Pretenţii. Hotărâre din 28-01-2015, Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI la data de 28-01-2015 în dosarul nr. 1109/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 4 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
Î N C H E I E R E
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 07.01.2015
COMPLETUL CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE: C. M. P.
GREFIER: V. H.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile privind pe reclamanta D. C. în contradictoriu cu pârâții P. Ș. și S. DE URGENȚĂ “SF. I.” BUCUREȘTI și cu asigurătorii S.C. A. R. ASIMED S.A. și S.C. A. R. – ASIROM VIENNA INSURANCE GROUP S.A., având ca obiect „Pretenții”.
La apelul nominal făcut în ședință publică, dosarul fiind solicitat pe lista cauzelor aflate în stare de amânare fără discuții cu toate părțile prezente, au răspuns, reclamanta, prin avocat A. P., pârâtul P. Ș., prin avocat A. T., cu delegație de substituire depusă în dosarul cauzei (vol. I, fila 45) și asigurătorul S.C. A. R. Asimed S.A., prin avocat A. S., cu delegație de substituire a titularului mandatului de reprezentare a părții depusă la fila 252 din dosarul cauzei, lipsind pârâtul S. de Urgență “Sf. I.” București și asigurătorul S.C. A. R. – Asirom Vienna Insurance Group S.A.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat A. P., pentru reclamantă, depune la dosar împuternicire avocațială în dovedirea calității de reprezentant convențional al părții. Învederează faptul că au fost efectuate demersuri de către parte pentru a fi obținute și depuse la dosar relațiile solicitate de instanță conform dispozițiilor prin încheierea de ședință pronunțată la termenul anterior de judecată. Reclamanta a transmis o scrisoare către fratele medicului grec ce a efectuat intervenția chirurgicală de corecție, în vederea îndeplinirii obligației stabilite în sarcina sa, până la acest moment nefiindu-i comunicat niciun răspuns. Solicită instanței amânarea judecării cauzei și acordarea unui nou termen de judecată pentru obținerea relațiilor solicitate medicului curant și instituției medicale din G..
La solicitarea instanței, avocat A. P., pentru reclamantă, menționează că scrisoarea despre care a făcut vorbire anterior a fost înmânată personal fratelui medicului grec. Susține că reclamanta a transmis respectivei persoane solicitarea pe care a formulat-o și prin intermediul poștei electronice. Depune la dosar extras din corespondența electronică la care a făcut referire anterior.
Având cuvântul, avocat A. T., pentru pârâtul P. Ș., învederează instanței lipsa reprezentantului pârâtului S. de Urgență “Sf. I.” București. Susține că acestui pârât i-a fost pusă în vedere, la rându-i, obligația de a prezenta la dosar dovezi privind tija medicală utilizată în cadrul intervenției chirurgicale contestate de reclamantă. Având în vedere că există posibilitatea ca reprezentantul pârâtului instituție medicală să se prezinte la acest termen de judecată și să prezinte dovezile pretinse de instanță, apreciază necesară lăsarea cauzei la ordine.
Avocat A. S., pentru asigurătorul S.C. A. R. Asimed S.A., învederează că se află în imposibilitate de prezentare în eventualitatea respingerii cererii de amânare a judecării și strigării cauzei în ordinea stabilită prin lista de ședință.
Având în vedere obligațiile stabilite în sarcina reclamantei și a pârâților la termenul anterior de judecată, reținând lipsa pârâtului S. de Urgență “Sf. I.” București la această strigare a cauzei, instanța lasă cauza la ordine.
La ordine, la apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns, reclamanta, prin avocat D. N., cu împuternicire avocațială depusă la fila 182 din suplimentul dosarului cauzei, pârâtul P. Ș., prin avocat A. T., cu delegație de substituire a titularului mandatului de reprezentare a părții depusă la fila 45 din primul volum al dosarului cauzei și pârâtul S. de Urgență “Sf. I.” București, prin consilier juridic G. P. – B., cu delegație de reprezentare juridică a părții depusă la fila 204 din suplimentul dosarului cauzei, lipsind asigurătorii.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Referitor la obligația stabilită la termenul anterior de judecată în sarcina părții pe care o reprezintă, la solicitarea instanței, avocat D. N., pentru reclamantă, menționează faptul că reclamanta nu se află în localitate, fiind în imposibilitate de a se prezenta în instanță pentru a da explicații cu privire la demersurile pe care le-a efectuat în vederea îndeplinirii obligației stabilite în sarcina sa. Susține că reclamanta a luat legătura prin intermediul poștei electronice cu persoana ce a intermediat legătura dintre aceasta și medicul respectiv instituția medicală din G. unde a fost efectuată intervenția chirurgicală de corecție. Reclamanta a apelat la serviciile respectivului medic dar și a instituției medicale în care a fost operată tocmai la recomandarea persoanei ce a intermediat relația medic - pacient, persoană cu care a discutat prin e-mail conform extrasului din corespondența electronică a părții, depus la dosar la acest termen. Afirmă că reclamanta a înțeles să se adreseze în acest mod acelei persoane întrucât corespondența electronică se transmite mai rapid. Urmează ca, la rândul său, reprezentantul convențional al părții reclamante să transmită o solicitare către instituția medicală din G. unde a fost efectuată cea de-a doua intervenție chirurgicală, pentru ca reprezentanții acesteia să comunice relațiile pretinse de instanța de judecată.
În ce privește obligația stabilită în sarcina părții pe care o reprezintă, la solicitarea instanței, consilier juridic G. P. – B., pentru pârâtul S. de Urgență “Sf. I.” București, depune la dosar adresa înregistrată sub nr._/18.12.2014, emisă de Biroul Achiziții Publice din cadrul instituției medicale.
Instanța pune în vedere reprezentantului pârâtului persoană juridică să comunice celorlalte părți prezente câte o xerocopie a adresei depuse la dosarul cauzei.
Consilier juridic G. P. – B., pentru pârâtul S. de Urgență “Sf. I.” București, menționează că nu este în posesia unor xerocopii ale adresei depuse la dosar. Afirmă că va îndeplini obligația pusă în vedere de instanță părții pe care o reprezintă, urmând a comunica adresa în discuție reprezentanților celorlalte părți prezente până la sfârșitul ședinței de judecată.
La solicitarea instanței, consilier juridic G. P. – B., pentru pârâtul S. de Urgență “Sf. I.”, susține faptul că adresa depusă la dosar în ședință publică este singurul înscris ce privește tratamentul chirurgical al reclamantei în perioada în care aceasta a fost internată în spital ce i-a fost pus la dispoziție de către reprezentanții părții.
Referitor la obligația stabilită în sarcina părții pe care o reprezintă privind depunerea unor dovezi privind achiziția, proveniența și identificarea tijei medicale utilizate în cadrul intervenției chirurgicale din data de 11.03.2010, avocat A. T., pentru pârâtul P. Ș., subliniază faptul că în afara înscrisurilor deja depuse la dosarul cauzei, partea pe care o reprezintă nu deține în posesie alte acte ori materiale care să aibă legătură cu intervenția chirurgicală menționată
În ce privește cererea de amânare a judecării cauzei formulată de reclamantă, prin avocat, la prima strigare a cauzei și reiterată la cea de-a doua apelare a dosarului, avocat A. T., pentru pârâtul P. Ș., menționează că partea pe care o reprezintă se opune acordării unui nou termen de judecată în cauză. Subliniază faptul că tijele medicale folosite în cadrul intervențiilor la care a fost supusă reclamanta au fost deja avute în vedere de către specialiștii din cadrul I.N.M.L. „M. Minovici” care au efectuat raportul de expertiză și completările ulterioare ale respectivei lucrări de specialitate. Față de această împrejurare și având în vedere faptul că în intervalul de timp ce a trecut între cele două intervenții chirurgicale la care a fost supusă reclamanta situația de fapt a suferit modificări, apreciază nu se impune o analiză suplimentară a acestor tije.
Având cuvântul, consilier juridic G. P. – B., pentru pârâtul S. de Urgență “Sf. I.”, arată că partea pe care o reprezintă achiesează la concluziile formulate de către apărătorul pârâtului persoană fizică cu privire la cererea de amânare a judecării cauzei formulată de către reclamantă, apreciind, la rândul său, ca fiind irelevantă pentru soluționarea cauzei analizarea tijelor medicale.
Având cuvântul, avocat D. N., pentru reclamantă, afirmă că intenția părții pe care o reprezintă a fost aceea de a crea o imagine de ansamblu a situației de fapt.
În replică, avocat A. T., pentru pârâtul P. Ș., subliniază faptul că la dosarul cauzei există deja relații ce privesc tijele medicale utilizate în cadrul intervențiilor chirurgicale.
Având în vedere că nu a fost depusă la dosar de către reclamantă dovada demersurilor efectuate în vederea îndeplinirii obligației stabilite în sarcina sa la termenul anterior de judecată, instanța respinge ca neîntemeiată cererea părții privind amânarea judecării cauzei și acordarea unui nou termen pentru îndeplinirea respectivei obligații.
În continuare, deliberând asupra obiecțiunilor formulate de reclamantă la completarea raportului de expertiză medico – legală nr. A._, față de obiectul acestor obiecțiuni și având în vedere probele administrate în cauză precum și susținerile părților, instanța le respinge ca nefiind utile soluționării cauzei.
Avocat D. N., pentru reclamantă, menționează că partea pe care o reprezintă înțelege să precizeze la acest termen de judecată obiectul cererii având ca obiect plata de daune morale, majorând câtimea acestor pretenții cu suma de 5000 de euro, sumă reprezentând parte din contravaloarea prejudiciului moral suferit de aceasta ca urmare a faptei delictuale săvârșite de pârâtul persoană fizică.
Avocat A. T., pentru pârâtul P. Ș., afirmă că nu înțelege să solicite amânarea judecării cauzei față de modificarea obiectului cererii reclamantei având ca obiect plata de daune morale, luând cunoștință în ședință publică de majorarea câtimii acestor pretenții.
În temeiul disp. art. 132 alin. 2 C.pr.civ. instanța ia act de majorarea câtimii pretențiilor ce fac obiectul cererii reclamantei privind plata daunelor morale.
În continuare, instanța pune în discuția părților prezente cererea reclamantei din data de 24.01.2012 privind suplimentarea probatoriului prin efectuarea unor demersuri pentru obținerea și depunerea la dosar a punctului de vedere al unei personalități în domeniul chirurgiei ortopedice cu privire la situația de fapt ce a generat litigiul dedus judecății.
Avocat D. N., pentru reclamantă, apreciază că în cauza de față este imperios necesară formularea unui punct de vedere cu privire la situația de fapt de către un medic specialist renumit în domeniul chirurgiei ortopedice având în vedere susținerile contrare ale medicilor ce au efectuat intervențiile chirurgicale la care a fost supusă reclamanta.
La solicitarea instanței, referitor la modalitatea în care urmează a se proceda pentru suplimentarea probatoriului astfel cum a fost solicitat de partea pe care o reprezintă, avocat D. N., pentru reclamantă, precizează că este necesară efectuarea unor demersuri pentru a obține relații de la Universitatea de Medicină și farmacie C. D.. Astfel, instanța va trebui să emită o adresă către universitate, în vederea identificării unui bun specialist în specialitatea chirurgie ortopedică ori, în măsura în care se apreciază că nu se impune emiterea unei asemenea adrese, instanța urmează a stabili în sarcina reclamantei obligația de a întreprinde demersurile necesare pentru suplimentarea probatoriului.
Având cuvântul, avocat A. T., pentru pârâtul P. Ș., solicită instanței respingerea cererii reclamantei de suplimentare a probatoriului, apreciind că la acest moment această cerere nu este utilă soluționării cauzei. Subliniază faptul că singura instituție competentă a formula un punct de vedere cu privire la situația litigioasă dedusă judecății este I.N.M.L. „M. Minovici”, institutul fiind singura autoritate care are competența de a efectua expertize medico – legale. Opinia separată a unui medic, arată apărătorul părții, este irelevantă.
Afirmă că este de observat faptul că cel puțin trei medici s-au pronunțat în cauză cu privire la situația de fapt, concluziile acestora fiind integrate în raportul de expertiză și completările ulterioare ale acestuia.
Consilier juridic G. P. – B., pentru pârâtul S. de Urgență “Sf. I.”, arată că partea pe care o reprezintă susține același punct de vedere ca pârâtul persoană fizică în ce privește necesitatea suplimentării probatoriului astfel cum a fost aceasta solicitată de către reclamantă.
Față de disp. art. 201 alin. 3 C.pr.civ. și având în vedere motivele invocate de reclamantă în susținerea cererii de suplimentare a probatoriului precum și probele deja administrate în cauză, instanța respinge această cerere a părții ca nefiind utilă soluționării cauzei.
Referitor la proba testimonială încuviințată în cauză părții pe care o reprezintă, avocat D. N., pentru reclamantă, precizează că se insistă în administrarea acestei probe, reclamanta solicitând audierea în cauză a trei martori.
La solicitarea instanței, avocat D. N., pentru reclamantă, susține că administrarea probei testimoniale este utilă soluționării cauzei întrucât vizează neîndeplinirea obligațiilor ce le reveneau pârâților respectiv aceea de informare a reclamantei la externare cu privire la riscul eșecului operației și respectiv efectuarea informării pacientului cu privire la anestezierea generală.
Avocat A. T., pentru pârâtul P. Ș., subliniază faptul că problema consimțământului reclamantei la tratament a fost dezbătută în prealabil. Partea adversă a fost informată pe tot parcursul tratamentului, a luat la cunoștință de intervenția la care urma să fie supusă și a fost informată la externare cu privire la rezultat. Reclamanta a susținut că a manifestat o stare de rău ulterior intervenției. Acea stare era una normală în condițiile în care reclamanta a suferit o operație pentru reducerea unei fracturi foarte grave. Consimțământul reclamantei a fost depus la dosarul cauzei, partea recunoscând, sub semnătură, că a fost informată.
În replică, avocat D. N., pentru reclamantă, menționează că proba testimonială propusă în cauză de partea pe care o reprezintă are în vedere și informarea postoperatorie a pacientului.
Avocat A. T., pentru pârâtul P. Ș., solicită instanței respingerea probei testimoniale solicitate de reclamantă, argumentând că pricina de față vizează constatarea unei eventuale culpe medicale și nu informarea pacientului cu privire la tratament.
Avocat D. N., pentru reclamantă, subliniază faptul că pretinsa culpă medicală a pârâtului persoană fizică cuprinde și neîndeplinirea respectiv îndeplinirea necorespunzătoare de către acesta a obligației de informare a pacientului supus la tratament.
La solicitarea instanței, în ce privește martorii propuși în cauză de partea pe care o reprezintă, avocat D. N., pentru reclamantă, menționează că aceștia sunt persoane cunoscute reclamantei care au însoțit-o la spital, una dintre aceste persoane, numita C. C., fiind de față chiar și la discuțiile în care au fost implicați reclamanta și pârâtul persoană fizică.
Având cuvântul, consilier juridic G. P. – B., pentru pârâtul S. de Urgență “Sf. I.”, afirmă că este greu de crezut că după o astfel de operație la discuțiile dintre pacient și medic putea asista vreo persoană, argumentând că pacientul este izolat o perioadă determinată de timp, ulterior intervenției chirurgicale, în vederea recuperării sale.
În replică, avocat D. N., pentru reclamantă, subliniază faptul că discuțiile dintre pacient și medic nu au caracter confidențial, în cazul reclamantei la aceste discuții asistând întotdeauna cunoștințe ale părții.
Față de probele administrate în cauză și având în vedere obiectul probei testimoniale propuse în cauză de către reclamantă, instanța revine asupra probei testimoniale încuviințate reclamantei, apreciind administrarea acestei probe ca nemaifiind utilă soluționării cauzei. pentru aceleași considerente, instanța apreciază că nu se impune nici suplimentarea probei testimoniale, solicitată în prealabil de către reclamantă.
Nemaifiind alte cereri de formulat ori alte probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul reprezentanților părților prezente asupra excepțiilor lipsei calității procesuale pasive invocate de către pârâți și unite cu fondul cauzei și respectiv asupra fondului cererii de chemare în judecată.
Avocat D. N., pentru reclamantă, solicită instanței respingerea excepțiilor lipsei calității procesuale pasive invocate de către pârâți ca neîntemeiate și admiterea cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată și modificată. În ce privește cheltuielile efectuate de reclamantă în legătură cu soluționarea prezentului proces menționează ca vor fi solicitate pe cale separată. Solicită amânarea pronunțării pentru a depune la dosar concluzii scrise.
Avocat A. T., pentru pârâtul P. Ș., solicită instanței respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată. Subliniază faptul că din raportul de expertiză întocmit în cauză, astfel cum a fost acesta completat, rezultă lipsa culpei medicale a părții pe care o reprezintă. Menționează ca pârâtul va solicita pe cale separată plata cheltuielilor de judecată avansate în prezenta cauză. Afirmă că partea pe care o reprezintă urmează a formula și depune la dosar, la rândul său, concluzii scrise.
Consilier juridic G. P. – B., pentru pârâtul S. de Urgență “Sf. I.”, solicită instanței respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată, fără cheltuieli de judecată. Depune la dosar concluzii scrise.
În temeiul art. 150 C.pr.civ. instanța reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Având nevoie de timp pentru a delibera precum și pentru a da părților posibilitatea să depună la dosar concluzii scrise, în temeiul disp. art. 260 C.pr.civ.,
DISPUNE
Amână pronunțarea la data de 14.01.2015.
Pronunțată în ședință publică, azi, 07.01.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
C. - M. P. V. H.
Î N C H E I E R E
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 14.01.2015
INSTANȚA
În aceeași compunere și pentru aceleași motive,
DISPUNE
Amână pronunțarea la data de 21.01.2015.
Pronunțată în ședință publică, azi, 14.01.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
C. - M. P. V. H.
Î N C H E I E R E
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 21.01.2015
INSTANȚA
În aceeași compunere și pentru aceleași motive,
DISPUNE
Amână pronunțarea la data de 28.01.2015.
Pronunțată în ședință publică, azi, 21.01.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
C. - M. P. V. H.
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 4 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1109
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 28.01.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: C. - M. P.
GREFIER: V. H.
Pe rol se află pronunțarea asupra cauzei civile privind pe reclamanta D. C. în contradictoriu cu pârâții P. Ș. și S. DE URGENȚĂ “SF. I.” BUCUREȘTI și cu asigurătorii S.C. A. R. ASIMED S.A. și S.C. A. R. – ASIROM VIENNA INSURANCE GROUP S.A., având ca obiect „Pretenții”.
Dezbaterile și cuvântul asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 07.01.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință pronunțată la acea dată, parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat succesiv pronunțarea la data de 28.01.2015.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 13.10.2010, sub nr._, reclamanta D. C. a solicitat în contradictoriu cu paratul P. Ș., obligarea acestuia la plata sumei de 42.094,55 lei cu titlu de daune materiale, la plata sumei de 5.000 Euro cu titlu de daune morale (provizoriu), precum și obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, reclamanta a arătat că, în fapt în ziua de 03.03.2010 a suferit un accident în urma căruia a fost transportată la S. Universitar București unde s-a constatat că suferise o fractură a brațului stâng și i-a fost pus un bandaj ghipsat cu recomandarea de a reveni la control peste aproximativ 5 zile. La următorul control s-a constatat că osul fracturat nu se mai afla în poziția normală așa cum fusese imobilizat inițial și i s-a recomandat să ia legătura cu un medic chirurg ortoped care să-i efectueze o operație pentru imobilizarea fracturii.
În data de 11.03.2010, reclamantei i s-a efectuat intervenția chirurgicală, constând în introducerea unei tije metalice intermedulare, prin capul osului humerus în vederea alinierii osului fracturat și a unei imobilizări corecte, de către dr. P. Ș. (medic primar în specialitatea ortopedie-traumatologie) care a informat-o, în prealabil, pe reclamantă că este vorba de o operație de rutină convingând-o de oportunitatea acesteia. După intervenția chirurgicală, fiul reclamantei a achitat personal dr. P. S. suma de 1.100 lei reprezentând tija metalică și suma de 5.000 lei, fără să se elibereze vreo chitanță.
A doua zi după efectuarea operației, reclamanta a constatat că, în ciuda medicamentelor anti-inflamatorii și analgezice administrate, acuza o durere foarte mare în umăr și stare febrilă, motiv pentru care a solicita să vadă radiografiile postoperatorii, ocazie cu care a constatat că deși a fost operată, capetele deplasate ale osului fracturat nu fuseseră puse în contact și nici măcar în aliniament; umărul îi fusese subluxat; capul superior al tijei a fost lăsat mult în afara părții superioare a humerusului; partea inferioară a tijei nu fusese imobilizată cu șurub, așa cum îi relatase anterior operației dr. P., în ciuda faptului că au fost efectuate două incizii inutile în partea inferioară a osului.
La trei zile după intervenția chirurgicală, reclamanta a fost externată, cu recomandarea de a-și schimba bandajul peste o săptămână, aceasta arătând că în toată această perioadă a avut în continuare o stare febrilă, fiind necesar un tratament cu antibiotice.
Cu ocazia efectuării controlului de 14 zile, tehnicianul radiolog i-a comunicat reclamantei că operația nu este deloc reușită și că trebuie să ia legătura cu dr. P. Ș. și să-l întrebe ce este de făcut iar în urma discuției cu pârâtul, acesta i-a comunicat că trebuie să continue tratamentul și să gândească pozitiv.
După 21 de zile de la operație, când deja ar fi trebuit ca reclamanta să înceapă recuperarea (după indicațiile inițiale ale pârâtului), cu ocazia controlului efectuat s-a constatat că atât umărul subluxat cât și brațul fracturat nu prezentau nici un semn de vindecare iar starea de sănătate generală a reclamantei se agravase, fiind însoțită de dureri îngrozitoare și febră.
În continuare reclamanta arată că dr. P. Ș. i-a spus că trebuie să ia legătura cu un medic neurolog care să verifice dacă nu cumva în urma accidentului suferit să nu se fi alterat nervul circumflex. Ulterior acesta a consultat mai multi medici specialiști în ortopedie, toți spunând că operația a fost greșită.
Astfel, reclamanta consideră îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, și anume: faptele ilicite (încălcarea obligațiilor prev. de art. 3, 24, 30, 53 din Codul de Deontologie medicală a Colegiului Medicilor din România), culpa medicală, etică și morală (sub forma culpei prin neglijență), raportul de cauzalitate (eroarea în efectuarea intervenției chirurgicale ce a determinat producerea de leziuni majore ce au necesitat o nouă intervenție chirurgicală pentru corectarea celei anterioare greșite) și prejudiciul (moral și material).
În drept, reclamanta a invocat dispozitiile art. 3, 24, 30, 53 din Codul de Deontologie medicală a Colegiului Medicilor din România, art. 642 alin. (2) din Legea nr. 95/2006, art. 998 C.civ.
În probatoriu, reclamanta a solicitat administrarea probei cu înscrisuri (anexa 1 – Carte de identitate D. C. – fila 8; Anexa 2 – Card European de Asigurări de Sănătate – fila 9; Anexa 3 – Dovezi medicale (radiografii, fișe medicale) – filele 10-26; Anexa 4 – Facturi, chitanțe – filele 27-35; Anexa 5 – Lista operațiunilor efectuate de . în perioada 01.03.2009 – 31.05.2009, respectiv perioada 01.03._10 – fila 36), interogatoriu, expertiză medicală, martori.
În ședința publică din data de 01.02.2011, pârâtul P. Ș. a depus întâmpinare (filele 46-52), solicitând instanței de judecată respingerea tuturor capetelor de cerere din acțiunea formulată de reclamantă și obligarea acesteia la cheltuieli de judecată. Totodată, pârâtul a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 4 București.
Pe fond, pârâtul a arătat că reclamantei i-au fost prezentate cele două alternative terapeutice iar aceasta a ales sa facă intervenția chirurgicală, acceptând totodată să se expună la eventualele riscuri ale actului operator. De asemenea, pârâtul face precizări cu privire la pregătirea și competențele sale profesionale (fila 48), menționând și faptul că nu a primit nici o sumă de la reclamantă și nici de la fiul acesteia nici înainte, nici în timpul și nici ulterior intervenției chirurgicale.
În ce privește condițiile răspunderii civile delictuale, pârâtul solicită instanței de judecată să constate că acestea nu sunt îndeplinite. Astfel, fapta ilicită nu există, pârâtul în calitatea sa de medic se bucură de libertate absolută a actelor materiale pe care le consideră necesare, acesta acționând conform pregătirii sale, a informat pacienta asupra traumatismului decare suferea ca urmare a accidentului, a informat-o asupra actului medical la care urma să fie supusă, ca urmare a dorinței acesteia, care si-a dat consimțământul anterior intervenției chirurgicale, și asupra șanselor de însănătoșire, și nu i-a fost transmis niciodată că operația este ușoară și că nu implică riscuri, având în vedere că orice operație chirurgicală implică riscuri. De asemenea, inexistența vinovăției (culpei medicale) reiese în mod clar din prezentarea situației de fapt precum și din probele ce vor fi administrate (expertiza medicală), pârâtul menționând că a acționat cu precauție și grijă în efectuarea actului medical și a stat la dispoziția pacientei cu ocazia controalelor ulterior efectuate și i-a prescris cea mai bună medicamentație. Totodată, pârâtul menționează că nu sunt îndeplinite nici celelalte condiții ale răspunderii civile delictuale, și anume raportul de cauzalitate și prejudiciul (cheltuielile efectuate de reclamantă cu privire la prima intervenție chirurgicală fiind necesare și cauzate chiar de neglijența reclamantei, neglijență în urma căreia a suferit accidentul, iar cheltuielile efectuate cu cea de-a două intervenție chirurgicală au fost efectuate benevol de reclamantă, utilitatea acestei operații nefiind demonstrată).
În drept, pârâtul și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 115-119 C.proc.civ., Codul de Deontologie Medicală, Legea nr. 95/2006 și art. 998-999 C.civ.
În probatoriu, acesta a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, interogatoriul reclamantei, expertiză medicală și martori.
În aceeași ședință publică din data de 01.02.2011, reclamanta a depus la dosarul cauzei dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 2.294,78 lei (pentru capatul I de cerere) și de 1.388,13 lei (pentru capătul II de cerere) și 5 lei timbru judiciar.
În ședința publică din data de 01.03.2011, reclamanta a solicitat instanței de judecată introducerea în cauză, în calitate de pârât, a SPITALULUI C. DE URGENȚĂ SF. I. BUCUREȘTI, depunând în acest sens cerere completatoare (filele 54-60).
Prin cererea completatoare, reclamanta a arătat că înțelege să cheme în judecată și pe pârâtul S. C. DE URGENȚĂ SF. I. BUCUREȘTI, alături de pârâtul P. Ș., solicitând instanței obligarea în solidar a pârâților la plata daunelor materiale și morale precum și la plata cheltuielilor de judecată. Astfel, aceasta arată că această unitate spitalicească are calitatea de furnizor de servicii medicale și răspunde civil pentru prejudiciul produs de către personalul medical angajat, respectiv dr. P. Ș., în solidar cu acesta.
Au fost depuse alte înscrisuri la dosarul cauzei (filele 68-120).
În drept, și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 644 alin. (2) din Legea nr. 95/2006.
În ședința publică din data de 29.03.2011, pârâtul S. de Urgență ”Sf. I.” București, a depus la dosarul cauzei Întâmpinare (filele 123-126).
În motivare a arătat că nu poate fi angajată răspunderea civilă a spitalului în solidar cu dr. P. Ș., întrucât, conform legislației cât și jurisprudenței în domeniu, alături de personalul medical angajat, răspund și unitățile sanitare, în calitate de furnizori de servicii medicale, pentru prejudiciile produse pacienților ca urmare a serviciilor prestate, generate numai de viciile ascunse ale echipamentelor medicale, ale substanțelor medicamentoase și ale materialelor sanitare ori generate de furnizarea necorespunzătoare a utilităților, în perioada de garanție sau valabilitate.
Totodată, a arătat că unitățile sanitare publice sau private, furnizoare de servicii medicale, răspund civil și pentru prejudiciile cauzate, în mod direct sau indirect, pacienților, generate de nerespectarea reglementărilor interne ale unității sanitare și de asemenea că, medicii sunt răspunzători atunci când nu obțin consimțământul informat al pacientului sau al reprezentanților legali ai acestuia, cu excepția cazurilor în care pacientul este lipsitde discernământ, iar reprezentantul legal sau ruda cea mai apropiată nu poate fi contactat, datorită situației de urgență.
Pârâtul a solicitat și introducerea în cauză pentru opozabilitate a societăților de asigurare a medicului cât și a spitalului.
În probatoriu, a solicitat administrarea probei cu înscrisuri precum și orice altă probă ce poate fi utilă, concludentă și pertinentă soluționării cauzei.
În drept, și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 115-118 C.proc.civ., art. 642, art. 643, art. 652, art. 668, art. 673 alin. (2) din Legea nr. 95/2006, art. 58-60 din Codul de Deontologie Medicală al Colegiului Medicilor din România.
Prin încheierea din ședința publică din data de 10.05.2011 (filele 130-131) instanța a respins, ca neîntemeiată, excepția necompetenței teritoriale invocată de pârâtul P. Ș. prin întâmpinare, față de dispozițiile art. 676 din Lg. 95/2006 și ale art. 158 alin. (2) și art. 159 alin. (3) C.proc.civ.
La data de 03.06.2011, a fost depus de către S. de Urgență ”Sf. I.” București, prin serviciul Registratură, dosarul medical întocmit cu ocazia intervenției chirurgicale suferite de reclamantă (filele 135-143).
În ședința publică din data de 07.06.2011, pârâtul S. de Urgență ”Sf. I.” București, depune la dosar cerere precizatoare (fila 145) a solicitării formulate oral în ședința din data de 10.05.2011 cu privire la introducerea în cauză a societăților de asigurare cu care pârâții au încheiat polițe de asigurare profesională și precizează că temeiul de drept al cererii îl reprezintă dispozițiile art. 49 și art. 50 C.proc.civ. și art. 22 și art. 42 alin. (2) din Legea 136/1995.
Tot la același termen, reclamanta depune la dosar cerere precizatoare (filele 146-148), concluzii scrise (fila 149) și traducerea legalizată a Raportului medical întocmit la data de 28.03.2011 (filele 150-151), precizează temeiul de drept al introducerii în cauză a Spitalului de Urgență ”Sf. I.” București, ca fiind art. 644 din Lg. 95/2006 coroborat cu art. 998 - art.1000 și art. 1003 C.civ. și solicită instanței introducerea în cauză, în calitate de pârâți, a asigurătorilor de răspundere civilă a pârâților, în temeiul art. 657 și art. 667 din Lg. 95/2006.
Prin cererea precizatoare reclamanta face o detaliere a daunelor materiale solicitate de la cei doi pârâți, și își întemeiază cererea, în drept, pe dispozițiile art. 168, art. 644 alin. (2) din Lg. 95/2006, art. art. 998 - art.1000 alin. (3) și art. 1003 C.civ.
În ședința publică din data de 06.09.2011 (fila 170), reclamanta a depus la dosar cerere completatoare a cererii de chemare în judecată (filele 156-160) iar pârâtul P. Ș. a depus în copie Contractul de asigurare . nr._ cu . Vienna Insurance Group SA (fila 168).
La data de 29.09.2011, asigurătorul . SA a depus la dosarul cauzei, prin serviciul Registratură, întâmpinare prin care a solicitat instanței respingerea cererii de chemare în judecată cu privire la obligarea acestuia la plata în solidar cu pârâții a daunelor materiale și morale solicitate de reclamantă.
În fapt, acesta arată că, se poate solicita chemarea în judecată a asigurătorului numai pentru evenimentele asigurate, convenite prin contractul de asigurare și numai în limitele răspunderii stabilite prin acesta. Astfel, asigurătorul arată că între acesta și pârâtul S. de Urgență ”Sf. I.” București, a fost încheiată Polița privind asigurarea de răspundere civilă . nr. 4587, pentru o perioadă de 12 luni, de la 01.05.2009 la 20.04.2010. Potrivit acesteia, asigurarea nu privește intervențiile chirurgicale iar în capitolul ”Excluderi” din Condițiile speciale prevăzute în anexă, se precizează că sunt exceptate de la angajarea răspunderii Asigurătorului pretențiile de despăgubiri pentru daune morale.
În drept, a invocat dispozițiile art. 998-999, art. 969 C.civ. și art. 115 C.proc.civ.
În probatoriu, a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
În ședința publică din data de 04.10.2011 (fila 188), asigurătorul . GROUP SA a depus la dosar întâmpinare (filele 179-181) prin care a solicitat instanței respingerea cererii de introducere în cauză a societății în calitate de pârât, arătând că, potrivit art. 3 din condițiile de asigurare, asigurătorul nu răspunde de pentru daune morale iar cu privire la daunele materiale, a solicitat instanței cenzurarea acestora, având în vedere că reclamanta nu dovedește cu înscrisuri toate daunele materiale solicitate. Totodată, se arată că pentru ca asigurătorul să răspundă este necesar să rezulte cu certitudine din probele administrate răspunderea civilă a asiguratului pentru producerea pagubelor, cât și cauzele și întinderea prejudiciului. În speță, din actele existente la dosarul cauzei, nu rezultă culpa pârâtului P. Ș..
În drept, asigurătorul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 115 și urm. C.proc.civ., Legea 136/1995 și Condițiile de asigurare medicală Malpraxis (filele 182-185).
Prin încheierea din ședința publică din data de 01.11.2011 (filele 194-195) instanța a încuviințat pentru reclamantă proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriul pârâților, proba testimonială cu un martor, proba cu expertiza medico-legală, pentru pârâtul P. Ș. proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriul reclamantei, proba testimonială cu un martor, proba cu expertiza medico-legală, pentru pârâtul S. de Urgență ”Sf. I.” București, proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriul reclamantei și al pârâtului P. Ș., și pentru cei doi asigurători proba cu înscrisuri și a prorogat pronunțarea asupra obiectivelor expertizei medico-legale ulterior administrării probei cu interogatoriul părților.
În ședința publică din data de 24.01.2012 (filele 231-234) pârâtul S. de Urgență ”Sf. I.” București a depus la dosarul cauzei, în copie conformă, înscrisul denumit ”Formular de consimțământ în vederea tratamentului” (fila 217) iar reclamanta a depus la dosar o cerere de suplimentare a probatoriului (filele 228-230). În ședința din aceeași dată instanța a administrat proba cu interogatoriile reciproce ale părților (filele 218-227), a pus în vedere pârâtului S. de Urgență ”Sf. I.” București să depună la dosarul cauzei, în original, înscrisul denumit Formular de consimțământ în vederea tratamentului, și a stabilit obiectivele expertizei medico-legale, dispunând înaintarea dosarului Institutului Național de Medicină Legală ”M. Minovici” în vederea efectuării expertizei.
Prin încheierea din ședința publică din data de 20.03.2012 (filele 103-104 dosar urmă) instanța a luat act de faptul că pârâtul S. de Urgență ”Sf. I.” București a renunțat la proba cu interogatoriul pârâtului P. Ș..
În ședința publică din data de 21.11.2012 (filele 161-162 dosar urmă) reclamanta a precizat motivarea în drept a cererii ca fiind raspunderea contractuală și nu răspunderea civilă delictuală, și anume dispozițiile art. 969, art. 1073, art. 1082 V.c.civ. și a depus la dosar o . înscrisuri (filele 146-160 dosar urmă).
La data de 17.01.2013 reclamanta a depus la dosarul cauzei concluzii scrise privind excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtului P. Ș. și a pârâtului S. de Urgență ”Sf. I.” București (filele 172-174 dosar urmă).
Prin încheierea din ședința publică din data de 30.01.2013 (filele 183-185 dosar urmă) instanța a admis excepția tardivității invocării excepției tardivității cererii precizatoare invocată la același termen.
La data de 14.03.2013 a fost depus la dosarul cauzei, prin serviciul Registratură, Raportul de expertiză medico-legală nr. A1/1476/06.04.2012 întocmit de Institutului Național de Medicină Legală ”M. Minovici” (filele 236-241).
La data de 09.04.2013, reclamanta D. C. a depus la dosar Obiecțiuni la expertiza medico-legală (filele 249-250), solicitând, totodată, refacerea acesteia astfel încât să cuprindă răspunsul la obiectivele dispuse de instanță.
În ședința publică din data de 10.04.2013 (fila 256), pârâtul P. Ș. a depus la dosar Obiecțiuni la raportul de expertiză medică-legală (filele 253-255) solicitând completarea acestuia, precum și unele explicații din partea expertului.
La data de 23.04.2013 reclamanta a depus la dosarul cauzei, prin serviciul Registratură, Concluzii scrise privind obiecțiunile formulate la raportul de expertiză medică-legală de către pârâtul P. Ș. (filele 257-259), prin care a solicitat instanței respingerea acestor obiecțiuni ca nefondate.
În ședința publică din data de 24.04.2013 (filele 261-263), instanța a admis obiecțiunile formulate de părți la raportul de expertiză medico-legală nr. A1/1476/06.04.2012, dispunând emiterea unei adrese către Institutul Național de Medicină Legală ”M. Minovici” pentru a depune la dosarul cauzei răspunsul la obiecțiunile formulate.
La data de 22.11.2013 a fost depus la dosarul cauzei, prin serviciul Registratură, Raport de nouă expertiză medico-legală nr. A_ (filele 265-278).
La data de 10.12.2013 reclamanta a depus la dosar Concluzii scrise formulate în baza noului raport de expertiză medico-legală (filele 286-287) precum și Obiecțiuni la Raportul de nouă expertiză medico-legală nr. A_ (fila 289).
În ședința publică din data de 08.01.2014 (filele 312-314), pârâtul a depus la dosar Concluzii scrise de respingere a obiecțiunilor formulate de reclamantă la noul raport de expertiză (filele 297-299) iar instanța a admis obiecțiunile formulate de reclamantă la Raportul de nouă expertiză medico-legală nr. nr. A_, dispunând emiterea unei adrese către Institutul Național de Medicină Legală ”M. Minovici” pentru a depune la dosarul cauzei răspunsul la obiecțiunile formulate.
La data de 09.01.2014 reclamanta a depus la dosarul cauzei, prin serviciul Registratură, Concluzii scrise cu privire la obiecțiunile formulate de reclamanta D. C. la Raportul de nouă expertiză medico-legală și la concluziile scrise formulate de pârâtul P. Ș. (filele 307-309).
Prin încheierea din ședința publică din data de 17.09.2014 (filele 311-312 dosar urmă) instanța a dispus amendarea numitului D. D., director al Institutului Național de Medicină Legală ”M. Minovici”, cu suma de 300 lei.
La data de 21.10.2014 reclamanta D. C. a depus la dosarul cauzei o cerere de suplimentare probe cu înscrisuri (filele 322-323 dosar urmă).
La data de 24.10.2014 a fost depus la dosarul cauzei, prin serviciul Registratură, Raportul de nouă expertiză medico-legală completare nr. A_ /2014 întocmit de Institutului Național de Medicină Legală ”M. Minovici” (filele 1-4, Vol. II).
În ședința publică din data de 29.10.2014 (fila 10, Vol. II) pârâtul P. Ș. a depus la dosar Concluzii scrise (filele 8-9, Vol. II) prin care a solicitat instanței să constate tardivitatea cererii de suplimentare a probatoriului formulată de reclamantă, să constate faptul că această cererea este de fapt o cerere prin care se formulează noi obiecțiuni la raportul de expertiză și prin urmare, înțelege să invoce excepția tardivității obiecțiunilor formulate.
În ședința publică din data de 12.11.2014 (filele 11-15, Vol. II) instanța a respins ca neîntemeiată excepția tardivității introducerii de către reclamantă a cererii de suplimentare a probei cu înscrisuri, excepția invocată de pârâtul P. Ș., și a stabilit în sarcina reclamantei obligația de a prezenta la dosar dovezi privind achiziția, proveniența, identificarea celor două tije medicale folisite în cadrul intervențiilor chirurgicale la care aceasta a fost supusă.
La data de 13.11.2014 reclamanta D. C. a depus la dosarul cauzei, prin serviciul Registratură, Obiecțiuni la Completarea Raportului de Expertiză Medico-Legală (fila 16, Vol. II).
În ședința publică din data de 07.01.2015 pârâtul S. de Urgență ”Sf. I.” București a depus Concluzii scrise, precum și răspuns cu privire la proveniența tijei metalice iar instanța a rămas în pronunțare cu privire la prezenta cauză.
La data de 14.01.2015 pârâtul P. Ș. a depus la dosar Concluzii scrise solicitând instanței respingerea cererii de chemare în judecată și cheltuieli de judecată pe cale separată. La aceeași dată au fost depuse Concluzii scrise și de către reclamanta D. C..
La data de 20.01.2015, subscrisa SCASIGURARE R. ASIMED SA a depus la dosar Note scrise (filele…) solicitând instanței, în principal, respingerea cererii cu privire la obligarea acesteia la plata în solidar cu pârâții a daunelor, iar în subsidiar, obligarea la plată numai a pârâților, întrucât nu există obligația de răspundere în solidar pentru prejudicii, condițiile prevăzute pentru acordarea indemnizației de despăgubire nefiind îndeplinite. La aceeași dată, reclamanta D. C. a depus la dosar Completare la Concluzii scrise.
Analizând întreg materialul probatoriu administrat în cauză, instanța reține următoarele:
În fapt, la data de 03.03.2010 reclamanta D. C. a suferit un accident (prin cădere pe o scară cu trepte) în urma căruia a rezultat o fractură spiroidă lungă de humerus stâng, cu mare deplasare, aspecte ce rezultă din Raportul Medical nr._ (cod pacient_) din data de 21.03.2012, ora 11:26 eliberat de Centrul Medical Sanador.
La data de 10.03.2010 reclamanta a fost internată la S. C. de Urgență ”Sfântul I.” cu diagnosticul ”Fractură humerus stâng”, așa cum reiese din FO nr. 7862 a Spitalului C. de Urgență Sfântul I. (filele 136 – 139). Aceasta a fost internată în perioada 10.03.2010 – 15.03.2010, iar în data de 11.03.2010, ulterior obținerii consimțământului acesteia (formular de consimțământ – fila 217), se intervine chirurgical sub anestezie generală, fiind externată în data de 15.03.2010.
Din coroborarea traducerii legalizate a consultației efectuate la data de 21.04.2010 de către dr. Georg Irtner cu cea a consultației efectuate la data de 26.04.2010 la Centrul Medical de Excelență F.I.F.A. – Bologna Isokinetic, cu traducerea legalizată a Certificatului de urgență nr._ eliberat de Serviciul Sanitar Regional E. – Romogna – Institutul de Recuperare și Tratament cu caracter științific, Institutul Ortopedic Rizzoli di Bologna din data de 27.04.2010 (fila 84) și cu Traducerea Autorizată a Fișei de Observații eliberată de S. General Edessa (fila 75) rezultă că reclamanta a suferit o nouă intervenție chirurgicală, în G., la S. General Edessa, în data de 17.05.2010, fiindu-i înlocuită tija metalică intramedulară existentă cu o nouă tijă.
Potrivit Fișei medicale cod pacient_ eliberată de .. București (fila 74) rezultă că reclamanta D. C. a fost examinată ortopedic și traumatologic la data de 21.05.2010, constatându-se că aceasta a suferit o fractură de humerus fiind operată în martie 2010 (osteozinteză cu tijă zăvorâtă pe focar închis), după 2 luni reintervenindu-se chirurgical și fiind schimbat montajul cu o altă tijă zăvorâtă. Totodată, cu ocazia examinării, i-au fost scoase firele și imobilizat brațul în orteza de cot, fiind recomandat control peste o lună.
Din Fișa de tratament Medico-Balnear nr. 3526/1014 eliberată de Sanatoriul Balnear M. rezultă că reclamanta a fost internată în perioada 23.07.2010 – 31.07.2010 cu diagnosticul ”Fractură humerus stâng cu tijă metalică. Sindrom algic lombar”, pe parcursul internării aceasta făcând kineto pentru mobilizarea progresivă a mâinii stângi, balneologie generală și masaj cot membru stâng.
Referitor la dispozițiile legale aplicabile prezentei cauze, instanța consideră că este vorba de o răspundere civilă delictuală și nu de una contractuală. Astfel, potrivit doctrinei de specialitate și a practicii judiciare, întrucât orice instituție publică are obligația de a asigura asistență medicală în orice conjunctură și oricărui potențial pacient, în cazul asistenței medicale îndeplinită de instituțiile medicale publice, o faptă prejudiciabilă evaluabilă în bani nu poate atrage răspunderea civilă contractuală. Acest tip de răspundere nu poate fi invocat nici pornindu-se de la contractul individual de muncă al cadrului medical care a săvârșit fapta prejudiciabiă. În toate cazurile în care nu se poate angaja răspunderea civilă contractuală se poate invoca și angaja răspunderea civilă delictuală pentru faptă proprie și pentru fapta altei persoane.
În ce privește aplicare în timp a legii civile, instanța reține că instituția raspunderii civile delictuale este reglementata de art. 3 și art. 103 din Legea nr. 71/2011, potrivit cărora ”Obligatiile nascute din faptele juridice extracontractuale sunt supuse dispozitiilor legii in vigoare la data producerii ori, dupa caz, a savarsirii lor”.
Având în vedere momentul săvârșirii presupusei fapte de malpraxis, și anume 10.03.2010, data intervenției chirurgicală realizată de pârâtul P. Ș., în prezenta cauză vor fi aplicabile dispozițiile Codului civil de la 1865.
De asemenea, în ce privește aplicarea în timp a legii procesual civile, instanța reține că potrivit art. 25 C.proc.civ. și art. 3 alin. (2) din Lg. 76/2012, procesele în curs de judecată, începute sub legea veche rămân supuse acelei legi. Astfel, având în vedere că cererea de chemare în judecată a fost depusă la data de 13.10.2010, în prezenta cauză vor fi aplicabile dispozițiile Codului de procedură civilă de la 1865.
Analizând cu prioritate excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtului P. Ș. și a pârâtului S. de Urgență ”Sf. I.” București, potrivit art. 137 alin. (1) C.proc.civ. 1865, instanța urmează a le respinge ca neîntemeiate.
Astfel, potrivit art. 998 C.civ. 1865 ”Orice faptă a omului, care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara” iar potrivit art. 999 C.civ. 1865 ”Omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar și de acela ce a cauzat prin neglijența sau prin imprudența sa”.
Având în vedere că prin calitate procesuală se înțelege identitatea dintre părți și subiectele raportului juridic litigios, instanța constată că se impune respingerea excepției calității procesuale pasive a pârâtului P. Ș., întrucât acesta este autorul presupusei fapte de malpraxis ce face obiectul prezentei cauze.
Totodată, potrivit art. 644 alin. (2) din Legea 95/2006 ”Unitățile prevăzute la alin. (1) (Unitățile sanitare publice sau private, în calitate de furnizori de servicii medicale) răspund în condițiile legii civile pentru prejudiciile produse de personalul medical angajat, în solidar cu acesta” iar potrivit art. 1000 alin. (3) C.civ. 1865 comitentul este responsabil de prejudiciul cauzat de prepusul său în funcțiile ce i s-au încredințat.
Prin urmare, având în vedere calitatea de angajat a pârâtului P. Ș. în cadrul Spitalului de Urgență ”Sf. I.” București, instanța urmează a respinge și a doua excepție a lipsei calității procesuale pasive, ca neîntemeiată.
În drept, instanța va analiza incidența dispozițiilor art. 998-999 și art. 1000 alin. (3) C.civ. 1865 privind instituția răspunderii civile delictuale, raportat la situația de fapt dedusă judecății.
În primul rând instanța va analiza îndeplinirea condițiilor răspunderii civile delictuale în persoana pârâtului P. Ș..
Condițiile răspunderii civile pentru faptă proprie rezultă din art. 998-999 C.civ. 1865 și trebuie întrunite cumulativ: prejudiciul, fapta ilicită, vinovăția și legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu.
Fapta ilicita invocata de reclamantă se refera la eroarea în efectuarea intervenției chirurgicale ce a determinat producerea de leziuni majore ce au necesitat o nouă intervenție chirurgicală pentru corectarea celei anterioare greșite, considerată de aceasta o faptă de malpraxis.
Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, definește malpraxisul la articolul 642, ca fiind ”eroarea profesională sâvârșită în exercitarea actului medical sau medico-farmaceutic, generatoare de prejudicii asupra pacientului, implicând răspunderea civilă a personalului medical și a furnizorului de produse și servicii medicale, sanitare și farmaceutice”.
Existența faptei ilicite, în cazul de față, este strâns legată de dovedirea existenței vinovăției, motiv pentru care instanța va analiza cu prioritate această condiție a răspunderii civile delictuale.
Astfel, în ceea ce privește vinovăția, potrivit art. 999 C.civ. 1865, rezultă că autorul faptei ilicite răspunde pentru cea mai ușoară culpă.
Din Raportul de Nouă Expertiză Medico-Legală nr. A_ (filele 266-278) reiese că ”Leziunea traumatică suferită de susnumita ”fractură spiroidă, cu deplasare humerus stâng” este o leziune gravă, în clasamentul tipurilor de fracturi care se consolidează greu și de aceea se apelează la intervenție operatorie pentru reducerea deplasării fragmentelor osoase și imobilizarea precoce a membrului respectiv, pentru scurtarea perioadei de vindecare și recuperare. În timpul intervenției operatorii efectuate de pârâtul P. Ș., tehnica operatorie abordată nu a fost finalizată conform procedurii, deoarece a intervenit un incident obiectiv prin ”interpunerea masei musculare” între fragmentele osoase din focarul de fractură, urmat de imposibilitatea zăvorârii distale a tijei metalice, incidente care nu sunt asimilabile cu noțiunea de ”culpă medicală” dar se poate reține o legătură de cauzalitate între acestea și starea de sănătate a pacientei”.
De asemenea, potrivit aceluiași raport medico-legal rezultă că ”evaluarea preoperatorie efectuată de medicul P. Ș. a fost adecvată” iar ”montarea corectă a unei tije mai lungi nu reprezintă o eroare de tehnică chirurgicală dar poate genera impotență funcțională relativă și nu generează sau împiedică consolidarea focarului de fractură”.
Totodată se menționează că ”nu există documente medicale care să ateste starea generală agravată, febră zi și noapte, pe care reclamanta le acuză ulterior”.
Potrivit concluziilor Raportului de Nouă Expertiză Medico-Legală Completare nr. A_ /2014 (filele 2-4 Vol. II) ”Interpozițiile mușchilor în focarele de fractură diafizare ale oaselor lungi au consecință directă traumatică datorită deplasării capetelor oaselor în focarele de fractură”.
Astfel, instanța constată ca din materialul probator administrat în cauză, nu rezultă culpa medicală a pârâtului P. Ș. în realizarea intervenției chirurgicale, în speță, așa cum reiese din rapoartele de expertiză medico-legală, intervenind ”un incident obiectiv prin ”interpunerea masei musculare” între fragmentele osoase din focarul de fractură” ce a determinat nefinalizarea tehnicii operatorii abordate, însă nefiind vorba de o ”culpă medicală”, motiv pentru care instanța va constata neîndeplinirea condiției vinovăției, condiție esențială pentru stabilirea răspunderii civile delictuale.
Mai mult, instanța reține că potrivit dispozițiilor art. 643 alin. (2) lit. b) din Legea 95/2006 ”Personalul medical nu este răspunzător pentru daunele și prejudiciile produse în exercitarea profesiunii: când acționează cu buna-credință în situații de urgență, cu respectarea competentei acordate.”
Având în vedere cele de mai sus instanța nu consideră necesar a mai analiza și celelalte două condiții ale răspunderii civile delictuale, și anume prejudiciul produs prin fapta ilicita și legatura de cauzalitate dintre fapta ilicita și prejudiciu.
Pentru toate aceste considerente, instanța reține că în prezenta cauză nu sunt îndeplinite în mod cumulativ condițiile esențiale ale răspunderii civile delictuale pentru faptă proprie, prevăzute de art. 998-999 C.civ. 1865, motiv pentru care urmează să respingă, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamanta D. C. în contradictoriu cu pârâtul P. Ș..
Astfel, având în vedere că potrivit dispozițiilor art. 644 alin. (2) din Legea 95/2006 ”Unitățile prevăzute la alin. (1) (Unitățile sanitare publice sau private, în calitate de furnizori de servicii medicale) răspund în condițiile legii civile pentru prejudiciile produse de personalul medical angajat, în solidar cu acesta” și față de neîndeplinirea condițiilor răspunderii civile delictuale față de pârâtul P. Ș., instanța urmează a respinge ca neîntemeiată și acțiunea formulată de reclamanta D. C. în contradictoriu cu pârâtul S. DE URGENȚĂ ”SFÂNTUL I.” BUCUREȘTI.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul P. Ș., ca neîntemeiată.
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul S. C. de Urgență Sf. I. București, ca neîntemeiată.
Respinge cererea precizată, formulată de reclamanta D. C., cu domiciliul procesual ales la S.C.A. „N. și Asociații” cu sediul în București, sector 3, ., . cu pârâții P. Ș. cu domiciliul procesual ales la S.C.A. „A., D. și Asociații cu sediul în București, .. 4, sector 5 și S. DE URGENȚĂ “SF. I.” BUCUREȘTI, cu sediul în București, .. 13, sector 4 și cu asigurătorii S.C. A. R. ASIMED S.A., cu sediul în București, .. 8A, sector 1 și S.C. A. R. – ASIROM VIENNA INSURANCE GROUP S.A., cu sediul în București, .-33, sector 2, ca neîntemeiată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 28.01.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
C. - M. P. V. H.
Red. CMP/VH/7ex/2015
| ← Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 1124/2015.... | Anulare act. Sentința nr. 1134/2015. Judecătoria SECTORUL 4... → |
|---|
