Contestaţie la executare. Sentința nr. 14/2015. Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 14/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI la data de 14-09-2015 în dosarul nr. 10962/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA S. 4 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NUMĂRUL_
Ședința publică din data de 14.09.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – C. C.
GREFIER – M. F.
Pe rol se află pronunțarea cererii de chemare în judecată formulată de contestatoarea ADMINISTRATIA S. 4 A FINANȚELOR PUBLICE prin reprezentant DIRECTIA GENERALA REGIONALĂ A FINANTELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCURESTI în contradictoriu cu intimatul M. M. având ca obiect – contestație la executare.
Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc în ședința din data de 07.09.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea la data de 14.09.2015 când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin contestația la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 4 la data de 12.11.2014, contestatoarea ADMINISTRATIA S. 4 A FINANȚELOR PUBLICE prin reprezentant DIRECTIA GENERALA REGIONALĂ A FINANTELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCURESTI în contradictoriu cu intimatul M. M., a solicitat anularea somației din data de 24.10.2014, a încheierilor din data de 16.06.2014 și 20.10.2014, a încheierii de stabilire a dobânzii și a încheierii de stabilire a cheltuielilor de executare silită emise de SCPEJ E. L. și Asociații în dosarul 294/2014.
În motivare, contestatoarea a arătat că, până la data prezentei contestații la executare, creditoarea nu a formulat o cerere de plată către instituție conform art. 117 din OG 92/2003, că potrivit OG 9/2013 există o procedură de restituire a sumelor de bani privind timbru mediu pentru autovehicule precum și a sumelor stabilite de instanțele de judecată prin hotărâri definitive și irevocabile, că nu au fost respectate dispozițiile OUG 8/2014 care prevede eșalonarea plăților rezultate din restituirea taxelor de timbru și că orice procedură de executare se suspendă de drept.
În drept, contestatoarea a invocat dispozițiile art. 711 și urm. din C.p.civ.
Intimata a depus întâmpinare la dosar prin care a solicitat respingerea contestației la executare ca neîntemeiată, având în vedere faptul că OUG 8/2014 nu este conformă principiilor CEDO și este neconstituțională.
În drept au fost invocate prevederile art. 205 din C.p.civ..
În cauză a fost încuviințată pentru părți proba cu înscrisuri.
Au fost atașate actele din dosarul de executare nr. 294/2014.
Analizând materialul probator administrat, instanța următoarele:
În fapt, prin sentința civilă numărul 3506 din data de 18.06.2013 pronunțată de Tribunalul București, secția a IX a, irevocabilă prin decizia 2188 din data de 21.03.2014 pronunțată de Curtea de Apel București, contestatoarea a fost obligată să achite intimatei suma de 5128 lei taxă de poluare la care se adaugă dobânda legală.
La data de 16.06.2014, creditoarea a formulat cerere de executare silită adresată SCPEJ E. L. și Asociații solicitând executarea silită a titlului executoriu reprezentat de sentința civilă numărul 3506 din data de 18.06.2013 pronunțată de Tribunalul București, secția a IX a, irevocabilă prin decizia 2188 din data de 21.03.2014 pronunțată de Curtea de Apel București.
Prin încheierea din data de 23.07.2014 a fost încuviințată executarea silită.
Prin încheierea din data de 20.10.2014 a fost calculată dobânda fiscală rezultând suma de 1842 lei.
Prin încheierea din data de 16.06.2014 au fost stabilite cheltuieli ocazionate de efectuarea executării silite în cuantum de 268,76 lei.
Prin încheierea din data de 20.10.2014 au fost stabilite cheltuieli suplimentare de executare de 350 lei onorariu expert contabil.
La data de 24.10.2014 a fost emisă somația către contestatoare.
Analizând criticile contestatoarei, instanța reține faptul că aceasta avea obligația conform art. 622alin. 1 C.pr.civ. de a-și executa de bunăvoie obligațiile stabilite prin titlul executoriu în sarcina sa, ea fiind parte în procesul în care s-a pronunțat titlu executoriu și potrivit practicii CEDO, este excesiv să ceri creditorului demersuri suplimentare pentru punerea în executare a unui titlu împotriva statului.
În ceea ce privește invocarea OUG 9/2013, OMFP 407/2013, OUG 8/2014 instanța reține că acestea nu sunt conforme cu jurisprudența CEDO .
De altfel, atât jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului cât și cea a Curții Constituționale au statuat asupra regulii că, de principiu, executarea unei hotărâri judecătorești nu poate fi amânată de debitor în mod unilateral, fără acordul creditorului, într-o asemenea manieră, încât dreptul câștigat să devină iluzoriu și lipsit de conținut, în caz contrar, fiind încălcate prev. art. 6 din Convenție, în condițiile în care executarea silită face parte din proces, iar creditorii sunt în situația în care, deși au obținut un titlu împotriva debitorului, nu își pot valorifica drepturile astfel dobândite.
În interpretarea art. 6 parag. 1 din Convenție, în cauzele Ouzounis vs. G. și Karahalios vs. G. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că din aceste dispoziții decurge o obligație de executare voluntară a obligațiilor stabilite în sarcina statului dacă respectiva hotărâre, independent de caracterul său executoriu în dreptul intern, nu mai poate fi supusă unor căi de atac de reformare precum apelul și recursul.
Potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, în aplicarea art. 6 parag. 1 din Convenție, unul dintre aspectele dreptului la o instanță consacrat de acest articol îl constituie dreptul de acces, de a sesiza o instanță în materie civilă. Curtea reține în cauza Hornsby vs. Grecia (hotărâre pronunțată în data de 19 martie 1997) că dreptul de acces la o instanță ar fi iluzoriu dacă ordinea juridică internă a unui stat contractant ar permite ca o hotărâre judecătorească definitivă și obligatorie să rămână fără efect în detrimentul uneia dintre părți. Nu s-ar putea concepe ca art. 6 parag. 1 din Convenție să descrie în detaliu garanțiile de procedură - echitate, publicitate, celeritate - acordate părților dar să nu protejeze și executarea hotărârilor judecătorești. Prin urmare, executarea unei hotărâri trebuie să fie considerată ca făcând parte integrantă din „proces” în sensul art. 6 din Convenție, instanța de la Strasbourg subliniind că nu este oportun să se ceară unei persoane care a obținut o creanță împotriva statului în urma unei proceduri judiciare, să inițieze procedura executării pentru satisfacerea creanței sale. Curtea a arătat totodată că protecția efectivă a justițiabilului și restabilirea legalității implică obligația autorităților administrative (statului) de a se conforma unei hotărâri judecătorești pronunțate împotriva lor.
În cauzele Burdov vs. Rusia (hotărâre pronunțată în data de 07 mai 2002) și S. vs. România (hotărâre pronunțată în data de 06 septembrie 2005), Curtea a statuat că o autoritate a statutului nu ar trebui să se folosească de pretextul lipsei fondurilor pentru a nu onora o datorie rezultată dintr-o hotărâre judecătorească, fiecare stat având obligația să dețină un arsenal juridic adecvat și suficient pentru a asigura respectarea obligațiilor pozitive care îi revin. Reclamantul nu trebuie să fie în imposibilitate de a beneficia de rezultatul favorabil al unei proceduri care să afecteze însăși substanța dreptului, din cauza dificultăților financiare ale statului (parag. 35 din hotărârea citată). Această neexecutare reprezintă o încălcare a art. 6 parag. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, deoarece dreptul de a obține executarea întocmai a unei hotărâri judecătorești irevocabile face parte din conținutul dreptului la un proces echitabil. Curtea admite că întârzierea în executarea unei hotărâri judecătorești poate fi justificată în circumstanțe speciale, însă aceasta nu poate avea drept consecință o atingere adusă însăși substanței dreptului la un proces echitabil protejat de art. 6 din Convenție. Totodată, s-a arătat de către instanța de la Strasbourg că lipsa fondurilor în bugetul instituțiilor de stat nu reprezintă o justificare pentru o întârziere nerezonabilă în executarea hotărârii.
În hotărârea din 24 martie 2005, în cauza Ș. vs. Romania, Curtea Europeană a reținut că a fost încălcat dreptul reclamantei la un proces echitabil prin neexecutarea unei hotărâri judecătorești. În această hotărâre Curtea a reluat regulile de principiu stabilite în cauza Hornsby vs. G. (par. 23-25). Totodată, Curtea a reținut că, dacă administrația refuză sau omite să execute o hotărâre judecătorească ori întârzie în executarea acesteia, garanțiile art. 6 de care a beneficiat justițiabilul în fața instanțelor judecătorești își pierd orice rațiune de a fi. Mai mult decât atât, instanța de la Strasbourg a observat că nu este oportun să-i ceri unei persoane, care în urma unei proceduri judiciare a obținut o creanță împotriva statului, să recurgă la procedura de executare silită pentru a obține satisfacție. În aceeași cauză Curtea a constatat și încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenție prin refuzul autorităților de a plăti despăgubirile recunoscute în favoarea reclamantei printr-o hotărâre judecătorească.
S-a reținut și faptul că în anumite circumstanțe, pot fi admise derogări de la regulile stabilite de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Astfel, prin hotărârea din 25 octombrie 2001, pronunțată în cauza Saggio vs. Italia, Curtea a stabilit că, în principiu, un sistem de suspendare temporară a plății creanțelor unei întreprinderi comerciale în criză, autorizată să continue activitatea sa productivă în interesul economiei naționale, nu este criticabilă în sine, având în vedere marja de apreciere autorizată de alineatul al doilea al art. 1 al Protocolului nr. 1 adițional la Convenție. Totuși, un astfel de sistem implică riscul de a impune creditorilor o sarcină excesivă în ceea ce privește posibilitatea de a recupera bunurile lor și trebuie deci prevăzute anumite garanții de procedură pentru a veghea ca această aplicare a sistemului și incidența sa asupra dreptului de proprietate al particularilor să nu fie nici arbitrare, nici imprevizibile (parag. 31 din hotărârea citată).
De asemenea, în cauza Burdov vs Rusia (hotărâre pronunțată în data de 07 mai 2002), citată și mai sus, Curtea a reținut că statul, deși nu poate invoca în principiu absența fondurilor pentru a nu îndeplini o obligație de plată a unor sume de bani stabilită printr-un titlu executoriu, dispune de un interval de timp rezonabil pentru a alege mijloacele adecvate pentru a da eficiență hotărârii prin care a fost obligat. O durată de 9 luni până la executarea unei hotărâri judecătorești nu a fost considerată a fi incompatibilă în principiu cu dispozițiile Convenției (hotărârea pronunțată în cauza Moroko vs. Rusia).
În hotărârea pronunțată în cauza Immobiliare Safi vs. Italia, Curtea a stabilit principial că suspendarea executării unei hotărâri judecătorești pe durata de timp strict necesară pentru a găsi o soluție satisfăcătoare pentru probleme de interes public poate fi justificată, în circumstanțe excepționale.
Așa cum rezultă din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, se poate reține faptul că statul și instituțiile publice au obligația de a veghea la respectarea principiului legalității și de a executa de bunăvoie hotărârea judecătorească prin care au fost condamnați în calitate de debitori, în acest sens având obligația de a se dota cu un arsenal juridic adecvat și suficient pentru a asigura îndeplinirea obligațiilor ce le revin.
În spiritul acestei jurisprudențe constante, s-a decis că executarea unei hotărâri judecătorești nu poate fi împiedicată, anulată sau amânată pe o perioadă lungă de timp; intervenția statelor în procedura de executare nu poate, în niciun caz, să repună în discuție fondul dreptului, concluzie reluată și într-o . cauze împotriva României, spre exemplu, Ruianu (hotărâre din 17.06.2003), S. P. (hotărâre din 02.06.2004), C. (hotărâre din 27.09.2007), C. O. (hotărâre din 11.10.2007); Kocsis (hotărâre din 29.11.2007).
Această jurisprudență nu poate fi interpretată în sensul că s-ar stabili în sarcina statului o obligație absolută, de executare imediată a obligațiilor ce-i incumbă potrivit unor hotărâri judecătorești, indiferent de situația concretă în care urmează a se face executarea. Anumite situații excepționale, a căror incidență să fie corespunzător fundamentată, pot justifica în unele condiții o întârziere în executarea hotărârilor judecătorești. Cu toate acestea, esențial este ca prin reglementarea adoptată să nu se impună creditorilor statului o sarcină excesivă, în sensul de a-i lipsi în concret pe o perioadă îndelungată de posibilitatea de a-și vedea realizată creanța.
În cauză, instanța constată că suma la care a fost obligată contestatoarea nu este exagerată, iar a impune creditoarei să primească o plată parțială la o astfel de sumă este disproporționat, mai ales că statul când a încasat suma, plata s-a făcut într-o singură tranșă și nu eșalonat.
În ceea ce privește cheltuielile de executare stabilite prin încheierea din dosarul 294/2014, instanța constată că atât onorariul de executor cât și cel de expert sunt proporționale cu munca depusă de aceștia, nefiind excesiv de mari.
De aceea, instanța va respinge contestația la executare ca neîntemeiată.
Va respinge cererea intimatei de acordare a cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată, având în vedere faptul că aceasta nu a făcut dovada lor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge contestația la executare formulată de contestatoarea ADMINISTRATIA S. 4 A FINANȚELOR PUBLICE prin reprezentant DIRECTIA GENERALA REGIONALĂ A FINANTELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCURESTI cu sediul in București, ., sector 2 în contradictoriu cu intimatul M. M. cu domiciliul ales in București, .. 2, .. A, . ca neîntemeiată.
Respinge cererea intimatei de acordare a cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată.
Cu apel în 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 14.09.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
Red. CC/Dact. MF/ 4 ex.
| ← Pretenţii. Sentința nr. 10/2015. Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI | Contestaţie la executare. Sentința nr. 14/2015. Judecătoria... → |
|---|
