Pretenţii. Sentința nr. 9443/2014. Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9443/2014 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI la data de 30-10-2014 în dosarul nr. 9443/2014
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 4 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 9443
Ședința publică din data de 30.10.2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE –M. B.
GREFIER – R. N.
Pe rol judecarea acțiunii civile formulată de reclamanta . în contradictoriu cu pârâta . SRL, având ca obiect pretenții.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 22.10.2014 când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 30.10.2014, când în aceeași compunere a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 12.09.2013 sub nr._, reclamanta . a chemat-o în judecată pe pârâta . SRL, solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 2587,49 lei reprezentând contravaloarea facturilor fiscale nr. 2068/01.10.2010 și nr. 2080/04.10.2010, a sumei de 4013,21 lei, reprezentând penalități de întârziere calculate conform prevederilor contractului de prestări servicii radiocomunicații nr. 718/28.05.2010, cap. II, art. 2.3, precum și a sumei de 2086,55 lei, reprezentând cheltuieli urmărire debit, conform contractului de mandat nr._/02.11.2012, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că între aceasta, în calitate de prestator și pârâtă, în calitate de beneficiar, s-au desfășurat relații comerciale conform contractului de prestări servicii radiocomunicații nr. 718/28.05.2010, în baza căruia s-au emis facturile fiscale nr. 2068/01.10.2010 și nr. 2080/04.10.2010. Reclamanta a precizat că pârâta și-a asumat îndeplinirea obligației comerciale prin semnarea și ștampilarea anexei la contractul de prestări servicii radiocomunicații nr. 718/28.05.2010, iar prin adresa nr. 250/18.11.2010 debitoarea a solicitat sistarea furnizării serviciilor începând cu data de 15.11.2010 și s-a angajat să achite în cel mai scurt timp debitul restant. Totodată, a precizat reclamanta că, potrivit art. 2.3 din contractul de prestări servicii radiocomunicații, pentru neplata tarifului pârâta datorează și penalități de întârziere în cuantum de 0,15 % pe zi de întârziere aplicate la suma neachitată până la achitare. Reclamanta a arătat, totodată, că a încercat soluționarea litigiului pe cale amiabilă, dar somația a fost restituită cu mențiunea „destinatar mutat de la adresă”.
În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 1270 și 1488 C.civ., art. 194 și urm. Cod procedură civilă.
Reclamanta a anexat cererii de chemare în judecată, în dovedirea susținerilor sale, în copii certificate pentru conformitate cu originalul, următoarele înscrisuri: somație și dovadă de comunicare, facturile fiscale nr. 2068/01.10.2010 și nr. 2080/04.10.2010.
Cererea a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 624,34 lei.
Legal citată, văzând și dispozițiile art. 167 C.proc.civ., pârâta a depus note scrise, prin curatorul special desemnat de instanță, note scrise prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.
În motivare, pârâta a arătat, în esență, că temeiul de drept este indicat în mod greșit de reclamantă, în speță fiind aplicabile dispozițiile Codului civil în vigoare la data încheierii contractului de prestări servicii, iar reclamanta nu face dovada comunicării către pârâta a invitației de a participa la ședința de informare privind avantajele medierii. Pârâta a susținut faptul că reclamanta nu deține o creanță certă, lichidă și exigibilă împotriva acesteia, întrucât ambele facturi invocate de reclamantă nu conțin servicii ce făceau obiectul contractului încheiat între părți iar la dosarul cauzei nu au fost depuse nici un deviz de lucrări sau proces-verbal anexat, astfel cum este menționat în cea de-a doua factură, creditoarea nedovedind efectuarea lucrărilor. S-a mai arătat că facturile invocate nu pot face dovada împotriva debitorului întrucât nu sunt acceptate la plată prin semnare și ștampilare, fiind trimise prin poștă. Referitor la penalitățile de întârziere solicitate, pârâta a arătat că acestea depășesc contravaloarea facturilor fiscale, deși în contract nu se prevedea această posibilitate, iar legislația în vigoare la momentul emiterii facturilor nu permitea ca penalitățile să depășească valoarea debitului decât cu acordul expres al părților contractante. Referitor la cheltuielile de urmărire a debitului în cuantum de 2086,55 lei, pârâta a susținut că prin înscrisurile depuse la dosar reclamanta nu a făcut dovada achitării acestora către prestatorul de servicii, iar contractul de mandat menționat în acțiune nu este opozabil debitoarei.
La termenul de judecată din data de 22.10.2014, instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisuri, și a constat decăzută reclamanta din proba cu interogatoriul pârâtei. În cadrul probei cu înscrisuri, reclamanta a mai depus la dosar în copii certificate pentru conformitate cu originalul: proces-verbal nr. 87/30.04.2014, relații ONRC, contractul de prestări servicii radiocomunicații nr. 718/28.05.2010, adresa nr. 1888/22.11.2010, contractul de mandat nr._/02.11.2012 și anexă, înștiințare de plată, dovada de convocare la ședința de informare privind avantajele medierii, adresa nr. 81/25.09.2010, proces-verbal de instalare și punere în funcțiune din data de 01.10.2010 și deviz de lucrări.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarea situație de fapt:
La data de 28.05.2010, reclamanta ., în calitate de prestator, a încheiat cu pârâta . SRL, în calitate de beneficiar, contractul de prestări servicii radiocomunicații nr. 718/28.05.2010, având ca obiect prestarea de către reclamantă a serviciilor de operator public de radiocomunicații pe raza municipiului București. Prin art. 2.1 din contract a fost stabilit tariful serviciilor prestate la suma de 500 USD/lună, plus TVA, iar prin art. 2.2 s-a prevăzut că plata tarifului se face până la data de 25 ale lunii, pentru luna precedentă. Totodată, prin art. 2.3 din contract, părțile au prevăzut că neplata tarifului de către beneficiar în termenele arătate mai sus, atrage penalități de 0,15 % pentru fiecare zi de întârziere, aplicată la suma neachitată până la achitare.
În baza acestor raporturi contractuale, reclamanta a emis factura fiscală nr. 2068/01.10.2010, în cuantum de 1937,75 lei, reprezentând contravaloare abonament pentru perioada 01.10._10, conform contractului nr. 718/28.05.2010.
În același timp, prin adresa nr. 81/25.09.2010 (f. 80), pârâta . SRL a solicitat ajutorul reclamantei la mutarea stației de emisie recepție din ., sector 5, București, la noul punct de lucru al pârâtei din ., sector 6, București, lucrarea respectivă de mutare a stației fiind efectuată de reclamantă, conform procesului-verbal de instalare/punere în funcțiune din data de 01.10.2010 (f. 81), semnat și ștampilat de ambele părți, și a devizului de lucrări de la fila 82 din dosar. Ca urmare a efectuării lucrării de mutare a stației menționată anterior, reclamanta a emis factura fiscală nr. 2080/04.10.2010, în cuantum de 649,74 lei.
În drept, având în vedere data încheierii contractului de prestări servicii dintre părți, 28.05.2010, în temeiul art. 3 din Legea nr. 71/2011 de punere în aplicare a Noului cod civil, raporturile contractuale dintre părți sunt guvernate de dispozițiile Codului civil din 1864, denumit în continuare Cod civil. Conform art. 969-970 Cod civil, convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante, iar acestea trebuie executate cu bună credință.
Nerespectarea prevederilor art. 969-970 cod civil angrenează răspunderea civilă contractuală a părții culpabile, ale cărei condiții rezultă din art. 1073 și următoarele Cod civil, respectiv: existența unui contract valabil încheiat între părți și a unei fapte ilicite care constă în nerespectarea unei obligații contractuale, aducându-se prin aceasta o atingere unui drept subiectiv, patrimonial al creditorului, existența unui prejudiciu patrimonial în care se concretizează această atingere, raportul de cauzalitate între faptă și prejudiciu, vinovăția celui care săvârșește fapta ilicită, punerea acestuia în întârziere, operațiune ce se realizează cel mai târziu prin introducerea cererii de chemare în judecată și inexistența unei clauze de neresponsabilitate.
Potrivit regulilor aplicabile în materia răspunderii civile contractuale, în cazul obiectul în care obiectul litigiului îl constituie o obligație de a da, cum este și obligația de a plăti o suma de bani sarcina probei se împarte între creditor și debitor, în sensul că mai întâi creditorul trebuie să dovedească existența creanței, după care neexecutarea se prezumă cât timp debitorul nu dovedește executarea.
În cauză, existența raporturilor contractuale dintre părți este dovedită prin contractul de prestări servicii de radiocomunicații nr. 718/28.05.2010, semnat și ștampilat de părți în baza căruia a fost emisă factura fiscală nr. 2068/01.10.2010, precum și prin procesul-verbal de instalare/punere în funcțiune din data de 01.10.2010, semnat și ștampilat de părți, coroborat cu devizul de lucrări anexat și factura fiscală nr. 2080/04.10.2010; pârâta nu a făcut dovada executării obligațiilor sale contractuale, respectiv dovada achitării contravalorii abonamentului contractual pe luna octombrie 2010 și a contravalorii lucrării de mutare a stației fixe, efectuată la solicitarea pârâtei; nerespectarea de către pârâtă a îndatoririi de plată a provocat reclamantei un prejudiciu patrimonial cert, echivalent cu contravaloarea serviciilor și a lucrărilor sus-menționate; în ceea ce privește vinovăția pârâtei, iar pârâta nu a făcut dovada unei cauze exoneratoare de răspundere cu privire la nerespectarea obligațiilor contractuale.
Creanța în sumă de 1937,75 lei, reprezentând contravaloarea abonamentului pe luna octombrie 2010 este certă, lichidă și exigibilă având în vedere că atât existența, cât și întinderea ei rezultă din art. 2.1 din contractul încheiat între părți, coroborat factura fiscală nr. 2068/01.10.2010, iar termenul de plată prevăzut la art. 2.2 din contract s-a împlinit. De asemenea, și creanța în sumă de 649,74 lei, reprezentând contravaloarea lucrării de mutare a stației fixe, este certă, lichidă și exigibilă, întrucât deși această lucrare nu făcea obiectului contractului nr. 718/28.05.2010, totuși efectuarea lucrării și a contravalorii acesteia rezultă din procesul-verbal de instalare/punere în funcțiune din data de 01.10.2010, semnat și ștampilat de părți, coroborat cu devizul de lucrări anexat și factura fiscală nr. 2080/04.10.2010, iar lucrarea a fost efectuată la solicitarea pârâtei.
În consecință, constatând că pârâta nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale ce îi reveneau, că, potrivit art. 1082 Cod civil, neexecutarea acestora se prezumă a fi culpabilă și că i-a produs reclamantei un prejudiciu de natură patrimonială, ținând seama și de dispozițiile și art. 1073 C.civ. - conform cărora creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației, iar în caz contrar are dreptul la dezdăunări, instanța constată că sunt îndeplinite în cauză condițiile necesare angajării răspunderii civile contractuale a pârâtei și a obligării acestuia la plata contravalorii facturilor fiscale nr. 2068/01.10.2010 și nr. 2080/04.10.2010.
Cu privire la cererea de obligare a pârâtei la plata penalităților de întârziere, instanța constată că prin intermediul clauzei penale, ca și convenție accesorie, părțile determină anticipat cuantumul prejudiciilor suferite de către creditor ca urmare a executării cu întârziere a obligațiilor de către debitoare. Totodată, instanța reține că în materia obligațiilor comerciale, debitorul este de drept în întârziere potrivit art. 43 C.. cauza de față, instanța constată că prin art. 2.3 din contractul de prestări servicii de radiocomunicații nr. 718/28.05.2010, părțile au stabilit perceperea de penalități de 0,15% pentru fiecare zi de întârziere la valoarea neachitată, până la achitare.
Instanța reține că și suma solicitată cu titlu de penalități de întârziere aferente facturii fiscale nr. 2068/01.10.2010, în cuantum de calculate de la data scadenței facturii, respectiv 15.10.2010 și până la data introducerii acțiunii, conform modului de calcul arătat în cuprinsul acțiunii, prezintă caracter cert - astfel cum rezultă din art. 2.3 din contractul de prestări servicii de radiocomunicații nr. 718/28.05.2010, lichidă - cuantumul acesteia fiind determinabil potrivit aceluiași articol din contract și exigibilă - penalitățile fiind datorate pentru fiecare zi de întârziere la plata debitului principal. Instanța nu poate reține susținerile pârâtei în sensul că penalitățile de întârziere nu ar putea depăși debitul principal, atât timp cât prin contractul încheiat între părți, acestea nu au limitat perceperea penalităților de întârziere la nivelul debitului principal asupra căruia s-au calculat, iar legislația în vigoare la data emiterii facturii fiscale nr. 2068/01.10.2010 nu interzicea calcularea unor penalități de întârziere mai mari decât debitul principal, fără ca prin contractul dintre părți să se prevadă acest lucru, în condițiile în care dispozițiile art. 4 alin. 3 din Legea nr. 469/2002 privind unele măsuri pentru întărirea disciplinei contractuale au fost abrogate la data de 02.07.2009, prin Legea nr. 246/2009.
În schimb, în ceea ce privește penalitățile de întârziere aferente facturii fiscale nr. 2080/04.10.2010, instanța reține că acestea nu prezintă caracter cert, lichid și exigibil, în condițiile în care lucrarea menționată în această factură fiscală a fost efectuată în afara contractului nr. 718/28.05.2010, iar în celelalte documente însușite de pârâtă privind efectuarea lucrării respective nu este stipulată nicio clauză penală privind plata unor penalități în cazul plății cu întârziere a debitului, reclamanta nefăcând așadar dovada acordului de voință al pârâtei cu privire la plata acestor penalități de întârziere.
În ceea ce privește suma de 2086,55 lei, solicitată de reclamantă cu titlu de cheltuieli de urmărire a debitului, conform contractului de mandat nr._/02.11.2012, încheiat între reclamanta . și . Credit Management SRL, instanța reține că această nu reprezintă o creanță certă, lichidă și exigibilă, în condițiile în care, prin înscrisurile depuse la dosar, reclamanta nu făcut dovada efectuării acestor cheltuieli, respectiv a achitării sumei de 2086,55 lei către . Credit Management SRL, nefiind admisibilă solicitarea acestor cheltuieli direct de la pârâtă pentru a fi achitate către mandant.
Ca atare, instanța va admite în parte cererea formulată de reclamanta . împotriva pârâtei . SRL, o va obliga pe aceasta din urmă la plata către reclamantă a sumei de 2587,49 lei, reprezentând contravaloare facturi fiscale, precum și a suma de 3002,54 lei, reprezentând penalități de întârziere aferente facturii fiscale nr. 2068/01.10.2010 și va respinge capetele de cerere privind obligarea pârâtei la plata penalităților de întârziere aferente facturii fiscale nr. 2080/04.10.2010 și a cheltuielilor de urmărire a debitului în cuantum de 2086,55 lei, ca neîntemeiate.
În temeiul art. 453 C.proc.civ., instanța va obliga pe pârâtă, aflată în culpă procesuală, să plătească reclamantei suma de 401,29 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxa judiciară de timbru corespunzătoare pretențiilor admise.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte cererea formulată de reclamanta . cu sediul în sector 4, București, ., cu sediul ales în sector 6, București, . Business C.), nr. 1, .>în contradictoriu cu pârâta . SRL, cu sediul în C., .. 56, jud. I., citată prin publicitate, prin curator Balașcan R. Z., cu sediul profesional al curatorului în sector 1, București, ., având ca obiect pretenții.
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 2587,49 lei, reprezentând contravaloare facturi fiscale, precum și suma de 3002,54 lei, reprezentând penalități de întârziere aferente facturii fiscale nr. 2068/01.10.2010.
Respinge capetele de cerere privind obligarea pârâtei la plata penalităților de întârziere aferente facturii fiscale nr. 2080/04.10.2010 și a cheltuielilor de urmărire a debitului în cuantum de 2086,55 lei, ca neîntemeiate.
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 401,29 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, apel care se va depune la Judecătoria Sectorului 4 București.
Pronunțată în ședință publică, azi, 30.10.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
B. M. N. R.
Red. M.B./Dact. M.B. și R.N./4 ex./16.01.2015
| ← Întoarcere executare. Sentința nr. 9777/2014. Judecătoria... | Anulare act. Sentința nr. 19/2014. Judecătoria SECTORUL 4... → |
|---|
