și D. M. contestație la executare împotriva executării silite pornite în dosarul de executare nr. 34/2014 al Biroului Executorului Judecătoresc C. L., solicitând ca instanța să dispună:
anularea executării silite;
și suspendarea executării silite, în temeiul art. 700 alin. 1 și alin. 3 C.p.c., până la soluționarea prezentei cauze.
În motivare, după expunerea situației de fapt privind derularea executării silite, contestatoarea a arătat, în primul rând, că modalitatea de plată a despăgubirilor stabilite prin hotărârile comisiilor județene pentru aplicarea Legii nr. 290/2013 este prevăzută de art. 18 alin. 5 din H.G. nr. 1120/2006 și că ignorarea acestor prevederi poate duce la crearea unor angajamente de plată fără acoperire bugetară, având drept efect acordarea despăgubirilor cu prioritate anumitor persoane, în detrimentul celor aflați la ordine, fiind astfel nerespectat principiul nediscriminării.
În al doilea rând, aceasta a învederat că – din cauza numărului mare de popriri – se află în imposibilitatea de a plăti voluntar despăgubirile de care beneficiază persoanele îndreptățite în temeiul Legii nr. 9/1998 și a Legii nr. 290/2003, solicitând instanței să constate că în absența disponibilităților bănești ale statului s-ar stabili în sarcina ANRP o obligație imposibil de realizat. S-a adăugat că din rațiuni financiare creanțele asupra statului pot fi limitate sau eșalonate și nu pot fi plătite decât în condiții de solvabilitate, principii care nu sunt înlăturate de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.
În drept, contestatoarea a invocat art. 711 și urm. C.p.c., Legea nr. 290/2003 și H.G. nr. 1120/2006, solicitând judecarea în lipsă.
Contestatoarea este scutită de plata taxei judiciare de timbru, conform art. 7 din Ordonanța Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii.
Intimații au depus întâmpinare la data de 14.11.2014 prin care au solicitat respingerea ca neîntemeiată a contestației la executare, arătând – în esență – că argumentele contestatoarei sunt nefondate.
Ca urmare a dispoziției instanței, la data de 02.02.2015 a fost depus dosarul de executare nr. 34/2014 (fila 56 și urm.).
Analizând lucrările dosarului prin prisma dispozițiilor legale în materie, instanța reține următoarele:
În fapt, prin cererea înregistrată la executorul judecătoresc la 07.02.2014 (fila 57), intimații au solicitat executarea silită a contestatoarei în baza titlului executoriu reprezentat de Hotărârea nr. 1/29.04.2013 a Comisiei Județene Suceava de aplicare a Legii nr. 9/1998 și a Legii nr. 290/2003.
P. această hotărâre (fila 61) a fost admisă cererea formulată de intimați, cărora li s-au acordat despăgubiri în valoare totală de 132.790 lei.
P. adresa din data de 06.03.2014 (fila 81) a fost somată contestatoarea, conform art. 2 din O.G. nr. 22/2002, să achite debitul sus-menționat.
Executarea silită a fost încuviințată prin încheierea din camera de consiliu din data de 13.02.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul nr._ (fila 80).
Cheltuielile de executare au fost stabilite de executorul judecătoresc prin încheierea din 01.07.2014 (fila 83) în cuantum total de 8243,20 lei.
P. adresa din data de 01.07.2014 (fila 86) executorul a înființat poprirea asupra conturilor contestatoarea deschise la Trezoreria Municipiului București.
P. încheierea emisă de executorul judecătoresc la data de 22.12.2014 (fila 97) a fost eliberată creditorilor suma de 141.033,20 lei.
În drept, față de obiectul cererii de chemare în judecată și de argumentele invocate de părți, instanța face trimitere la dispozițiile relevante în materie din Codul de procedură civilă:
„Art. 711. alin. 1. Împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare. De asemenea, se poate face contestație la executare și în cazul în care executorul judecătoresc refuză să efectueze o executare silită sau să îndeplinească un act de executare silită în condițiile legii.
Art. 718. alin. 1. Până la soluționarea contestației la executare sau a altei cereri privind executarea silită, la solicitarea părții interesate și numai pentru motive temeinice, instanța competentă poate suspenda executarea. Suspendarea se poate solicita odată cu contestația la executare sau prin cerere separată.”
Conform Ordonanței Guvernului nr. 22/2002:
„Art. 2. Dacă executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somația de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului.
Art. 3. În cazul în care instituțiile publice nu își îndeplinesc obligația de plată în termenul prevăzut la art. 2, creditorul va putea solicita efectuarea executării silite potrivit Codului de procedură civilă și/sau potrivit altor dispoziții legale aplicabile în materie.”
Totodată, instanța citează dispozițiile la care face referire contestatoarea, din Hotărârea Guvernului nr. 1120/2006 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea Legii nr. 290/2003:
„Art. 18. (1) Solicitarea plății se face pe bază de cerere scrisă, adresată către A. Națională pentru Restituirea Proprietăților - Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003.
(2) Cererea este însoțită de hotărârea comisiei județene sau a municipiului București pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, a Serviciului pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, în cazul contestațiilor, sau hotărârea judecătorească definitivă, învestită cu formulă executorie, după caz, precum și o copie de pe actul de identitate și dovada deschiderii unui cont la o bancă comercială sau la Casa de Economii și Consemnațiuni - C.E.C. - S.A.; dovada se face prin documentul ștampilat emis de bancă la deschiderea contului, cu specificarea codului IBAN și a sucursalei băncii.
(3) În cazul în care există mai mulți beneficiari sau moștenitori, aceștia transmit, în afara documentelor prevăzute la alin. (2):
a) procură notarială, în original, prin care toți beneficiarii împuternicesc pe unul dintre ei sau o terță persoană să primească plata întregii sume, împreună cu dovada prevăzută la alin. (2) privind contul persoanei desemnate; sau
b) act notarial, în original sau copie legalizată (certificat de moștenitor, contract de partaj voluntar), din care rezultă cotele în care vor fi împărțite despăgubirile între beneficiari.
(4) Plata despăgubirilor bănești solicitate în baza Legii nr. 290/2003, cu modificările și completările ulterioare, se face prin Direcția economică din cadrul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților.
(5) Compensațiile bănești stabilite prin hotărârea comisiei județene ori a municipiului București pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, a Serviciului pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, în cazul contestațiilor, sau hotărârea judecătorească definitivă, învestită cu formulă executorie, după caz, se achită beneficiarilor, în limita sumelor aprobate anual cu această destinație în bugetul de stat, astfel:
a) integral, dacă cuantumul acestora nu depășește 50.000 lei;
b) eșalonat în două tranșe, pe parcursul a 2 ani consecutivi, astfel: 60% în primul an și 40% în anul următor, dacă cuantumul despăgubirilor se încadrează între 50.001 lei și 100.000 lei;
c) eșalonat în două tranșe, pe parcursul a 2 ani consecutivi, astfel: 40% în primul an și 60% în anul următor, dacă cuantumul compensațiilor depășește 100.001 lei.
(6) Suma achitată beneficiarilor în cea de-a doua tranșă se actualizează în raport cu indicele de creștere a prețurilor de consum din ultima lună pentru care acest indice a fost publicat de către Institutul Național de S., față de luna decembrie a anului anterior.”
În speță, instanța constată că motivul invocat de contestatoare constă în nerespectarea dispozițiilor legale privind eșalonarea plății, celelalte aspecte învederate prin cererea de chemare în judecată având natura unor explicații asupra contextului titlului executoriu și al fenomenului generat de executarea contestatoarei de mai mulți creditori în baza Legilor nr. 9/1998 și nr. 290/2003.
Astfel, în ce privește dispozițiile art. 18 din H.G. nr. 1120/2006, instanța nu poate reține interpretarea contestatoarei în sensul că executarea obligației poate fi amânată nedeterminat până ce se vor aloca de instituțiile publice resursele financiare necesare pentru plata despăgubirilor.
Cu alte cuvinte, H.G. nr. 1120/2006 și O.G. nr. 22/2002 nu au în vedere o amânare automată în toate cazurile a obligației instituției publice de a se conforma titlului executoriu, ci numai în situația în care executarea creanței nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri.
Instanța arată că intimata a somat contestatoarea la data de 06.03.2014 pentru a executa un titlu executoriu emis cu un an în urmă, interval în care contestatoarea nu a făcut în niciun fel demersuri prin care să învedereze lipsa de fonduri.
În acest sens, instanța subliniază că simplele afirmații în sensul lipsei de disponibilități nu sunt suficiente pentru a dovedi acest aspect, fiind necesare înscrisuri în sprijinul acestor alegații, care să dovedească efectuarea tuturor demersurilor în vederea alocării de bani, probe pe care contestatoarea nu le-a depus, limitându-se doar la a afirma că nu există disponibil bănesc.
Mai mult, în condițiile în care creditorul se află deja în posesia unui titlu executoriu, a i se pretinde să urmeze o nouă procedură pentru valorificarea aceluiași drept constituie o exigență disproporționată, fiind inacceptabil într-un stat de drept ca autoritățile administrative – odată ce au recunoscut un drept unei persoane și și-au asumat obligația de plată printr-un act administrativ emis în regim de putere publică – să amâne pe termen nedeterminat plata despăgubirilor în cauză.
Întrucât aspectul privind eșalonarea plății este singurul motiv veritabil invocat de contestatoare, stabilit ca neîntemeiat, instanța va respinge ca neîntemeiată contestația la executare.
Referitor la suspendarea executării silite până la soluționarea contestației, având în vedere art. 718 alin. 1 C.p.c., sus-citat, și faptul că a fost soluționat capătul de cerere privind contestația la executare, instanța va respinge cererea de suspendare ca rămasă fără obiect.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiată contestația la executare formulată de contestatoarea A. Națională pentru Restituirea Proprietăților, cu sediul în București, Calea Floreasca nr. 202, Sector 1, în contradictoriu cu intimații D. O., cu domiciliul în Cîmpulung Moldovenesc, ., ., județul Suceava, D. A. cu domiciliul în Cîmpulung Moldovenesc, ., județul Suceava, și D. M., cu domiciliul în Cîmpulung Moldovenesc, .. 2, ., județul Suceava.
Respinge ca rămasă fără obiect cererea de suspendare a executării silite.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicarea hotărârii, cerere de apel care se depune la Judecătoria Sectorului 4 București.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 13 februarie 2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
V. S. V. V.
Red. Tehnored. V.S./6 Ex./4 Ex.
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 1966/2015. Judecătoria... | Întoarcere executare. Sentința nr. 3912/2015. Judecătoria... → |
|---|
