Obligaţie de a face. Sentința nr. 2418/2015. Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2418/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI la data de 24-02-2015 în dosarul nr. 2418/2015
ROMÂNIA
Judecătoria Sectorului 4 București
Sediu: .-4, Sector 4 Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2418
Ședința publică din data de 24.02.2015
Instanța constituită din:
Președinte: EUGENIA DAHORE
Grefier: T. C. M.
Pe rol se află soluționarea cererii de chemare în judecată privind pe reclamantul G. A. în contradictoriu cu pârâta S.C. C. S.A. P. și intervenientul M. (fostă G.) F., având ca obiect obligație de a face.
Dezbaterile și cuvântul asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 10.02.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da părților posibilitatea să depună la dosar concluzii scrise, a amânat succesiv pronunțarea la data de 17.02.2015 și la data de astăzi.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea inregistrata pe rolul instantei la data de 12.08.2013 sub nr._ si precizata la 10.06.2014, reclamantul G. A. în contradictoriu cu pârâta S.C. C. S.A. P. a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligata pârâta sa-i remita copii ale chitantelor de plata nr.734/31.03.1993 in suma de_ Rol, respectiv copie chitanța din anul 1993 luna aprilie, pentru suma de_ rol, in subsidiar, pronunțarea unei hotarari prin care sa se constate ca a intervenit vanzarea-cumpararea asupra imobilului- apartament de locuit situat in mun. Ploiești, ., ., ., instrainat de parata S.C. C. S.A. in baza contractului de vanzare cumpărare nr.423/31.03.1993, prin achitarea integrala a prețului in cuantum de 152.128 Rol, cu cheltuieli de judecata.
În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamantul a arătat că impreuna cu fosta soție, G. ( actuala M. ) F., au achiziționat imobilul- apartament de locuit situat in mun. Ploiești, ., ., ., de la parata S.C. C. S.A. in baza contractului de vanzare cumpărare nr.423/31.03.1993, contract incheiat in baza Decretului- Lege nr.61 din 7 februarie 1990 si a Legii nr.85/22 iulie 1992.
Prețul locuinței a fost stabilit la 152. 128 ROL, ca si modalitate de plata procedandu-se la achitarea unui avans in valoare de_ ROL, plata consemnata prin chitanta nr. 734/31.03.1993, diferența de_ Rol urmând a fi achitata in 12 rate lunare.
Reclamantul a achitat intreaga suma ramasa restanta in același an 1993, in luna imediat următoare celei a încheierii Contractului de vanzare-cumparare, respectiv in luna aprilie 1993, printr-o singura transa, plata consemnata de vanzatoarea S.C. C. S.A. P. printr-o alta chitanta, insa cele doua chitante aferente sumelor achitate vanzatoarei S.C. C. S.A. P., nu i-au fost eliberate de către parata nici pana in prezent. Datorita acestei situatii s-a aflat in imposibilitatea de a intabula dreptul de proprietate asupra imobilului, precum si de a realiza partajarea bunurilor comune obtinute in timpul căsătoriei ca urmare a desfacerii căsătoriei dintre petent si fosta soție D. (fosta G.) F. in anul 2002.
In sustinerea cererii invoca si prevederile Decretului- Lege nr.61 din 7 februarie 1990 si a Legii nr.85/22 iulie 1992 ,respectiv art. 16 din Decretul-Lege 61/ 7.02.1991, conform carora contract de vanzare-cumparare, precum si procesul- verbal de predare-primire a locuinței, ambele in forma tip prevăzută de acest decret, reprezinta titlu de proprietate.
Reclamantul este de parere ca din moment ce s-a menționat chitanța pentru avans in cuprinsul contractului de vanzare- cumparare se face dovada achitării prestației principale, facand astfel sa se prezume achitarea prestațiilor periodice subsecvente (cele 12 rate menționate inițial)- ce au fost insa achitate ., prin raportarea la disp. art. 1501-1502 Cod Civil.
Faptul ca parata nu a solicitat in tot acest timp achitarea vreunei sume ramase restante in urma incheierii contractului de vanzare-cumparare, valideaza susținerile sale, in sensul ca prețul imobilului a fost achitat integral.
In drept, disp. art. 35, art.204, Cod proc. civila, disp. art. 1501, 1502 Cod civil.
In probatiune, a solicitat inscrisuri.
Cererea a fost legal timbrata cu taxa de timbru suma de 4657 lei.
La data de 04.11.2014 reclamantul a formulat cerere de interventie fortata si a solicitat introducerea in cauza a numitei M. F., avand in vedere calitatea acesteia de coproprietar, acesta urmand sa dobandeasca calitatea de reclamant. Cererea de interventie fortata nu a fost timbrata.
Pârâta S.C. C. S.A. P. a depus la dosar întâmpinare, prin care solicita respingerea cererii. Invoca excepția lipsei calitatii procesuale active a reclamantului in promovarea cererii de chemare in judecata avand ca obiect obligarea societatii parate la emiterea si eliberarea unor chitante sau copii ale chitantelor, motivat de faptul ca in contractul de vanzare cumparare nr.423/31.03.1993 reclamantul nu apare ca si cumpărător. Acel contract apare ca fiind incheiat intre o societate . si numita G. F.-actual D.- . Reclamantul recunoaste ca nu mai este căsătorit cu cea menționată ca si cumpărătoare si nici nu face dovada vreunui mandat de a acționa în numele acesteia.
Invoca excepția lipsei calitatii procesuale pasive a societatii parate fata de imprejurarea ca din documentele depuse de reclamant nu se regăsește niciun element care sa indice ca . ar fi aceeași societate cu .. absolut niciun element (nici număr de inregistrare la Oficiul Registrului Comerțului, nici Cod fiscal, nici cod bancar, etc.) Mai mult, cf. DL 61/1990 . nu avea dreptul sa incheie contracte in baza acelui decret lege, fiind inaplicabil ..
. cu sediul in București nu deține niciun document, niciun contract, nicio chitanța, nicio factura ce ar demonstra ca vreodata s-ar fi vândut către reclamantul G. A. sau G. F. vreun imobil apartinand societății comerciale cu capital privat ..
A mai invocat si excepția prescripției dreptului la acțiune, in opinia intimatei fiind vorba de o acțiune in pretenții, prin care se urmărește dobândirea unui bun imobiliar, atat in detrimentul fostei soții a reclamantului, cat si in detrimentul societății intimate, reclamantul recunoscând ca solicita documente doveditoare de plați, pentru a deveni proprietar al apartamentului ,desi are motivația transparent nesincera ca ar vrea sa faca intabularea, si apoi partajul . Reclamantul nu poate incadastra ceva ce nu ii aparține, acesta nefiind parte nici macar in asa zisul contract incheiat intre proprietarul imobilului, ci numita G. D. F.. Acțiunea a fost introdusa in august 2013, adica la peste 21 de ani de la data la care reclamantul, in mod eronat, pretinde ca ar fi dobândit un activ imobiliar. Or, perioada de prescripție extinctiva este de 3 ani, iar acțiunea a fost introdusa la 20 ani dupa momentul pretins de reclamant. Se sustine ca potrivit OMFP 3512/2008 art. 3 documente ca cele ce sunt vizate de chemarea in judecata a reclamantului respectiv chitante ,se păstrează numai timp de 5 ani, cu începere de la data încheierii exercițiului financiar în cursul căruia au fost întocmite, deci începând cu 31.03.1996 actioneaza prescripția fata de orice pretenție de emitere a unor chitante.
Prin Legea 82/1991 a contabilității nu era posibil ca in societate sa fi existat o plata in numerar fara eliberare a unei chitanțe. Daca . existat o plata, atunci chitanța s-ar fi eliberat pe numele lui G. F., si in baza asa zisului contract de vanzare cumpărare, si nicidecum in numele reclamantului, chiar daca el ar fi făcut plata. Nici legislația fiscala, nici Legea contabilitatii nr. 82/1991 nu permit emiterea de chitante dupa 20 de ani si in absenta unei plați reale, actiunea fiind sub acest aspect inadmisibila. .Fată de solicitarea reclamantului de a emite dupa 20 ani, chitante de plată, solicita a se constata intervenită prescripția extinctiva a dreptului la acțiune, respectiv împlinirea termenului de prescripție de 3 ani de la data când se presupune că ar fi fost efectuate plățile, respectiv la 31.03.1996, conform art. 2517 Noul Cod Civil
Pe fondul cauzei, contesta categoric contractul de vanzare cumparare nr.423/31.03.1993, aratand ca societatea parata niciodata nu a semnat, întocmit un astfel de contract, care oricum nu ar fi fost legal, caci activele unei societati comerciale, emitenta de acțiuni tranzactionate pe piața de capital, nu se puteau vinde in 1993 fara aprobarea Adunării Generale a Acționarilor . sau cel puțin fara hotararea cu majoritate de voturi din 5 voturi posibile in cadrul Consiliului de Administrație al ..
Mai mult, chiar si acest contract prevede ca « Neplata la scadenta a 6 rate atrage executarea silita asupra locuinței si evacuarea deținătorului acesteia.” si ca exista o ipoteca pe acel imobil. In decizia de divorț se menționează ca reclamantul nu mai era cu soția de care a divorț inca din 1994, ratele fiind scadente (asa zisul contract e cu 12 rate lunare) cand acesta era in strainatate. Acel presupus contract prevedea și că neachitarea ratelor in integralitate duce la nulitatea acestuia. Daca ar fi existat vreo plata reala a contravalorii imobilului, atunci reclamantular fi trebuit să aibă cel puțin o chitanță în original sau copie. Chiar si faptul ca acesta recunoaște ca nu este in posesia vreunui astfel de document si cu atat mai mult nu era posibil sa existe vreo vanzare legala a unui activ din patrimoniul unei societari comerciale de capitaluri fara dovezi de plata a ratelor.
Chiar daca prin absurd ar fi existat vreun astfel de contract pe numele fostei soții a reclamantului, el ar fi lovit de nulitate, caci Legea 31/1990, Statutul societății, Legea 52/1994 inlocuita de Legea 297/2004 a pieței de capital, OMEF 3215/2008 interzic reducerea capitalului social si instrainarea activelor societăților deschise, tranzactionate pe piața de capital fara hotararea Adunării Generale a Acționarilor societății subscrise si fara proceduri speciale de validare a unor astfel de diminuări de active, fara evaluari prealabile, etc. Deci nu exista hotarare a Adunării Generale a Acționarilor . de aprobare a diminuării capitalului social si de instrainare a activului imobiliar specificat de reclamant.
Mai mult, in Adunarea Generala din 16 decembrie 2006 s-au luat masuri punitive fata de fosta conducere executiva ce au incercat instrainarea unor alte active imobiliare ale societății si cesionarea de contracte ale subscrisei. In cadrul respectivei Adunări Generale Extraordinare, acționarii, mai ales fondurile de investiții străine acționari in societatea a solicitat răspunderea materiala pentru directorii executivi ai subscrisei ce au făcut astfel de incercari de instrainare de active. Pe langa faptul ca nu exista aprobarea a adunarii generale a acționarilor societății de vanzare a acestui imobil, orice act intocmit fara aprobarea A., care este organul suprem de conducere a tipului de societate deschisa cum este subscrisa, este nul de fapt si de drept. Legea 31/1990 si legislația de capital nu numai ca interzic astfel de acte, dar prevăd si sancțiuni pentru angajații ce eventual ar incerca prejudicierea societății si acționarilor societății prin tentative de astfel de instrainari ilegale de active imobiliare. Pe de alta parte, Decretul Lege nr 61/1990 se refera la intreprinderile pentru vanzarea locuințelor si oficiilor specializate (ceea ce nu era cazul cu . care avea cu totul alte obiecte de activitate si nu putea vinde active fara hotarari A.) „asa cum se vede si din art. 1 al acestui decret. Imobilul nu era construit din fondurile statului, ci era mijloc fix al unei societati particulare de capitaluri. In al doilea rand, . nu era o intreprindere de stat, ci o societate comerciala ce funcționa pe baza Legii 31/1990 si a legislației pieței de capital. Scopul ei era obținerea de profit, nu vinderea unr apartamente. In al treilea rand nu exista nicio legislație care sa contrazică Legea 31/1990 articolele referitoare la evaluarea si micșorarea capitalului social si care sa impună grile de preturi pentru imobilele active ale subscrisei. Decretul -Lege 61/1990 se vorbește de grile de preturi (Anexele 1 si 2, mentioante in art. 6) de vanzare, ceea ce dovedește inca o data incompatibilitatea si inaplicabilitatea DL 61/1990 la societatea de capitaluri listata pe piața bursiera .. P. si faptul ca se spune in DL 61/1990 ca se dadeau imprumuturi de la CEC pentru achiziții de astfel de locuințe de stat arata incompatibilitatea cu . care nu avea nimic din bugetele statutului, nefiind intreprindere bugetara.
In drept, art 205 C. si legislatia speciala mentionata.
La data de 10.02.2015, M. (fostă G.) F. a formulat cerere de interventie voluntara accesorie in avoarea reclamantului, prin care a arata ca sunt reale susținerile reclamantului in ceea ce privește modalitatea de plata a prețului imobilului, respectiv un avans in valoare de 71.728 rol (conform chitanței nr.734/31.03.1993), iar diferența de pana la 152.128 rol, respectiv suma de_ rol, a fost achitata ., in luna imediat următoare incheierii contractului, chitanțele de plata existând in evidenta societății.
Se justifica astfel petitul inițial al acțiunii, reclamantul si intervenienta neputand bănui o astfel de atitudine de negare a paratei.
A precizat ca din 1993 si pana in prezent, locuieste efectiv in imobil si a achitat inca de atunci toate taxele si impozitele aferente acestuia. In plus, este evident faptul ca nu numai ca s-a comportat ca si proprietar, insa a si avut aceasta calitate, ca dovada fiind si actul sa de identitate, eliberat de organele abilitate, prin verificarea actelor de proprietate.
Considera ca toate aceste aspecte, atesta o data in plus, pe langa inscrisurile reprezentate de contractul de vanzare cumpărare si procesul-verbal de punere in posesie, faptul ca a intervenit vanzarea imobilului dedus judecații in prezenta cauza.
Este de-a dreptul jignitoare si revoltătoare atitudinea adoptata de parata, care a insinuat faptul ca fostulsau sot, G. A., ar comite un abuz de drept îndreptat asupra mea si asupra celor doi copii ai noștri, motiv pentru care a inteles sa formulez prezenta cerere.
Instanța a încuviințat și administrat în cauză proba cu înscrisuri.
Analizand materialul probator administrat in cauza, instanta constata urmatoarele:
În ceea ce privește dreptul material aplicabil instanța reține că în litigiul dedus judecatii solicitarile reclamantului își au cauza juridică în Contractul de vanzare cumpărare nr.423/31.03.1993 iar la data de 01.10.2011 a intrat în vigoare Codul civil 2009.
Potrivit art. 6 din Codul civil 2009 raportat la art. 102 din Legea nr. 71/2011, „contractul este supus dispozițiilor legii în vigoare la data când a fost încheiat în tot ceea ce privește încheierea, interpretarea, efectele, executarea și încetarea sa”.
Ținând cont că respectivul Contract reprezinta temeiul pretențiilor solicitate si fost încheiat înainte de . Codului civil 2009, instanța reține că aplicabil în cauza de față va fi Codul civil 1864 și legislația conexă.
In fapt, potrivit Contractului de vanzare cumpărare nr.423/31.03.1993, . cu sediul in Ploiesti, . nr 12, a vandut locuinta imobilul - apartament de locuit situat in mun. Ploiești, ., . F., avand la baza contractul de inchiriere nr_/31.12.1987. S-a stabilit ca pret al locuintei, conform fisei de calcul –Anexa 2 din legea nr 61/1990, suma totala de 152.128 lei. Potrivit contractului, pretul urma sa se achite in felul urmator: 71.728 lei avand achitat cu chitanta nr 734/31.03.1993 iar diferenta de 80.400 lei se va achita in 12 rate lunare conform Angajamentului de plata incheiat tot la 31.03.1993. f 6 si 7 dos. Contractul a fost incheiat in temeiul Decretului –Lege nr 61/1990, Legea nr 85/1992 si Legea nr 18/1991.
Referitor la excepția lipsei calitatii procesuale active a reclamantului, invocata de intimata, motivata de faptul ca reclamantul nu apare ca si cumpărător, instanta va inlatura exceptia fundamentata pe acest motiv, retinand ca si reclamantul a semnat contractul in calitate de cumparator iar in cuprinsul contractului s-a aratat ca numita G. F. este casatorita cu G. A.. De asemenea, potrivit disp art 643 Cciv, fiecare coproprietar poate sta singur in justitie, indiferent de calitatea procesuala, in orice actiune privitoare la coproprietate, inclusiv in cazul actiunilor in revendicare. Aceste dispozitii sunt aplicabile gratie normei tranzitorii prev de art 63 din Lg nr 71/2001.
Referitor la excepția lipsei calitatii procesuale pasive a societatii parate fata de imprejurarea ca din documentele depuse de reclamant nu se regăsește niciun element care sa indice ca . ar fi aceeași societate cu .. instanta va inlatura si acesta exceptie ca neintemeiata.
Instanța reține că în conformitate cu dispozițiile art. 36 C., ,, Calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părți și subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecății. Existența sau inexistența drepturilor și a obligațiilor afirmate constituie o chestiune de fond”.
Contractul de vanzare cumpărare nr.423/31.03.1993, a fost incheiat de . cu sediul in Ploiesti, . nr 12. . a fost inregistrata in Registrul Comerțului sub nr.J29/305/19.04.1991, CUI -_ si ulterior si-a schimbat sediul in Bucuresti, aSplaiul Unirii 15, ., camera 505, sector 4. f 31 si 46 dos. Asa cum se poate observa, codul unic de inregistrare este_ atribuit din data de 29.11.1992, astfel ca instanta retine ca exista identitate intre societatea semnatara a Contractului de vanzare cumpărare nr.423/31.03.1993 si societatea intimata din prezenta cauza. Legat de acesta constatare, instanta va inlatura si apararea intimatei legata de faptul ca . nu a semnat si întocmit un astfel de contract.
In ceea ce priveste excepția prescripției dreptului la acțiune privind obligarea intimatei de a remite copii ale chitantelor de plata nr.734/31.03.1993 in suma de_ Rol, respectiv copie chitanța din anul 1993 luna aprilie, pentru suma de_ rol, instanta va admite excepția pentru urmatoarele motive: Potrivit art. 1 din Decretul nr 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, dreptul la actiune avand un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție daca nu a fost exercitat in termenul stabilit de lege, iar termenul general de prescriptie este de 3 ani, conform art 3 din Decret. In cauza, solicitarea reclamantului, chiar daca este in legatura cu un bun imobil, se refera la o modalitate de executare în natură a unei obligații de a face, acțiunea fiind personală, prescriptibilă în termenul general de prescripție de 3 ani, stabilit de art. 1 din Decretul nr. 167/1958. A se vedea in acest sens Dec. nr 1819/2011 a ICCJ privind termenul de prescriptie al actiunilor privid obligatiile de a face.
Conform art 7 din Decretul nr 167/1958 prescripția începe să curgă de la data când titularul dreptului la acțiune a cunoscut sau, după împrejurări, trebuia să cunoască nașterea lui. In litigiul de fata, termenul a inceput sa curga din aprile 1993, cand se sustine ca s-a efectuat plata, urmand a se implini in aprilie 1996, iar actiunea a fost inregistrata la 12.08.2013, cu depasirea termenului de 3 ani. Chiar daca am plasa momentul de la care incepe sa curga termenul de prescriptie, luand ca reper contractul de vanzare cumparare si Angajamentulde plata, ambele incheiate la 31.03.1993 si epuizarea termenului de 12 luni, timp in care trebuia achitata diferenta de pret, retinem ca incepand cu 31.03.1994 pana la data de 31.03.1997, reclamantul avea posibilitatea sa solicite indeplinirea obligatiei de a face.
Cum prescriptia extinctiva reprezinta un mijloc de stingere a dreptului la actiune în sens material, titularul acestuia, urmand sa exercite acest drept în termenul prevazut de lege, in caz contrar, prescriptia constituind o sanctiune juridica pentru neglijenta creditorului,pentru motivele mai sus aratate, instanța va admite excepția prescriptiei dreptului material la actiune și va respinge ca fiind prescris capatul de cerere privind obligarea intimatei de a remite copii ale chitantelor de plata nr 734/31.03/1993 in suma de 71.728 ROL si copie chitanta din aprilie 1993 pentru suma de 80.400 ROL.
Pe fondul cauzei, intimata societate a aratat ca un astfel de contract, chiar daca se retine a fi incheiat ar fi lovit de nulitate, intrucat Legea 31/1990, Statutul societății, Legea 52/1994 inlocuita de Legea 297/2004 a pieței de capital, OMEF 3215/2008 interzic reducerea capitalului social si instrainarea activelor societăților deschise, tranzactionate pe piața de capital fara hotararea Adunării Generale a Acționarilor societății si fara proceduri speciale de validare a unor astfel de diminuări de active, fara evaluari prealabile, iar o astfel de hotarare A. nu ar fi existat.
Cu privire la acesta chestiune, instanta retine ca prin recursul in interesul legi –Decizia nr 3/2013 a ICCJ, Instanta Suprema a stabilit ca “in interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 1 alin. 1 și art. 7 alin. 1 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuințe și spații cu altă destinație construite din fondurile statului și din fondurile unităților economice sau bugetare de stat, republicată, stabilește că aceste prevederi instituie o obligație legală pentru societățile comerciale cu capital integral privat, devenite proprietare prin privatizare, de a vinde locuințele construite din fondurile statului sau ale unităților economice ori bugetare de stat anterior intrării în vigoare a Legii nr. 85/1992, cu excepțiile prevăzute de lege.
ICCJ a retinut că obligația de vânzare a acestor imobile este una in rem. Ca urmare, pentru a beneficia de dispozițiile Legii nr. 85/1992, republicată, solicitantul trebuie să aibă calitatea de chiriaș în momentul realizării acordului de voință (data înaintării cererii de cumpărare), și nu la data intrării în vigoare a legii.
De altfel, rațiunea acestei interpretări este impusă nu numai de conținutul neechivoc al textelor de lege menționate, ci și de scopul adoptării acestei legi, care este acela de a crea posibilitatea ca oricare chiriaș al unei locuințe construite din fondurile de stat și ale unităților economice sau bugetare de stat să devină proprietar al locuinței respective, prin cumpărare, în anumite condiții de preț și creditare.
Însăsi evoluția reglementărilor legale în materie, prin succesiunea lor logică (Decretul-lege nr. 61/1990, Legea nr. 85/1992, Legea locuinței nr. 114/1996), reflectă opțiunea puterii legiuitoare de a lua măsuri de protecție socială, dând posibilitate tuturor chiriașilor să cumpere locuințele pe care le ocupă. De asemenea, Curtea Constituțională a statuat în mod constant caracterul propter rem al obligației proprietarilor acestor locuințe de vânzare către chiriași a locuințelor, în condițiile Legii nr. 85/1992, republicată (deciziile Curții Constituționale nr. 437, 651/2009, 1.146/2010 și 814/2011).
Astfel, s-a reținut că, în cazul privatizării unităților din ale căror fonduri a fost construită locuința ce a făcut obiectul vânzării, obligația de vânzare către chiriași, prevăzută de dispozițiile Legii nr. 85/1992, republicată, este o obligație in rem, instituită în considerarea obiectului (locuință construită din fondurile unității economice sau bugetare), iar nu o obligație in personam, reglementată în considerarea subiectului de drept în sarcina căruia există obligația de vânzare (societatea comercială al cărei capital social a suferit modificări în procesul de privatizare).
Nu pot fi reținute ca impedimente schimbarea structurii capitalului social al fostelor unități economice sau bugetare de stat din ale căror fonduri s-au construit locuințele respective anterior intrării în vigoare a Legii nr. 85/1992, și nici obiectul de activitate al societăților comerciale astfel constituite. Instanța constituțională a reținut că acest text de lege consacră o normă de justiție socială, întrucât dă posibilitatea chiriașilor să cumpere locuințele la construirea cărora au contribuit direct sau indirect în vechiul sistem statal-juridic. Curtea Constituțională a mai reținut că, deși în proprietatea societăților comerciale sau a regiilor autonome au intrat și locuințele construite din fondurile proprii, legiferarea, ulterior adoptării Constituției, a posibilității ca fiecare chiriaș al unei asemenea locuințe să devină proprietar nu poate fi primită decât ca o limitare legală a dreptului de proprietate al persoanelor juridice respective. Dezlegarea problemei de drept controversate în jurisprudența instanțelor prezintă relevanță chiar dacă dispozițiile art. 16 din Legea nr. 85/1992, republicată, au fost modificate prin art. I din Legea nr. 244/2011, în sensul că prețul de vânzare al unor astfel de locuințe va fi stabilit prin expertiză la valoarea de circulație a bunurilor. Conform dispozițiilor art. II din Legea nr. 244/2011, locuințele pentru care procedurile de vânzare au început sub imperiul Legii nr. 85/1992, republicată, se vând la prețul stabilit potrivit Decretului-lege nr. 61/1990.”
In cazul Contractului de vanzare cumpărare nr.423/31.03.1993, instrainarea locuintei a avut la baza contractul de inchiriere nr _/31.12.1987 iar pretul s-a stabilit, conform fisei de calcul –Anexa 2 din legea nr 61/1990, suma totala de 152.128 lei.
Asadar, in aplicarea dispozitiilor speciale cata vreme s-a stabilit ca se poate solicita in instanta obligarea societăți comerciale cu capital integral privat, la vanzarea locuințelor construite din fondurile statului sau ale fostelor unități economice ori bugetare, fara a se putea opune chiriasului faptul ca in urma privatizarii o astfel de obligatie nu mai subzista, cu atat mai mult, in cazul unui contract deja incheiat, societatea intimata nu poate opune aparari legate de faptul ca o astfel de vanzare ar fi nula, intrucat s-a schimbat structura capitalului si actionariatul si nu exista hotarare A..
Precizam insa ca, in speta de fata, problema cumparatorilor nu este aceea de a se stabili daca au sau nu dreptul/posibilitatea de a cumpara imobilul sau constatarea dobandirii dreptului de proprietate ci, finalitatea demersului judiciar, este aceea de a lamuri daca acestia datoreaza diferenta de pret de 80.400 Rol.
Asa cum a fost formulat capatul de cerere subsidiar, instanta este chemata sa se pronunte, sa constate daca, in urma probatoriului admnistrat, se poate stabili ca a fost achitat integral prețului apartamentului, in cuantum de 152.128 Rol.(„ sa se constate intervenita vanzarea, prin achitarea integrala a prețului”)
Asa cum se poate observa, reclamantul si intervenienta nu au sustinut ca s-au aflat vreodata in posesia unei dovezi privind achitarea diferentei de pret si care, din diverse motive, nu mai exista (a fost pierduta, s-a distrus sau alte cauze obiective) Ceea ce se sustine este faptul ca la data platii, in anul 1993, o astfel de dovada-chitanta/dispozitie de incasare sau factura-, nu a fost emisa sau eliberata. . ipoteza, nici reclamantul nici intervenienta nu ofera o explicatie rezonabila privind motivul pentru care au stat aproape 22 de ani in pasivitate si nu au solicitat vanzatoarei la data platii o chitanta, asa cum nu aduc niciun fel de proba ca in tot acest interval au solicitat reglementarea situatiei, prin inregistrarea unor sesizari, reclamatii, somatii, notificari etc, orice act scris care sa ateste ca s-au izbit de refuzul categoric al paratei de a confirma plata diferentei de 80.400 lei si de a elibera o dovada de plata. Simpla sustinere ca s-a incercat verbal rezolvarea problemei nu este suficienta.
Potrivit dispozitiilor art 1361 Cciv, principala obligatie a cumparatorului este de a plati pretul, coroborat cu prevederile art 1091, art 1096 Cciv, plata urmand sa se faca creditorului sau imputernicitului sau.
Reclamantul si intervenienta, in calitate de cumparatori, in masura in care pretind ca obligatia s-a stins prin plata, trebuie sa dovedeasca faptul efectuarii platii, sarcina probei revenind acestora potrivit art 1169 Cciv. Dovada platii se face dupa regulile de drept comun privind actele juridice.
Asadar, daca diferenta de pret a fost achitata in aprilie 1993 (nu s-a putut preciza exact ziua efectuarii acestei plati de catre reclamant) cumparatorul trebuia sa solicite o chitanta fiscala liberatorie, document pe care parata, prin reprezentantul sau, era obligata sa-l elibereze, fiind si un act justificativ in contabilitate.
Contrar, potrivit art 1101 C civ- debitorul nu poate sili pe creditor a primi parte din datorie, fie datoria divizibila chiar- dat fiind principiul indivizibilitatii platii. Asadar, este gresita sustinerea reclamantului in sensul ca de vreme ce s-a menționat chitanta pentru avans in cuprinsul contractului de vanzare- cumparare se face dovada achitării prestației principale, astfel ca se prezuma achitarea prestațiilor periodice subsecvente, prin raportarea la disp. art. 1501-1502 Noul Cod Civil. Dispozitiile Noului cod civil nu sunt aplicabile, iar diferenta de pret la care cumparatori s-au angajat nu reprezinta o prestatie accesorie sau periodica. In orice caz, principiul indivizibilitatii platii este reluat si in art 1490 din Noul Cod civil.
Pe de alta parte, conform art.1186 Cciv” Orice adnotatie facuta de creditor in josul, pe marginea, sau pe dosul unui titlu de creanta, este crezuta, cu toate ca nu este subsemnata nici datata de el, cind tinde a proba liberatiunea debitorului. Aceeasi putere doveditoare are si scriptura facuta de creditor pe dosul, marginea sau in josul duplicatului unui act sau chitanta, dar numai cind duplicatul va fi in mainile debitorului. „
O astfel de adnotare nu se regaseste pe exemplarul din contract eliberat cumparatorilor sau pe angajamentul de plata. In opinia instantei, presupunand ca a existat un motiv obiectiv pentru care nu s-a putut elibera chitanta la data platii, cumparatorii aveau posibilitatea sa prezinte vanzatoarei Contractul sau Angajamentul de plata pentru a obtine o mentiune de recunoastere a platii pe aceste acte. Angajamentul de plata a fost semnat tot in 31.03.1993, iar plata integrala se sustine ca a fost facuta in 04.1993, asadar la un interval foarte scurt.
In opinia instantei, un cumparator diligent nu ar fi accepat sa figureze in continuare dator, cu rate semnificative de 6700 lei lunar, daca obligatia s-a stins integral. Prezumtiile privind stingerea datoriei sunt cele aratate de disp art 1138 C. civ si nu se pot retine in cazul reclamantului „ atunci când creditorul a remis debitorului titlul constatator al creantei sale, care este un înscris sub semnatura privata, se prezuma ca debitorul a fost liberat prin plata sau remitere de datorie sau atunci când creditorul remite debitorului titlul original al creantei, care este un înscris autentic sau o hotarâre judecatoreasca investita cu formula executorie, se prezuma liberarea debitorului prin plata sau remitere de datorie; prezumtia este relativa.”
Faptul ca reclamantul a stapanit mai mult sau mai putin imobilul sau ca intervenienta a locuit in continuare in apartament, actul de identitate dovedind domiciliul sau la acea adresa, nu instituie o prezumtie absoluta de plata din partea cumparatorilor. Chiar daca intimata nu a solicitat in tot acest interval, predarea imobilului sau plata asa cum aratau disp. speciale ale art 15 din Lg. nr 85/1992, instanta retine ca, teoretic, orice proprietar neposesor poate solicita revendicarea imobilului de la posesorul neproprietar, asa cum la fel de adevarat este si faptul ca un astfel de demers poate fi paralizat prin invocarea uzucapiunii sau a altor cauze prin care se tinde la respingerea actiunii. Pasivitatea si lipsa de diligenta pe care cumparatorii o imputa societatii vanzatoare le este caracteristica si acestora in sensul ca mai bine de 20 de ani nu au solicitat o dovada privind plata integrala .
A mai afirmat reclamantul ca s-a aflat in imposibilitate de a intabula dreptul de proprietate, dar nu rezulta ce demersuri au fost efectuate la OCPI, daca cererea de intabulare a fost respinsa si pentru ce motiv, cu atat mai mult cu cat invoca disp art. 16 din Decretul-Lege 61/ 7.02.1990, conform carora contract de vanzare-cumparare, precum si procesul- verbal de predare-primire a locuinței, reprezinta titlu de proprietate.
Față de considerentele mai sus expuse, in temeiul art 249 C., art 1169, art 1361 Cciv, instanța va respinge cererea privind pronuntarea unei hotarari care sa constate intervenita vanzarea cumpararea asupra imobilul apartament nr 37 situat in mun Poiesti ., .. B . integrala a pretului de 152.128 lei, ca neîntemeiata. In temeiul art 67 C., avand in vedere sustinerile intervenientei accesorii si considerentele instantei privind examinarea cererii reclamantului, va respinge si cererea de interventie voluntara accesorie, ca neîntemeiata.
In ceea ce priveste cererea de de interventie fortata formulata de reclamant, avand in vedere disp art 34 alin 3 corob cu 33, art 36 din din OUG nr 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, instanța va admite excepția netimbrării cererii si, in consecinta, anuleaza cererea de interventie fortata privind pe M. F. .
Referitor la cererea intimatei privind cheltuielile de judecata in cuantum de 1000 lei, ocazionate de prezentul litigiu, conform dovezilor de la dosarul cauzei, in considerarea culpei procesuale a reclamantului în declanșarea litigiului de față, în conformitate cu dispozițiile art. 451, art 452. C. proc. civ., instanța va obliga reclamantul la plata către intimata a cheltuielilor de judecată efectuate în acest proces și probate, cu chitanta nr 43/05.09.2014 în cuantum de 1000 lei, reprezentând onorariu aparator.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantului G. A. - cu domiciliul procesual ales la C.. Av. P. A. C. cu sediul în mun. Câmpina, ., jud. P., si exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a intimatei S.C. C. S.A. P. - sediul ales la C.. av. C. L. din București, Calea Calarasilor nr. 309, ., ., ca neîntemeiate.
Admite excepția netimbrării cererii de chemare in judecata a altei persoane si, in consecinta, anuleaza cererea de interventie fortata privind pe M. F. - Ploiești, ., ., ., județ P..
Admite exceptia prescriptiei dreptului material la actiune si respinge ca prescris capatul de cerere privind obligarea intimatei de a remite copii ale chitantelor de plata nr 734/31.03/1993 in suma de 71.728 ROL si copie chitanta din aprilie 1993 pentru suma de 80.400 ROL.
Respinge capatul de cerere privind pronuntarea unei hotarari care sa constate intervenita vanzarea cumpararea asupra imobilul apartament nr 37 situat in mun Poiesti ., .. B . integrala a pretului de 152.128 lei, ca neîntemeiata.
Respinge cererea de interventie voluntara accesorie, formulata de M. F. - Ploiești, ., ., ., județ P., ca neîntemeiata.
Obliga reclamantul la plata sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecata catre intimata.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 24.02.2015.
PREȘEDINTE,GREFIER
E. D. T. C. M.
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 2450/2015. Judecătoria... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 2447/2015. Judecătoria... → |
|---|
