Contestaţie la executare. Sentința nr. 8387/2015. Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI
Comentarii |
|
Sentința nr. 8387/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI la data de 23-06-2015 în dosarul nr. 8387/2015
ROMÂNIA
Judecătoria Sectorului 4 București
Sediu: .-4, Sector 4 Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 8387
Ședința publică din data de 23.06.2015
Instanța constituită din:
Președinte: EUGENIA DAHORE
Grefier: T. C. M.
Pe rol se află soluționarea cererii de chemare în judecată formulată de contestator M. FINANȚELOR PUBLICE PRIN REPREZENTANT DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI - sector 2, București, . în contradictoriu cu intimații B. ANIȘOARA și B. A., ambii cu domiciliul ales la av. D. A. din București, .. 32, ., sector 3având ca obiect contestație la executare - suspendarea executarii silite.
Dezbaterile și cuvântul asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 16.06.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da părților posibilitatea să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de astăzi.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instante la data de 09.10.2014, sub dosar nr. _ , si precizata, contestatorul M. FINANȚELOR PUBLICE PRIN REPREZENTANT DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI - sector 2, București, . în contradictoriu cu intimații B. ANIȘOARA și B. A., a solicitat instanței suspendarea executării silite, admiterea contestației la executare și anularea actelor de executare,respectiv a somatiei si incheierea de stabilire cheltuieli din 22.09.2014 efectuate in dosarul de executare nr 2786/2014 al B. D. Gont, L. Gont si M. P., ca fiind nelegale si netemeinice.
În motivarea contestației, contestatorul invoca prevederile art. 2 din O.G nr. 22/2002, „Dacă executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somația de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului.”
Raportat la cele menționate mai sus și la prevederile Legii nr.188/200 și ale OMJ nr.2550/2006, executorul a calculat in mod eronat onorariul adaugand si TVA. Onorariul maximal indicat de legiuitor trebuie respectat in toate cazurile, indiferent de executorul judecătoresc ales de creditor, respectiv indiferent daca acesta este plătitor de TVA sau nu.
Aceasta concluzie se desprinde si din cele doua principii invocate, respectiv principiul “ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus” (Legea nr. 188/2010 stabilind onorariul maximal al executorilor, indiferent de impozitele si taxele pe care aceștia trebuie sa le suporte), precum si principiul “in dubio pro reo”, conform cu care, deoarece legea nu prevede expres, aceasta trebuie interpretata in favoarea debitorului executat silit (aplicarea acestui principiu in materie fiscala fiind “in dubio contra fiscum”).
Așadar, aceasta interpretare a art. 39 din Legea nr. 188/2000 nu il prejudiciază sau discriminează in nici un mod pe executorul judecătoresc plătitor de TVA, prin raportare la executorii judecătorești, care, in temeiul art. 152-153 Cod fiscal, sunt scutiti de taxa. Astfel, sarcina prestatorilor de servicii plătitori de TVA de a aplica taxa pe valoare adaugata serviciilor pe care le prestează si de a o transmite pe aceasta, mai departe, statului, este compensata prin dreptul de deducere al taxei pe valoarea adaugata aferente tuturor achizițiilor destinate serviciilor prestate, conform art. 145-149 Cod fiscal, drept de care executorii neplatitori de TVA nu beneficiază.
Referitor la suma de 4000 lei reprezentând onorariul de avocat, s-a apreciat, de asemenea, că fiind vădit neiustificata includerea in cheltuielile de executare a unui onorariu de avocat in suma de 4.000 lei.
Solicitarea plații unui asemenea onorariu de avocat, o considera nelegala, avand in vedere faptul ca in dosarul de executare nu trebuia decât sa se emită o somație si aceasta de către executorul judecătoresc, avocatul formulând doar o simpla cerere, care in niciun caz nu justifica un onorariu de 4.000 lei motiv pentru care solicita cenzurarea acestor cheltuieli de către instanța de judecata in temeiul art.451 alin. (2) Cod procedura civila.
Astfel, potrivit art.669 alin.4 Cod proc.civ. "sumele ce urmează a fi plătite se stabilesc de către executorul judecătoresc, prin incheiere, pe baza dovezilor prezentate de partea interesată, in condițiile legii".
Textul de lege mai-sus menționat trebuie privit însă în concordanță cu prevederile art. 451 alin. 2 Cod procedura civila, conform cărora Judecătorii au dreptul sa mareasca sau sa micșoreze onorariile avocaților, potrivit cu cele prevăzute in tabloul onorariilor minimale, ori de câte ori va constata motivat ca sunt nepotrivit de mici sau de mari, fata de valoarea pricinii sau munca indeplinita de avocat”.
Prin urmare, instanța poate proceda la reducerea onorariului de avocat atât în faza judecății cât și în procedura de executare silită, întrucât si această din urmă fază face parte din procesul civil, astfel încât prevederile art. 451 alin. 2 sunt pe deplin aplicabile și executării silite, în lipsa unor dispoziții contrare. La aprecierea cuantumului onorariului instanța trebuie sa tina seama, nu numai de valoarea pretențiilor, ci si de complexitatea cauzei (prezenta cauza fiind una de complexitate relativ redusa), precum si de munca depusa de avocat.
In speța, fara a se desconsidera activitatea reprezentantului creditorilor, se poate constata cu ușurința ca munca apărătorului ales al acestora a constat în demararea procedurilor necesare executării silite a creanței, respectiv formularea unei cereri de demarare a executării silite.
Or, in condițiile in care angajamentul avocatului ales a constat doar în redactarea unei simple cereri către executorul judecătoresc, un asemenea onorariu nu este justificat, fiind disproportional si tendențios. Obligarea instituției la plata unei astfel de sume cu titlu de cheltuieli de executare ar fi o soluție nedreapta, comparativ cu demersurile efectuate si munca prestata de către avocat in faza executării silite.Se constată astfel că, în faza executării silite rolul avocatului este limitat de cel al executorului judecătoresc, acesta fiind cel care în fapt efectuează toate actele de executare silită până la recuperarea creanței.
În drept, contestatorul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 622 si urm.C.proc.civ.
Contestatorul a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
În probațiune, a solicitat înscrisuri.
Contestatia este scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Intimatii B. ANIȘOARA și B. A. au depus la dosar întâmpinare, prin care au solicitat respingerea contestației la executare, ca neintemeiata. Au arata ca, desi contestatorul invoca dispozițiile art.622 alin.l si alin 2 din C.p.c. pana la data formulării cererii de executare silita la executorul judecătoresc debitorul nu a făcut niciun demers in vederea executării de bunăvoie a hotararii, pe de o parte, iar, pe de alta parte Legea nu prevede in sarcina creditorului obligația de a invita debitorul la executarea de buna voie a hotararii anterior sesizării executorului judecătoresc. In speța executarea hotararii a avut loc prin executare silita si nu prin îndeplinirea de buna voie a acesteia de către debitor.
S-a susținut că debitoarea nu se poate prevala de prevederile O.G nr. 22/2002 deoarece termenul de 6 luni este instituit de legiuitor numai pentru situația în care instituția debitoare face dovada incapacității de plată a sumelor de bani datorate, dovadă care în cauză nu a fost făcută si, nu in ultimul rand, apărările sunt inadmisibile în raport de reglementările internaționale.
Referitor la cheltuielile de executare, precizeaza intimatul că onorariul executorului judecătoresc respectă prevederile art. 39 alin. 1 lit. d din Legea nr. 188/2000, și ale Anexei la O.M.J nr. 2550/C/2006.
In drept, s-au mentionat disp. art. 205 C..
În probațiune, a solicitat înscrisuri.
La solicitarea instanței, la dosar au fost depuse copii ale dosarului de executare nr. 2786/2014 al B. D. Gont, L. Gont si M. P.
Analizand materialul probator administrat in cauza, instanta constata urmatoarele:
În fapt, instanta retine ca potrivit sentintei civile nr. 1998/14.11.2013 pronuntata de Tribunalul București in cadrul dosarului nr._/3/2013, decizia civila nr. 886 R/13.05.2014 pronuntata de Curtea de Apel București in cadrul dosarului nr._/3/2013 , a fost obligat contestatorul la plata sumei de sumei de_ euro, valoare in lei la cursul BNR de la data platii și suma de 4500 lei cheltuieli de judecata, catre reclamanti, intimatii din prezenta cauza.
La data de 24.07.2014, creditorul a formulat cerere de executare silită adresată B. D. Gont, L. Gont si M. P. în dosarul de executare nr 2786/2014, pentru punerea în executare a titlului executoriu.
Prin încheierea din data de 05.08.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București în dosarul nr._/302/2014, a fost a.dmisă cererea de încuviințare a executării silite a titlului executoriu reprezentat de civila nr. 1998/14.11.2013 pronuntata de Tribunalul București in cadrul dosarului nr._/3/2013, decizia civila nr. 886 R/13.05.2014 pronuntata de Curtea de Apel București in cadrul dosarului nr._/3/2013 .
La data de 28.04.2014, a fost emisă către debitor somația, prin care i s-a pus în vedere că are obligatia de a se conforma titlului executoriu reprezentat de decizia civila nr 539/R/24.02.2012 a Tribunalului Bucuresti si are obligația de a achita suma de151.519 euro, echivalentul in lei la cursul BNR din data platii, suma de 24.537,29 lei compusa din 20.037,29 lei cheltuieli de executare si 4500 lei cheltuieli de judecata.
La data de 08.10.2014, au fost emise adrese de înființare a popririi asupra conturilor debitoarei aflate la unitati bancare si la terțul poprit DIRECTIA DENERALĂ A FINANTELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCURESTI ACTIVITATEA DE TREZORERIE ȘI contabilitate PUBLICĂ.
Intreaga suma a fost consemnata la dispozitia executorului judecatoresc, iar prin incheierea din data de 09.01.2015 s-a dispus incetarea executarii silite.
Referitor la critica legata de încălcarea de către executorul judecătoresc a dispozițiilor O.G. nr. 22/2002, instanța o apreciază ca neîntemeiata.
În acest sens, retinem că potrivit art. 2 din O.G nr. 22/2002, „Dacă executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somația de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului.”
Acordarea de către legiuitor pentru debitorii instituții sau autorități publice aflați în situația premisă impusă de art. 2 din actul normativ în discuție (debitorul nu începe sau nu continuă executarea creanței din cauza lipsei de fonduri) a termenului de 6 luni, calculat de la primirea somației, pe durata căruia executarea silită începută de către creditor este suspendată, urmărește înlăturarea consecințelor grave pe care executarea silită le-ar putea avea asupra bunului mers al activității acestor instituții și indirect asupra cetățenilor care apelează la serviciile lor, pentru cazurile în care li s-ar popri conturile ori li s-ar executa bunurile mobile sau imobile. Prin acordarea unui răgaz în interiorul căruia debitorul instituție sau autoritate publică să facă demersurile necesare efectuării plății, asemenea consecințe sunt evitate.
Coroborând disp. art 2 și 3 din OG nr. 22/2002 cu art. 387 Cod procedura civila, rezultă că executarea silită se desfășoară potrivit normelor generale înscrise în Codul de procedura civilă, nota specifică fiind impunerea unui termen de 6 luni de așteptare, dacă institutia publică se află în imposibilitatea obiectivă de a plăti din lipsa de fonduri.
Astfel, creditorul asteaptă din partea statului executarea silită de bunăvoie a obligației pecuniare, iar dacă instituția publică nu execută de bunăvoie, creditorul se poate adresa unui organ competent de executare pentru urmărire silită, iar dacă instituția publică dovedește că nu are fonduri, OG nr. 22/2002 instituie în favoarea acesteia un interval de 6 luni până la continuarea executării silite.
Somația la care se referă art. 2 din OG nr. 22/2002 este practic aceeași cu cea la care se referă art. 387 Cod procedura civilă, actul începător al executării silite. Celelalte acte de executare sunt subsecvente acestei somații, cu eventuala incidență a termenului de 6 luni prev. de OG nr. 22/2002.
Trebuie menționat că legiuitorul impune pentru creditor numai obligativitatea trimiterii către debitorul instituție publică a somației mai sus amintite, nu însă și așteptarea curgerii întregului termen de 6 luni de care s-a făcut vorbire anterior. Debitorul instituție publică beneficiază de acest termen, în integralitatea sa, numai dacă, după primirea somației, trimite executorului judecătoresc dovada lipsei de fonduri ce îl împiedică să își achite imediat datoria.
De remarcat faptul ca in temeiul art. 622 C. obligația stabilită prin hotărâre judecătorească se aduce la îndeplinire de bunăvoie. Contestatorul debitor a avut la dispoziție un interval de timp rezonabil pentru a se conforma titlului executoriu. In raport de motivele invocate de către contestator, instanta apreciaza neintemeiata si critica legata de cheltuielile de executare. Potrivit art. 669C.proc.civ., ,,Partea care solicită îndeplinirea unui act sau a altei activități care interesează executarea silită este obligată să avanseze cheltuielile necesare în acest scop. Pentru actele sau activitățile dispuse din oficiu cheltuielile se avansează de către creditor.
Cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite sunt în sarcina debitorului urmărit, afară de cazul când creditorul a renunțat la executare sau dacă prin lege se prevede altfel. De asemenea, debitorul va fi ținut să suporte cheltuielile de executare făcute după înregistrarea cererii de executare și până la data realizării obligației stabilite în titlul executoriu prin executare voluntară. Cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite sunt în sarcina debitorului urmărit, afară de cazul când creditorul a renunțat la executare sau dacă prin lege se prevede altfel. De asemenea, debitorul va fi ținut să suporte cheltuielile de executare făcute după înregistrarea cererii de executare și până la data realizării obligației stabilite în titlul executoriu prin executare voluntară. Cu toate acestea, în cazul în care debitorul, somat potrivit art. 668, a executat obligația de îndată sau în termenul acordat de lege, el nu va fi ținut să suporte decât cheltuielile pentru actele de executare efectiv îndeplinite, precum și onorariul executorului judecătoresc și, dacă este cazul, al avocatului creditorului, proporțional cu activitatea depusă de aceștia. (3) Sunt cheltuieli de executare: 1. taxele de timbru necesare declanșării executării silite; 2. onorariul executorului judecătoresc, stabilit potrivit legii; 3. onorariul avocatului în faza de executare silită; 4. onorariul expertului, al traducătorului și al interpretului; 5. cheltuielile efectuate cu ocazia publicității procedurii de executare silită și cu efectuarea altor acte de executare silită; 6. cheltuielile de transport; 7. alte cheltuieli prevăzute de lege ori necesare desfășurării executării silite. Totodata, conform art 39 alin 3 din Legea nr. 188/2000 “ Executorii judecatoresti nu pot conditiona punerea in executare a hotararilor judecatoresti de plata anticipata a onorariului.
Potrivit incheierii de stabilire cheltuieli din data de 22.09.2014 , suma de 20.037,29 lei se compune din suma de 14.899,75 lei onorariu executor cu TVA, nsuma de 4000 lei onorariu avocat iar diferenta 1,137,54 lei o reprezinta alte cheltuieli de executare.. Incheierea prin care au fost stabilite constituind titlu executoriu, în conformitate cu dispozițiile art. 669 alin 6 C.proc.civ.
Onorariul perceput de executorul judecătoresc respectă prevederile art. 39, alin. 1, lit. D din Legea nr. 188/2000 și ale Ordinului nr. 2550/2006, onorariul executorului judecătoresc pentru creanțele în valoare de peste 100.000 lei, onorariul maxim este de 6.300 lei plus un procent de până la 1% din suma care depășește 100.000 lei din valoarea creanței ce face obiectul executării silite, la care s-a adăugat TVA în cotă de 24%.
Deși dispozițiile art. 39 alin. 1 din Legea nr. 188/2000 nu prevăd în mod expres necesitatea adăugării TVA datorate de executorul judecătoresc bugetului de stat la cuantumul onorariului stabilit conform legii, potrivit art. 127 și art. 129 alin. 3 din Codul fiscal, taxa pe valoare adăugată reprezintă un impozit indirect și este datorată de persoana impozabilă (inclusiv de persoanele ce exercită profesii liberale, în anumite condiții) în toate cazurile în care se prestează un serviciu, taxa fiind inclusă în tariful final practicat de prestator pentru a fi suportată în final de beneficiarul serviciului. În consecință, beneficiarul serviciului prestat (în speță executarea silită), respectiv creditorul care solicită prestarea serviciului de către executor, este cel care în conformitate cu dispozițiile legale, va suporta în final și costul TVA datorate de prestatorul de servicii (executor) către bugetul de stat. În aceste condiții, TVA reprezintă pentru creditorul urmăritor o cheltuială efectuată în cursul executării silite.
Serviciul prestat de executorul judecătoresc fiind încadrat din punct de vedere contabil în categoria prestărilor de servicii pentru care se datorează taxa pe valoare adăugată în procent de 24%, în mod legal executorul judecătoresc a calculat TVA la cheltuielile de executare, suma constituind taxă pe valoare adăugată urmând a fi virată de executor la bugetul statului. Ca urmare a achitării acestei obligații fiscale, suma ce va rămâne efectiv executorului judecătoresc cu titlu de onorariu este doar maximul prevăzut de lege.
Având în vedere dispozițiile art. 669 C.proc.civ, potrivit cărora cheltuielile ocazionate de efectuarea.executării silite sunt în sarcina debitorului urmărit, acesta va trebui să plătească creditorului toate cheltuielile de executare, inclusiv TVA inclus în tariful final al executorului judecătoresc. Instanța apreciază că nu ar fi fost necesară o prevedere distinctă în Legea 188/2000 cu privire la necesitatea calculării TVA și adăugării acestuia la onorariul calculat potrivit plafoanelor menționate în actul normativ, deoarece nu toate persoanele care desfășoară o profesie liberală datorează TVA, existând un regim special de scutire de plata taxei în anumite condiții stabilite de Codul fiscal, iar pe de altă parte deoarece Legea 188/2000 face referire la onorariul la care are dreptul executorul judecătoresc, fiind evident că acesta este îndreptățit la suma integrală calculată potrivit plafoanelor legale, și nu la o sumă mai mică. Prevederile art. 39, alin. 1 din Legea nr. 188/2000, nu fac niciun fel de distinctie referitioare la modalitatea de executare demarata pentru recuperarea creantei, dupa cum acesta este mai dificila si mai putin dificila, ci permit executorului judecatoresc, in orice situatii in care se executa silit creante avand ca obiect plata unei sume de bani, „ stabilirea unui onorariu maxim, chestiunea onorariului fiind distincta de stabilirea celorlalte costuri ale executarii.
În ceea ce privește cealalta categorie de cheltuieli de executare, in suma de 1.137,54 lei cheltuieli de papetarie, 50 lei cheltuieli de comunicare acte procedura si 20 lei taxe de timbru ., acestea au fost stabilite in temeiul art 669 alin 3 pct 5. cheltuielile efectuate cu ocazia publicității procedurii de executare silită și cu efectuarea altor acte de executare silită; 6. cheltuielile de transport; 7. alte cheltuieli prevăzute de lege ori necesare desfășurării executării silite si constau in (, inregistrare dosar, formare dosar, redactare acte, emitere adrese la fiecare tert poprit, deplasare pe teren, costuri transport, cheltuieli postale etc) Odata cu abrogarea Hotararii UNEJ nr 2/2007 aceste cheltuieli se stabilesc de executorul judecatoresc in temeiul art 669 C. si Statutul UNEJ.
Referitor la alte cheltuieli de executare, respectiv, onorariul avocatului faza de executare silita, stabilit in suma de 4000 lei, instanta apreciaza ca si aceasta cheltuiala este justificata. Intimatii au depus la dosar dovezile certificate care atesta faptul ca onorariul de 4000 lei a fost -achitat cu chitanta nr 304/24.07.2014. In aceasta etapa, demersurile avocatului vizeaza, redactarea actelor, consilierea partii, precum si colaborarea cu executorul pentru urgentarea executarii. Totodata, valoarea creantei de recuperat este una destul de importanta, intereselor creditorului fiind sporite in acest caz, ceea ce a determinat angajarea avocatului inclusiv pentru acesta etapa. Contestatoarea putea evita aceste cheltuieli daca dovedea buna-credinta si achita sumele datorate din proprie inițiativa, fara a mai fi nevoie sa se pornească executarea silita impotriva sa.
Conform art. 711 C. Impotriva executarii silite, precum si impotriva oricarui act de executare se poate face contestatie de catre cei interesati sau vatamati prin executare.Aceasta întrucât actele de executare silită trebuie să fie îndeplinite cu stricta respectare a prevederilor legale, spre a nu se prejudicia drepturile părților sau a altor persoane, contestația la executare fiind mijlocul procedural prin care părțile vătămate prin executare se pot plânge instanțe competente, în scopul de a obține desființarea actelor ilegale de executare.
Pentru considerentele expuse mai sus, având în vedere că actele de executare efectuate in dosarul de executare nr. nr. 2786/2014 al B. D. Gont, L. Gont si M. P., au caracter legal și temeinic, instanța va respinge contestația la executare, ca neîntemeiată.
În ceea ce privește cerere contestatorului având ca obiect suspendarea executării silite, instanța reține că potrivit dispozițiilor art. 718 alin 1 C.proc.civ., ,,Până la soluționarea contestației la executare sau a altei cereri privind executarea silită, instanța competentă poate suspenda executarea, dacă se depune o cauțiune în cuantumul fixat de instanță determinat potrivi alin 2 din art 718 C.”. Executarea silită poate fi suspendată până la soluționarea contestației la executare, și întrucât contestația la executare a fost soluționată prin prezenta sentință ,motiv pentru care instanța va respinge cererea de suspendare a executării silite ca fiind rămasă fără obiect.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge contestatia la executare formulată de contestator M. FINANȚELOR PUBLICE PRIN REPREZENTANT DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI - sector 2, București, . în contradictoriu cu intimații B. ANIȘOARA și B. A., ambii cu domiciliul ales la av. D. A. din București, .. 32, ., ., ca neîntemeiată.
Respinge cererea având ca obiect suspendarea executării silite, ca rămasă fără obiect.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi 23.06.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
E. D. T. C. M.
Red./ Jud. E.D./5 ex./2015
← Contestaţie la executare. Sentința nr. 7511/2015. Judecătoria... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 8395/2015. Judecătoria... → |
---|