Pretenţii. Sentința nr. 12/2015. Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 12/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI la data de 12-11-2015 în dosarul nr. 13993/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 4 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Ședința publică din data de 12 noiembrie 2015
Instanța constituită din:
Președinte - VERONICA SÎRBU
Grefier – V. V.
Pe rol se află pronunțarea cauzei civile privind cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta ASOCIAȚIA DE proprietari . 54 în contradictoriu cu pârâtul D. M. având ca obiect pretenții.
Dezbaterile cauzei au avut loc în ședința publică din data de 29.10.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul art. 396 alin. 1 din codul de procedură civilă (în continuare C.p.c.), a amânat pronunțarea în cauză la data de 12.11.2015 și când – în aceeași compunere – a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată în data de 23.07.2014 pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 București, reclamanta ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI . 54 a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul D. M., obligarea pârâtului la plata sumei de 60.832,03 lei, reprezentând cheltuieli de întreținere și penalități.
În motivare, reclamanta a arătat că pârâtul, în calitate de proprietar al apartamentului nr. 67 din blocul 54, situat în București, ., sector 4, nu a mai achitat cotele de întreținere aferente din luna august 2006 și până în luna februarie 2014, cuantumul total al acestora ridicându-se la 60.832,03 lei, din care 26.757,59 lei – cote de întreținere restante aferente lunilor august 2006 – februarie 2014, suma de 386,66 lei reprezentând fond de rulment, suma de 1.334,04 lei reprezentând fondul de reparații, suma de 25.200,09 lei reprezentând penalități de întârziere aferente lunilor august 2006 – februarie 2014, precum și suma de 5.703,97 lei reprezentând penalități aferente plății cu întârziere a lunilor ianuarie 2003 – decembrie 2005, conform sistemului propriu de penalizări și repartizate proporțional cu contravaloarea consumului aferent apartamentului pârâtului. A mai arătat reclamanta că penalitățile de întârziere sunt de 0,2% pe zi de întârziere, conform hotărârilor Adunărilor Generale din datele de 07.03.1998 și 25.04.2013, totalul acestora fiind de 32.375,24 lei.
În drept, a invocat dispozițiile art. 31 Anexa 2 din Legea nr. 114/1996 și art. 49 alin. 1 din Legea nr. 230/2007.
Cererea de chemare în judecată este scutită de plata taxei judiciare de timbru, potrivit art. 50 alin. 2 din Legea nr. 230/2007.
În dovedirea cererii, a solicitat încuviințarea probei cu interogatoriul pârâtului și a probei cu înscrisuri și a depus în copii certificate următoarele înscrisuri: încheiere judecătorească și codul fiscal al asociației (f. 2,3), lista de plată a cotelor de întreținere pentru luna februarie 2014 (f. 4), tabel calcul penalități (f. 5-10), procese verbale ale Adunărilor Generale (f. 11-15), liste de întreținere (f. 22-97).
Deși legal citat, pârâtul nu s-a prezentat și nu a formulat întâmpinare.
În probațiune, instanța a încuviințat pentru reclamantă proba cu înscrisurile aflate la dosar.
Prin încheierea din data de 03.09.2015 instanța a suspendat judecata cauzei până la îndeplinirea de către reclamantă a obligației de a preciza detaliat și defalcat debitele scadente anterior datei de 23.07.2011 și penalitățile aferente și debitele și penalitățile scadente ulterior acestei date, astfel cum s-a pus în vedere la termenul de judecată din 09.07.2015.
Ca urmare a depunerii celor solicitate de reclamantă și a formulării de aceasta a unei cereri de repunere pe rol, instanța a repus cauza pe rol la data de 29.10.2015 și a invocat din oficiu excepția prescripției dreptului material la acțiune cu privire la cotele de întreținere scadente anterior datei de 23.07.2011 și a penalităților aferente, pe care a unit-o cu fondul.
Analizând lucrările dosarului, prin prisma dispozițiilor legale în materie, instanța reține următoarele:
Potrivit art. 248 alin. 1 C.p.c., instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei.
Astfel, instanța se va pronunța cu prioritate asupra excepției prescripției dreptului material la acțiune invocată din oficiu de instanță cu privire la cotele de întreținere scadente anterior datei de 23.07.2011 și a penalităților aferente.
Față de excepția prescripției dreptului material la acțiune, instanța face trimitere la dispozițiile relevante din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, aplicabil în speță: „Art. 1. Dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit în lege.
Odată cu stingerea dreptului la acțiune privind un drept principal se stinge și dreptul la acțiune privind drepturile accesorii.
Orice clauză care se abate de la reglementarea legală a prescripției este nulă.
Art. 3. Termenul prescripției este de 3 ani.
Art. 7. Prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune sau dreptul de a cere executarea silită.
Art. 16. Prescripția se întrerupe:
a) prin recunoașterea dreptului a cărui acțiune se prescrie, făcută de cel în folosul căruia curge prescripția.
b) prin introducerea unei cereri de chemare în judecata ori de arbitrare, chiar dacă cererea a fost introdusă la o instanța judecătorească, ori la un organ de arbitraj, necompetent;
c) printr-un act începător de executare.
Prescripția nu este întreruptă, dacă s-a pronunțat încetarea procesului, dacă cererea de chemare în judecată sau executare a fost respinsă, anulată sau dacă s-a perimat, ori dacă cel care a făcut-o a renunțat la ea.
Art. 18. Instanța judecătorească și organul arbitral sunt obligate ca, din oficiu, să cerceteze, dacă dreptul la acțiune sau la executarea silită este prescris.”
În acest sens, instanța stabilește că excepția este întemeiată, cererea de chemare în judecată fiind înregistrată cu depășirea termenului de prescripție de 3 ani prevăzut de art. 3 din Decretul nr. 167/1958, în ce privește cotele de întreținere scadente înainte de data de 23.07.2011 și penalitățile aferente.
În acest sens, instanța stabilește, conform art. 7 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958, că termenul de prescripție a început să curgă pentru cotele la întreținere scadente până la 23.07.2011 (cele mai vechi datând din anul 2006) și pentru penalitățile aferente anterior acestei date, cu mai mult de 3 ani înainte de înregistrarea cererii pe rolul instanței la data de 23.07.2014.
Față de aceste aspecte, se impune a se constata intervenirea prescripției dreptului material la acțiune pentru solicitarea cotelor la întreținere și penalităților aferente perioadei_11, în acord cu dispozițiile art. 1 alin. 2 din Decretul nr. 167/1958, penalitățile reprezentând accesorii față de debitul principal, cu atât mai mult cu cât nu s-a probat existența unor cauze de suspendare sau întrerupere a cursului prescripției.
Pe cale de consecință, instanța va admite excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată din oficiu de instanță cu privire la cotele la întreținere scadente înainte de data de 23.07.2011 și a penalităților aferente și va respinge ca prescrisă cererea de chemare în judecată cu privire la cotele de întreținere scadente înainte de data de 23.07.2011 și a penalităților aferente.
În speță, cu privire la celelalte cote de întreținere și penalitățile aferente, calculate pentru perioada 23.07._15, astfel cum au fost precizate de reclamantă la data de 27.10.2015, instanța arată că – potrivit art. 46 din Legea nr. 230/2007 – toți proprietarii au obligația să plătească lunar, conform listei de plată a cheltuielilor asociației de proprietari, în avans sau pe baza facturilor emise de furnizori, cota de contribuție ce le revine la cheltuielile asociației de proprietari, inclusiv cele aferente fondurilor din asociația de proprietari.
Conform art. 49 alin. 1 și alin. 2 din același act normativ, asociația de proprietari poate stabili un sistem propriu de penalizări pentru orice sumă cu titlu de restanță, afișată pe lista de plată. Penalizările nu vor fi mai mari de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere și se vor aplica numai după o perioadă de 30 de zile care depășește termenul stabilit pentru plată, fără ca suma penalizărilor să poată depăși suma la care s-au aplicat. Termenul de plată a cotelor de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari, afișate pe lista lunară de plată, este de maximum 20 de zile calendaristice.
Potrivit art. 50 alin. 1 din aceeași lege, asociația de proprietari are dreptul de a acționa în justiție pe orice proprietar care se face vinovat de neplata cotelor de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari mai mult de 90 de zile de la termenul stabilit.
Instanța constată că obligația de plată, conform art. 50 din Legea nr. 230/2007, incumbă pârâtului, în calitate de proprietar, astfel cum rezultă din listele de întreținere depuse în copie la dosar, pentru apartamentul nr. 67 din București, Sector 4, Str. ., ., f. 10-60).
În ce privește sarcina probei, instanța arată că revine pârâtului să probeze faptul pozitiv al achitării obligațiilor de plată a întreținerii, iar nu reclamantei să probeze faptul negativ al neachitării acestora. În cauza de față, instanța constată că pârâtul nu a dovedit achitarea integrală a debitului solicitat de reclamantă; de altfel, acesta nu a făcut niciun fel de apărări în cauză.
Față de cele ce preced, instanța va admite în parte cererea de chemare în judecată și îl va obliga pe pârât să achite reclamantei suma de 21.711,15 lei, reprezentând 10.578,54 lei – cheltuieli de întreținere pentru perioada 23.07._15, 10.584,58 lei – penalități de întârziere aferente, 336,66 lei – fond de rulment și 211,37 lei – fond de reparații.
Cu privire la cheltuielile de judecată, instanța urmează să ia act că reclamanta a învederat în ședința publică din data de 12.11.2015 că nu solicită cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată din oficiu de instanță, cu privire la cotele de întreținere scadente anterior datei de 23.07.2011 și a penalităților aferente.
Admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI .. 54, cu sediul în București, ., ., în contradictoriu cu pârâtul D. M., cu domiciliul în ., ., ., sector 4.
Obligă pârâtul să achite reclamantei suma de 21.711,15 lei, reprezentând 10.578,54 lei – cheltuieli de întreținere pentru perioada 23.07.2011 – 30.06.2015, 10.584,58 lei – penalități de întârziere aferente, 336,66 lei – fond de rulment și 211,37 lei – fond de reparații.
Respinge ca prescrisă cererea de chemare în judecată cu privire la cotele de întreținere scadente anterior datei de 23.07.2011 și a penalităților aferente.
Ia act că reclamanta nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicarea hotărârii, cerere de apel care se depune la Judecătoria Sectorului 4 București.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 12 noiembrie 2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
V. S. V. V.
Red. Tehnored. V.S./V.V./07.01.2016/4 Ex./2 Ex. .>
| ← Cerere de valoare redusă. Hotărâre din 10-11-2015,... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 1785/2015. Judecătoria... → |
|---|
