Întoarcere executare. Sentința nr. 12/2015. Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 12/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI la data de 12-08-2015 în dosarul nr. 10258/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 4 BUCUREȘTI – SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă nr._
Ședința publică din data de 12.08.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE - F. V.
GREFIER - E. B.
Pe rol se află pronunțarea asupra cauzei civile privind pe contestatoarea A. P. ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI – A.A.A.S. și pe intimații N. F., N. E., R. I. M. M., A. V., I. A., I. M., H. I., H. S., H. T. T., B. M., M. F., N. N., F. E., G. N., T. O., O. M., O. A., P. S., S. I., N. R., C. D., B. M., A. A., T. A., H. A. A., C. O. M., C. R. C., C. D. A., C. F., CRAETE C. V., C. M. și C. A. F., având ca obiect contestație la executare - suspendarea executării silite - întoarcerea executării silite - rejudecare.
Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc în ședința publică din data de 04.08.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 12.08.2015.
INSTANȚA
Deliberând asupra cererii de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București la data de 07.06.2013 cu nr._/299/2013, astfel cum a fost precizată la data de 29.04.2014 prin indicarea moștenitorilor defuncților C. A., A. I., C. V. și C. O. (f. 47, dos. JS4), contestatoarea A. P. ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI, în contradictoriu cu intimații N. F., N. E., R. I. M. M., A. V., I. A., I. M., H. I., H. S., H. T. T., B. M., M. F., N. N., F. E., G. N., T. O., O. M., O. A., P. S., S. I., N. R., C. D., B. M., A. A., T. A., H. A. A., C. O. M., C. R. C., C. D. A., C. F., CRAETE C. V., C. M. și C. A. F., a formulat contestație la executare prin care a solicitat anularea somației nr. 99/2012, a procesului-verbal din data de 21.05.2013 și a rapoartelor de expertiză extrajudiciară efectuate în dosarul de executare nr. 99/2012 al B.E.J. Paviliu B.-A.. Totodată, a solicitat și suspendarea executării silite până la soluționarea contestației la executare, precum și întoarcerea executării silite în situația admiterii contestației la executare.
În motivare, contestatoarea a susținut că începerea executării este nelegală față de prevederile art. II din Legea nr. 113/2013, întrucât toate actele de executare întocmite asupra debitoarei C.N.V.M. nu își mai pot produce efecte juridice, fiind nule de drept ca urmare a încetării calității de debitoare a acesteia, astfel că executorii sunt obligați să emită alte acte de executare, cu respectarea dispozițiilor aplicabile.
Contestatoarea a mai invocat și încălcarea prevederilor art. 1 și 2 din O.G nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, susținând că termenul de grație de 6 luni începea să curgă de la data preluării obligațiilor CNVM de către aceasta. Totodată, în raport de prevederile art. 4 din O.G. nr. 22/2002 s-a susținut că nu s-a respectat procedura obligatorie instituită de prevederile acestui act normativ, întrucât creditorul nu s-a adresat direct către A.A.A.S. în vederea efectuării plății.
În ceea ce privește cheltuielile de executare, contestatoarea a susținut că nu s-a prezentat un calcul detaliat al cheltuielilor de executare, iar în interiorul termenului de 6 luni executorul nu putea decât să calculeze cheltuieli pentru categoria ”notificare și alte acte de procedură” (20-400 lei), conform prevederilor anexei 1 a Ordinului Ministerului Justiției nr. 2550/2006, iar la onorariul maxim prevăzut de lege s-a adăugat în mod nelegal TVA.
Prin prezenta cerere de chemare în judecată s-a contestat și valoarea despăgubirilor stabilite, invocându-se faptul că executorul judecătoresc nu a ținut cont de criteriile de evaluare și stabilire a despăgubirilor impuse prin decizia penală nr. 164A/18.06.2008 a Curții de Apel București, iar contestatoarea a precizat și că nu poate verifica dacă executorul a ținut cont și de unitățile care au fost răscumpărate.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 387, 411, 399, 403 alin. 1 și 404 C.pr.civ., O.G nr. 22/2002, Legea nr. 92/2011 și Legea nr. 116/2011, O.U.G. nr. 51/1998.
În temeiul art. 7 din O.G nr. 22/2002, prezenta contestație a fost scutită de plata taxelor de timbru.
La data de 24.09.2013, intimații au depus la dosar întâmpinare prin care au solicitat respingerea ca nefondată a contestației la executare.
În motivare, intimații au făcut referire la prevederile art. II alin. 2 din Legea nr. 113/2013 și au susținut că actele de executare nu produc efecte juridice împotriva CNVM, dar produc efecte față de contestatoare, prin efectul subrogării.
Cu privire la prevederile O.G. nr. 22/2002, intimații au arătat că somația este un act de înștiințare, iar nu un act de executare silită, iar termenul de 6 luni este condiționat de dovada intenției de a executa benevol obligația de plată și/sau dovada demersurilor făcute pentru obținerea fondurilor necesare achitării obligațiilor. Astfel, întrucât nu rezultă intenția debitorului de a-și îndeplini obligația și nici demersurile necesare pentru obținerea fondurilor necesare, intimații au apreciat că nu se poate opune de către contestatoare termenul de 6 luni prevăzut de lege.
Referitor la cheltuielile de executare, intimații au arătat că onorariul executorului judecătoresc a fost stabilit în proporție de 1% din debitul actualizat, fiind legal a se percepe și TVA, iar referitor la celelalte cheltuieli de executare s-a susținut că sunt justificate onorariile avocaților, ale executorului și experților.
În cele din urmă, cu privire la valoarea despăgubirii stabilite prin somație, intimații au arătat că expertizele nu au avut la bază valoarea unității de fond din data de 24 mai 2000, ci valoarea soldului de la ultima tranzacționare, înregistrată în carnetul de investitor, aceasta însemnând numărul de unități de fond nerăscumpărate înmulțite cu valoarea unității de fond de la data ultimei tranzacționări. Intimații au mai învederat și că s-a ținut cont de unitățile de fond care au fost răscumpărate, avându-se în vedere soldul unităților de fond, precum și că este suficientă deținerea carnetelor de investitor.
În urma adresei emise de instanță, au fost atașate actele din dosarul de executare nr. 99/2012 al B.E.J. Paviliu B.-A..
Prin sentința civilă nr._/07.10.2013, Judecătoria Sectorului 1 București a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 București, dosarul fiind înregistrat pe rolul acestei instanțe la data de 04.11.2013 cu nr._ .
Instanța a încuviințat și administrat în cauză proba cu înscrisuri.
Prin sentința civilă nr. 4168/14.05.2014, pronunțată în dosar nr._, instanța a soluționat cauza, în sensul că admis excepția lipsei capacității procesuale de folosință a intimatului H. Ș., iar pe fondul cauzei a anulat rapoartele de expertiză extrajudiciară întocmite în dosarul de executare nr. 99/2012 al B.E.J Paviliu B.-A., cu excepția celor privind pe A. V., H. T. T. și C. V., precum și somația nr. 99/2012 și procesul-verbal de cheltuieli de executare emise la data de 21.05.2013 de către B.E.J Paviliu B.-A. în dosarul de executare nr. 99/2012, urmând ca executorul judecătoresc să procedeze la refacerea actelor de executare după calcularea corectă a despăgubirilor cuvenite intimaților pentru care s-a constatat modalitatea greșită de calcul a despăgubirilor.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs părțile, iar prin decizia civilă nr. 4509R/15.12.2014, pronunțată în dosar nr._, irevocabilă, Tribunalul București – Secția a III-a Civilă a admis recursul, a casat sentința judecătoriei și a dispus rejudecarea cauzei, reținând că instanța a soluționat în mod greșit excepția lipsei capacității procesuale de folosință a intimatului H. Ș., întrucât contestația la executare ar fi trebuit soluționată în contradictoriu cu moștenitorii acestuia, respectiv H. I. și H. T. T..
Pe fond, tribunalul a reținut că instanța trebuia să pună în discuția părților efectuarea unei expertize, prin care să se stabilească în mod corect despăgubirile cuvenite creditorilor, în acord cu dispozițiile titlului executoriu.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 București la data de 28.05.2015 cu nr._ *.
Instanța a încuviințat și administrat în cauză proba cu înscrisuri. În ședința din data de 04.08.2015, după ce a pus în discuția părților proba cu expertiză contabilă, instanța a respins-o ca nefiind necesară pentru soluționarea cauzei, în raport de noile rapoarte de expertiză extrajudiciară efectuate.
Analizând actele dosarului, pe baza aspectelor invocate, pe baza dispozițiilor legale aplicabile, instanța reține următoarele:
La data de 01.06.2012, pe rolul B.E.J. Paviliu B.-A. a fost înregistrată cererea de executare silită formulată de intimați pentru punerea în executare a titlului executoriu reprezentat de sentința penală nr. 423/20.03.2007 pronunțată de Tribunalul București, Secția a II-a Penală în dosarul nr._/3/2006, formându-se în acest sens dosarul de executare nr. 99/2012.
Prin sentința penală nr. 423/20.03.2007, pronunțată de Tribunalul București, Secția a II-a Penală în dosarul nr._/3/2006, astfel cum a fost modificată în apel prin decizia penală nr. 164/A/18.06.2008 a Curții de Apel București, s-a dispus obligarea inculpaților, în solidar cu părțile responsabile civilmente . SOV Invest SA, . și Comisia Națională a Valorilor Mobiliare la plata despăgubirilor civile către un număr de 130.798 părți civile, constituite în această calitate procesuală pe parcursul urmăririi penale cât și în faza cercetării judecătorești, la nivelul sumelor efectiv învestite, indexate cu rata inflației, începând de la data de 24 mai 2000 și până la achitarea lor, conform numărului de unități de fond învestite de fiecare parte civilă, executarea făcându-se pe baza prezentării certificatului de investitor în original și după anularea acestuia, cu modificări, atât în recurs cât și în apel.
În cadrul dosarului de executare mai sus menționat, pentru calcularea creanței cuvenite fiecărui creditor s-au întocmit rapoarte de expertiză extrajudiciară de către expert M. M. L., la data de 21.05.2013 executorul judecătoresc a întocmit procesul-verbal prin care a stabilit cheltuielile de executare în cuantum de 28.495,05 lei (f. 88, dos. Js1, vol. II), iar la aceeași dată a emis somația de plată prin care a pus în vedere contestatoarei debitoare A.A.A.S. să își îndeplinească obligația de plată a debitului în cuantum total de 416.645,36 lei și a cheltuielilor de executare (f. 89-90, dos. Js1, vol. II).
Aceste rapoarte de expertiză extrajudiciară au fost anulate de Judecătoria Sectorului 4 București, prin sentința civilă nr. 4168/14.05.2014, pronunțată în dosar nr._ .
În urma acestei sentințe, intimații au procedat la efectuarea unor noi rapoarte de expertiză extrajudiciară, acestea fiind întocmite pentru fiecare intimat de expertul contabil M. M. L., lucrările expertizei desfășurându-se în perioada 15.08._13 (f. 65-114 dos._ *).
În continuare, la data de 07.07.2015, executorul judecătoresc a întocmit procesul-verbal de stabilire a cheltuielilor de executare, în cuantum de 27.596,05 lei, acestea fiind defalcate pe categorii de cheltuieli (f. 115).
La aceeași dată, executorul judecătoresc a emis o adresă către contestatoare, prin i-a comunicat copiile carnetelor de investitor, rapoartele de expertiză pentru fiecare intimat în parte, refăcute (cuprinzând despăgubirile civile la nivelul sumelor efectiv investite, indexate cu rata inflației începând cu data de 24 mai 2000 conform unităților de fond investite), rezultând o creanță datorată de 195.117,74 lei, din care 167.521,69 lei debit principal și 27.596,05 lei cheltuieli de executare (f. 116).
Aceste acte au fost comunicate contestatoarei la data de 09.07.2015, potrivit dovezii de la f. 119.
La data de 08.07.2015, executorul judecătoresc a emis adresă către terțul poprit Activitatea de Trezorerie și contabilitate Publică, arătând că dispune diminuarea sumei poprite în dosarul de executare nr. 99/2012 la suma de 195.117,74 lei, ca urmare a refacerii rapoartelor de expertiză cu privire la calculul sumelor datorate de debitoare și a recalculării cheltuielilor de executare (f. 118).
Această adresă a fost comunicată terțului poprit la data de 09.07.2015, potrivit dovezii de la f. 120.
La data de 14.07.2015, Activitatea de Trezorerie și contabilitate Publică a comunicat executorului judecătoresc că a luat act de diminuarea debitului în dosarul de executare nr. 99/2012, acesta fiind în lista de așteptare a dosarelor în curs de executare la poziția nr. 3173 cu suma de 195.117,74 lei (f. 123).
Prin adresa nr. 15/_/23.07.2015, contestatoarea a precizat că a primit expertizele contabile pentru cei 25 creditori FNI. Referitor la creditoarea O. M., a precizat că raportul de expertiză a fost întocmit pentru O. V. M. din A. I., iar copia carnetului FNI care a fost atașată expertizei aparține creditoarei O. I. M. din Orăștie, ambele fiind creditoare AAAS.
În ședința publică din data de 04.08.2015, apărătorul intimaților a depus la dosar raportul de expertiză contabilă extrajudiciară pentru O. I. M. din Orăștie, arătând că aceasta este creditoare în dosarul de executare nr. 99/2012, fiindu-i comunicat executorului dintr-o eroare raportul de expertiză pentru O. V. M. din A. I..
În drept, față de obiectul cererii de chemare în judecată și de argumentele invocate, instanța face trimitere la dispozițiile relevante din codul de procedură civilă din 1865, în vigoare la momentul depunerii cererii de executare silită la executorul judecătoresc:
„Art. 399. Împotriva executării silite, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare. De asemenea, dacă nu s-a utilizat procedura prevăzută de art. 2811, se poate face contestație și în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu, precum și în cazul în care organul de executare refuză să înceapă executarea silită ori să îndeplinească un act de executare în condițiile prevăzute de lege. Nerespectarea dispozițiilor privitoare la executarea silită însăși sau la efectuarea oricărui act de executare atrage sancțiunea anulării actului nelegal.
Art. 403. alin. 1. Până la soluționarea contestației la executare sau a altei cereri privind executarea silită, instanța competentă poate suspenda executarea, dacă se depune o cauțiune în cuantumul fixat de instanță, în afară de cazul în care legea dispune altfel.
Art. 404. alin. 1. Dacă admite contestația la executare, instanța, după caz, anulează actul de executare contestat sau dispune îndreptarea acestuia, anularea ori încetarea executării înseși, anularea ori lămurirea titlului executoriu sau efectuarea actului de executare a cărui îndeplinire a fost refuzată.
Art. 4041. alin. 1. În toate cazurile în care se desființează titlul executoriu sau însăși executarea silită, cel interesat are dreptul la întoarcerea executării, prin restabilirea situației anterioare acesteia.
Art. 3717. (1) Partea care solicită îndeplinirea unui act sau a altei activități care interesează executarea silită este obligată să avanseze cheltuielile necesare în acest scop. P. actele sau activitățile dispuse din oficiu cheltuielile se avansează de către creditor.
(2) Cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite sunt în sarcina debitorului urmărit, afară de cazul când creditorul a renunțat la executare sau dacă prin lege se prevede altfel. De asemenea, debitorul va fi ținut să suporte cheltuielile de executare făcute după înregistrarea cererii de executare și până la data realizării obligației stabilite în titlul executoriu prin executare voluntară.
(3) Sumele ce urmează să fie plătite se stabilesc de către executorul judecătoresc, prin proces-verbal, pe baza dovezilor prezentate de partea interesată, în condițiile legii.
(4) P. sumele stabilite potrivit prezentului articol procesul-verbal constituie titlu executoriu.
Totodată, instanța citează dispozițiile relevante din Ordonanța Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii:
„Art. 2. Dacă executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somația de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului.
Art. 3. În cazul în care instituțiile publice nu își îndeplinesc obligația de plată în termenul prevăzut la art. 2, creditorul va putea solicita efectuarea executării silite potrivit Codului de procedură civilă și/sau potrivit altor dispoziții legale aplicabile în materie.
Art. 4. (1) Ordonatorii principali de credite bugetare au obligația să dispună toate măsurile ce se impun, inclusiv virări de credite bugetare, în condițiile legii, pentru asigurarea în bugetele proprii și ale instituțiilor din subordine a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii.
(2) Virările de credite bugetare prevăzute la alin. (1) se pot efectua pe parcursul întregului an bugetar, prin derogare de la prevederile art. 47 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările ulterioare, și ale art. 49 din Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale.
Conform Legii nr. 113/2013 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 93/2012 privind înființarea, organizarea și funcționarea Autorității de Supraveghere Financiară, în vigoare de la 26.04.2013:
„Art. II. (1) A. pentru Administrarea Activelor Statului preia fără plată toate drepturile și obligațiile Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare, rezultate din actele juridice prin care Comisia Națională a Valorilor Mobiliare a fost obligată, ca parte responsabilă civilmente, la plata de despăgubiri către investitorii la Fondul Național de Investiții. (2) A. pentru Administrarea Activelor Statului se subrogă în toate drepturile și obligațiile procesuale ale Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare și dobândește calitatea procesuală pe care aceasta o are, la data intrării în vigoare a prezentei legi, în toate procesele și cererile aflate pe rolul instanțelor judecătorești, indiferent dacă este vorba de faza de judecată sau de executare silită. (3) Executarea obligațiilor de plată ale Autorității pentru Administrarea Activelor Statului prevăzute la alin. (1) se asigură din veniturile bugetului de venituri și cheltuieli aferente activității de privatizare și de valorificare a activelor statului.”
Conform Legii nr. 188/2000 privind executorii judecătorești:
„Art. 7. Executorul judecătoresc are următoarele atribuții: a) punerea în executare a dispozițiilor cu caracter civil din titlurile executorii; b) notificarea actelor judiciare și extrajudiciare; c) comunicarea actelor de procedură; d) recuperarea pe cale amiabilă a oricărei creanțe; e) aplicarea măsurilor asigurătorii dispuse de instanța judecătorească; f) constatarea unor stări de fapt în condițiile prevăzute de Codul de procedură civilă; g) întocmirea proceselor-verbale de constatare, în cazul ofertei reale urmate de consemnarea sumei de către debitor, potrivit dispozițiilor Codului de procedură civilă; h) întocmirea, potrivit legii, a protestului de neplată a cambiilor, biletelor la ordin și a cecurilor, după caz; i) orice alte acte sau operațiuni date de lege în competența lui.
Art. 39. (1) Executorii judecătorești au dreptul, pentru serviciul prestat, la onorarii minimale și maximale stabilite de ministrul justiției, cu consultarea Consiliului Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești. În cazul executării silite a creanțelor având ca obiect plata unei sume de bani, onorariile maxime sunt următoarele: a) pentru creanțele în valoare de până la 50.000 lei inclusiv, onorariul maxim este de 10% din suma reprezentând valoarea creanței ce face obiectul executării silite;
b) pentru creanțele în valoare de peste 50.000 lei, dar până la 80.000 lei inclusiv, onorariul maxim este de 5.000 lei plus un procent de până la 3% din suma care depășește 50.000 lei din valoarea creanței ce face obiectul executării silite;
c) pentru creanțele în valoare de peste 80.000 lei, dar până la 100.000 lei inclusiv, onorariul maxim este de 5.900 lei plus un procent de până la 2% din suma care depășește 80.000 lei din valoarea creanței ce face obiectul executării silite;
d) pentru creanțele în valoare de peste 100.000 lei, onorariul maxim este de 6.300 lei plus un procent de până la 1% din suma care depășește 100.000 lei din valoarea creanței ce face obiectul executării silite”.
Pe fondul cauzei, referitor la susținerile contestatoarei potrivit cărora actele de executare ar fi lovite de nulitate în ceea ce o privește, întrucât nu își produc efecte asupra sa actele de executare întocmite împotriva debitoarei C.N.V.M., instanța arată că acest argument este neîntemeiat, în lumina art. II din Legea nr. 113/2013. Astfel, contestatoarea A.A.A.S. s-a subrogat de drept în toate drepturile și obligațiile C.N.V.M., toate actele procesuale și procedurale îndeplinite față de aceasta din urmă fiind opozabile și A.A.A.S.
Cu alte cuvinte, executorii judecătorești și creditorii C.N.V.M. nu au obligația de a reface toate actele de procedură întocmite împotriva acestei debitoare, acestea manifestându-și pe deplin efectele în ce o privește pe contestatoarea A.A.A.S., care preia procedura de executare silită în stadiul în care se afla la data intrării în vigoare a Legii nr. 113/2013. Executorul judecătoresc a respectat aceste dispoziții, întrucât după data intrării în vigoare a legii a întocmit actele de executare față de contestatoare, iar nu față de C.N.V.M.
Instanța nu poate primi drept argument valid nici aspectul referitor la nerespectarea termenului de 6 luni prevăzut de art. 2 din O.G. nr. 22/2002. Din analiza acestui din urmă text legal instanța stabilește că nu rezultă o amânare automată a obligației instituției publice de a se conforma titlului executoriu (un termen de grație) în toate cazurile, ci numai în situația în care executarea creanței nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri.
În speță, instanța arată că intimata a somat C.N.V.M. la data de 21.05.2013. Între momentul acestei somări și până în prezent, au trecut mult mai mult de 6 luni, interval în care contestatoarea nu a făcut în niciun fel demersuri prin care să învedereze lipsa de fonduri. P. a beneficia de aceste dispoziții, contestatoarea trebuia să facă dovada întreprinderii de demersuri în vederea obținerii fondurilor necesare achitării obligațiilor sale.
Mai mult, în virtutea dispozițiilor art. 4 din O.G. nr. 22/2002 sus-citate, debitoarea contestatoare avea posibilitatea de a solicita ordonatorilor principali virarea unor credite bugetare suplimentare sau o rectificare bugetară în acest sens, dispunând de un interval rezonabil pentru aceste demersuri, având în vedere că sentința penală nr. 423/20.03.2007 a devenit irevocabilă la data de 04.06.2009, prin decizia penală nr. 2098 din data de 04.06.2009, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.
Jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului este, de asemenea, în sensul celor arătate de instanță, conturând o jurisprudență constantă începând cu hotărârea din 19.03.1997 pronunțată în cauza Hornsby contra Greciei, conform căreia dreptul de acces la o instanță ar fi iluzoriu dacă ordinea juridică internă a unui stat ar permite ca o decizie judecătorească definitivă și obligatorie sa rămână inoperantă față de una dintre părți, executarea unei hotărâri judecătorești trebuind astfel considerată ca făcând parte din „proces” în sensul art. 6 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Astfel, Curtea Europeană a decis că executarea unei hotărâri judecătorești nu poate fi împiedicată, anulată sau amânată pe o perioadă lungă de timp. Mai mult, în ce privește creanțele stabilite împotriva statului ori a autorităților publice, s-a reținut că administrația constituie un element al statului de drept, interesul său fiind identic cu cel al bunei administrări a justiției. Aceeași optică jurisprudențială a fost menținută și în cauzele ulterioare, printre care hotărârile în cauzele Ș. împotriva României și T. împotriva României.
Referitor la cuantumul valorii despăgubirilor, instanța reține că despăgubirile au fost în mod corect calculate, conform titlului executoriu, prin expertizele extrajudiciare efectuate de expertul contabil (respectiv cele efectuate după anularea de către instanță a primelor rapoarte de expertiză extrajudiciară), lucrările expertizei desfășurându-se în perioada 15.08._13. P. a ajunge la suma finală de executat, expertul contabil a avut în vedere valoarea efectivă a unităților la data investiției, înmulțită cu numărul de unități, pornind de la datele cuprinse în carnetul de investitor. Expertul a actualizat suma obținută cu rata inflației prin aplicarea procentului de inflație publicat de Institutul Național de S., în acord cu dispozițiile art. 3712 alin. 3 C.p.c.
Cele 25 rapoarte de expertiză au fost comunicate contestatoarei la data de 09.07.2015, potrivit dovezii de la f. 119, aceasta confirmând primirea lor prin adresa din data de 23.07.2015.
În ce privește critica în sensul că unii dintre creditori au răscumpărat unitățile de fond, instanța constată că nu s-a făcut dovada în acest sens de către contestatoare, aceasta având sarcina probei conform art. 1169 din Codul civil de la 1864. Pe cale de consecință, instanța nu reține drept întemeiat acest argument.
Instanța reține că prin decizia penală nr. 164 A/18.06.2008, astfel cum a fost citată de însăși contestatoare, Curtea de Apel București a stabilit criterii alternative, iar nu cumulative de cuantificare și acordare a despăgubirilor civile (carnete de investitor, confirmări de sold, ordine de plată, chitanțe și alte acte doveditoare ale achiziționării și achitării către fond a contravalorii titlurilor de participare). Cu alte cuvinte, copia carnetului de investitor conformă cu originalul este suficientă, conform criteriilor stabilite de Curtea de Apel București, pentru determinarea cuantumului despăgubirilor.
Mai mult, chiar dispozițiile din Reglementările interne privind administrarea și funcționarea Fondului Național de Investiții prevăd la art. 8 alin. 2 că deținerea de unități de fond este dovedită de carnetul de investitor, confirmarea de sold, ordinele de plată, chitanțe sau alte acte doveditoare ale achiziției. Printr-o interpretare gramaticală se deduce faptul că enumerarea este una exemplificativă, mijloacele de dovedire fiind enumerate alternativ („sau alte acte”), iar nu cumulativ („și”).
Cu toate acestea, referitor la creditoarea O. M., instanța reține, astfel cum a precizat și apărătorul intimaților în ședința publică din data de 04.08.2015, că executorul judecătoresc a avut în vedere la calcularea debitului raportul de expertiză contabilă extrajudiciară pentru O. V. M. din A. I., în loc de raportul de expertiză pentru O. I. M. din Orăștie (aceasta fiind creditoare în dosarul de executare nr. 99/2012), care a fost depus la dosarul cauzei în ședința publică din data de 04.08.2015.
În acest context, instanța reține că suma datorată creditoarei O. M. este de 4.864,56 lei, așa cum rezultă din raportul de expertiză contabilă extrajudiciară menționat și nu 6.469,35 lei, astfel cum a menționat executorul judecătoresc în actele întocmite în cauză.
Astfel, suma corectă datorată intimaților creditori este de 165.916,9 lei debit principal (respectiv 167.521,69 lei minus 1.604,79 lei, reprezentând diferența în plus aferentă creditoarei O. M., ca urmare a erorii intervenite).
Cu privire la procesul-verbal de cheltuieli de executare din data de 07.07.2015, instanța constată că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale, cuantumul onorariului executorului judecătoresc încadrându-se în limitele prevăzute de art. 39 alin. 1 din Legea nr. 188/2000, sus-citat, fiind adecvat activității desfășurate de executor, care a inclus înregistrarea cererii de executare silită, efectuarea demersurilor la instanța de judecată în vederea încuviințării cererii, precum și la expertul contabil și înființarea popririi.
Referitor la adăugarea T.V.A. la cuantumul onorariului maximal al executorului judecătoresc, instanța arată că taxa pe valoarea adăugată este definită ca un impozit indirect, datorat la bugetul statului de către persoanele impozabile care desfășoară activități economice, constând în livrarea de bunuri, execuția unor lucrări sau prestarea unor servicii. Această taxă se calculează asupra creșterii de valoare, adăugată de fiecare agent economic care participă la ciclul realizării unui produs sau la executarea unei lucrări, urmând a fi suportată de către consumatorul final.
Instanța arată că nu executorul judecătoresc trebuie să suporte T.V.A., ci creditorul, în calitate de beneficiar al serviciului prestat, suma respectivă urmând a fi recuperată de la debitor.
Astfel, dacă executorul judecătoresc ar trebui să includă T.V.A. în onorariul maxim stabilit de lege, s-ar ajunge în situația în care acesta ar încasa veniturile maximale permise de lege, diminuate cu 24%, lipsind astfel de eficiență juridică prevederile legale. De asemenea s-ar ajunge la o discriminare între executorii judecătorești și celelalte categorii de persoane impozabile plătitoare de T.V.A.
În consecință, instanța apreciază că onorariul a fost în mod legal calculat de către executorul judecătoresc, adăugarea T.V.A. la onorariul maximal fiind făcută pentru ca executorul să poată încasa efectiv suma respectivă. Prin urmare, instanța stabilește ca fiind neîntemeiate criticile contestatoarei în acest sens.
De asemenea, instanța nu poate reține faptul că aceste cheltuieli au fost calculate global fără a se prezenta defalcat ceea ce reprezintă, acest argument fiind contrazis de modul în care a fost întocmit procesul-verbal în care se enumeră fiecare categorie de cheltuieli, după cum s-a arătat de instanță mai sus, în cadrul analizei demersurilor de executare silită efectuate de executor.
Cu toate acestea, având în vedere cele reținute mai sus cu privire la debitul principal, instanța reține că se impune și modificarea onorariului executorului judecătoresc în mod corespunzător, rezultând un cuantum al acestui onorariu de 8.629,35 lei (6.300 lei, reprezentând onorariul prevăzut de art. 39 alin. 1 lit. d din Legea nr. 188/2000 + 659,16 lei (1% din suma ce depășește 100.000 lei) + 1.670,19 lei, reprezentând valoare TVA).
Prin urmare, suma datorată cu titlu de cheltuieli de executare, stabilită prin procesul-verbal de executare din data de 07.07.2015 (respectiv 27.596,05 lei, din care 8.649 lei reprezentând onorariu executor judecătoresc), trebuie să fie diminuată cu 19,65 lei, rezultând astfel un total al cheltuielilor de executare în cuantum de 27.576,4 lei.
Față de cele ce preced, instanța va admite în parte contestația și va anula în parte procesul-verbal de stabilire a cheltuielilor de executare din data de 07.07.2015 și actele de executare subsecvente acestui proces-verbal, emise în dosarul de executare nr. 99/2012 deschis la B.E.J. Paviliu B.-A., în sensul că în toate aceste acte de executare suma reprezentând debit principal se va reduce de la 167.521,69 lei la 165.916,9 lei, iar suma reprezentând cheltuieli de executare se va reduce de la 27.596,05 lei la 27.576,4 lei.
Cu privire la cererea de întoarcere a executării, având în vedere că în cauză nu s-a făcut dovada virării de sume de bani în procedura de executare silită efectuată, iar din dosarul de executare silită nu reiese că s-ar fi virat sume de bani în urma popririi înființate, instanța va respinge cererea de întoarcere a executării silite, ca neîntemeiată.
Întrucât măsura suspendării executării silite nu s-ar fi putut dispune decât până la soluționarea în fond a contestației la executare, astfel cum rezultă din interpretarea prevederilor art. 403 alin. 1 C.p.c., instanța va respinge cererea de suspendare a executării silite formulată de contestatoare, ca rămasă fără obiect.
De asemenea, instanța va lua act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte contestația la executare privind pe A. P. ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI - A.A.A.S., cu sediul in București, . nr. 50, sectorul 1, și pe intimații N. F., N. E., R. I. M. M., A. V., I. A., I. M., H. I., H. S., H. T. T., B. M., M. F., N. N., F. E., G. N., T. O., O. M., O. A., P. S., S. I., N. R., C. D., B. M., A. A., T. A., H. A. A., C. O. M., C. R. C., C. D. A., C. F., CRAETE C. V., C. M. și C. A. F., toți cu domiciliul procesual ales la C.. Av. „P. S. M.”, în București, sectorul 4, .. 25.
Anulează în parte procesul-verbal de stabilire a cheltuielilor de executare din data de 07.07.2015 și actele de executare subsecvente acestui proces-verbal, emise în dosarul de executare nr. 99/2012 deschis la B.E.J. Paviliu B.-A., în sensul că în toate aceste acte de executare suma reprezentând debit principal se reduce de la 167.521,69 lei la 165.916,9 lei, iar suma reprezentând cheltuieli de executare se reduce de la 27.596,05 lei la suma de 27.576,4 lei.
Respinge cererea de întoarcere executare silită ca neîntemeiată.
Respinge cererea de suspendare ca rămasă fără obiect.
Ia act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12.08.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
F. V. E. B.
Red./tehnored. Jud. V.F./Gref. E.B./ 4 ex/2015
| ← Cerere de valoare redusă. Hotărâre din 06-08-2015,... | Uzucapiune. Sentința nr. 15/2015. Judecătoria SECTORUL 4... → |
|---|
