Contestaţie la executare. Sentința nr. 14/2015. Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 14/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI la data de 14-09-2015 în dosarul nr. 10959/2015
ROMÂNIA
Judecătoria Sectorului 4 București
Sediu: .-4, Sector 4 Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NUMĂRUL_
Ședința Publică din data de 14.09.2015
Instanța constituită din:
Președinte: C. C.
Grefier: F. M.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile formulată de contestatoarea G. M. împotriva intimatei S. S. prin KRUK ROMANIA SRL-având ca obiect: contestație la executare.
Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc în ședința din data de 07.09.2015 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea la data de 14.09.2015 când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 București la data de 30.09.2014, sub număr de dosar_ contestatoarea G. M. împotriva intimatei S. S. prin KRUK ROMANIA SRL a formulat contestație la executare împotriva executării silite din dosarul 381/E/ZD/2014 al B. B. S. M. și Zastavnetchi D., solicitând anularea încheierii din data de 14.07.2014, anularea încheierii din data de 30.07.2014 pronunțată de Judecătoria sectorului 4 București, anularea somației mobiliare din data de 10.09.2014, anularea încheierii din data de 10.09.2014, excepția prescripției dreptului de a solicita executarea silită, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, contestatoarea a arătat că încheierea din data de 30.07.2014 a fost pronunțată de o instanță necompetentă din punct de vedere teritorial față de decizia 348 din data de 17.06.2014, publicată în Monitorul Oficial la data de 16.07.2014, că este prescris dreptul creditoarei de a solicita executarea silită având în vedere faptul că potrivit contractului de credit 3516 PF din data de 02.06.2006, art. 4.11, toate obligațiile devin scadente dacă în termen de 30 de zile de la data scadenței nu este achitată o rată, iar creditoarea nu a precizat data la care creditul a fost declarat scadent și dacă s-ar lua în calcul data contractului de cesiune de creanță numărul J695 din data de 29.06.2011, tot s-a împlinit termenul de prescripție de 3 ani înainte de formularea cererii de executare silită, respectiv 11.07.2014.
Contestatoarea a mai arătat că executarea silită este lovită de nulitate, având în vedere faptul că executarea s-a început în baza unui titlu executoriu care și-a pierdut puterea executorie, că nu i-a fost notificată cesiunea de creanță, astfel că, aceasta nu produce efecte față de aceasta și că nu s-a arătat în cererea de executare silită ce reprezintă suma solicitate, astfel că nu există o creanță certă și lichidă, iar caracterul de titlu executoriu a contractului de credit nu poate fi extins și către cesionar .
În drept au fost invocate prevederile art. 711 și urm. din C.p.civ.
Cererea a fost timbrată cu suma de 1000 lei taxă judiciară.
Intimata a depus întâmpinare la dosar prin care a invocat excepția tardivității contestației la executare, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În motivare, intimata a arătat că la data de 02.06.2006 s-a încheiat între BCR și contestatoare contractul de credit numărul 3516PF, că potrivit deciziei 2852 din data de 10.10.2006 a ICCJ băncile au dreptul să recupereze creanțele, inclusiv să le cesioneze, că a fost notificată debitoarea cu privire la cesiunea de creanță, aceasta fiind înscrisă inclusiv în Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare, că debitorii au semnat contractul și condițiile generale ale acestuia, că s-a încercat consilierea juridică a debitoarei, însă aceasta a tergiversat procedura, că există o creanță certă, lichidă și exigibilă rezultată din contract și care este compusă din debit, penalități și dobânzi și că nu este prescris dreptul de a solicita executarea silită.
În drept au fost invocate prevederile art. 205 din C.p.civ.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.
Contestatoarea a depus răspuns la întâmpinare prin care a arătat că cererea nu este tardivă, având în vedere faptul că luat cunoștință de executare la data de 11.09.2014, că nu i-a fost notificată cesiunea de creanță și că nu a recunoscut niciodată debitul.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Creditoarea a formulat cerere de executare silită la data de 11.07.2014 adresată B. B. S. M. și Zastavnetchi D. împotriva debitoarei G. M. pentru recuperarea sumei de_,68 euro în baza titlului executoriu reprezentat de contractul de credit numărul 3516 PF din data de 02.06.2006.
La data de 30.07.2014 a fost încuviințată executarea silită de către Judecătoria sectorului 4 București în dosarul numărul_/4/2014.
Prin încheierea din data de 10.09.2014 s-au stabilit cheltuieli de executare de 6853, 52 lei.
La data de 10.09.2014 a fost emisă somația imobiliară către contestatoare, somație ce a fost comunicată acesteia la data de 11.09.2014 conform dovezii aflată la fila 34 din dosar.
Prin încheierea din data de 15.06.2015 a fost respinsă excepția tardivității contestației la executare.
În ceea ce privește excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei sectorului 4 București în pronunțarea încheierii din data de 30.07.2015, instanța constată că aceasta este neîntemeiată, având în vedere faptul că executării silite din dosarul 381/E/ZD/2014 îi sunt aplicabile, inclusiv sub aspectul incidentelor procedurale pe care le generează, precum încuviințarea executării silite, contestația la executare, cererea de întoarcere a executării silite, cererea de suspendare a executării silite și cererea de suspendare provizorie a executării silite, dispozițiile Noului Cod de procedură civilă în vigoare anterior publicării deciziei 348 din data de 17.06.2014, publicată în Monitorul Oficial la data de 16.07.2014. În acest sens sunt prevederile art. 24 din Noul Cod de procedură civilă, conform cărora „Dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după ..”, același conținut avându-l și prevederile art. 3 alin. 1 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă.
În ceea ce privește contestația la executare însăși și prescripția dreptului de a solicita executarea silită, instanța constată față de data încheierii contractului că prescripția se supune regimului prevăzut de Decretul 167/1958, față de dispozițiile art. 201 din Legea 71/2011 care arată că prescripții începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a Codului civil sunt și rămân supuse dispoziților legale care le-au instituit.
Potrivit artr.1 din decretul 167/1958 dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit în lege. Odată cu stingerea dreptului la acțiune privind un drept principal se stinge și dreptul la acțiune privind drepturile accesorii, iar potrivit art. 3 din același act normativ termenul prescripției este de 3 ani.
De asemenea, instanța constată că potrivit art. 16 din decretul 167/1958 prescripția se întrerupe: c) printr-un act începător de executare.
În cauză, instanța constată că prescripția a fost întreruptă prin notificările și somațiile din anii 2011, 2012 aflate la filele 41-45, fiind vina contestatoarei că nu s-a dus să își ridice corespondența de la poștă, astfel că termenul de prescripție de a solicita executarea silită nu era împlinit la data formulării cererii de chemare în judecată.
Instanța constată că la dosar s-a făcut nici o dovadă că a intervenit întreruperea termenului de prescripție, conform art. 13 sau 16 din decretul 167/1958, după întrerupere, începând să curgă un nou termen de prescripție.
Totodată, instanța constată că executarea silită s-a început în baza unui titlu care avea putere executorie la data formulării cererii de executare silită, nici un text de lege privind cesiunea de creanță nu prevede că prin cesiunea de creanță contractele bancare își pierd puterea executorie conferită de 120 din OUG 99/2006, mai ales că prin art. 1396 din vechiul cod civil cesiunea de creanță implică transmiterea creanței împreună cu accesoriile și garanțiile sale.
De aceea, instanța va respinge și acest motiv de nulitate ca fiind neîntemeiat.
Totodată, instanța constată că în cererea de executare silită aflată la fila 40 din dosar s-a arătat ce reprezintă creanța, debit principal, dobândă și comision restant, astfel că și acest motiv de nulitate este neîntemeiat.
În privința notificării cesiunii de creanță, instanța constată că la dosar există dovada notificării, fiind vina debitoarei că nu s-a dus să ridice corespondența de la poștă, ba mai mult, creanța a fost înscrisă în Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare, prin înscriere, aceasta devenind opozabilă și debitoarei.
De aceea, va respinge contestația la executare ca neîntemeiată.
Va lua act că intimata nu a solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge contestația la executare formulată de contestatoarea G. M. cu domiciliul ales la C. Av C. D. D. în București, . 16 A, ., sector 2 în contradictoriu cu intimata S. S. prin KRUK ROMANIA SRL, cu sediul în București, Int. Nestorei, numărul 1, .,
Ia act că intimata nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Cu apel în 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 14.09.2015
PREȘEDINTE GREFIER
Red. CC/Dact. MF/ 4 ex
| ← Întoarcere executare. Sentința nr. 22/2015. Judecătoria... | Pretenţii. Sentința nr. 10/2015. Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI → |
|---|
