Contestaţie la executare. Sentința nr. 2450/2015. Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2450/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI la data de 25-02-2015 în dosarul nr. 2450/2015
Dosarul nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 4 BUCUREȘTI – SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2450
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 25.02.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: M. F.
GREFIER: S. O. A.
Pe rol, pronunțarea în cauza civilă privind pe contestatoarea A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR în contradictoriu cu intimata G. O., având ca obiect contestație la executare - suspendarea executării silite.
Dezbaterile au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 18.02.2015, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța a amânat pronunțarea la data de 25.02.2015.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cererii de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 București la data de 09.05.2014 sub nr._, contestatoarea A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR (în continuare ”A.N.R.P.”), în contradictoriu cu intimata G. O., a formulat contestație la executare prin care a solicitat anularea executării silite efectuate în dosarul de executare nr. 37/A/2014 al B.E.J.A. ”B. C. și M. A.-M.”, anularea încheierii privind cheltuielile de executare întocmite de către executorul judecătoresc la data de 25.04.2014, solicitându-se totodată și suspendarea executării silite până la soluționarea prezentei contestații.
În motivare, contestatoarea a arătat că modalitatea de plată a despăgubirilor este prevăzută de art. 18 alin. 5 din H.G. nr. 1120/2006, iar achitarea acestor compensații este condiționată de existența în bugetul de stat a unor sume suficiente aprobate anual cu această destinație.
Astfel, s-a susținut că ignorarea acestor prevederi legale poate duce la crearea unor angajamente de plată fără acoperire bugetară și are drept efect acordarea despăgubirilor cu prioritate anumitor persoane, în detrimentul celor aflați la ordine.
Totodată, contestatoarea a invocat prevederile art. 2 din O.U.G. nr. 10/2014 și a susținut că nu este exigibilă creanța invocată, astfel că procedura de executare silită a fost pornită nelegal.
Referitor la actualizarea creanței, contestatoarea a invocat prevederile art. 18 alin. 6 din H.G. nr. 1120/2006.
Contestatoarea a mai invocat și nerespectarea dispozițiilor O.G. nr. 22/2002, susținându-se că se prevede un termen de 6 luni în interiorul căruia executarea silită este oprită și instituția publică este obligată să depună diligențele pentru obținerea de fonduri, iar executorul judecătoresc avea obligația de a emite o somație întemeiată pe aceste dispoziții legale.
În drept, au fost invocate prevederile art. 711 C.pr.civ., Legea nr. 290/2003 și H.G. nr. 1120/2006.
La data de 08.12.2014, intimata a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației la executare (f. 31-34).
În motivare, referitor la modalitatea de plată a despăgubirii, intimata a susținut că debitoarea era obligată să pună în executare hotărârea în termen de 6 luni de la comunicare, în condițiile în care nu a fost atacată. De asemenea, s-a mai susținut și că, dacă nu existau fonduri suficiente, contestatoarea avea obligația de a face demersuri pentru obținerea acestor fonduri.
Referitor la prevederile O.U.G. nr. 10/2014, intimata a susținut că acestea nu se aplicau la momentul începerii executării silite.
În urma adresei emise de instanță din oficiu, B.E.J.A. ”B. C. și M. A.-M.” a comunicat în copie certificată dosarul de executare nr. 37/A/2014.
Instanța a încuviințat și administrat în cauză proba cu înscrisuri.
Analizând actele dosarului, instanța reține următoarele:
În urma cererii creditoarei intimate G. O., B.E.J.A. ”B. C. și M. A.-M.” a format dosarul de executare nr. 37/A/2014 pentru punerea în executare a titlului reprezentat de Hotărârea nr. 183/03.09.2009 emisă de Comisia Județeană de aplicare a Legii nr. 290/2003 – Instituția Prefectului – Județul B., împotriva debitoarei contestatoare A.N.R.P.
Prin această hotărâre s-a stabilit valoarea compensațiilor cuvenite intimatei în temeiul Legii nr. 290/2003 la suma de 307.921 lei.
În cadrul dosarului de executare nr. 37/A/2014, la data de 25.04.2014, executorul judecătoresc a întocmit încheierea de actualizare a creanței cu rata de inflație pentru perioada decembrie 2010 – martie 2014, rezultând o creanță actualizată în cuantum de 342.562,11 lei, precum și încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare în cuantum de 11.097,57 lei.
La data de 25.04.2014, executorul judecătoresc a emis somația de plată prin care a solicitat contestatoarei să aloce fondurile necesare pentru pata sumei totale de 342.562,11 lei, somația de plată fiind comunicată contestatoarei la data de 05.05.2014.
Analizând criticile contestatoarei, instanța constată faptul că Ordonanța de urgență nr. 10/2014 a intrat în vigoare la data de 14.03.2014, iar art. 2 din aceasta, astfel cum era în vigoare la momentul emiterii somației de plată și încheierii de stabilire a cheltuielilor de executare, stipula următoarele: ”Începând cu data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se suspendă, pe o perioadă de 6 luni, plata voluntară a despăgubirilor stabilite prin hotărârile comisiilor județene, respectiv a municipiului București, pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, prin ordinele emise de către șeful Cancelariei Primului-Ministru în temeiul Legii nr. 9/1998, și, respectiv, prin deciziile de plată emise de către vicepreședintele Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților care coordonează aplicarea Legii nr. 9/1998, Legii nr. 290/2003 și Legii nr. 393/2006” (s.n.).
Astfel cum reiese din acest text de lege, instanța reține că suspendarea plății privea numai plățile efectuate voluntar, iar nu și cele efectuate ca urmării executărilor silite.
Referitor la apărările contestatoarei privind modalitatea de plată a despăgubirilor, instanța constată că, potrivit art. 18 alin. 5 lit. c din H.G. nr. 1120/2006, astfel cum erau în vigoare atât la momentul emiterii Hotărârii nr. 194/06.02.2013, dar și la momentul începerii executării silite, plata compensațiilor trebuia efectuată eșalonat în două tranșe, pe parcursul a 2 ani consecutivi, în limita sumelor aprobate anual cu această destinație în bugetul de stat, astfel: 40% în primul an și 60% în anul următor, dacă cuantumul compensațiilor depășește 100.001 lei.
În raport de aceste dispoziții legale, instanța constată că, deși a expirat termenul de plată, contestatoarea nu și-a îndeplinit obligația de a achita despăgubirile.
Referitor la apărările contestatoarei privind modalitatea de plată și actualizare a despăgubirilor, instanța reține că, potrivit art. 18 alin. 6 din H.G. nr. 1120/2006, suma achitată beneficiarilor în cea de-a doua tranșă se actualizează în raport cu indicele de creștere a prețurilor de consum din ultima lună pentru care acest indice a fost publicat de către Institutul Național de S., față de luna decembrie a anului anterior.
Analizând aceste prevederi legale, instanța apreciază că din interpretarea dispozițiilor art. 18 alin. 6 din H.G. nr. 1120/2006 reiese că acestea își aveau aplicabilitate numai în ipoteza în care despăgubirile ar fi fost plătite voluntar de către contestatoare, cu respectarea termenelor stipulate la art. 18 alin. 5 lit. c din H.G. nr. 1120/2006.
În caz contrar, așa cum reiese prin analogie și din considerentele deciziei nr. 21/19.03.2007 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, instanța apreciază că, în virtutea principiului reparării integrale a prejudiciului, creditorul are dreptul de a obține actualizarea întregii sume stabilite cu titlu de compensații în raport cu indicele de inflație calculat începând cu momentul stabilirii acestora.
În raport de aceste considerente, instanța reține că actualizarea creanței s-a făcut în mod legal în cadrul dosarului de executare contestat.
De asemenea, instanța reține faptul că aceasta avea obligația conform art. 622alin. 1 C.pr.civ. de a-și executa de bunăvoie obligațiile stabilite prin titlul executoriu în sarcina sa, iar faptul că aceasta avea conturile blocate ca urmare a altor executări silite și nu avea disponibil pentru plata debitului nu poate constitui un motiv de anulare a executării silite, acest aspect nefiind imputabil creditorului, ci mai degrabă contestatoarei, instituție publică care avea obligația de a-și lua toate măsurile necesare pentru a asigura plata despăgubirilor la care a fost obligată prin titluri executorii.
Referitor la apărările invocate privind nerespectarea termenului de 6 luni prevăzut de dispozițiile art. 2 din O.G. nr. 22/2002, instanța constată că art. 2 din O.G. nr. 22/2002 prevede următoarele: „Dacă executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somația de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului.”
Potrivit art. 3 din aceeași ordonanță „în cazul în care instituțiile publice nu își îndeplinesc obligația de plată în termenul prevăzut la art. 2, creditorul va putea solicita efectuarea executării silite potrivit Codului de procedură civilă și/sau potrivit altor dispoziții legale aplicabile în materie.”
Analizând aceste texte legale, instanța apreciază că aceste dispoziții legale nu acordă în orice situație instituției publice beneficiul unui termen de grație de 6 luni pentru a-și îndeplini obligația stabilită prin titlul executoriu, ci numai în situația în care executarea nu poate începe sau continua din lipsă de fonduri. Acest termen de 6 luni a fost instituit pentru ca instituția publică, în situația în care nu deține fondurile necesare, să facă demersurile pentru a le obține și a-și executa obligația stabilită în sarcina sa.
Astfel cum rezultă din dosarul de executare, instanța reține că executorul judecătoresc a emis somația de plată în vederea respectării prevederilor O.G. nr. 22/2002, iar numai dacă debitorul înainta dovezi privind lipsa de fonduri către executorul judecătoresc s-ar fi putut pune în discuție posibilitatea acordării unui termen de 6 luni să facă demersurile necesare pentru îndeplinirea obligațiilor.
În atare situație, nerespectarea prevederilor O.G. nr. 22/2002 nu constituie un motiv de anulare a întregii executări silite și anularea actului de executare nelegal emis s-ar fi putut pune în discuție mai degrabă ulterior momentului emiterii somației de plată sau în ceea ce privește adresa de înființare a popririi, care nu a fost însă contestată în cauză.
În consecință, instanța apreciază că în cauză nu pot fi reținute apărările referitoare la prevederile O.G. nr. 22/2002.
În ceea ce privește încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare, instanța constată că nu s-au formulat critici distincte de nulitate a acestui act.
Pe cale de consecință, față de considerentele mai sus expuse și întrucât nu există nici alte motive de nelegalitate care să fie analizate din oficiu de instanță, în temeiul art. 711 alin. 1 C.pr.civ., instanța va respinge ca neîntemeiată contestația la executare.
Întrucât măsura suspendării executării silite nu s-ar fi putut dispune decât până la soluționarea în fond a contestației la executare, astfel cum rezultă din interpretarea prevederilor art. 718 alin. 1 C.pr.civ., instanța va respinge cererea de suspendare a executării silite, ca rămasă fără obiect.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiată contestația la executare formulată de contestatoarea A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, cu sediul în București, Calea Floreasca, nr. 202, sector 1, în contradictoriu cu intimata G. O., cu domiciliul în ..
Respinge cererea de suspendare a executării silite, ca rămasă fără obiect.
Cu drept de apel în 10 de zile de la comunicare, apel care se va depune la Judecătoria Sector 4 București.
Pronunțată în ședință publică azi, 25.02.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
M. F. S. O.A.
Red./Dact. Jud. M.F./4ex./
| ← Contestaţie la executare. Încheierea nr. 22/2015. Judecătoria... | Obligaţie de a face. Sentința nr. 2418/2015. Judecătoria... → |
|---|
