Contestaţie la executare. Sentința nr. 5309/2015. Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5309/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI la data de 29-04-2015 în dosarul nr. 5309/2015
Dosarul nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 4 BUCUREȘTI – SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 5309
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 29.04.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: M. F.
GREFIER: S. O. A.
Pe rol, judecarea cauzei civile privind pe contestatoarea A. P. ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI, în contradictoriu cu intimații G. N., S. F. și P. V., având ca obiect contestație la executare – suspendarea executării silite - întoarcere executare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, au lipsit părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța în baza art. 104 alin 13 din Regulamentul de Ordine interioară al instanțelor judecătorești, dispune lăsarea cauzei la sfârșitul ședinței, față de lipsa părților.
La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
În temeiul dispozițiilor art. 1551 alin. 2 V.C.pr.civ., instanța dispune redeschiderea judecății în prezenta cauză, având în vedere îndeplinirea obligațiilor de către contestatoare.
Nemaifiind alte cereri de formulat, în temeiul art. 167 V.C.pr.civ., instanța încuviințează pentru părți proba cu înscrisurile de la dosar, apreciind proba ca fiind legală, pertinentă și concludentă soluționării cauzei, iar în ceea ce privește solicitarea contestatoarei de a se prezenta certificatele de investitor, în original, și anularea acestora, instanța apreciază faptul că aceste dovezi sunt neutile cauzei în raport de dispozițiile titlului executoriu, astfel cum a fost modificat în apel.
Nemaifiind probe de administrat, instanța declară închise dezbaterile și reține cauza în vederea pronunțării.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cererii de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 București la data de 22.10.2014 sub nr._, contestatoarea A. P. ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI, în contradictoriu cu intimații G. N., S. F. și P. V., a formulat contestație la executare prin care a solicitat anularea somației din data de 15.09.2014 și a procesului-verbal de cheltuieli de executare din data de 15.09.2014 emise în dosarul de executare nr. 81/2011 al B.E.J. M. B.. Totodată, s-a solicitat și suspendarea executării silite până la soluționarea contestației la executare, precum și întoarcerea executării silite în situația admiterii contestației la executare.
În motivare, contestatoarea a susținut că începerea executării este nelegală față de prevederile art. II din Legea nr. 113/2013, întrucât toate actele de executare întocmite asupra debitoarei C.N.V.M. nu își mai pot produce efecte juridice, fiind nule de drept ca urmare a încetării calității de debitoare a acesteia, astfel că executorii sunt obligați să emită alte acte de executare, cu respectarea dispozițiilor aplicabile.
Contestatoarea a mai invocat și încălcarea prevederilor O.G nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, susținând că termenul de grație de 6 luni începea să curgă de la data preluării obligațiilor CNVM de către aceasta. Totodată, în raport de prevederile art. 2 din O.G. nr. 22/2002 s-a susținut că nu s-a respectat procedura obligatorie instituită de prevederile acestui act normativ, întrucât creditorul nu s-a adresat instituției pentru a solicita punerea în executare de bună voie a titlului și putea proceda la executarea silită numai dacă instituția publică nu își îndeplinea obligația de plată în termenul de 6 luni.
În ceea ce privește procesul-verbal din data de 15.09.2014, contestatoarea a susținut că nu s-a prezentat un calcul detaliat al sumelor solicitate și temeiul legal, precum și că nu s-a luat în calcul termenul de 6 luni prevăzut de dispozițiile speciale ale O.G. nr. 22/2002, executorul judecătoresc având doar obligația de a trimite o notificare cuprinzând somația de plată. Astfel, onorariul ar fi trebuit a fi calculat pentru categoria “notificare și alte acte de procedură”, onorariul fiind între 20 – 400 lei, conform anexei nr. 1 la O.M.J. nr. 2550/2006.
Prin prezenta cerere de chemare în judecată s-a contestat și valoarea despăgubirilor stabilite, invocându-se faptul că executorul judecătoresc nu a ținut cont de criteriile de evaluare și stabilire a despăgubirilor impuse prin decizia penală nr. 164A/18.06.2008 a Curții de Apel București, iar contestatoarea a precizat și că nu poate verifica dacă executorul a ținut cont și de unitățile care au fost răscumpărate.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 387, 411, 399, 403 alin. 1, 404 și 452 C.pr.civ., O.G nr. 22/2002, Legea nr. 92/2011, Legea nr. 116/2011, O.U.G. nr. 51/1998.
În temeiul art. 7 din O.G nr. 22/2002, prezenta contestație este scutită de plata taxelor de timbru.
În urma adresei emise de instanță, au fost înaintate la dosar, în copie certificată, actele de executare silită de către B.E.J. M. B..
Intimații nu au depus la dosar întâmpinare.
Instanța a încuviințat și administrat în cauză proba cu înscrisuri.
Analizând actele dosarului, instanța reține următoarele:
Pe rolul B.E.J. M. B. a fost înregistrată cererea de executare silită formulată de intimații creditori G. N., S. F. și P. V. pentru punerea în executare a titlului executoriu reprezentat de sentința penală nr. 423/20.03.2007 pronunțată de Tribunalul București, Secția a II-a Penală în dosarul nr._/3/2006, formându-se în acest sens dosarul de executare nr. 81/2011 al B.E.J. M. B..
Prin sentința penală nr. 423/20.03.2007, pronunțată de Tribunalul București, Secția a II-a Penală în dosarul nr._/3/2006, astfel cum a fost modificată în apel prin decizia penală nr. 164/A/18.06.2008 a Curții de Apel București, s-a dispus obligarea inculpaților, în solidar cu părțile responsabile civilmente . SOV INVEST SA, . și COMISIA NAȚIONALĂ A VALORILOR MOBILIARE la plata despăgubirilor civile către un număr de 130.798 părți civile, constituite în această calitate procesuală pe parcursul urmăririi penale cât și în faza cercetării judecătorești, la nivelul sumelor efectiv învestite, indexate cu rata inflației, începând de la data de 24 mai 2000 și până la achitarea lor, conform numărului de unități de fond învestite de fiecare parte civilă, executarea făcându-se pe baza prezentării certificatului de investitor în original și după anularea acestuia, cu modificări, atât în recurs cât și în apel.
Prin încheierea din data de 18.02.2011 pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria Sectorului 1 București a încuviințat executarea silită împotriva debitoarei Comisia Națională a Valorilor Mobiliare (f. 36, dos. exec.).
În cadrul dosarului de executare mai sus menționat, la data de 13.05.2011 executorul judecătoresc a emis adresa de înființare a popririi asupra conturilor debitoarei Comisia Națională a Valorilor Mobiliare (f. 42, dos. exec.), această debitoare fiind înștiințată despre înființarea popririi la data de 08.06.2011 (f. 44, dos. exec.).
La data de 22.10.2012, executorul judecătoresc a emis somația de plată prin care a pus în vedere debitoarei C.N.V.M. să achite debitul actualizat în cuantum de 10.783,98 lei, plus cheltuieli de executare de executare în cuantum de 2.764,76 lei (f. 94, dos. exec.), somația de plată fiind comunicată acestei debitoare la data de 09.11.2012 (f. 97, dos. exec.).
La data de 15.09.2014 executorul judecătoresc a încheiat procesul-verbal prin care a procedat la stabilirea cheltuielilor de executare la suma de 2.646,72 lei, din care suma de 1.336,72 lei reprezintă onorariul executorului judecătoresc (f. 63, dos. exec.), iar la aceeași dată a emis și somația de plată prin care a pus în vedere debitoarei A.A.A.S. să achite debitul actualizat în cuantum de 10.783,98 lei, plus cheltuielile de executare în cuantum de 2.646,72 lei (f. 64, dos. exec.).
Analizând criticile contestatoarei, referitor la susținerile privind opozabilitatea actelor de executare întocmite față de debitoarea C.N.V.M., instanța constată că Legea nr. 113/2013 prevede următoarele: ”Art. II. - (1) A. pentru Administrarea Activelor Statului preia fără plată toate drepturile și obligațiile Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare, rezultate din actele juridice prin care Comisia Națională a Valorilor Mobiliare a fost obligată, ca parte responsabilă civilmente, la plata de despăgubiri către investitorii la Fondul Național de Investiții. (2) A. pentru Administrarea Activelor Statului se subrogă în toate drepturile și obligațiile procesuale ale Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare și dobândește calitatea procesuală pe care aceasta o are, la data intrării în vigoare a prezentei legi, în toate procesele și cererile aflate pe rolul instanțelor judecătorești, indiferent dacă este vorba de faza de judecată sau de executare silită. (3) Executarea obligațiilor de plată ale Autorității pentru Administrarea Activelor Statului prevăzute la alin. (1) se asigură din veniturile bugetului de venituri și cheltuieli aferente activității de privatizare și de valorificare a activelor statului.”
În raport de aceste dispoziții legale, instanța apreciază că, deși a intervenit subrogarea Autorității pentru Administrarea Activelor Statului în drepturile și obligațiile Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare cu privire la executarea silită efectuată și contestată în prezenta cauză, totuși aceasta nu afectează legalitatea actelor de executare emise înainte de . Legii nr. 113/2013 și nu presupune faptul că trebuie să se efectueze din nou acte de executare silită împotriva contestatoarei.
Astfel, instanța reține că actele de executare emise anterior față de Comisia Națională a Valorilor Mobiliare (C.N.V.M.) și încheierile de încuviințare a executării silite îi sunt opozabile și contestatoarei A. pentru Administrarea Activelor Statului, iar subrogarea prevăzută de dispozițiile legale mai sus menționate nu presupune nicidecum anularea actelor de executare silită deja efectuate și refacerea acestora față de noul debitor.
În ceea ce privește apărările întemeiate pe prevederile O.G nr. 22/2002, în cauza de față instanța le apreciază ca fiind neîntemeiate.
Potrivit art. 2 din O.G. nr. 22/2002, „dacă executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somația de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului” (s.n.).
Conform art. 3 din aceeași ordonanță „în cazul în care instituțiile publice nu își îndeplinesc obligația de plată în termenul prevăzut la art. 2, creditorul va putea solicita efectuarea executării silite potrivit Codului de procedură civilă și/sau potrivit altor dispoziții legale aplicabile în materie.”
Analizând aceste texte legale, instanța apreciază că aceste dispoziții legale nu acordă în orice situație instituției publice beneficiul unui termen de grație de 6 luni pentru a-și îndeplini obligația stabilită prin titlul executoriu, ci numai în situația în care executarea nu poate începe sau continua din lipsă de fonduri. Acest termen de 6 luni a fost instituit pentru ca instituția publică, în situația în care nu deține fondurile necesare, să facă demersurile pentru a le obține și a-și executa obligația stabilită în sarcina sa.
Astfel cum rezultă din dosarul de executare, instanța reține că executorul judecătoresc a mai emis o somație de plată încă din data de 22.10.2012 și a comunicat-o debitoarei de la acel moment (C.N.V.M.), somație care este opozabilă și prezentei contestatoare în raport de cele mai sus expuse, debitorul având astfel posibilitatea de a înainta dovezi privind lipsa de fonduri către executorul judecătoresc, iar în atare situație i s-ar fi acordat posibilitatea ca în termenul de 6 luni să facă demersurile necesare pentru îndeplinirea obligațiilor.
Întrucât debitorul nu a acționat în acest sens, iar în cauza de față instanța constată că până la momentul stabilirii cheltuielilor de executare și emiterii somației contestate (15.09.2014) expirase oricum termenul de 6 luni, instanța nu va reține apărările acesteia privind nerespectarea dispozițiilor O.G nr. 22/2002.
Referitor la contestarea modalității de calcul al debitului, instanța constată faptul că debitul astfel stabilit prin raportare la unitățile de fond investite a fost comunicat și prin somația de plată emisă anterior și comunicată debitoarei C.N.V.M.
În atare situație, instanța apreciază că la acest moment, prin contestația de față, contestatoarea nu mai poate critica și modalitatea de calcul a debitului principal, întrucât aceasta privește executarea silită însăși și putea fi contestată la momentul primirii somației de plată din data de 22.10.2012, prin care s-a indicat debitul actualizat și la care s-a anexat și raportul de expertiză contabilă prin care s-a calculat.
Contrar susținerilor contestatoarei, instanța reține faptul că debitorul avea obligația conform art. 373 1 alin. 1 din codul de procedură civilă de la 1865, aplicabil litigiului de față (în continuare ”V.C.pr.civ.”), de a-și executa de bunăvoie obligațiile stabilite prin titlul executoriu în sarcina sa.
În consecință, instanța reține că debitorul are obligația de a achita cheltuielile de executare stabilite de către executorul judecătoresc după data înregistrării cererii de executare, cheltuieli stabilite în raport de valoarea creanței, în conformitate cu dispozițiile art. 371 7 al. 2 V.C.pr.civ. care stipulează faptul că, cheltuielile de executare silită sunt în sarcina debitorului urmărit, iar debitorul va fi ținut să suporte cheltuielile de executare făcute după înregistrarea cererii de executare și până la data realizării obligației stabilite prin titlu executoriu.
Referitor la cheltuielile de executare, contrar susținerilor contestatoarei, instanța constată că prin încheierea din data de 15.09.2014 executorul judecătoresc a indicat temeiurile legale pentru perceperea cheltuielilor de executare și a prezentat defalcat în ce constau aceste cheltuieli.
În consecință, față de considerentele mai sus expuse, în temeiul art. 399 V.C.pr.civ., instanța urmează a respinge ca neîntemeiată prezenta contestația la executare.
Întrucât măsura suspendării executării silite nu s-ar fi putut dispune decât până la soluționarea în fond a contestației la executare, astfel cum rezultă din interpretarea prevederilor art. 403 alin. 1 V.C.pr.civ., instanța va respinge cererea de suspendare a executării silite formulată de contestatoare, ca rămasă fără obiect.
În ceea ce privește cererea de întoarcere a executării silite, având în vedere soluția de respingere a contestației la executare și faptul că s-a solicitat de către contestatoare întoarcerea executării silite numai pentru ipoteza în care s-ar fi admis contestația la executare, instanța nu se va mai pronunța distinct în cauza de față și asupra acestei cereri.
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiată contestația la executare formulată de contestatoarea A. P. ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI, cu sediul în București, .. Ș., nr. 50, sector 1, în contradictoriu cu intimații G. N., cu domiciliul în Slobozia, .. 1K, ., ., S. F., cu domiciliul în Slobozia, .. B15, ., ., și P. V., cu domiciliul în Slobozia, ., J. Ialomița.
Respinge cererea de suspendare a executării silite, ca rămasă fără obiect.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 29.04.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
M. F. S. O.A.
Red./Dact. Jud. M.F./6ex./
| ← Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 5298/2015.... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 5213/2015. Judecătoria... → |
|---|
