Contestaţie la executare. Sentința nr. 2201/2015. Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2201/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI la data de 20-02-2015 în dosarul nr. 2201/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 4 BUCUREȘTI SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2201
Ședința publică din data de 20 februarie 2015
Instanța constituită din: Președinte - VERONICA SÎRBU Grefier – V. V.
Pe rol se află pronunțarea în cauza civilă privind pe contestatoarea S.C. F. G. S.R.L. în contradictoriu cu intimata S. S.a.R.L., prin mandatar KRUK ROMANIA S.R.L., având ca obiect contestație la executare, suspendarea executării silite și întoarcere executare.
Dezbaterile și cuvântul pe fond au avut loc în ședința publică din data de 05.02.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța – având nevoie de timp pentru a deliera, în temeiul art. 396 alin. 1 din codul de procedură civilă (în continuare C.p.c.), a amânat pronunțarea la data de 13.02.2015 și la data de 20.02.2015, când – în aceeași compunere – a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 19.03.2014 contestatoarea S.C. F. G. S.R.L. a formulat în contradictoriu cu intimata S. S.a.R.L., prin mandatar KRUK ROMANIA S.R.L., contestație la executare împotriva executării silite începute dosarul de executare nr. 311/2014 al Biroului Executorului Judecătoresc M. C., solicitând:
anularea încheierii din data de 07.02.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul nr._ ;
lămurirea înțelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu, contractul de leasing financiar nr._/F.-1-001/28.05.2010;
suspendarea executării silite;
întoarcerea executării prin restabilirea situației anterioare executării;
anularea somației de plată din data de 27.02.2014;
anularea încheierii din data de 27.02.2014;
și obligarea intimate la plata prejudiciului și a cheltuielilor de judecată.
În motivare, contestatoarea a arătat că la data de 18.11.2010, prin intermediul B.E.J. M. D., a fost transmisă o comunicare înregistrată sub nr. N.1384/09.11.2010 la Unicredit Leasing Corporation IFN S.A., prin care i s-a adus la cunoștință că, începând cu data de 09.11.2010, contractul de leasing financiar a fost reziliat având în vedere nerespectarea de către utilizator a obligațiilor de plată și existența unui sold debitor în cuantum de 11.671,26 lei. Aceasta a precizat că, potrivit evidențelor sale, până la data de 30.11.2010 au fost plătite către Unicredit Leasing Corporation IFN S.A. facturi în cuantum total de 50.871 lei, aproximativ 12.500 euro.
Contestatoarea a invocat, în primul rând, excepția lipsei calității procesuale pasive, arătând că Unicredit Leasing Corporation IFN S.A. nu a notificat contestatoarea, în calitate de utilizator debitor, cesiunea de creanță intervenită între cea dintâi, în calitate de cedent, și intimată, în calitate de cesionar. S-a precizat că intimata nu este semnatara contractului de leasing ce reprezintă titlul executoriu.
În al doilea rând, a fost ridicată excepția necompetenței teritoriale, arătându-se că a fost nesocotită competența funcțională a executorului judecătoresc, prevăzută de art. 651 C.p.c.
Contestatoarea a invocat, de asemenea, excepția lipsei capacității de exercițiu și a lipsei dovezii calității de reprezentant.
În al patrulea rând, a fost ridicată excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocându-se art. 705 alin. 2 C.p.c., cu motivarea că la data de 18.11.2010 contestatoarea debitoare a fost notificată de rezilierea contractului de leasing.
Contestatoarea a adăugat că intimata nu are o creanță certă, lichidă și exigibilă și că în contractul de leasing sunt inserate clauze abuzive.
În drept, aceasta a invocat art. 711 și urm. C.p.c., art. 15 din O.G. nr. 51/1997 și art. 4 din Legea nr. 193/2000.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru de 738,56 lei (chitanțele de la filele 19 și 42).
Intimata a depus întâmpinare la 02.12.2014 prin care a solicitat respingerea excepțiilor invocate de contestatoare și respingerea contestației la executare.
Aceasta a precizat, în primul rând, că încheierea de încuviințare a executării silite a fost pronunțată de o instanță competentă.
În al doilea rând, intimata a învederat că cesiunea de creanță își produce efectele între cedent și cesionar din momentul încheierii contractului de cesiune, iar pentru opozabilitate față de terți trebuie îndeplinite anumite formalități de publicitate prin intermediul cărora să se realizeze opozabilitatea cesiunii față de terți, adică față de debitorul cedat.
În ce privește prescripția, aceasta a arătat că debitorul este în eroare, fiind aplicabil art. 201 din Legea nr. 71/2011, iar ultima plată efectuată de contestatoare a fost la data de 22.03.2011, moment din care termenul de prescripție a fost întrerupt, începând să curgă un nou termen, conform art. 16 alin. 1 lit. a din Decretul nr. 167/1958.
Referitor la contestația la titlu, intimata a precizat că debitorul nu este un consumator în sensul Legii nr. 193/2000.
S-a învederat că părțile au stabilit o clauză penală pentru situația rezilierii contractului din vina utilizatorului, evaluând prejudiciul la suma ce reprezintă ratele de leasing neachitate la data rezilierii de plin drept a contractului de leasing, ceea ce s-a și întâmplat în prezenta speță.
În drept, intimata a invocat art. 1566 și urm. din Codul civil, Decretul nr. 167/1958 și dispozițiile Codului de procedură civilă.
Aceasta a solicitat proba cu înscrisurile anexate.
Contestatoarea a depus răspuns la întâmpinare la data de 22.12.2014 prin care a reluat, în esență, argumentele invocate prin contestația la executare.
Ca urmare a dispoziției instanței, la data de 13.01.2015 a fost depus dosarul de executare nr. 311/2014 (fila 107 și urm.).
Prin încheierea din data de 05.02.2015 instanța a calificat excepțiile invocate de contestatoare drept apărări de fond.
Analizând lucrările dosarului prin prisma dispozițiilor legale în materie, instanța reține următoarele:
În fapt, prin cererea din data de 03.02.2014 (fila 146), intimata creditoare a solicitat executorului judecătoresc executarea silită a intimatei debitoare în baza titlului executoriu reprezentat de contractul de leasing financiar nr._/F.-1-001/28.05.2010 încheiat între debitoare, în calitate de utilizator, și Unicredit Leasing Corporation IFN S.A., în calitate de finanțator, pentru suma de 10.207 lei.
Prin acest contract (fila 148 și urm.), având ca obiect autovehiculul BMW X1 XDRIVE 1.8D, s-a convenit că utilizatorul datorează 60 de rate de leasing lunare, precum și faptul că va înceta contractul prin rezilierea de plin drept, la inițiativa finanțatorului, în cazul intervenirii unei culpe a utilizatorului, constând în nerespectarea obligațiilor prevăzute de art. 9 din O.G. nr. 51/1997, precum și a altor obligații, printre care întârzierea la plată cu mai mult de 30 de zile a oricărei rate de leasing, integral sau parțial (fila 174).
Prin contractul de cesiune de creanțe din data de 18.06.2013 (fila 51) încheiat între Unicredit Leasing Corporation IFN S.A., în calitate de cedent, S. S.a.R.L., în calitate de cesionar și KRUK ROMANIA S.R.L., în calitate de administrator al activelor, a fost cedată creanța izvorâtă din contractul de leasing sus-menționat.
În drept, față de obiectul cererii de chemare în judecată și de argumentele invocate de părți, instanța face trimitere la dispozițiile relevante în materie din Codul de procedură civilă:
„Art. 453. (1) Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată.
Art. 632. (1) Executarea silită se poate efectua numai în temeiul unui titlu executoriu.
Art. 651. (1) Dacă prin lege nu se dispune altfel, hotărârile judecătorești și celelalte titluri executorii se execută de către executorul judecătoresc din circumscripția curții de apel, după cum urmează:
a) în cazul urmăririi silite a bunurilor imobile, al urmăririi silite a fructelor prinse de rădăcini și al executării silite directe imobiliare, executorul judecătoresc din circumscripția curții de apel unde se află imobilul;
b) în cazul urmăririi silite a bunurilor mobile și al executării silite directe mobiliare, executorul judecătoresc din circumscripția curții de apel unde se află domiciliul sau, după caz, sediul debitorului;
c) în cazul executării silite a obligațiilor de a face și a obligațiilor de a nu face, executorul judecătoresc din circumscripția curții de apel unde urmează să se facă executarea.
Art. 711. (1) Împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare. De asemenea, se poate face contestație la executare și în cazul în care executorul judecătoresc refuză să efectueze o executare silită sau să îndeplinească un act de executare silită în condițiile legii.
Art. 718. (1) Până la soluționarea contestației la executare sau a altei cereri privind executarea silită, la solicitarea părții interesate și numai pentru motive temeinice, instanța competentă poate suspenda executarea. Suspendarea se poate solicita odată cu contestația la executare sau prin cerere separată.
Art. 722. (1) În toate cazurile în care se desființează titlul executoriu sau însăși executarea silită, cel interesat are dreptul la întoarcerea executării, prin restabilirea situației anterioare acesteia. Cheltuielile de executare pentru actele efectuate rămân în sarcina creditorului.”
Conform Legii nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesioniști și consumatori:
„Art. 1. (1) Orice contract încheiat între profesioniști și consumatori pentru vânzarea de bunuri sau prestarea de servicii va cuprinde clauze contractuale clare, fără echivoc, pentru înțelegerea cărora nu sunt necesare cunoștințe de specialitate.
Art. 2. (1) Prin consumator se înțelege orice persoană fizică sau grup de persoane fizice constituite în asociații, care, în temeiul unui contract care intră sub incidența prezentei legi, acționează în scopuri din afara activității sale comerciale, industriale sau de producție, artizanale ori liberale.
(2) Prin profesionist se înțelege orice persoană fizică sau juridică autorizată, care, în temeiul unui contract care intră sub incidența prezentei legi, acționează în cadrul activității sale comerciale, industriale sau de producție, artizanale ori liberale, precum și orice persoană care acționează în același scop în numele sau pe seama acesteia.”
De asemenea, instanța face trimitere la dispozițiile relevante din Codul de procedură civilă de la 1865:
„Art. 405. Dreptul de a cere executarea silită se prescrie în termen de 3 ani, dacă legea nu prevede altfel. În cazul titlurilor emise în materia acțiunilor reale imobiliare, termenul de prescripție este de 10 ani.
Termenul de prescripție începe să curgă de la data când se naște dreptul de a cere executarea silită.
Prin împlinirea termenului de prescripție orice titlu executoriu își pierde puterea executorie.”
În speță, cu privire la primul motiv al contestației, respectiv lipsa calității de creditor a intimatei, instanța arată că acesta este neîntemeiat, întrucât Unicredit Leasing Corporation IFN S.A., creditorul inițial, a cesionat creanța către S. S.a.R.L., intimata din prezenta cauză. Cesiunea a fost comunicată în mod legal contestatoarei debitoare, fiind opozabilă acesteia.
În ce privește argumentul referitor la necompetența executorului judecătoresc, instanța face trimitere la art. 651 C.p.c., sus-citat, în forma de la momentul sesizării executorului, stabilind că în mod legal executorul se află în raza aceleiași Curți de Apel cu sediul debitoarei contestatoare, respectiv în raza Curții de Apel București, cu respectarea art. 651 alin. 1 lit. b C.p.c.
De asemenea, instanța subliniază că sunt neîntemeiate argumentele privind lipsa caracterului cert, lichid și exigibil, întrucât s-a declarat scadența anticipată a debitului, precum și privind existența unor clauze abuzive, deoarece debitoarea contestatoare nu se califică drept „consumator” în înțelesul art. 1 alin. 1 și art. 2 alin. 1 din Legea nr. 193/2000, sus-citată, nefiind persoană fizică, ci persoană juridică.
Cu toate acestea, instanța stabilește ca fiind întemeiat motivul contestatoarei legat de intervenirea prescripției dreptului de a solicita executarea silită. În acest sens, instanța subliniază că este aplicabil art. 405 din Codul de procedură civilă din 1865, fiind legea în vigoare la momentul începerii curgerii termenului de prescripție.
Astfel, termenul de prescripție a început să curgă din momentul în care în patrimoniul creditorului s-a născut dreptul de a solicita executarea silită, respectiv data de 09.11.2010, când a fost reziliat contractul, după cum s-a reținut mai sus, termenul de 3 ani prevăzut de art. 405 C.p.c. 1865 împlinindu-se la data de 09.11.2013, înainte de demararea procedurii de executare silită la 03.02.2014.
Deși intimata afirmă că ultima plată a fost efectuată la 22.03.2011, instanța constată că aceasta nu a dovedit afirmațiile sale, neexistând la dosar o dovadă în acest sens care să conducă la concluzia că termenul de prescripție a fost întrerupt.
Față de cele ce preced, stabilind ca fiind întemeiat motivul contestației privind intervenirea prescripției dreptului de a cere executare silită, și având în vedere că executarea silită a fost începută în temeiul unui înscris care și-a pierdut puterea executorie, contrar art. 632 alin. 1 C.p.c., instanța urmează să admită contestația la executare și să dispună anularea executării silite.
Cu privire la cererea de întoarcere a executării, având în vedere art. 722 alin. 1 C.p.c. și faptul că nu s-a dovedit executarea silită efectivă a unei sume de bani, instanța va respinge ca neîntemeiat acest capăt de cerere.
Referitor la suspendarea executării silite până la soluționarea contestației, având în vedere faptul că va fi soluționat capătul de cerere privind contestația la executare, instanța va respinge cererea de suspendare ca rămasă fără obiect.
Cu privire la cheltuielile de judecată, având în vedere dispozițiile art. 453 alin. 1 C.p.c., sus-citat, precum și soluția ce urmează a fi pronunțată, instanța stabilește culpa procesuală a intimatei, pe care urmează să o oblige să achite contestatoarei suma de 738,56 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite contestația la executare formulată de contestatoarea S.C. F. G. S.R.L., cu sediul în București, .. Staicovici nr. 24A, Sector 5, în contradictoriu cu intimatul S. S.a.R.L. prin mandatar KRUK ROMANIA S.R.L., cu sediul în București, .. 1, ..
Anulează executarea silită efectuată în dosarul de executare nr. 311/2014 al Biroului Executorului Judecătoresc M. C..
Respinge ca neîntemeiată cererea de întoarcere a executării silite.
Respinge ca rămasă fără obiect cererea de suspendare a executării silite.
Obligă intimata la plata către contestatoare a sumei de 738,56 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru.
Executorie.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicarea hotărârii, cerere de apel care se depune la Judecătoria Sectorului 4 București.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 20 februarie 2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
V. S. V. V.
Red. Tehnored. V.S./4 Ex./2 Ex.
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 2241/2015. Judecătoria... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 2656/2015. Judecătoria... → |
|---|
