Uzucapiune. Sentința nr. 15/2015. Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 15/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI la data de 15-09-2015 în dosarul nr. 10991/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 4 BUCUREȘTI
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Ședința publică de la 15.09.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: C. C. U.
GREFIER: D. M. G.
Pe rol soluționarea cauzei civile privind pe reclamanta D. (S.) A. și pe pârâții P. N., M. B. PRIN PRIMAR GENERAL și S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, având drept obiect constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune.
Dezbaterile în fond și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 25.08.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta sentință, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la 08.09.2015 și la 15.09.2015, când în aceeași constituire a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 11.07.2012, sub numărul de dosar de mai sus, reclamanta D. (S.) A. a chemat în judecată pârâtul PEGENU N., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să constate dobândirea de către aceasta a dreptului de proprietate, ca efect al prescripției achizitive de 30 ani, asupra imobilului situat în București, ., sector 4, să se constate ca fiind deschisă succesiunea după defunctul P. I., că masa succesorală se compune din imobilul situat în București, ., sector 4, în suprafață de 211,6 mp și construcția aflată pe acest teren, că unicul moștenitor a defunctului P. I. este fratele său P. N..
În fapt, învederează reclamanta că la data de 03.05.1977, numiții P. N. și P. I. au moștenit fiecare câte o cotă de ½ din imobilul situat în București, ., sector 4, în suprafață totală de 211,6 mp și construcția aflată pe acest teren de la P. A., mama acestora, conform certificatului de moștenitor nr.484/_ .
Se mai relevă că la data de 17.02.1978, în baza unei chitanțe de mână, frații P. N. și P. I. au vândut reclamantei imobilul mai sus a menționat cu suma de 10.000 lei.
În continuare, se relevă faptul că defunctul P. I. nu a fost căsătorit și nu are copii, așadar unicul moștenitor este pârâtul P. N..
Se arată faptul că reclamanta a intrat imediat în posesia imobilului, achitând, până în prezent impozitul pe teren și pe casă, precum și utilitățile.
Cererea a fost motivată în drept pe disp. art.1847, 1890 și urm. C. Civ., pe art.19, 38 alin.2 lit.f, art.67 și art.123 din Legea administrației publice locale, precum și pe art.111 și urm. C. proc. civ..
La data de 30.09.2014, reclamanta a formulat în cauză o cerere precizatoare prin care a solicitat constatarea dobândirii dreptului de proprietate, prin uzucapiunea de 30 de ani, asupra imobilului situat în București, ., sector 4, să se constate dobândirea dreptului de proprietate asupra construcției în suprafață de 43,85 mp, amplasată pe terenul menționat.
Prin aceeași cerere, reclamanta a solicitat introducerea în cauză, în calitate de pârâți, a MUNICIPIULUIBUCUREȘTI, prin Primarul General, precum și a STATULUI R., prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, având în vedere că în baza Deciziei nr.1557 a fost preluat de către stat, la data de 04.09.1984, terenul în suprafață de 15.8 mp din ., dat și ½ din construcție, iar întrucât defunctul P. I. nu a avut moștenitori, statul are calitatea de pârât, acesta dobândind moștenirea prin efectul legii, de la data deschiderii ei..
La data de 28.10.2014, pârâtul STATULUI R., prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE a depus întâmpinare, prin care a solicita respingerea acțiunii, invocând excepția lipsei calității MINISTERULUI FINANȚELOR PUBLICE de reprezentant al STATULUI R., în temeiul art.5 alin.8 din HG nr.731/04.07.2007, excepția inadmisibilității acțiunii privind capătul de cerere referitor la succesiunea vacantă a defunctului P. I., pe considerentul că, deși nu a fost dezbătută succesiunea defunctului, totuși aceasta nu presupune faptul că este vacantă, excepția lipsei calității procesuale pasive a STATULUI R., prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, pe considerentul că nu s-a făcut dovada că acest pârât este ultimul proprietar al imobilului.
Analizând cu prioritate, în temeiul art.137 din C. proc. civ., excapția lipsei calității procesuale pasive invocată de către pârâtul STATULUI R., prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, instanța reține următoarele:
Așa cum reiese din istoricul de rol fiscal de la f.13-14 coroborat cu înscrisul de la f.110, S. R., prin Decizia nr.1557, a dobândit, cu plată, la data de 04.09.1984, o cotă de ½ din construcția situată în București, ., sector 4, ce face obiectul judecății, la aceeași dată trecându-se, fără plată, în proprietatea statului terenul aferent construcției.
Or, prescripția achizitivă de 30 de ani, așa cum este reglementată de disp. art.1890 rap. la art.1837 și urm din C. civ. de la 1864, reprezintă un mod originar de dobandire a dreptului la proprietate si a altor drepturi reale, uzufruct, uz, abitatie, servitute, superficie, prin exercitarea posesiunii asupra unui bun imobil o perioadă prevazută de lege, această instituție juridică ființând ca o veritabilă sancțiune legală civilă pentru proprietarul bunului uzucapat, care a dat dovadă de lipsă de diligență, prin rămânerea în pasivitate cu privire la faptul exercitării posesiei utile de către uzucapant.
Așadar în acțiunea în constatarea dobândirii dreptului de proprietate asupra unui bun prin uzucapiune cadrul procesual se leagă între posesorul bunului și ultimul proprietar al acestuia, primul având calitatea procesuală activă, iar cel din urmă, legitimare procesuală pasivă.
În condițiile în care prin Decizia nr.1557, S. R. a dobândit, cu plată, la data de 04.09.1984, o cotă de ½ din construcția situată în București, ., sector 4, ce face obiectul judecății, la aceeași dată trecându-se, fără plată, în proprietatea statului terenul aferent construcției, aceste imobile făcând obiectul prezentei acțiunii, instanța reține faptul că S. R. deține legitimare procesuală pasivă în cauză.
Pe cale de consecință, instanța va respinge, ca neîntemeiată, excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de către pârâtul STATULUI R., prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE.
Pe fondul cauzei, potrivit certificatului de moștenitor nr.484/_ (f.5) coroborat cu istoricul de rol fiscal de la f.13-16 și cu declarația martorei N. S. (f.113), instanța reține faptul că la data de 03.05.1977, numiții P. N. și P. I. sunt moștenitorii defunctei P. A., mama acestora, dobândind câte o cotă de ½ din imobilul situat în București, ., sector 4, în suprafață totală de 211,6 mp și construcția edificată pe acest teren.
Din analiza înscrisului de la f.79, se reține faptul că la data de 17.02.1978, reclamanta a cumpărat, printr-un înscris sub semnătură privată, de la numiții P. N. și P. I., imobilul situat în București, ., sector 4, compus dintr-o construcție cuprinzând 2 camere și o marchiză, precum și dintr-un teren în suprafață de 211,6 mp.
Prețul vânzării s-a ridicat la suma de 10.000 lei.
Din înscrisul de la f.72 rezultă faptul că numitul P. I. a decedat la data de 28.01.1996, nefiind dezbătută procedura succesorală a acestuia, astfel că instanță va constata deschisă succesiunea defunctului.
Cu privire la succesiunea defunctului P. I., cu titlu preliminar, instanța constată că se impune a se stabili care este legea civilă aplicabilă prezentului litigiu, având în vedere succesiunea în timp a mai multor legi civile, respectiv Codul civil din anul 1864 [intrat în vigoare în anul 1865] și Codul civil din anul 2009 [Legea nr. 287/2009, intrată în vigoare la data de 1.10.2011].
Observând elementele arătate mai sus rezultă că noul cod civil a intrat în vigoare la o dată ulterioară datei decesului numitului I. G..
Potrivit art. 91 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 moștenirile deschise înainte de . Codului civil sunt supuse legii în vigoare la data deschiderii moștenirii. Or, atât art. 651 din Codul civil din 1864 cât și art. 954 din Codul civil din 2009 cuprind același principiu potrivit căruia succesiunea unei persoane se deschide în momentul decesului acesteia.
Întrucât numitul P. I. a decedat la data de 28.01.1996, rezultă că aceasta este și data deschiderii succesiunii sale. Această dată fiind anterioară intrării în vigoare a noului Cod civil, cum s-a enunțat deja mai sus, înseamnă că raportul juridic de drept substanțial care este dedus judecății va fi soluționat prin aplicarea prevederilor vechiului Cod civil (din 1864), astfel încât referirile în cauza de față vor privi numai acest din urmă cod civil, deși în prezent este abrogat.
Instanța reține că prin apărările formulate, părțile litigante nu au contestat calitatea pârâtului P. N. de moștenitor al autorului P. I..
Instanța mai observă că potrivit art. 672 din Codul civil din 1864 clasa a II-a de moștenitori legali este formată din frații și surorile defunctului și descendenții acestora până la gradul al IV, inclusiv.
Așa cum rezultă din certificatul de moștenitor nr.484/_ (f.5), pârâtul P. N. este fratele defunctului P. I., primul facând, deci, parte din clasa a II-a de moștenitori legali ai autorului P. I., nefiind identificați alți moștenitori legali sau testamentari, potrivit certificatului notarial de la f.72.
Instanța reține, din înscrisurile de la f.12-16 coroborate cu declarația martorei N. S. (f.113), faptul că pârâtul P. N. a acceptat tacit succesiunea autorului P. I. în termenul de 6 luni de exprimare a opțiunii succesorale, potrivit art. 689 și art. 700 din Codul civil din 1864, prin actele de administrare definitivă a imobilului succesoral, concretizare în actele de folosință a bunului imobil din moștenirea autorului P. I., situat în București, ., sector 4.
Având în vedere toate considerentele expuse până la acest punct, instanța constată că de pe urma defunctului P. I. are calitatea de moștenitor legal pârâtul P. N., în calitate de frate al autorului P. I. și căruia îi revine cota de 1/1 din moștenire.
Următoarea problemă care trebuie soluționată este aceea a compunerii efective a masei succesorale rămase de pe urma de cuius și a valorii acesteia.
Or, instanța a reținut că defunctul P. I. a fost moștenitor al defunctei P. A., mama acestuia, dobândind o cotă de ½ din dreptul de proprietate asupra imobilului situat în București, ., sector 4, iar S. R., prin Decizia nr.1557, a dobândit, cu plată, la data de 04.09.1984, o cotă de ½ din construcția situată în București, ., sector 4, ce face obiectul judecății, la aceeași dată trecându-se, fără plată, în proprietatea statului terenul aferent construcției.
Așadar, masa succesorală care îi revine pârâtului P. N. este compusă în cauză din cota de 1/2 din dreptul de proprietate asupra terenului situat în București, ., sector 4 și din cota de ¼ din construcția cu destinație de locuință edificată pe acest teren.
Cu privire la acțiunea având ca obiect constatarea dobândirii dreptului de proprietate al reclamantei asupra imobilului în discuție, din raportul de expertiză topografică depus la dosar (f.110-111), se reține faptul imobilului situat în București, ., sector 4 este compus dintr-un teren în suprafață de 217 mp, și din patru construcții, respectiv o locuință fără etaj, C1, ce ocupă o suprafață de 70 mp, și trei magazii, C2, în suprafață de 13 mp, C3, în suprafață de 4 mp și C4, în suprafață de 11 mp.
Din înscrisul de la f.79 coroborat cu declarația martorei N. S. (f.113), instanța reține faptul că terenul și construcțiile în discuție au fost posedate sub titlu de proprietar de către reclamantă din data de 17.02.1978.
Instanța reține că la data de 01.10.2011 a intrat în vigoare Legea nr. 287/2009 – Codul Civil, publicată în M.Of. nr. 511/24.07.2009, republicată în temeiul art. 218 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 în M.Of. nr. 505/15.07.2011.
Reclamanta invocă pentru dobândirea proprietății imobilului obiect al cauzei uzucapiunea de lungă durată.
Instanța reține ultraactivitatea Codului civil 1864 motivat de art. 6 alin. 4 din Codul civil 2009 (denumit în continuare Codul civil) care atestă că prescripțiile, decăderile și uzucapiunile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a legii noi sunt în întregime supuse dispozițiilor legale care le-au instituit.
De asemenea, instanța reține prevederile art. 82 din Legea nr. 71/2011 care atestă că dispozițiile Codului civil referitoare la uzucapiunea imobiliară se aplică numai în cazurile în care posesia a început după data intrării în vigoare a acestuia. În situația în care posesia a început înainte de această dată, sunt aplicabile dispozițiile referitoare la uzucapiune în vigoare la data începerii posesiei.
Față de aceste considerente, instanța concluzionează că posesia de fapt exercitată de reclamantă va fi supusă prevederilor Codului Civil 1864 care va ultraactiva până în prezent.
Uzucapiunea sau prescripția achizitivă reprezintă operațiunea juridică prin care un posesor cere a i se transforma situația de fapt, într-o situație de drept – proprietatea imobilului asupra căruia a exercitat posesia.
Uzucapiunea reprezintă o sancțiune civilă pentru proprietarul imobilului care a permis ca o altă persoană să exercite stăpânirea sa în fapt și să se comporte ca un adevărat proprietar.
Art. 1837 C.civ. arată că prescripția este un mijloc de a dobândi proprietatea, iar art. 1846 C.civ că orice prescripție este fondată pe faptul posesiunii.
Art. 1890 C.civ. atestă că toate acțiunile atât reale, cât și personale pe care legea nu le-a declarat imprescriptibile și pentru care nu există o normă specială care să impună un termen special, se vor prescrie în termen de 30 de ani, fără să fie obligat să producă vreun titlu și fără a i se poată opună reaua credință, articolul respectiv aflându-se la Capitolul IV „Despre timpul cerut pentru a prescrie” și Secțiunea II „Despre prescripția de 30 de ani”.
Astfel dacă posesorul dovedește că a exercitat o posesie utilă, lungă de peste 30 de ani, conform art. 1847 C.civ. se poate adresa instanței să i se recunoască dreptul de proprietate născut în urma posesiunii în fapt, indiferent dacă a dobândit stăpânirea în fapt printr-un just titlu sau nu și indiferent de modul în care și-a exercitat posesia utilă – cu bună sau cu rea-credință.
Pentru a se reține că posesia a fost utilă trebuie întrunite condițiile enunțate de art. 1847 și anume ca ea să fie continuă, netulburată, publică și sub nume de proprietar.
De asemenea, relevante în cauza de față sunt și prevederile art. 1860 C.civ. care atestă că orice posesor posterior are facultatea spre a putea opune prescripția să unească posesiunea sa cu posesiunea autorului său.
Astfel pentru admiterea acțiunii și pentru a se constata dreptul de proprietate cu caracter retroactiv, de la data începerii posesiunii în fapt, reclamanta trebuie să facă dovada posesiei utile asupra imobilului obiect al litigiului și să facă dovada că pârâții sunt proprietarii imobilului.
Având în vedere că imobilul situat în București, ., sector 4, compus dintr-un teren în suprafață de 217 mp, și din locuința fără etaj, C1, ce ocupă o suprafață de 70 mp, așa cum au fost identificate prin raportul de expertiză topografică de la f.110-111, a fost stăpânit în permanență de către reclamantă începând cu data de 17.02.1978 și până în prezent, se poate atesta, prin aplicare disp. art.1860 C. civ., că reclamanta a posedat în mod util terenul și construcția în litigiu, din 17.02.1978 și până în prezent, posedând continuu, conform art. 1848 C.civ., netulburat, conform art. 1851 C.civ. și sub nume de proprietar conform art. 1853 C.civ.
Cu privire la capătul de cerere vizând constatarea dobândirii dreptului de proprietate asupra extinderilor la locuința situată pe terenul în discuție, construcții edificate pe terenul mai sus menționat, din declarația martorei N. S. (f.113) coroborată cu raportul de expertiză imobiliară depus la dosar (f.94-98) și cu raportul de expertiză topografică de la f.110-111, se reține faptul că pe terenul intravilan situat în București, sector 4, ..52, cu ieșire în ., în suprafață totală de 251 mp, au fost edificate de către reclamantă trei magazii, C2, în suprafață de 13 mp, C3, în suprafață de 4 mp și C4, în suprafață de 11 mp, așa cum au fost identificate prin raportul de expertiză topografică de la f.110-111.
Reclamanta fiind recunoscută prin prezenta hotărâre proprietara terenului în discuție, devin incidente, cu privire la construcțiile pe care aceasta le-a edificat pe acest teren, regulile accesiunii, privită ca prelungire legală a dreptului proprietarului lucrului considerat principal asupra a tot ce se unește ca accesoriu cu acest lucru, prelungire justificată de caracterul exclusiv și absolut al dreptului de proprietate. Astfel, potrivit art.482 raportat la art.480 din Codul civil de la 1864, aplicabil în speță în temeiul disp. art.6 alin.2 din C. civ. din 2009, pământul este considerat lucru principal și proprietatea asupra lui dă dreptul și asupra a tot ce se unește ca accesoriu cu acesta într-un mod natural sau artificial, proprietatea pământului cuprinzând în sine proprietatea suprafeței și a subfeței lui, așa cum dispune art.489 din Codul civil de la 1864.
Un astfel de accesoriu îl reprezintă și construcțiile, proprietarul terenului dobândind prin intermediul accesiunii, ca urmare a exercitării atributelor dreptului său absolut, și proprietatea construcțiilor aflate pe acel teren. Or, așa cum rezultă din probele administrate în cauză și analizate anterior, reclamanta a edificat pe terenul proprietatea sa cele trei magazii, C2, în suprafață de 13 mp, C3, în suprafață de 4 mp și C4, în suprafață de 11 mp, așa cum au fost identificate prin raportul de expertiză topografică de la f.110-111, reclamanta a devenind, așadar, ca efect al accesiunii, și proprietara asupra construcțiilor menționate.
Astfel, pentru considerentele de fapt și de drept expuse mai sus și, instanța urmează să admită cererea reclamantei și să constate că, în virtutea art. 1837, art.1860 și art. 1890 C.civ., reclamanta a dobândit prin uzucapiunea de lungă durată dreptul de proprietate asupra imobilul situat în București, ., sector 4, compus dintr-un teren în suprafață de 217 mp, și din locuința fără etaj, C1, ce ocupă o suprafață de 70 mp, așa cum au fost identificate prin raportul de expertiză topografică de la f.110-111.
De asemenea, instanța urmează să constate că reclamanta a dobândit dreptul de proprietate asupra celor trei magazii situate pe terenul menționat, respectiv C2, în suprafață de 13 mp, C3, în suprafață de 4 mp și C4, în suprafață de 11 mp, așa cum au fost identificate prin raportul de expertiză topografică de la f.110-111.
În temeiul art. 274 C.pr.civ. și potrivit principiului disponibilității, va lua act că reclamanta nu a solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de către pârâtul STATULUI R., prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE.
Admite cererea formulată de reclamanta D. (S.) A., cu domiciliul procesual ales în București, .. 44, ..1, ., în contradictoriu cu pârâții P. N., cu ultimul domiciliu cunoscut în București, ., ., ., S. R., prin MINISTERUL FINANȚELOR, cu sediul ales în București, ., sector 2, precum și M. BUCUREȘTI, prin PRIMARUL GENERAL, cu sediul în București, ..291-293, sector 6.
constata deschisă succesiunea defunctului.
Constată deschisă succesiunea defunctului P. I..
Constată că de pe urma defunctului P. I. are calitatea de moștenitor legal pârâtul P. N., în calitate de frate al autorului P. I. și căruia îi revine cota de 1/1 din moștenire.
Constată că masa succesorală care îi revine pârâtului P. N. este compusă în cauză din cota de 1/2 din dreptul de proprietate asupra terenului situat în București, ., sector 4 și din cota de ¼ din construcția cu destinație de locuință edificată pe acest teren.
Constată că reclamanta a dobândit prin uzucapiunea de lungă durată dreptul de proprietate asupra imobilului situat în București, ., sector 4, compus dintr-un teren în suprafață de 217 mp, și din locuința fără etaj, C1, ce ocupă o suprafață de 70 mp, așa cum au fost identificate prin raportul de expertiză topografică de la f.110-111.
Constată că reclamanta a dobândit dreptul de proprietate asupra celor trei magazii situate pe terenul menționat, respectiv C2, în suprafață de 13 mp, C3, în suprafață de 4 mp și C4, în suprafață de 11 mp, așa cum au fost identificate prin raportul de expertiză topografică de la f.110-111.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu apel, în termen de 30 zile de la comunicare, care se va depune la Judecătoria Sectorului 4 București.
Pronunțată în ședință publică, azi 15.09.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
| ← Întoarcere executare. Sentința nr. 12/2015. Judecătoria... | Validare poprire. Sentința nr. 10/2015. Judecătoria SECTORUL 4... → |
|---|
