Anulare act. Sentința nr. 19/2014. Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 19/2014 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI la data de 19-11-2014 în dosarul nr. 10045/2014
ROMÂNIA
DOSAR NR._/4/2013
JUDECĂTORIA SECTORULUI 4 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Ședința publică de la 19.11.2014
Instanța constituită din:
Președinte –M. B.
Grefier – R. N.
Pe rol soluționarea cauzei civile formulată de reclamantul A. I. în contradictoriu cu pârâții A. A. și A. S., având ca obiect anulare act.
La apelul nominal făcut în ședință publică la prima strigare a cauzei au răspuns reclamantul personal și asistat de avocat cu împuternicire avocațială la dosar, pârâta A. A. personal și pârâtul A. S. prin avocat cu împuternicire avocațială la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Apărătorul pârâtului A. S. arată că reclamantul apreciază că persoana care a făptuit dolul este P. D. și că această precizare e contrară susținerilor din acțiune, unde se arată că acesta este A. S..
Reclamantul prin avocat arată că A. S. l-a determinat pe A. I. să facă renunțarea la moștenire, dar cu ajutorul lui P. D.. Solicită citarea în cauză și a acestuia și amânarea cauzei în acest sens.
Instanța lasă cauza la ordine pentru discutarea competenței Judecătoriei sectorului 4 București.
La a doua strigare a cauzei au răspuns reclamantul personal și asistat de avocat cu împuternicire avocațială la dosar, pârâta A. A. personal și pârâtul A. S. prin avocat cu împuternicire avocațială la dosar.
Instanța invocă din oficiu excepția necompetenței materiale a Judecătoriei sectorului 4 București față de dispozițiile art. 95 alin. 1 Cod procedură civilă și art. 158 alin. 1 din Legea nr. 36/1995.
Apărătorul reclamantului solicită respingerea excepției. Arată că Judecătoria sectorului 4 București este competentă să soluționeze cauza.
Pârâta A. A. solicită admiterea excepției.
Pârâtul A. S. prin avocat arată că este de acord cu admiterea excepției necompetenței materiale și cu declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.
Instanța rămâne în pronunțare pe excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 4 București.
INSTANTA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 29.08.2013, sub nr._ /2014, reclamantul A. I. a chemat în judecată pe pârâții A. A. și A. S., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate nulitatea declarației notariale autentificate sub nr. 350/12.05.2009 de BNPA D. Silisteanu și S. A. Silisteanu și, pe cale de consecință, repunerea în drepturile succesorale ce îi revin reclamantului, în calitate de frate al defunctei A. E..
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că a fost convins de către A. S. că este benefic pentru mama acestora să dea amândoi declarația notarială pentru a se putea dezbate mai repede moștenirea. Reclamantul a mai arătat că se află în evidențele Comisiei de Evaluare a persoanelor cu handicap și ale Spitalului de psihiatrie A. O., fiind internat periodic întrucât are nevoie de tratament și îngrijiri medicale de specialitate, iar starea sa de sănătate era cunoscută de pârâtul A. S., acesta profitând de acest lucru pentru a-i reveni și partea reclamantului din moștenirea surorii sale. Reclamantul a susținut că la momentul semnării declarației nu a realizat gravitatea și urmările faptei sale, fiind convins de către pârât că nu vor exista consecințe iremediabile ale acțiunii sale. Reclamantul a mai susținut că reaua-credință a pârâtului este evidentă, având în vedere că la o lună și jumătate după ce reclamantul a semnat declarația, la data de 29.06.2009 pârâtul a dat o declarație de acceptare a moștenirii defunctei A. E..
În drept, reclamantul a invocat dispozițiile art. 953 C.civ.
În susținerea cererii, reclamantul a atașat un set de înscrisuri în copii certificate pentru conformitate cu originalul (f. 6-25).
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 150 lei.
La data de 16.05.2014, reclamantul a depus note scrise prin care a arătat că fostul său cumnat, P. D., a profitat de problemele psihice ale reclamantului și l-a dus la notar pentru semnarea unor acte, fiind indus în eroare de către numitul P. D..
La data de 19.06.2014, pârâtul A. S. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii, ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, pârâtul a arătat în esență că reclamantul a depus declarația de renunțare la moștenire în deplinătatea capacităților mintale fără se existe nici un fel de influență din partea acestuia ori vreun acord al pârâtului în ce privește renunțarea la moștenire. Pârâtul a mai arătat că a depus declarația de acceptare a moștenirii fără a avea cunoștință de declarația de renunțare a reclamantului. Pârâtul a susținut că acesta nu a fost de rea-credință, iar acest aspect a mai fost analizat de către o instanță de judecată prin hotărârea pronunțată în dosarul nr._/4/2010 al Judecătoriei Sectorului 4 București, care se bucură de putere de lucru judecat. Pârâtul a mai susținut că reclamantul nu a dovedit o alterare a discernământului la momentul semnării declarației de renunțare, nefiind pus sub interdicție și fiind în măsură să formuleze cererii de chemare în judecată pentru protejarea intereselor sale.
În susținerea întâmpinări, pârâtul a depus un set de înscrisuri în copii certificate pentru conformitate cu originalul (f. 42-65).
La data de 23.06.2014, pârâta A. A. a depus întâmpinare prin care a arătat în esență că aceasta nu are nicio vină față de situația creată iar reclamantul, nefiind în deplinătatea facultăților mintale, a fost convins să renunțe la moștenire de către pârâtul A. S..
La data de 22.07.2012 reclamantul a depus răspuns la întâmpinările formulate de pârâți.
La data de 29.10.2014, reclamantul a depus note scrise prin care a arătat că persoana de la care provine dolul este P. D., fostul său cumnat.
Totodată, reclamantul a depus copiile legalizate ale sentinței și deciziei civile din apel pronunțate în dosarul nr._/4/2010, precum și certificat de grefă cu privire la acest dosar.
La termenul de judecată din data de 19.11.2014, instanța, din oficiu, a invocat excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 4 București, față de dispozițiile art. 95 pct. 1 C.proc.civ.
Cercetând cu prioritate excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sector 4 București, conform art. 248 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța reține următoarele:
Prezenta cerere are ca obiect anularea declarației notariale de renunțare la moștenire autentificate sub nr. 350/12.05.2009 de BNPA D. Silisteanu și S. A. Silisteanu și, pe cale de consecință, repunerea reclamantului în drepturile succesorale ce îi revin, în calitate de frate al defunctei A. E.. Declarația notarială de renunțare la judecată, a cărei anulare se solicită, reprezintă un act juridic nepatrimonial, cererea fiind așadar neevaluabilă în bani.
Potrivit art. 95 pct. 1 C.proc.civ., tribunalele judecă în primă instanță toate cererile care nu sunt date prin lege în competența altor instanțe. De asemenea, din interpretarea per a contrario a dispozițiilor art. 94 pct. 1 lit. j C.proc.civ., rezultă că cererile evaluabile în bani în valoare de peste_ lei, indiferent de calitatea părților, profesioniști sau neprofesioniști, precum și litigiile neevaluabile în bani, cu excepția celor care se încadrează în dispozițiile art. 94 pct. 1 sunt de competența materială a Tribunalului, în primă instanță. În același timp, conform art. 158 alin. 1 din Legea nr. 36/1995, „actele notariale pot fi atacate de părți sau de orice persoană interesată prin acțiune în anulare la instanța judecătorească, în conformitate cu prevederile Codului de procedură civilă”.
Competența stabilită de aceste dispoziții legale are caracter absolut, fiind reglementată de o normă de ordine publică. Astfel, conform art. 129 alin. 1 pct. 2 C.proc.civ., necompetența este de ordine publică în situația încălcării competenței materiale, când procesul este de competența unei instanțe de alt grad, iar potrivit art. 130 alin. 2 C.proc.civ., necompetența materială poate fi invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe.
Având în vedere faptul că, prin prezenta cerere de chemare în judecată, reclamantul a solicitat anularea unui act juridic notarial cu caracter nepatrimonial, ținând cont de faptul că o astfel de cerere nu se încadrează în categoriile de cereri prevăzute de art. 94 pct. 1 lit. a-i C.proc.civ., ce intră în competența judecătoriei, precum și că dispozițiile legii speciale nu stabilesc competența materială a instanței în ceea ce privește acțiunile în anulare a actelor notariale, situație în care se aplică regulile generale prevăzute de Codul de procedură civilă, rezultă că, în conformitate cu dispozițiile art. 95 pct. 1 C.proc.civ., competența materială în soluționarea acestei cereri revine Tribunalului, ca instanță de drept comun.
În ceea ce privește capătul de cerere privind repunerea reclamantului în drepturile succesorale de pe urma defunctei A. E., instanța reține că acesta are caracter accesoriu, conform art. 30 alin. 4 C.proc.civ., întrucât soluția ce urmează a se pronunța asupra acestui capăt de cerere depinde de soluția ce se va pronunța asupra capătului de cerere principal privind anularea declarației notariale de renunțare la moștenire. În consecință, în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 123 alin. 1 C.proc.civ. – potrivit cărora cererile accesorii, adiționale, precum și cele incidentale se judecă de instanța competentă pentru cererea principală, chiar dacă ar fi de competența materială sau teritorială a altei instanțe judecătorești, cu excepția cererilor prevăzute la art. 120 – în privința capătului de cerere privind repunerea reclamantului în drepturile succesorale de pe urma defunctei A. E., în sensul că instanța competentă să soluționeze acest capăt de cerere accesoriu este instanța competentă să soluționeze și capătul de cerere principal privind anularea declarației de renunțare la moștenire, adică Tribunalul.
Instanța mai constată că excepția necompetenței materiale a fost invocată cu respectarea dispozițiilor art. 130 alin. 2 C.proc.civ., în condițiile în care la termenul de judecată din data de 08.10.2014 a fost încuviințată cererea de amânare pentru pregătirea apărării de către apărătorul reclamantului.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 95 pct. 1 C.proc.civ., art. 132 și art. 129 alin. 2 pct. 2 C.proc.civ., instanța urmează să admită excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 4 București, invocată din oficiu și să decline competența de soluționare a prezentei cauze în favoarea Tribunalului București.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 4 București, invocată de instanță din oficiu.
Declină competența de soluționare a cauzei formulată de reclamantul A. I. cu domiciliul în sector 4, București, .. 3, ., . în contradictoriu cu pârâții A. A. cu domiciliul în sector 4, București, .. 1, ., . A. S., cu domiciliul în sector 6, București, ., ., . și cu domiciliul ales la SCA E., E. și Asociații din București . G., nr.19, parter, . având ca obiect anulare act, în favoarea Tribunalului București.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică, azi, 19.11.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
B. M. N. R.
Red. M.B./Dact. M.B. și N.R./5 ex./06.01.2015
| ← Pretenţii. Sentința nr. 9443/2014. Judecătoria SECTORUL 4... | Pretenţii. Sentința nr. 26/2014. Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI → |
|---|
