Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 8878/2015. Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8878/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI la data de 01-07-2015 în dosarul nr. 8878/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 4 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Sentința civilă nr. 8878
Ședința din Camera de Consiliu din data de 01.07.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: R. A. D.
GREFIER: C. P.
Pe rol, pronunțarea asupra cauzei civile privind pe reclamanta V. M. G., în contradictoriu cu pârâtul M. G., având ca obiect ordonanță președințială - încredințare minor, stabilire temporară domiciliu minor.
Dezbaterile și cuvântul pe fondul cauzei au avut loc în ședința publică din data de 23.06.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la aceea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitatea reprezentantului convențional al reclamantei să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 01.07.2015.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, instanța constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 24.12.2014, pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 București, reclamanta V. M. G. în contradictoriu cu pârâtul M. G. a solicitat instanței ca pe cale de ordonanță președințială să dispună încredințarea minorului M. Luciano G. spre creștere și educare până la soluționarea procesului de divorț și de asemenea stabilirea temporară a domiciliului minorului la mamă.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că din relația cu pârâtul consfințită prin căsătoria încheiată între părți în Italia și înregistrată la Primăria Sector 4 București, a rezultat minorul M. Luciano G. în vârstă de a șapte ani. S-a menționat că pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 a fost promovata acțiunea de divorț dintre părți și că s-a solicitat și stabilirea locuinței minorului la mamă. S-a precizat că pârâtul a manifestat încă de la începutul căsniciei un comportament necorespunzător, manifestând posesivitate, gelozie și uneori violență, manifestări care au continuat și după nașterea minorului. A arătat că în vara anului 2010 a fost alungată din locuința comună din Italia de către soț și s-a întors în tară, dar a fost împiedicată să ia copilul. Pentru a nu-și pierde drepturile părintești a arătat că a fost nevoită să se întoarcă în Italia, iar în anul 2011 s-au întors pentru a locui în România. S-a menționat că pârâtul a continuat să aibă același comportament excesiv de posesiv și că în urma unei certe a părăsit țara împreună cu minorul, iar de atunci a fost împiedicată să mai vadă copilul și să păstreze legături telefonice cu acesta.
În probațiune a fost solicitată încuviințarea probei cu înscrisuri, anchetă socială și proba testimonială în cadrul căreia să fie audiați doi martori.
În susținerea cererii au fost depuse înscrisuri, respectiv copii certificate pentru conformitate cu originalul, de pe certificat de căsătorie (fila 8-9), certificat de naștere minor (fila 10), cererea de divorț (filele 12-17).
În drept au fost invocate dispozițiile art. 919, 996-998 Cod de procedură civilă, Regulamentul nr. 2201/2003, art. 2 alin. 2 din Legea nr. 272/2004 și Legea nr. 189/2003 privind asistența juridică în materie comercială și civilă.
Cererea a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru în valoare de 20 lei conform art.6 alin.4 din OUG nr.80/2013.
Analizând materialul probatoriu existent la dosarul cauzei prin prisma exceptiei invocate, instanța reține următoarele:
Potrivit art.1065 C.proc.civ. dispozitiile Cartii a VII –a, Procesul civil international, se aplica proceselor de drept privat cu elemente de extraneitate in masura in care prin tratatele internationale la care Romania este parte, prin dreptul Uniunii Europene sau prin legi speciale nu se prevede altfel.
Speta de fata reprezinta o astfel de exceptie, fiind vorba despre un proces de drept privat cu elemente de extraneitate, dat de domiciliul si cetatenia paratului, fiind aplicabile dispozitiile Regulamentului (CE) nr. 2201/2003 al Consiliului din 27 noiembrie 2003 privind competența, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești, de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1347/2000.
In ceea ce priveste masurile a provizorii și asiguratorii, regulamentul mai sus amintit stabileste ca în caz de urgență, instanțele judecătorești dintr-un stat membru pot lua măsuri provizorii sau asiguratorii cu privire la persoanele sau bunurile prezente în acest stat, prevăzute de dreptul acestui stat membru, chiar dacă, în temeiul prezentului regulament, o instanță dintr-un alt stat membru este competentă pentru soluționarea cauzei pe fond.
Alinealul al 2-lea al art.20 arata ca măsurile luate în conformitate cu alineatul (1) încetează să producă efecte atunci când instanța din statul membru competentă în temeiul prezentului regulament pentru soluționarea cauzei pe fond a luat măsurile pe care le consideră corespunzătoare.
Prin urmare, chiar daca masura solicitata pe cale de ordonanta presedintiala – stabilirea locuintei minorului – este prevazuta de legislatia din Romania, nu este indeplinita conditia cumulativa ca masura sa privesca persoane sau bunuri prezente pe teritoriul Romaniei. Astfel, contrar celor afirmate de reclamanta, desi s-a solicitat stabilirea domiciliului minorului la mama, in Romania, masura vizeaza minorul care atat la momentul purtarii actiunii, dar si anterior, s-a aflat in Italia.
De altfel, criteriul locuintei obisnuite a minorului reprezinta regula generala pentru cererile in materia răspunderii părintești stabilite de Regulamentul (CE) nr. 2201/2003 (art.8).
Astfel, nefiind aplicabile nici dispozitiile regulamentului referitoare la prorogarea de competenta, deoarece acestea vizeaza cereri accesorii divortului, instanta, in termeiul art.17 din Regulamentul (CE) nr. 2201/2003, se declara, din oficiu, necompetenta sa solutioneze cauza.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția necompetentei generale a instantelor romane.
Respinge cererea formulată de reclamanta V. M. G., cu domiciliul în București, .. 13, ., . și cu domiciliul ales la C..av. M. P. din București ., ., ., în contradictoriu cu pârâtul M. G., cu domiciliul în ITALIA, NOVI LIGURE, .:_, ca nefiind de competența instanțelor române.
Cu drept de apel în termen de 5 de zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședință publică, azi 01.07.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
Red.R.D./Dact.C.P./ 4 expl/2015
| ← Curatelă. Sentința nr. 8325/2015. Judecătoria SECTORUL 4... | Pensie întreţinere. Sentința nr. 8822/2015. Judecătoria... → |
|---|
