Contestaţie la executare. Sentința nr. 23/2015. Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 23/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI la data de 23-10-2015 în dosarul nr. 13003/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 4 BUCUREȘTI - SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă nr._
Ședința publică din data de 23.10.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE - N.-M. C.-S.
GREFIER - E. C. B.
Pe rol se află pronunțarea asupra cauzei civile privind pe contestatoarea . și pe intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA, având ca obiect contestație la executare și plângere contravențională.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 21.10.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța a amânat pronunțarea la data de 23.10.2015, având nevoie de timp pentru a delibera.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 28.05.2015 pe rolul Judecătoriei sector 4 București, sub nr._, contestatoarea . a chemat în judecată pe intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA, solicitând anularea actelor de executare din dosarul nr. 1610/b/2014 al Biroului Executorilor Judecătorești Asociați Brbu C. și M. A. M. în temeiul art. 711, art. 622 alin. 1, art. 625 și urm. C.p.c. și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare contestatoarea a precizat că procesele verbale în baza cărora s-au făcut actele de executare sunt nelegale și netemeinice deoarece nu poartă semnătura olografă a agentului constatator și nu sunt susținute de dovezi (planșe fotografice) din care să reiasă că autoturismul a circulat fără a exista rovinietă valabilă în zona Comunei Glina, județul I. și, respectiv în zona Romanesti, județul Prahova. A mai susținut că dispozițiile art. 8 alin. 3 din OG nr. 15/2002 în baza cărora a fost obligată la plata tarifului de despăgubire au fost abrogate prin art. I pct. 2 din Legea nr. 144/2012 și că nicio executare silită nu poate fi pornită fără a se face dovada refuzului debitorului de a-și executa de bunăvoie obligația. Contestatoarea a formulat critici și cu privire la cheltuielile de executare, învederând că onorariul executorului este excesiv în raport cu activitatea prestată de acesta iar cuantumul total al cheltuielilor, de 393,22 lei este mult prea mare în raport cu valoarea creanței de recuperat, de 248,92 lei. Contestatoarea a mai susținut că intimata are consilieri juridici care o pot consilia.
În dovedire contestatoarea a solicitat proba cu înscrisuri.
Intimata CNADNR SA, prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri București, a depus întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității în ceea ce privește aspectele de nelegalitate și netemeinicie învederate de contestatoare referitor la titlurile executorii și a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.
În motivare intimata a precizat că nu pot fi analizate motivele de fapt și de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în procesele verbale de constatare a contravențiilor deoarece a existat o cale procesuală specifică pentru invocarea acestora, respectiv plângerea contravențională. Pe fondul cauzei, intimata a precizat că emiterea și comunicarea proceselor verbale de contravenție au fost făcute în conformitate cu dispozițiile legale incidente iar cheltuielile de executare au fost stabilite în limitele prevăzute de Ordinul Ministerului Justiției nr. 2561/2012. Intimata a mai susținut că, potrivit art. II din Legea nr. 144/2012, se anulează numai tarifele de despăgubire aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a legii respective.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 205-208 C.p.c.
În dovedire intimata a solicitat proba cu înscrisuri și a depus la dosar copiile proceselor verbale de constatare a contravențiilor și copiile dovezilor de comunicare a acestora către contravenientă.
La data de 8.07.2015 s-au depus la dosar copiile actelor de executare din dosarul nr. 1610/B/2014 la care se referă cererea de chemare în judecată.
Excepția inadmisibilității invocată de intimată a fost calificată de instanță apărare de fond la termenul din 20.08.2015 astfel încât urmează să fie avută în vedere pe fondul cauzei.
La termenul din 23.09.2015 contestatoarea a depus o cerere precizatoare prin care a învederat că nu solicită suspendarea executării silite dar formulează plângere contravențională împotriva celor două procese verbale de constatare a contravențiilor în baza cărora s-au făcut actele de executare.
Contestația la executare a fost timbrată cu o taxă judiciară de timbru de 50 lei în conformitate cu art. 10 din OUG nr. 80/2013 iar plângerea contravențională a fost timbrată cu o taxă judiciară de timbru totală de 40 lei în conformitate cu art. 19 și art. 34 din OUG nr. 80/2013.
Intimata a depus ulterior o completare a întâmpinării inițiale învederând că Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 6/2015 nu este un act normativ și se aplică destinatarilor numai pentru viitor. Intimata a mai susținut că la data încheierii proceselor verbale de constatare a contravențiilor contestate de petentă nu exista o prevedere legală expresă cu privire la obligativitatea semnării olografe a acestor acte.
La termenul din 21.10.2015 instanța a invocat din oficiu excepția tardivității depunerii plângerii contravenționale și a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisurile de la doar.
Analizând cu precădere excepția tardivității invocată din oficiu, față de dispozițiile art. 248 alin. 1 C.p.c. conform cărora instanța se pronunță mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei, instanța reține că, potrivit art. 31 alin. 1 din OG nr. 2/2001, „împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia” iar potrivit art. 27 din același act normativ „comunicarea procesului-verbal și a înștiințării de plată se face prin poștă, cu aviz de primire, sau prin afișare la domiciliul sau la sediul contravenientului. Operațiunea de afișare se consemnează într-un proces-verbal semnat de cel puțin un martor”. Prin decizia nr. 10/2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea unui recurs în interesul legii cu privire la art. 27 din OG nr. 2/2001 s-a stabilit că „modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată, prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, este subsidiară comunicării prin poștă, cu aviz de primire”.
Procesele verbale contestate de . prin cererea inițială și cererea adițională, . nr._ din 3.10.2011 și . nr._ din 3.10.2011, încheiate de CNADNR SA în temeiul OG nr. 15/2002 au fost comunicate contravenientei prin poștă, cu aviz de primire, la data de 19.10.2011 și, respectiv 20.11.2011, astfel cum rezultă din confirmările de primire semnate de reprezentantul societății, aflate în copie la filele 32 și 33 din dosar.
Având în vedere această împrejurare și dispozițiile art. 10 din OG nr. 15/2002 conform cărora „contravențiilor prevăzute la art. 8 le sunt aplicabile dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările ulterioare”, instanța reține că în raport de prevederile art. 31 alin. 1 din OG nr. 2/2001, plângerea contravențională formulată de contestatoare la data de 28.05.2015 (data depunerii cererii inițiale la Judecătoria Sector 4 București) astfel cum a fost precizată la data de 23.09.2015, a fost depusă cu mult după împlinirea termenului de 15 zile pentru promovarea plângerii contravenționale.
În consecință, față de dispozițiile art. 185 alin. 1 C.p.c. conform cărora nerespectarea termenului în care trebuie exercitat un drept procesual atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel, instanța va admite excepția tardivității invocată din oficiu și va respinge plângerea contravențională ca tardiv formulată, constatând că nu s-a depus nicio cerere pentru repunerea în termenul de formulare a plângerii contravenționale în conformitate cu art. 186 C.p.c. și nici nu s-au depus dovezi din care să reiasă că întârzierea în formularea plângerii contravenționale se datorează unor motive temeinic justificate.
Analizând înscrisurile de la dosar, instanța reține că dosarul de executare nr. 1610/B/2014 al Biroului Executorilor Judecătorești Asociați B. C. și M. A. M. are ca obiect o executare silită pornită împotriva contestatorului pentru suma de 56 Euro, la cererea intimatei, în temeiul proceselor verbale . nr._ din 3.10.2011 și . nr._ din 3.10.2011. Executarea silită a fost încuviințată de Judecătoria sector 4 București prin încheierea pronunțată la data de 2.10.2014 în dosarul nr._/4/2014 iar la data de 18.05.2015 s-au stabilit de către executor cheltuieli de executare în cuantum de 393,22 lei și s-a emis o somație către debitoare.
Prin cererea de chemare în judecată, precizată la 23.09.2015, contestatoarea a invocat atât critici cu privire la cuantumul cheltuielilor de executare și cu privire la dreptul intimatei de a începe executarea silită în temeiul proceselor verbale în condițiile abrogării articolului în baza căruia a fost stabilit tariful de despăgubire cât și motive de fapt și de drept ce vizează fondul dreptului din titlurile executorii, respectiv lipsa semnăturii olografe a agentului constatator și lipsa unor înscrisuri doveditoare din care să rezulte săvârșirea faptelor contravenționale de către contestatoare cu vinovăție.
Cât privește semnătura agentului constatator instanța constată că aceasta reprezintă o cerință de legalitate a proceselor verbale de constatare a contravențiilor în conformitate cu art. 16 alin. 1 și art. 17 alin. 1 din OG nr. 2/2001 astfel încât putea fi invocată pe calea plângerii contravenționale în momentul în care contravenientul a aflat de existența și conținutul proceselor verbale. De asemenea, lipsa dovezilor care să ateste săvârșirea faptelor contravenționale cu vinovăție de persoana căreia îi sunt imputate acele fapte constituie un aspect de netemeinicie a proceselor verbale de constatare a contravențiilor, aspect ce putea fi invocat tot pe calea plângerii contravenționale. D. fiind că plângerea contravențională este o cale procesuală specifică prin intermediul căreia se poate ajunge la desființarea proceselor verbale de constatare a contravențiilor în conformitate cu OG nr. 2/2001, instanța reține că, față de dispozițiile art. 713 alin. 2 C.p.c, motivele de nelegalitate și netemeinicie a proceselor verbale de constatare a contravențiilor nu pot fi analizate pe calea contestației la executare. Conform art. 713 alin. 2 C.p.c. republicat, „în cazul în care executarea silită se face în temeiul unui alt titlu executoriu decât o hotărâre judecătorească, se pot invoca în contestația la executare și motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu, numai dacă legea nu prevede în legătură cu acel titlu executoriu o cale procesuală specifică pentru desființarea lui”.
Cât privește pretinsa nelegalitate a actelor de executare pe motiv că art. 8 din OG nr. 15/2002 referitor la tariful de despăgubire a fost abrogat prin Legea nr. 144/2012, instanța reține că cele două procese verbale de constatare a contravențiilor în baza cărora s-a început executarea silită au fost încheiate înainte de . Legii nr. 144/2012 (27.07.2012) iar potrivit art. II din acel act normativ „tarifele de despăgubire prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările și completările ulterioare, aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a prezentei legi se anulează”. Legea nr. 144/2012 nu prevede aceeași măsură pentru procesele verbale de constatare a contravențiilor încheiate înainte de . Legii nr. 144/2012 și care nu au fost contestate în termenul legal, cum este cazul proceselor verbale în baza cărora s-au făcut actele de executare contestate.
Fiind sesizată cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 8 alin. 3 din OG nr. 15/2002 în perioada în care acestea erau în vigoare, prin decizia nr. 57/2012 Curtea Constituțională a apreciat că tariful de despăgubire nu are natura unei sancțiuni contravenționale ci a unei modalități de acoperire a unui prejudiciu material. Pe de altă parte, prin decizia nr. 112/2014, Curtea Constituțională a arătat că textul art. I din Legea nr. 144/2012 prin care s-au abrogat dispozițiile OG nr. 15/2002 care instituiau obligația achitării tarifului de despăgubire suplimentar față de obligația de plată a amenzii pentru utilizarea pe drumurile publice a unui autovehicul pentru care nu s-a achiziționat rovinieta conține o normă contravențională mai favorabilă în concordanță cu prevederile art. 15 alin. 2 din Constituția României. De asemenea, în cuprinsul aceleiași decizii s-a mai arătat că efectele legii noi se aplică tuturor sancțiunilor contravenționale aplicate și neexecutate până la data intrării sale în vigoare iar a reduce aplicarea legii noi care nu mai prevede și nu mai sancționează fapta doar la situația neaplicării sancțiunii echivalează cu deturnarea intenției legiuitorului asupra efectelor pe care legea dezincriminatorie le are asupra sancțiunilor aplicate și neexecutare până la data intrării în vigoare a noului act normativ în sensul că acestea nu se mai execută. Referitor la pretinsa discriminare între contravenienții care au contestat tarifele de despăgubire prevăzute de OG nr. 15/2002 până la data intrării în vigoare a Legii nr. 144/2012 și cei care nu au formulat astfel de contestații sau ale căror contestații au fost respinse ca tardive, Curtea constată că cele două categorii de persoane se află în situații juridice diferite aspect ce justifică tratamentul juridic diferit aplicat de legiuitor, neputând fi reținută încălcarea prin textul criticat a dispozițiilor art. 16 din Constituție.
În consecință, constatând că procesele verbale din 3.10.2011 nu au fost contestate în termenul legal, instanța reține că abrogarea art. 8 din OG nr. 15/2002 ulterior încheierii acelor procese verbale nu atrage nelegalitatea actelor de executare, astfel încât nu se impune desființarea acestora pentru acest motiv.
În ceea ce privește cheltuielile de executare în cuantum de 393,22 lei stabilite de executor prin încheierea din 18.05.2015, instanța reține că acestea se compun, conform, acelei încheieri, din 30,72 lei, onorariul executorului, 248 lei, consultații privind constituirea actelor de executare, 50 lei, cheltuieli de executare, 24,5 lei, taxe poștale, 40 lei, taxa de timbru pentru încuviințarea executării silite. Onorariul executorului nu depășește limita instituită de art. 39 alin. 1 lit. a din Legea nr. 188/2000, conform căruia, „Executorii judecătorești au dreptul, pentru serviciul prestat, la onorarii minimale și maximale stabilite de ministrul justiției, cu consultarea Consiliului Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești. În cazul executării silite a creanțelor având ca obiect plata unei sume de bani, onorariile maxime sunt următoarele: a) pentru creanțele în valoare de până la 50.000 lei inclusiv, onorariul maxim este de 10% din suma reprezentând valoarea creanței ce face obiectul executării silite”, având în vedere valoarea creanței, de 56 Euro, în echivalent în lei la cursul BNR. Pe de altă parte, conform înscrisurilor comunicate de către executor, dispozițiilor art. 10 alin. 1 lit. a din OUG nr. 80/2013 în forma de la data începerii executării, conform cărora cererea de încuviințare a executării silite se timbrează cu o taxă judiciară de timbru de 20 lei pentru fiecare titlu executoriu, și dispozițiile art. 665 alin. 1 C.p.c. în forma de la data începerii executării conform cărora executorul solicită instanței de executare încuviințarea executării silite, cheltuielile în cuantum de 40 lei aferente taxei judiciare de timbru sunt justificate având în vedere faptul că executarea silită a început în baza a două titluri executorii diferite. De asemenea, întrucât există în dosar dovada unor comunicări efectuate de executor, sunt justificate și cheltuielile de 24,5 lei aferente taxelor poștale. Deși cheltuielile în cuantum de 50 lei nu au fost detaliate de executor, instanța reține că acestea nu au un cuantum exagerat având în vedere numărul actelor de executare concepute și redactate de executor. În privința sumei de 248 lei, corespunzătoare unor pretinse consultații privind constituirea actelor execuționale, instanța reține că acestea nu au temei legal având în vedere dispozițiile art. 669 alin. 3 și 4 C.p.c în forma de la data începerii executării. Conform art. 669 alin. 3 C.p.c, „Sunt cheltuieli de executare: 1. taxele de timbru necesare declanșării executării silite; 2. onorariul executorului judecătoresc, stabilit potrivit legii; 3. onorariul avocatului în faza de executare silită; 4. onorariul expertului, al traducătorului și al interpretului; 5. cheltuielile efectuate cu ocazia publicității procedurii de executare silită și cu efectuarea altor acte de executare silită; 6. cheltuielile de transport; 7. alte cheltuieli prevăzute de lege ori necesare desfășurării executării silite” iar conform art. 669 alin. 4 C.p.c, sumele datorate cu titlul de cheltuieli de executare se stabilesc de către executorul judecătoresc, prin încheiere, pe baza dovezilor prezentate de partea interesată în condițiile legii. Hotărârea nr. 1/2013 a Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești prin care a fost abrogată Anexa nr. 1 la Statutul Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești și al profesiei de executor judecătoresc, aprobat prin Hotărârea Congresului Extraordinar al Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești nr. 19/2010 nu prevede o listă a cheltuielilor de executare ce ar putea fi percepute suplimentar față de onorariul executorului iar în Anexa Ordinului Ministerului Justiției nr. 2550/2006, s-a prevăzut la pct. 14 că executorul poate percepe un onorariu cuprins între 20 lei și 200 lei pentru consultanță la constituirea actelor de executare silită. În cauza de față nu s-a făcut dovada existenței unei înțelegeri între creditoare și executor cu privire la acordarea de către acesta din urmă de consultanță și este greu de crezut că intimata avea nevoie de astfel de consultanță în condițiile în care intimata a formulat nenumărate cereri de executare silită în baza unor titluri executorii similare și beneficiază de asistență juridică din partea unor consilieri, având în vedere faptul că întâmpinarea a fost semnată și întocmită de un consilier juridic.
În consecință, în temeiul art. 712 și urm. C.p.c, instanța va admite în parte contestația la executare și va anula în parte actele de executare silită din dosarul de executare nr. 1610/b/2014 al Biroului Executorilor Judecătorești Asociați B. C. și M. A. M., în ceea ce privește suma de 248 lei, reprezentând consultații privind constituirea actelor execuționale, în sensul înlăturării acestei sume din cadrul cheltuielilor de executare.
În ceea ce privește pretinsa nelegalitate a începerii executării pe motiv că nu s-ar fi făcut dovada executării de bunăvoie a obligației, instanța reține că obligația de achitare a tarifului de despăgubire a fost adusă la cunoștința contestatoarei în momentul comunicării proceselor verbale în anul 2011 iar sarcina dovezii executării de bunăvoie a acelei obligații incumba contestatoarei. Cum la dosar nu s-au depus dovezi pe acest aspect, se prezumă că obligația respectivă nu a fost executată de bunăvoie, fiind incidente dispozițiile art. 622 alin. 2 C.p.c conform cărora „în cazul în care debitorul nu execută de bunăvoie obligația sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită (…).
Față de dispozițiile art. 453 C.p.c. conform cărora partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să plătească acesteia cheltuielile de judecată și dispozițiile art. 45 alin. 2 și art. 45 alin. 1 lit. f privind restituirea taxei judiciare de timbru proporțional cu măsura în care contestația a fost admisă, instanța reține că este neîntemeiată solicitarea contestatoarei de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecată. Contestatoarea nu a dovedit efectuarea altor cheltuieli de judecată în afara taxei judiciare de timbru pentru contestația la executare și pentru plângerea contravențională or, față de dispozițiile art. 453 C.p.c, aceasta nu este îndreptățită la recuperarea cheltuielilor de judecată decât în măsura admiterii cererii. Întrucât are dreptul la restituirea taxei de timbru proporțional cu măsura admiterii contestației la executare, nu se justifică obligarea intimatei la plata vreunei părți din cuantumul taxei de timbru achitată de contestatoare, cu titlul de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția tardivității invocată din oficiu.
Respinge plângerea contravențională formulată împotriva proceselor verbale . nr._ din 3.10.2011 și . nr._ din 3.10.2011 încheiate de C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA ca tardiv formulată.
Admite în parte contestația la executare privind pe contestatoarea ., cu sediul în sectorul 4, București, .. 33-35, J40/_/1999, CUI_, și pe intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA, cu sediul în sectorul 6, București, .. 401A, J_, CUI_.
Anulează în parte actele de executare silită din dosarul de executare nr. 1610/b/2014 al Biroului Executorilor Judecătorești Asociați B. C. și M. A. M., în ceea ce privește suma de 248 lei, reprezentând consultații privind constituirea actelor execuționale, în sensul înlăturării acestei sume din cadrul cheltuielilor de executare.
Respinge ca neîntemeiată contestația la executare cu privire la celelalte motive invocate de contestatoare.
Respinge ca neîntemeiată cererea contestatoarei de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
Cu apel în 10 zile de la comunicare, cererea de apel urmând a se depune la Judecătoria Sector 4 București.
Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței, astăzi 23.10.2015.
Președinte, Grefier,
N.-M. C.-S.E. C. B.
Red./Tehnored. Jud. N.M.C.S, Gref. E.C.B./2015/4 ex.
| ← Uzucapiune. Sentința nr. 22/2015. Judecătoria SECTORUL 4... | Întoarcere executare. Sentința nr. 28/2015. Judecătoria... → |
|---|
