Partaj judiciar. Sentința nr. 8368/2015. Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8368/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI la data de 23-06-2015 în dosarul nr. 8368/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 4 BUCUREȘTI
SENTINȚA CIVILĂ NR. 8368
Ședința publică de la 23.06.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: C. C. U.
GREFIER: A. D.
Pe rol soluționarea acțiunii civile formulată de reclamanta pârâtă V. F. M. împotriva pârâtului reclamant M. M., având drept obiect partaj judiciar.
Dezbaterile si cuvântul pe fond au avut loc la data de 09.06.2015 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentu a delibera si pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de azi, 23.06.2015 când, în urma deliberării,
INSTANTA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la această instanță la data de 06.05.2011 cu nr.de mai sus, legal timbrată, reclamanta-pârâtă V. F. M. a chemat în judecată pe pârâtul-reclamant M. M., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună ieșire din indiviziune cu privire la bunurile rămase după decesul defunctului V. G., decedat la data de 14.10.1993 și să se constate masa bunurilor de împărțit, cotele ce li se cuvin părților în calitatea de coindivizari, să de dispună partajul prin atribuirea către copărtași a bunurilor ce constituie masa succesorală, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta-pârâtă a arătat că la data de 14.10.1993 a decedat defunctului V. G., iar aceasta este moștenitoare legală rezervatară, în calitate de fiică, a defunctului, conform certificatului de moștenitor nr.1125/03/08.1994, eliberat de către notariatul de Stat al Sectorului 4 București, în dosarul nr.1093/1994, conexat cu dosarul nr.1100/1994.
Se arată că reclamanta-pârâtă culege întreaga moștenire de pe urma defuncților V. M. și V. G..
Se relevă faptul că mama reclamantei-pârâte, defuncta V.(fosta L.) M., a obținut, înainte de căsătoria cu autorul V. G., apartamentul care face parte din masa partajabilă, conform contractului de construire nr.4708/28.05.1970 coroborat cu procesul verbal de predare-primire a locuinței nr.4708/15.03.1971.
În continuare se arată că, după semnarea contractului de construire, s-a încheiat căsătoria părinților reclamantei-pârâte.
Se învederează, de asemenea, masa succesorală se compune din:
- Bunuri mobile: aragaz cu patru ochiuri, mașină de spălat „A. Lux”, servantă, vitrină, studio, sufragerie, două covoare persane 3x4;
- Bunuri imobile: dreptul de proprietate asupra apartamentului nr.35 situat în București, .. A16, ., sector 4, compus din două camere și dependințe, împreună cu suprafața de 9 mp, teren aferent construcției.
Se mai arată că pârâtul-reclamant deține certificatul de moștenitor nr.845/31.05.1994,
având la bază un testament olograf datat în 13.10.1993, ceea ce face să existe dubii cu privire la acesta.
În drept au fost invocate dispozițiile 728 C civ, fiind solicitate probele cu înscrisuri, martori, interogatoriu și expertiză.
La data de 26.07.2011, reclamanta-pârâtă a formulat o cerere precizatoare și completatoare, prin care solicită constatarea nulității absolute a certificatului de moștenitor nr.845/31.05.1994, emis de către Notariatul de Stat Local al Sectorului 4 București, în dosarul nr.638-639/1994, prin care se menționează faptul că pârâtului-reclamant îi revine întreaga masă succesorală, ca urmare a lipsei consimțământului și a cauzei actului juridic, conform art.948 pct.2 și 4 cu referire la art.953 și urm., art.966 și art.968 C. civ., în sensul că acest certificat de moștenitor are la bază un testament olograf prin care s-a încălcat rezerva succesorală cuvenită reclamantei-pârâte, cu scopul unei îmbogățiri fără just temei.
Se mai relevă faptul că certificatul de moștenitor în discuție se bazează pe o constatare personală de către notarul de stat a testamentului olograf, care nu a avut la bază verificarea în mod direct a consimțământului testatorului.
În subsidiar, reclamanta-pârâtă solicită aplicarea reducțiunii liberalității excesive a bunurilor incluse în certificatul de moștenitor nr.845/31.05.1994, deoarece prin acest testament olograf se dispune asupra întregii mase succesorale.
Se mai relevă, că, din cauza stării de sănătate a defunctului la data întocmirii testamentului olograf, acesta a avut o falsă reprezentare a realității la încheierea actului, ce a căzut asupra naturii actului juridic, fiind incidentă în cauză error in negotio.
La data de 12.09.2011, pârâtul-reclamant a formulat întâmpinare, solicitând respingerea, ca neîntemeiată, a cererii de chemare în judecată, cu motivarea că situația de fapt expusă în acțiune nu este corectă.
Se relevă că reclamanta-pârâtă este fiica defunctului V. G., însă mama sa se numește „E.” și nu „M.”, așa cum se susține în acțiune, reclamanta-pârâtă născându-se în anul 1968 dintr-o relație anterioară încheierii căsătoriei soților V. G. și V. M., căsătorie încheiată în anul 1977, conform mențiunilor din Registrul Stării Civile nr.1567/13.07.1977.
Se învederează faptul că soții V. G. și V. M. au fost supărați din cauza căsătoriei reclamantei-pârâte la o vârstă fragedă, iar pârâtul-reclamant a locuit împreună cu cei doi soți, în imobilul proprietatea acestor, din anul 1984 și a continuat să locuiască în acea locație, situație în care, în calitate de legatar universal, a achitat toate cheltuielile ocazionate de folosința imobilului, atât la asociația de proprietari, cât și la DIL Sector 4 București.
Se mai relevă că, înainte cu o lună de decesul defunctului V. G., în luna septembrie 1993, după ieșirea acestuia din spital, de cuius a încheiat un testament olograf, care a fost scris de către pârâtul-reclamant și semnat și datat de către defunct, act vizat, spre neschimbare, de către Notariatul Sectorului 4 București.
Pârâtul-reclamant a invocat excepția prescripției dreptului de opțiune succesorală a reclamatei, cu motivarea că reclamanta-pârâtă nu face dovada acceptării moștenirii în termenul de 6 luni, instituit de art.700 C. civ., în condițiile în care nu a efectuat nici un act din care să rezulte că a acceptat, chiar și în mod tacit, moștenirea, în condițiile în care certificatul de moștenitor nr.1125, prin care reclamanta-pârâtă este instituită moștenitor legal rezervatar, a fost dobândit la 11 luni după decesul defunctului.
Se mai invocă excepția prescripției dreptului la acțiunea în anulare a testamentului și a certificatului de moștenitor pentru vicii de consimțământ, întrucât s-a împlinit terenul de prescripție de 3 ani socotit cel mai târziu 18 luni de la data deschiderii succesiunii.
Pârâtul-reclamant a invocat prescripția acțiunii în reducțiunea liberalității excesive, împlinindu-se termenul de prescripție de 3 ani, care a început să curgă de la data deschiderii succesiunii, respectiv 14.10.1993, dată de la care se naște dreptul al acțiune al moștenitorului rezervatar.
La data de 12.09.2011, pârâtul-reclamant a formulat și o cerere reconvențională prin care solicită constatarea nulității absolute a certificatului de moștenitor nr.1125/03.08.1994, eliberat reclamantei-pârâte cu rea-credință, la o dată ulterioară emiterii certificatului de moștenitor al pârâtului, nr.845/31.05.1994, și, pe cale de consecință, să se constate că pârâtul-reclamant, în calitate de legatar universal, are un drept de proprietate exclusivă asupra bunului ce se cere a fi inclus în masa partajabilă, respectiv imobilul situat în București, ..1, ..
Reclamanta-pârâtă a formulat răspuns la întâmpinare și cererea reconvențională, reiterând susținerile din acțiune, cu menționarea, în plus, a faptului că testamentul olograf în baza căruia i s-a eliberat pârâtului-reclamant certificatul de moștenitor testamentar, este nul absolut întrucât prin întâmpinare și cererea reconvențională pârâtul-reclamant recunoaște că testamentul olograf nu a fost scris de către testatorul V. G..
Cu privire la excepții, se arată că reclamanta-pârâtă este înregistrată la administrația financiară în calitate de proprietar al imobilului, are carte de identitate care atestă acest lucru, plătește taxe și impozite, aceasta fiind cea care a achitat ratele în valoare de 13.206 lei și dobânda aferentă pentru achitarea integrală a prețului apartamentului care face parte din masa succesorală.
Prin același răspuns, reclamanta-pârâtă arată faptul că pârâtul-reclamant a acceptat succesiune după împlinirea termenului legal de 6 luni de la data decesului defunctului, respectiv 14.10.1993.
Se mai relevă că obținerea certificatului de moștenitor de către reclamanta-pârâtă, precum și intentarea unor acțiuni în justiție de către aceasta dovedesc intenție reclamantei-pârâte de a intra în posesia masei succesorale, motiv de respingere a excepției prescripției dreptului de opțiune succesorală.
Se mai solicită respingerea prescripției dreptului la acțiunea în anularea testamentului olograf și a certificatului de moștenitor, pentru vicii de consimțământ, întrucât s-a solicitat prin acțiune nulitatea absolută a certificatului de moștenitor.
Se mai cere respingerea excepției prescripției acțiunii în reducțiunea liberalităților excesive, întrucât prin testamentul olograf se încearcă scoaterea întregului patrimoniu succesoral din masa succesorală a defunctului.
Analizând cu prioritate, în temeiul art. 137 din C. proc. civ., instanța reține următoarele:
Cu privire la excepția prescripției dreptului de opțiune succesorală, invocată atât de către pârâtul reclamant prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, cât și de către reclamanta pârâta prin răspunsul la întâmpinare și la cerere reconvențională, cu motivarea că fiecare din cele două părți nu face dovada acceptării moștenirii în termenul de 6 luni, instituit de art.700 C. civ., în condițiile în care nu a efectuat nici un act din care să rezulte că a acceptat, chiar și în mod tacit, moștenirea, instanța o va respinge, ca neîntemeiată, cu motivarea că din certificatul de atestare fiscală de la f.116 v1, rezultă faptul că pârâtul-reclamant a achitat impozitul aferent apartamentului care face parte din masa succesorală, pentru perioada aferentă anilor 1994-2010, iar din adeverințele de la f.121-123 v1, se reține faptul că în dat de 17.12.1993 reclamanta-pârâtă a achita o parte din ratele aferente prețului și dobânzii la prețul de achiziționare a aceluiași apartament ce face obiectul cauzei.
În acesta condiții, instanța reține că, potrivit art. 689 C. civ., aceste operațiuni efectuate de către părțile litigante reprezintă acte de acceptare tacită a moștenirii defunctului V. G., pe care părțile nu puteau să-l facă decât în calitatea lor de moștenitori, și care lasă a se presupune neapărat intenția acestora de acceptare a succesiunii.
Cum aceste acte au fost efectuate în termen mai puțin de 6 luni de la deschiderea succesiunii, instanța reține faptul că ambele părți au exercitat dreptul de opțiune succesorală, în sensul acceptării acesteia în termenul defipt de art. 700 C. civ..
Referitor la excepția prescripției dreptului la acțiunea în anulare a testamentului și a certificatului de moștenitor pentru vicii de consimțământ, invocată de către pârâtul-reclamant, motivat de faptul că s-ar fi împlinit terenul de prescripție de 3 ani socotit cel mai târziu 18 luni de la data deschiderii succesiunii, instanța o va respinge ca neîntemeiată, cu motivarea că reclamanta pârâtă a solicitat constatarea nulității absolute a testamentului olograf întocmit la data de 13.10.1993 și, pe cale de consecință, a certificatului de moștenitor nr.845/31.05.1994, pentru faptul că testamentul menționat nu a fost semnat de către testator, conform art.859 din C. civ..
Ori, potrivit disp. art.2 din Decretul nr.167/1958, nulitatea absolută este imprescriptibilă extinctiv, atât pe cale de acțiune, cât și pe cale de excepție.
Relativ la excepția prescripției acțiunii în reducțiunea liberalității excesive, invocată de către pârâtul-reclamant, împlinindu-se termenul de prescripție de 3 ani, care a început să curgă de la data deschiderii succesiunii, respectiv 14.10.1993, dată de la care se naște dreptul al acțiune al moștenitorului rezervatar, instanța o va respinge,ca neîntemeiată, pe considerentul că, deși pârâtului-reclamant îi revine în cauză sarcina probei, potrivit principiului actori incumbit probatio statuat de art.1169 C. civ., totuși această parte nu a reușit să facă dovada testamentului olograf întocmit, la data de 13.10.1993, în favoarea pârâtului-reclamant, creându-se un dubiu cu privire la existența acestui testament, inclusiv în ceea ce o privește pe reclamanta-pârâtă.
Pentru acest motiv, constatând faptul că termenul de prescripție de 3 ani ce afectează dreptul la acțiunea în reducțiunea liberalității excesive curge, ca regulă, de la data deschiderii succesiunii ori de la data cunoașterii precise de către titularul dreptului la acțiune a liberalității în discuție, respectiv a testamentului olograf întocmit la data de 13.10.1993.
Ori, întrucât pârâtul-reclamant nu a probat existența testamentului olograf, rezultă că reclamanta-pârâtă nu a cunoscut fără dubiu existența acestui testament până la data formulării prezentei acțiuni, ceea ce înseamnă că, în speță, termenul de prescripție de 3 ani nu a început să curgă în speță.
Pe fond, așa cum rezultă din certificatul deces de la f. 54 v2 coroborat cu certificatele de moștenitor de la f.55 și 57-58 v2, autorul V. G. a decedat la data de 14.10.1993, din masa sa succesorală făcând parte apartamentul apartamentului nr.35 situat în București, .. A16, ., sector 4, compus din două camere și dependințe, împreună cu suprafața de 9 mp, teren aferent construcției.
Se mai constată faptul că prin certificatul de moștenitor nr.845/31.05.1994, pârâtul-reclamant a dobândit, în calitate de legatar universal, masa succesorală de pe urma defunctului V. G., aceste certificat de moștenitor fundamentându-se pe testamentul olograf întocmit la data de 13.10.1993, vizat, spre neschimbare, de către Notariatul Sectorului 4 București.
De asemenea, se reține faptul că prin certificatul de moștenitor nr.1125/3.08.1994, emis de către Notariatul de Stat Sectorul 4 București, reclamanta-pârâtă a cules, în calitate de moștenitor legal rezervatar, întreaga masă succesorală a defunctului V. G..
Prezentul litigiu aduce în fața instanței problemele ridicate de succesiunea rămasă de pe urma defunctului V. G..
Cu titlu preliminar, instanța constată că se impune a se stabili care este legea civilă aplicabilă prezentului litigiu, având în vedere succesiunea în timp a mai multor legi civile, respectiv Codul civil din anul 1864 [intrat în vigoare în anul 1865] și Codul civil din anul 2009 [Legea nr. 287/2009, intrată în vigoare la data de 1.10.2011].
Observând elementele arătate mai sus rezultă că noul cod civil a intrat în vigoare la o dată ulterioară datei decesului numitului V. G..
Potrivit art. 91 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 moștenirile deschise înainte de . Codului civil sunt supuse legii în vigoare la data deschiderii moștenirii. Or, atât art. 651 din Codul civil din 1864 cât și art. 954 din Codul civil din 2009 cuprind același principiu potrivit căruia succesiunea unei persoane se deschide în momentul decesului acesteia.
Întrucât numitul V. G. a decedat la data de 14.10.1993, rezultă că aceasta este și data deschiderii succesiunii sale. Această dată fiind anterioară intrării în vigoare a noului Cod civil, cum s-a enunțat deja mai sus, înseamnă că raportul juridic de drept substanțial care este dedus judecății va fi soluționat prin aplicarea prevederilor vechiului Cod civil (din 1864), astfel încât referirile în cauza de față vor privi numai acest din urmă cod civil, deși în prezent este abrogat.
În ceea ce privește cerere reclamantei-pârâte de constatare a nulității absolute a testamentului olograf întocmit la data de 13.10.1993, instanța, așa cum a precizat mai sus, reține faptul că, deși pârâtului-reclamant îi revine în cauză sarcina probei, potrivit principiului actori incumbit probatio statuat de art.1169 C. civ., totuși această parte nu a reușit să facă dovada testamentului olograf întocmit la data de 13.10.1993, în favoarea sa, motiv pentru care, neexistând la dosar nici măcar o copie după acest act juridic, instanța va respinge această cerere, ca neîntemeiată.
Relativ la cererea reclamantei-pârâte de constatare a nulității absolute a certificatului de moștenitor nr.845/31.05.1994, emis de către Notariatul de Stat Local al Sectorului 4 București, în dosarul nr.638-639/1994, prin care se menționează faptul că pârâtului-reclamant îi revine întreaga masă succesorală, instanța, mergând pe același raționament al faptului că, întrucât pârâtul-reclamant se prevalează de testamentul olograf întocmit la data de 13.10.1993 pentru a apăra valabilitatea certificatului de moștenitor menționat, astfel încât acestuia îi revine sarcina probei testamentului olograf în discuție, instanța reține faptul că pârâtul- reclamant nu a dovedit, la solicitarea instanței, existența și conținutul testamentul olograf întocmit de către defunct la data de 13.10.1993, astfel că acesta nu și-a probat în cauză calitatea de moștenitor testamentar ori legal, motiv pentru care instanța urmează să pronunțe anularea certificatului de moștenitor nr.845/31.05.1994, emis de către Notariatul de Stat Local al Sectorului 4 București, în dosarul nr.638-639/1994, în favoarea pârâtului-reclamant.
Faptul că în certificatul de moștenitor nr.845/31.05.1994 de moștenitor se menționează calitatea de moștenitor testamentar al pârâtului-reclamant decurgând din testamentul olograf întocmit de către defunct la data de 13.10.1993, vizat, spre neschimbare, de către Notariatul Sectorului 4 București, nu constituie un impediment pentru instanță să anuleze certificatul de moștenitor menționat, întrucât niciunde în certificat nu se precizează faptul că notarul ar fi perceput personal existența și conținutul testamentului olograf menționat, iar, pe de altă parte, cercetarea valabilității întocmirii testamentului olograf, în sensul scrierii, datării și semnării de mâna testatorului, conform art. 859 C. civ., nu făcea parte din atribuțiunile notarului, neputând fi constatată personal de către notar după decesul testatorului.
Referitor la cerere reconvențională formulată de către pârâtul-reclamant prin care solicită constatarea nulității absolute a certificatului de moștenitor nr.1125/03.08.1994, eliberat reclamantei-pârâte cu rea-credință, la o dată ulterioară emiterii certificatului de moștenitor al pârâtului, nr.845/31.05.1994, și, pe cale de consecință, să se constate că pârâtul-reclamant, în calitate de legatar universal, are un drept de proprietate exclusivă asupra bunului ce se cere a fi inclus în masa partajabilă, respectiv imobilul situat în București, ..1, ., ., instanța reține faptul că, potrivit art.18 și 19 din Regulamentul privind aplicarea dispozițiilor Decretului nr. 377/1960 pentru organizarea și funcționarea Notariatului de Stat, aprobat prin H.C.M. nr. 1.518/1960, „În vederea îndeplinirii atribuțiilor sale, notarul de stat este dator sa desluseasca raporturile reale dintre părți și să le dea explicațiile și îndrumările necesare asupra consecințelor juridice care decurg din actul juridic pe care părțile vor sa-l îndeplinească. Notarul de stat va da înscrisurilor pe care le întocmește cuprinsul corespunzător voinței părților. Înainte de săvîrșirea oricărui act notarial, notarul de stat este dator sa verifice scopul urmărit de părți prin acel act. Dacă pentru validitatea actului notarial legea prevede respectarea unor anumite condiții de împuternicire încuviințare, autorizare sau forme prealabile de orice fel, notarul de stat va constata îndeplinirea acestor condiții pe baza certificatelor sau a altor înscrisuri eliberate de organul competent.Notarul de stat va refuza îndeplinirea oricărui act notarial referitor la înscrisuri al căror cuprins ar fi potrivnic dispozițiunilor legii, intereselor statului sau regulilor de conviețuire socialistă, precum și în cazul cînd nu sînt îndeplinite condițiile prevăzute în alin. precedent.”
De asemenea, potrivit disp. art.6 alin.1 și alin.3 din Decretul nr.377/1960, aplicabil în speță în temeiul principiului tempus regit actum, „Actele notariale se pot anula prin hotarare judecatoreasca. …P. la anularea prin hotarare judecatoreasca a actului atacat, acesta se socoteste valabil indeplinit.”, pentru ca disp. art.790 din C. civ. de la 1864 să dispună faptul că „Împãrțelile pot fi desființate pentru violenta sau dol. Pentru o simpla omisiune a unuia din obiectele succesiunii nu se strica împãrțeala; se face numai un supliment de împãrțeala pentru obiectul omis.” De asemenea, potrivit disp. art. 797 din C. civ. de la 1864, „ Este nulã împărțeala în care nu s-au cuprins toți copiii în viața la deschiderea moștenirii și descendenții fiilor premuriti. Acțiunea de nulitate se poate exercita de toți erezii fãrã distincție.”
Din aceste dispoziții legale instanța reține faptul că, în condițiile în care cu privire la moștenirea defunctului s-a realizat dezbaterea succesorală notarială și a fost un emis certificat de moștenitor, referitor la aceeași moștenire nu este îngăduită o nouă dezbatere succesorală notarială, la care să participe alți moștenitori decât cei care au luat parte la prima dezbatere, singura soluție legală fiind aceea ca oricare dintre succesori care nu au participat la dezbaterea succesorală primară să promoveze o acțiune judiciară prin care să solicite nulitatea absolută a certificatului de moștenitor inițial, emis în urma dezbaterii succesorale notariale, iar numai în ipoteza în care se constată nulitatea, ar fi posibilă efectuarea unei noi dezbateri succesorale notariale în care să fie emis un nou certificat de moștenitor pentru toți succesori defunctului.
În cauza dedusă judecății, instanța constată că la data de 31.05.1994 a fost emis certificatul de moștenitor nr.845, prin care pârâtul-reclamant a fost recunoscut drept moștenitor unic al defunctului V. G. (f.57 v2).
La data de 03.08.1994 a fost emis certificatul de moștenitor nr.1125, prin care reclamanta-pârâtă, a fost recunoscută drept moștenitor legal unic al defunctului V. G. (f.55 v2).
Ori, în condițiile în care la data emiterii certificatului de moștenitor nr.1125 exista certificatul de moștenitor nr.845, cele două certificate vizând aceeași masă succesorală a aceluiași defunct, instanța reține faptul că certificatul de moștenitor nr.1125/03.08.1994, eliberat reclamantei-pârâte este lovit de o cauză de nevalabilitate, fiind emise de către notar cu încălcarea dispozițiilor legale mai sus menționate, motiv pentru care instanța urmează să constate nulitatea acestui certificat de moștenitor.
Instanța reține din considerentele de mai sus că reclamanta-pârâtă este cea care și-a dovedit calitatea de moștenitor legal al autorului V. G., în calitatea de fiică acestuia, așa cum rezultă din certificatul de naștere de la f.44 v2.
Instanța mai observă că potrivit art. 669 din Codul civil din 1864 clasa I de moștenitori legali este formată din descendenții lui de cuius, iar prin descendenți trebuie să se înțeleagă copii defunctului și urmașii lor în linie dreaptă, la infinit, fără deosebire de sex și indiferent dacă sunt din aceiași căsătorie sau din căsătorii diferite.
Reclamanta-pârâtă face, deci, parte din clasa I de moștenitori ai autorului V. G., aceasta fiind unica succesoare a defunctului.
Instanța reține faptul că reclamanta-pârâtă a acceptat tacit succesiunea în termenul de 6 luni de exprimare a opțiunii succesorale, potrivit art. 689 și art. 700 din Codul civil din 1864, prin actele de administrare definitivă a imobilului succesoral, concretizare în plata ratelor de preț și dobânda la prețul de achiziționare a apartamentului nr.35 situat în București, .. A16, ., sector 4, compus din două camere și dependințe, împreună cu suprafața de 9 mp, teren aferent construcției, bun care face parte din moștenirea autorului V. G..
Următoarea problemă care trebuie soluționată este aceea a compunerii efective a masei succesorale rămase de pe urma de cuius și a valorii acesteia.
Or, instanța reține faptul că pârâtul reclamant nu a contestat în nici un moment bunurile indicate de către reclamanta-pârâtă ca făcând parte din masa succesorală a defunctului.
În aceste condiții, ținând seama și de înscrisurile de la f.47-48, 50 v2, se reține că masa succesorală se compune din:
- Bunuri mobile: aragaz cu patru ochiuri, mașină de spălat „A. Lux”, servantă, vitrină, studio, sufragerie, două covoare persane 3x4;
- Bunuri imobile: dreptul de proprietate asupra apartamentului nr.35 situat în București, .. A16, ., compus din două camere și dependințe, împreună cu suprafața de 9 mp, teren aferent construcției.
Având în vedere considerentele de mai sus, instanța urmează să admită în parte atât cerere de chemare în judecată, cât și cererea reconvențională, urmează să anuleze certificatul de moștenitor nr.845/31.05.1994, emis de către Notariatul de Stat Local al Sectorului 4 București, în dosarul nr.638-639/1994, în favoarea pârâtului-reclamant, urmează să constate nulitatea certificatului de moștenitor nr.1125/03.08.1994, emis de către Notariatul de Stat Sectorul 4 București, să constate deschisă succesiunea defunctului V. G., decedat la data de 14.10.1993, să constate că reclamanta-pârâtă este unica moștenitoare a defunctului, în calitate de descendent de gradul I, dobândind în exclusivitate dreptul de proprietate asupra masei succesorale compuse din:
- Bunuri mobile: aragaz cu patru ochiuri, mașină de spălat „A. Lux”, servantă, vitrină, studio, sufragerie, două covoare persane 3x4;
- Bunuri imobile: dreptul de proprietate asupra apartamentului nr.35 situat în București, .. A16, ., sector 4, compus din două camere și dependințe, împreună cu suprafața de 9 mp, teren aferent construcției.
Instanța va respinge, ca neîntemeiate, excepția prescripției dreptului de opțiune
succesorală, invocată atât de către pârâtul reclamant prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, cât și de către reclamanta pârâta prin răspunsul la întâmpinare și la cerere reconvențională, excepția prescripției dreptului la acțiunea în anulare a testamentului și a certificatului de moștenitor pentru vicii de consimțământ, invocată de către pârâtul-reclamant, precum și excepția prescripției acțiunii în reducțiunea liberalității excesive, invocată de către pârâtul-reclamant.
De asemenea, instanța va respinge, ca neîntemeiat, capătul de cerere al reclamantei-
pârâte de constatare a nulității absolute a testamentului olograf întocmit la data de 13.10.1993.
În fine, în temeiul art.274 alin.1 C. proc. civ., instanța va compensa cheltuielile de judecată suportate de către părțile litigante în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge, ca neîntemeiate, excepția prescripției dreptului de opțiune succesorală, invocată atât de către pârâtul reclamant prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, cât și de către reclamanta pârâta prin răspunsul la întâmpinare și la cerere reconvențională, excepția prescripției dreptului la acțiunea în anulare a testamentului și a certificatului de moștenitor pentru vicii de consimțământ, invocată de către pârâtul-reclamant, precum și excepția prescripției acțiunii în reducțiunea liberalității excesive, invocată de către pârâtul-reclamant.
Admite, în parte, atât cererea precizată formulată de reclamanta-pârâtă V. F. M., cu domiciliul în București, ., sector 2, în contradictoriu cu pârâtul-reclamant M. M., cu domiciliul în București, ..1, ., ., sector 4, cât și cererea reconvențională formulată de către pârâtul-reclamant împotriva reclamantei-pârâte.
Anulează certificatul de moștenitor nr.845/31.05.1994, emis de către Notariatul de Stat Local al Sectorului 4 București, în dosarul nr.638-639/1994, în favoarea pârâtului-reclamant.
Constată nulitatea certificatului de moștenitor nr.1125/03.08.1994, emis de către Notariatul de Stat Sectorul 4 București.
Constată deschisă succesiunea defunctului V. G., decedat la data de 14.10.1993.
Constate că reclamanta-pârâtă este unica moștenitoare a defunctului, în calitate de descendent de gradul I, dobândind în exclusivitate dreptul de proprietate asupra masei succesorale compuse din:
- Bunuri mobile: aragaz cu patru ochiuri, mașină de spălat „A. Lux”, servantă, vitrină, studio, sufragerie, două covoare persane 3x4;
- Bunuri imobile: dreptul de proprietate asupra apartamentului nr.35 situat în București, .. A16, ., sector 4, compus din două camere și dependințe, împreună cu suprafața de 9 mp, teren aferent construcției.
Compensează cheltuielile de judecată suportate de către părțile litigante în cauză.
Cu drept de apel, în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 23.06.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red. Jud. UC./dact. gref. DAA./ 4 ex
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 8399/2015. Judecătoria... | Uzucapiune. Sentința nr. 8349/2015. Judecătoria SECTORUL 4... → |
|---|
