Pretenţii. Sentința nr. 7956/2014. Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7956/2014 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI la data de 23-09-2014 în dosarul nr. 7956/2014
ROMÂNIA
DOSAR NR._
JUDECĂTORIA SECTORULUI 4 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 7956
Ședința publică din data de 23.09.2014
Instanța constituită din:
Președinte – M. C.
Grefier - veronica burcin
Pe rol pronunțarea asupra cererii de chemare în judecată formulate de reclamantul I. F. în contradictoriu cu pârâții Z. N., C. A. C., B. D. G., ȘCHEUL N. V., M. ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR PRIN REPREZENTANT LEGAL și DIRECȚIA G. DE POLIȚIE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI PRIN DIRECTOR GENERAL, având ca obiect pretenții.
Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc în ședința publică din 16.09.2014, încheierea de ședință de la acea dată, făcând parte integrantă din prezenta hotărâre când, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da părților posibilitatea să depună concluzii scrise, instanța a amânat pronunțarea pentru azi, 23.09.2014.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrata la data de 02.11.2012, pe rolul Judecatoriei Sector 4, Bucuresti, sub nr._/4/2012, reclamantul I. F. a chemat in judecata pe pârâții M. ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR prin reprezentant legal, SECȚIA 15 POLIȚIE, parte responsabilă civilmente, Z. N., C. A. C., B. D. G., S. N. V., solicitând ca pârâții să fie obligați la plata sumei de 50.000 euro, sumă ce reprezintă cheltuieli făcute pentru refacerea brațului ce i-a fost fracturat de ultimii pârâți în exercițiul funcțiunii, incapacitate temporară de muncă, sechele prezente precum și daune morale, pentru fiecare în parte urmând a preciza desfășurat cuantumul, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul arată că la data de 19.03.2007 a plecat de la magazinului său și a fost oprit de doi agenți de poliție care i-au solicitat să se legitimeze. Le-a spus că nu are actul de identitate la el, iar agenții i-au cerut să îi însoțească la sediul secției 15 poliție.
Nu s-a împotrivit, însă, pe traseu, i-a întrebat de ce trebuie să maergă la secție, moment în care a fost solicitat prin stația mobilă deplasarea în ajutor a unui alt echipaj de poliție. În apropierea auto al poliției i-a sunat telefonul, apel căruia i-a răspuns și a purtat dialog. Polițiștii au început să-i vorbească urât pentru că vorbea la telefon.. Asupra sa au sărit opt agenți de ordine care au sosit între timp conform solicitării anterioare a primilor agenți.
Agenții l-au fixat cu capul și mâna stângă pe capota echipajului de poliție, moment în care a simțit o lovitură puternică peste mâna dreaptă, realizând după aceea că în acel moment i-a cedat osul brațului, torsiunii. În acel moment a simțit dureri și a țipat că i-au rupt mâna, continuând să țipe și la sediul poliției.
A fost ținut nejustificat la secție în timp ce suferea dureri. După o oră a fost dus de polițiști la spital, unde a fost constatată . brațului drept inferior precum și umărul dislocat, situație în care i-a fost aplicat gipsul.
După această intervenție a fost condus la secție unde i-a fost aplicată o amendă contravențională.
A formulat plângere penală, au fost identificați pârâții ca fiind organele de poliție care l-au vătămat, rezultatul cercetărilor fiind NUP.
Judecătoria Sectorului 4 București a admis plângerea sa și a dispus începerea urmăririi penale împotriva pârâților și efectuarea de alte acte premergătoare. În acest sens a efectuat un ultim raport de expertiză medico legală care concluzionat că a necesitat pentru vindecare un număr de 80-90 zile de îngrijiri medicale.
Procurorul a apreciat că încătușarea s-a efectuat în legitimitate cu respectarea procedurilor, iar leziunile suferite prin constrângere nu au fost urmărite a fi efectuate de pârâți, lipsind latura subiectivă.
Mai arată reclamantul că în toată această perioadă de timp a fost în imposibilitate de a muncii, nu s-a odihnit, iar în prezent activitatea brațului îi este diminuată.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art.112 și urm C.pr.civ., art.998 ind.1 și urm.C,pr.civ., art.1349 alin.1 și 3, art.1373 și 1385 Cod civil.
Direcția G. de Poliție a Municipiului București a formulat întîmpinare, prin care a invocat excepția lipsei capacității procesuale de exercițiu a Secției 15 Poliție, având în vedere că secțiile de poliție nu au capacitate procesuală de exercițiu și nu pot sta în judecată.
De asemenea a invocat excepția inadmisibilității acțiunii, raportat la calitatea în care înțelege reclamantul să cheme în judecată instituția, respectiv parte responsabilă civilmente, având în vedere că ne aflăm în cadrul unui proces civil și nu a unuia penal.
Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată. În motivare arată că, reclamatul împreună cu nepoata sa se aflau, în data de19.03.2007, în zona pieței Big Berceni, transportând fiecare din ei o sacoșă în care aveau mai multe telefoane mobile. La sosirea echipajului de poliție au avut o atitudine zeflemitoare și au refuzat să prezinte documente de identitate, încercând să fugă de la fața locului. Reclamantul a refuzat să se urce în autoturismul poliției, motiv pentru care agenții de poliție l-au imobilizat, apucându-l de câte o mână cu intenția de a i le duce la spate și a-l încătușa. În acest timp reclamantul a început să se zbată, lovindu-se în zona pectorală și în zona umărului stâng de capota unui autoturism parcat în imediata vecinătate a autoturismului de poliție.
Urmare expertizei medico-legale s-a constatat că reclamantul a prezentat leziuni traumatice care au necesitat existența unui număr de 50-55 zile îngrijiri medicale, prelugindu-se ulterior la 80-90 zile îngrijiri medicale. Din raport se reține că leziunile s-au datorat manevrelor polițienești de răsucire/torsiune a brațului în vederea încătușării.
Procurorul a dispus neînceperea urmăririi penale față de pârâții B. D. G. și S. N. V..
Consideră pârâta că reclamantul nu dovedește îndeplinirea condițiilor existenței răspunderii civile delictuale.
M. Afacerilor Interne a depus întîmpinare, prin care a arătat că M. Administrației și Internelor s-a reorganizat, fiind înființat M. Afacerilor Interne.
Pârâtul a invocat excepția netimbrării, considerând că acțiunea este supusă timbrajului. De asemenea, a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, arătând că pentru a fi angajată răspunderea sa în calitate de comitent este necesară îndeplinirea unor condiții, iar în cauză nu poate fi vorba de angajarea răspunderii comitentului pentru fapta prepusului, având în vedere că nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii comitentului pentru fapta prepusului.
Pe fondul cauzei, solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată, considerând că reclamantul nu a făcut dovada îndeplinirii condițiilor răspunderii civile delictuale.
La data de 23.04.2013, reclamantul a depus precizare la acțiune, prin care a arătat că precizează cuantumul despăgubirilor astfel: 10.000 euro (44.000 lei) daune materiale reprezentând refacerea brațului cu toate operațiile și protezele specifice, internările și tratamentele pe care le-a suportat pecuniar personal, 6.900 euro (30.000 lei) incapacitate de muncă braț imobil 2 ani și 6 luni înmulțit cu 1000 lei/lună venit pe economie, 30.100 euro (132.440 lei) daune morale și sechele permanente, cicatrici, braț deformat și inestetic, precum și lipsa de performanță a folosirii brațului drept. Solicită obligarea pârâților în solidar la plata acestor sume.
De asemenea, reclamantul a solicitat chemarea în judecată a Direcției Generale de Poliție a Municipiului București în calitatea de parte responsabilă civilmente.
La data de 21.05-2013, prin Serviciul Registratură, Direcția G. de Poliție a Municipiului București a formulat note de ședință prin care a arătat că ne aflăm în cadrul unui proces civil și nu a unuia penale.
Pârâtul B. D. G. a depus, la data de 21.05.2013, prin Serviciul Registratură, întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, cu cheltuieli de judecată.
În motivare a arătat că reclamatul împreună cu nepoata sa se aflau, în data de19.03.2007, în zona pieței Big Berceni, transportând fiecare din ei o sacoșă în care aveau mai multe telefoane mobile, precum și o șurubelniță. Colegii de serviciu C. A.-C. și Z. N. se aflau în exercitarea atribuțiilor de serviciu și au solicitat ca cei doi să se legitimeze și să arte conținutul sacoșei. Reclamantul și nepoata sa au avut o atitudine zeflemitoare și au refuzat să arate conținutul sacoșei pe care o aveau asupra lor. Agentul de poliție C. A. C. a chemat în ajutor un alt echipaj de la Secția 15 Poliție. A cerut să se legitimeze și să prezinte conținutul sacoșei, însă aceștia au refuzat în continuare acest lucru.
Între timp s-au adunat mai multe persoane care îi împingeau, iar nepoata reclamantului a reușit să fugă. Reclamantul a refuzat să se urce în autoturismul poliției, a început să gesticuleze moment în care din una din mânecile hainei a căzut o șurubelniță, motiv pentru care polițiștii au încercat imobilizarea, temându-se ca acesta să nu mai aibă și alte obiecte tăietoare asupra sa. Reclamantul a început să se zbată, lovindu-se în zona pectorală și în zona umărului stâng de marginea capotei unui autoturism parcat în apropierea mașinii de poliție. În urma acestei manifestări, acesta a acuzat dureri în zona brațului drept, motiv pentru care nu a mai fost încătușat. Reclamantul a fost condus la Secția 15 de Poliție de unde a fost transportat de urgență la Spitalul B. A..
Reclamantul nu a vrut să se urce singur în mașina de poliție, dovadă fiind prezența echipajului de opt agenți de poliție.
În continuare, pârâtul arată ce presupune încătușarea față de Manualul de tactică polițienească, față de care consideră că era justificată încătușarea acestuia. Mai arată că reclamantul nu a fost încătușat efectiv nicio secundă, întrucât în momentul în care a fost prins de mâini acesta a început să se zbată lovindu-se cu mâna dreaptă de capota unui autoturism parcat după care a început să spună că îl doare mâna.
În continuare, pârâtul face referire la dispozițiile art.31 din Legea nr.218/2002.
Mai arată că reclamantul nu precizează care din cei opt agenți despre care se afirmă în cerere că au sărit asupra sa l-au lovit. Consideră că afirmația pârâtului că reclamantul s-a autovătămat este susținut și de raportul de expertiză medico-legală.
Mai arată că nu sunt întrunite elementele răspunderii civile delictuale.
În drept au fost invocate dispozițiile art.205 C.pr.civ. (art.115 vechiul C.pr.civ.).
Pârâtul Z. N. a depus la data de 21.05.2013, întîmpinare, prin care a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune, având în vedere că fapta cauzatoare de prejudicii a fost petrecută la data de 19.03.2007 iar cererea de chemare în judecată a fost formulată după aproximativ 5 ani.
De asemenea, a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, arătând că nu a participat efectiv la activitatea de imobilizare și încătușare a reclamantului. De altfel, din Rezoluția din data de 24.10.2011 a Parchetului de pe lânga Judecătoria Sectorului 4 București, rezultă că la momentul la care s-a făcut imobilizarea reclamantului și urcarea acestuia în mașina de poliție, pârâtul recupera sacoșa cu telefoane, plasată de nepoata reclamantului unei a treia persoane.
Pe fond, solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată, motivat de faptul că în anul 2007 se afla cu Ag.C. Andreeea în zona Big-Berceni, când a observat două persoane care aveau două sacoșe de plastic și care, la vederea lor, au încercat să fugă.
Față de acest comportament le-a cerut celor doi să se legitimeze și să prezinte conținutul sacoșelor de plastic, însă aceștia au refuzat, motiv pentru care a fost adresată solicitarea celor doi de a merge la secția de poliție, însă aceștia s-au eschivat, motiv pentru care C. A. a solicitat un echipaj suplimentar de poliție.
Un echipaj format din agenții S. N. și B. D. a venit în sprijinul lor. Mai multe persoane au apărut în zonă și s-a creat o ambuscadă, iar nepoata reclamantului a reușit să fugă cu una din sacoșe spre metrou.
În continuare pârâtul descrie intervenția sa, arătând însă că după ce a revenit la mașina de poliție, reclamantul și nepoata sa plecaseră deja.
Mai arată că din Rezoluția din data de 24.10.2011 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 București rezultă că reclamantul a suferit vătămări din cauza faptului că s-a opus solicitării polițiștilor de a-i însoți la secție.
În drept au fost invocate dispozițiile art.115 C.pr.civ.
La data de 11.06.2013, prin Serviciul Registratură, Direcția G. de Poliție a Municipiului București a depus note de ședință.
La termenul de judecată din data de 23.04.2013, instanța a arătat că cererea de chemare în judecată a fost apreciată ca fiind scutită de taxa de timbru în temeiul art.15 lit.o din Legea nr.146/1997, pretențiile reclamantului decurgând dintr-o cauză penală.
La termenul de judecată din data de 21.05.2013, reclamantul a arătat că înțelege să renunțe la judecarea cauzei în contradictoriu cu pârâta Secția 15 Poliție, și că excepțiile invocate de aceasta rămân fără obiect. Prin încheierea de ședință din data de 21.05.2013, instanța a luat act că reclamantul a arătat că înțelege să renunțe la judecarea cauzei în contradictoriu cu pârâta Secția 15 Poliție și a constatat că excepțiile invocate de aceasta prin întîmpinare, respectiv excepția lipsei capacității procesuale de exercițiu și excepția inadmisibilității acțiunii, rămân fără obiect. De asemenea, la acest termen de judecată, față de excepțiile invocate de pârâtul M. Afacerilor Interne, instanța a reținut că, în ceea ce privește problema timbrajului, cererii, acest aspect a fost lămurit la termenul anterior, cererea de chemare în judecată fiind scutită de la plata taxei de timbru.
La același termen de judecată, excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul M. Afacerilor Interne a fost unită cu fondul cauzei.
În ședința de judecată din data de 18.06.2013, pârâtul Z. N., prin apărător, a arătat că nu mai insistă în excepția prescripției dreptului material la acțiune, aspect de care instanța a luat act. La același termen s-a dispus unirea cu fondul cauzei a excepției lipsei calității procesuale de pasive invocate de pârâtul Z. N., prin întîmpinare.
Sub aspect probator, a fost administrată, pentru reclamant, proba cu înscrisuri, proba testimonială (martor Ș. Nicușor-declarație fila 125), proba cu expertiză medico-legală (f.139-146), față de care reclamantul a formulat obiecțiuni, fiind trimisă completare de INML București (f.241-243), pentru pârâții Z. N. și C. A. C., proba cu înscrisuri și proba testimonială (martor A. V.-C.-f.113, aceștia nemainsistând în audierea celui de al doilea martor încuviințat potrivit consemnărilor din încheierea de ședință din data de 17.09.2013), iar pentru pârâții B. D. G. și Șcheul N. V. proba cu interogatoriul reclamantului și proba testimonială (martor comun cu al pârâtului Z. N. conform precizărilor acestuia la termenul de judecată din data de 04.03.2014). Martorul I. Lecuța propus de reclamant nu a fost audiat față de împrejurarea că este rudă de gradul trei cu reclamantul, iar pârâții B. D. G. și S. N. V., prin apărător și pârâții Z. N. și C. A. C. s-au opus audierii acestuia.
La solicitarea reclamantului, față de concluziile raportului de expertiză medico-legală, a fost efectuată o expertiză a capacității de muncă de Institutul Național se Expertiză și Recuperarea Capacității de Muncă București-f.262.
Analizând plângerea formulată, prin prisma susținerilor părților, raportat la dispozițiile legale incidente în cauză și probatoriul administrat, instanța reține următoarele:
În fapt, în data de 19.03.2007, reclamantul împreună cu nepoata sa I. L., se aflau în zona pieței Big Berceni și transportau câte o sacoșă în care aveau mai multe telefoane mobile.
Pârâții C. A.-C. și Z. N., care se aflau în exercitarea atribuțiilor de serviciu în zona Big Berceni, i-au solicitat reclamantului și nepoatei acesteia să le prezinte conținutul sacoșelor pe care le aveau asupra lor și să se legitimeze.
Reclamantul și nepoata acestuia au refuzat să prezinte conținutul sacoșelor și documentele de identitate.
Pârâta C. A. C. a chemat în ajutor un alt echipaj de la Secția 15 Poliție,, sosind astfel un echipaj format din pârâții B. D. G. și Șcheul N.-V.. Și aceștia din urmă i-au solicitat reclamantului să prezinte conținutul sacoșelor și să se legitimeze, însă reclamantul a refuzat acest lucru, vorbind la telefon cu o persoană.
Nepoata reclamantului a reușit să fugă cu sacoșa pe care o avea asupra sa, fiind prinsă ulterior de pârâtul Șcheul N.-V., care a readus-o la fața locului.
Față de faptul că reclamantul a refuzat să prezinte conținutul sacoșelor, să se legitimeze, a avut o atitudine ostilă față de organele de poliție, a refuzat să se urce în autoturismul de poliție, pârâții B. D. G. și Șcheul N.-V. l-au imobilizat pe acesta, B. D. G. ținându-l de mâna stângă, iar Șcheul N.-V. de mâna dreaptă, pentru a efectua manevra de încătușare.
Urmare faptului că reclamantul acesta a acuzat dureri, manevra de încătușare nu s-a mai produs. Reclamantul s-a urcat de bună voie în mașina poliției fiind condus la Secția 15 Poliție, iar apoi a fost transportat la Spitalul B. A..
Reclamantul a formulat plângere penală la data de 08.05.2007 față de faptul că a fost insultat și lovit de agenți de poliție din cadrul Secției 15 Poliție, iar la data de 30.01.2009, prin Rezoluția procurorului a fost dispusă neînceperea urmăririi penale față de agenții de poliție Z. N., C. A. C., B. D. G., S. N. V., pentru săvârșirea infracțiunii de purtare abuzivă, faptă prevăzută de art.250 alin.5 C.penal. Soluția a fost menținută de prim procuror care, prin Rezoluția nr.1317/II-2/2009 a dispus respingerea ca neîntemeiată a plângerii reclamantului din prezenta cauză împotriva soluției din dosarul nr.2262/P/2008.
Reclamantul a formulat plângere împotriva acestei soluții, plângere care a fost admisă prin sentința penală nr.1254/22.06.2009 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul nr._ . Instanța a dispus desființarea rezoluțiilor pronunțate de procurer și P. procuror, dosarul fiind trimis la P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 București în vederea începerii urmăririi penale față de agenții de poliție, reaudierii acestora, pentru a se stabili participația fiecăruia dintre ei și pentru efectuarea unei expertize medico-legale pentru stabilirea mecanismului de producer a leziunilior. Sentința penală nr.1245/22.06.2009 a rămas definitivă prin decizia penală nr.56/R/13.01.2010 pronunțată de Tribunalul București-Secția a II-a Penală.
Prin Rezoluția din data de 24.10.2011 pronunțată de procuror în Dosarul nr.2262/P/2008 s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de Z. N., C. A. C., B. D. G., S. N. V., pentru săvârșirea infracțiunii de purtare abuzivă, faptă prevăzută de art.250 alin.5 C.penal.
Soluția nu a fost atacată de reclamantul din prezenta cauză.
În drept, potrivit art 103 din Legea nr.71/2011 obligațiile născute din faptele juridice extracontractuale sunt supuse dispozițiilor legii în vigoare la data producerii ori, după caz, a săvârșirii lor, astfel încat se vor aplica dispozițiile vechiului Cod civil.
Potrivit art. 998 cod civil orice faptă a omului care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, să îl repare.
Conform art. 999 Cod civil omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar și de acela ce a cauzat prin neglijența sau imprudența sa.
Potrivit art.1000 alin.(3) din Codul civil, comitenții răspund de prejudiciul cauzat de prepușii lor in funcțiile ce li s-au încredințat.
Din prevederile legale enunțate mai sus rezultă că pentru angajarea răspunderii civile delictuale se cer a fi întrunite cumulativ următoarele condiții: existența unui prejudiciu, existența unei fapte ilicite, existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și existența vinovăției celui ce a cauzat prejudiciul, constând în intenția, neglijența sau imprudența cu care a acționat.
În ceea ce privește excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâta Direcția G. de Poliție a Municipiului București, instanța o apreciază neîntemeiată, urmând a o respinge ca atare.
Este adevărat că reclamantul a chemat această instituție în calitate de parte responsabilă civilmente, iar această calitate este specifică procesului penal și nu procesului civil, însă, prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a motivat, în drept, acțiunea sa și pe art.1373 din noul cod civil care reglementează răspunderea comitentului față de fapta prepusului.
Așa cum s-a arătat la temeiul de drept aplicabil acțiunii, în cauză sunt aplicabile dispozițiile vechiului cod civil și nu cele ale noului cod civil, însă aprecierea greșită din partea reclamantului sub aspectul legii aplicabile în timp nu au relevanță asupra intenției sale de a se judeca cu comitentul ținut să răspundă pentru fapta prepusului.
Cum în cauză, pârâții persoane fizice, își desfășoară activitatea în cadrul Secției nr.15 Poliție, unitatea fără personalitate juridică, iar Direcția G. de Poliție a Municipiului București este unitatea cu personalitate juridică în cadrul căreia potrivit art.12 alin.1 din Legea nr.218/2002, aceasta are calitatea de comitent față de prepușii săi, persoane fizice pârâte în cauză.
Prin urmare, deși reclamantului i s-a pus în vedere să indice temeiul de drept al chemării în judecată a acestei instituții, iar acesta nu a făcut precizările necesare, temeiul de drept al acțiunii este cel indicat inițial. Indicarea greșită a instituției ca parte responsabilă civilmente nu are relevanță, cât timp din temeiul de drept invocat la introducerea cererii, rezultă că intenția reclamantului a fost aceea de a se judeca cu comitentul pârâților persoane fizice.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul M. Afacerilor Interne, instanța urmează a o respinge ca neîntemeiată. Instanța apreciază că motivele invocate de acest pârât în susținerea excepției țin de analiza fondului cauzei, respectiv de verificarea îndeplinirii condițiilor specifice ale răspunderii comitentului pentru fapta prepusului. Existența sau nu a raportului de prepușenie și săvârșirea faptei de prepus în legătura cu atribuțiile sau scopul funcțiilor încredințate se verifică odată cu temeinicia fondului cauzei și nu pe calea excepției invocate.
Față de excepția calității procesuale de pasive invocate de pârâtul Z. N., prin întîmpinare, instanța urmează a o respinge ca neîntemeiată, deoarece apărare acestuia vizează faptul că nu a fost săvârșită, de către acesta, o faptă ilicită, ori, analiza existenței sau inexistenței faptei ilicite se realizează pe fondul cauzei, la analiza îndeplinirii condițiilor răspunderii civile delictuale, și nu sub forma excepției procesuale.
Pe fondul cauzei, instanța urmează a analiza îndeplinirea condițiilor răspunderii civile delictuale în cauză.
În ceea ce privește condiția unui prejudiciu suferit de reclamant, element necesar pentru angajarea răspunderii civile delictuale, instanța apreciază că acesta nu a fost dovedit în cauză.
Astfel, în ceea ce privește suma de 10.000 euro (44.000 lei) daune materiale reprezentând refacerea brațului cu toate operațiile și protezele specifice, internările și tratamentele pe care le-a suportat pecuniar personal, instanța constată că, față de probele administrate în cauză nu rezultă efectuarea acestor cheltuieli. Astfel, Spitalul Clinic „Sf.M.” a arătat prin adresa nr.4577/30.05.2013-f.77 și adresa f.103 că nu deține nicio informație în ceea ce privește cheltuielile de spitalizare suportate de reclamant care exced celor de care a beneficiat reclamantul în calitatea de asigurat în sistemul public de asigurări sociale de sănătate.
Reclamantul, deși avea sarcina probei, nu a dovedit că ar fi efectuat cheltuieli în sensul arătat, astfel încât nu se poate reține existența unui prejudiciu de natura celui solicitat.
De asemenea, reclamantul nu a dovedit nici producerea prejudiciului de 6.900 euro (30.000 lei) incapacitate de muncă braț imobil 2 ani și 6 luni înmulțit cu 1000 lei/lună venit pe economie.
Reclamantul a solicitat cu titlu de prejudiciu venitul minim pe economie motivat de incapacitatea de muncă pe o perioadă de 2 ani și 6 luni.
Instanța apreciază că acordarea unei asemenea sume poate fi dispusă în situația în care reclamantul a suferit o diminuare a veniturilor pe care le câștiga anterior evenimentului din data de 19.03.2007 ca urmare a pierderii sau reducerii capacității de muncă.
Se observă, din probele administrate în cauză, că reclamantul are calitatea de asociat în cadrul .-f.154. Reclamantul a depus bilanț al societății, ceea ce presupune că societatea a continuat să funcționeze și după anul 2007 și nu a dovedit că ar fi pierdut calitatea de asociat în cadrul acestei societăți după anul 2007. Din probele administrate nu rezultă faptul că veniturile societății s-ar fi diminuat ca urmare a reducerii capacității reclamantului de a administra societatea respectivă.
Pe de altă parte, reclamantul nu a dovedit nici că a depus eforturi mai mari pentru realizarea aceluiași randament în cadrul societății, în sensul unor îngrijiri suplimentare, care necesită cheltuieli suplimentare.
De asemenea, instanța apreciază că nu se poate vorbi de o pierdere sau reducere a capacității de muncă a reclamantului având în vedere concluziile raportului de expertiză medicală realizată de Institutul Național de Expertiză a Capacității de Muncă-f.262, din care rezultă că a fost păstrată capacitatea de muncă, iar din punct de vedere al funcționalității brațului nu există deficiență de manipulație.
Prin urmare, instanța apreciază că nu se poate vorbi de o incapacitate de muncă așa cum a susținut reclamantul, astfel încât prejudiciul invocat de acesta în cuantum de 6.900 euro (30.000 lei) pentru incapacitate de muncă nu există.
În ceea ce privește suma de 30.100 euro (132.440 lei), aceasta a fost solicitată cu titlu de daune morale și sechele permanente, cicatrici, braț deformat și inestetic, precum și lipsa de performanță a folosirii brațului drept.
Termenul de daune morale sau prejudiciu moral sugerează o lezare adusa drepturilor extrapatrimoniale, neeconomice ale persoanei, provenind din atingerea adusa acelor valori sau atribute ale individului care ii definesc personalitatea: integritatea corporala, sentimentele de afecțiune, cinstea, demnitatea, onoarea, prestigiul profesional, precum si alte valori similare.
Instanța apreciază că nu este îndeplinită condiția unui prejudiciu suferit de reclamant, element necesar pentru angajarea răspunderii civile delictuale, din probele administrate în cauză nerezultand că reclamantul a suferit un prejudiciu de imagine. Prin urmare nu se poate vorbi de un prejudiciul moral cat timp nu a fost afectat prestigiului, demnitatea si onoarea reclamantului, imaginea si credibilitatea acestuia în societate.
Nici celelalte elemente indicate de reclamant ca „sechele permanente, cicatrici, braț deformat și inestetic, precum și lipsa de performanță a folosirii brațului drept” nu sunt dovedite, cât timp atât din expertiza medico-legală-f.138-146 și 239-243 coroborată cu expertiza medicală realizată de Institutul Național de Expertiză a Capacității de Muncă-262 nu rezultă elemntele descrise de reclamant care stau la baza solicitării sumei menționate.
În ceea ce privește fapta ilicită, ca element al răspunderii civile delictuale, aceasta constă în acțiunea sau inacțiunea prin care sunt cauzate prejudicii dreptului subiectiv sau interesului ce aparține unei persoane.
Analizand materialul probator administrat în cauză, instanța reține că, prin Rezoluția din data de 24.10.2011 pronunțată de procuror în Dosarul nr.2262/P/2008 s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de Z. N., C. A. C., B. D. G., S. N. V., pentru săvârșirea infracțiunii de purtare abuzivă, faptă prevăzută de art.250 alin.5 C.penal.
În motivarea soluției, se arată că numiții C. A. C. și Z. N. nu au exercitat acte de violență asupra reclmantului din prezenta cauză.
În fața instanței, din probatoriul administrat, nu se poate reține o altă situație de fapt, având în vedere că nu s-au adus elemente noi care să implice o contribuție a pârâților C. A. C. și Z. N. în fracturarea brațului reclamantului, prin urmare nu se poate reține o faptă ilicită în sarcina acestora.
În ceea ce îi privește pe pârâții B. D.-G. și Șcheul N.-V., din probele administrare în cauză rezultă că aceștia au efectuat manevra de încătușare a reclamantului, pârâtul B. D. G. ținându-l de mâna stângă, iar pârâtul Șcheul N.-V. de mâna dreaptă. De altfel, chiar și martorul propus de reclamant, numitul Ș. Nicușor arată că doi polițiști l-au prins de brațe pe reclamant.
Necesitatea efectuării manevrei de încătușare a fost determinată de atitudinea reclamantului de a se opune legitimării și prezentării conținutului sacoșelor, urmată de atitudinea acestuia recalcitrantă și nesupunerii indicației polițiștilor de a merge la secție, așa cum rezultă din declarația martorului A. C.-V., dată în fața instanței.
Ori, potrivit art.31 din Legea nr.218/2002 alin.1 lit.a și b din Legea nr.218/2002, în realizarea atribuțiilor ce îi revin, potrivit legii, polițistul este învestit cu exercițiul autorității publice și are următoarele drepturi și obligații principale să legitimeze și să stabilească identitatea persoanelor care încalcă dispozițiile legale ori sunt indicii că acestea pregătesc sau au comis o faptă ilegală; să conducă la sediul poliției pe cei care, prin acțiunile lor, periclitează viața persoanelor, ordinea publică sau alte valori sociale, precum și persoanele suspecte de săvârșirea unor fapte ilegale, a căror identitate nu a putut fi stabilită în condițiile legii; în cazurile nerespectării dispozițiilor date de polițist, acesta este îndreptățit să folosească forța; verificarea situației acestor categorii de persoane și luarea măsurilor legale, după caz, se realizează în cel mult 24 de ore, ca măsură administrativă.
Prin urmare, chiar dacă, din probele administrate rezultă că pârâții B. D.-G. și Z.-N. au produs torsionarea brațului reclamantului, însă instanța apreciază că este incident cazul care înlătură caracterul ilicit al faptei, respectiv îndeplinirea unei acțivități impuse sau permise de lege.
Astfel, manevra acestora de încătușare, deși a fost de natură a produce a produce torsionarea brațului fapta acestora nu are caracter ilicit, fiind exercitată în îndeplinirea unei prevederi legale.
Instanța mai reține că, din niciuna din probele administrate în cauză nu rezultă altă faptă săvârșită de pârâți asupra reclamantului care să ducă la leziuni ale brațului, cu excepția celei deja arătate, constând în manevra de încătușare.
Neexistand, în opinia instanței prejudiciu și faptă ilicită, nici celelate două condiții ale răspunderii civile delictuale, respectiv raportul de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu, precum si existenta vinovăției celui care a cauzat prejudiciul nu sunt îndeplinite.
Față de faptul că nu sunt întrunite condițiile generale ale răspungerii civile delictuale pentru fapta proprie prevăzută de art.998 și 999 Cod civil, nu se poate angaja nici răspunderea persoanelor juridice pârâte Direcția G. de Poliție a Municipiului București și M. Afacerilor Interne, în calitate de prepus.
Mai mult, în ceea ce privește pe pârâtul M. Afacerilor Interne, nu este îndeplinită nici condiția specială a răspunderii comitentului pentru fapta prepusului, respectiv existența raportului de prepușenie.
Pârâții persoane fizice desfășoară activitate în cadrul Secției 15 Poliție, unitate fără personalitate juridică, iar Direcția G. de Poliție a Municipiului București este unitatea cu personalitate juridică în cadrul căreia potrivit art.12 alin.1 din Legea nr.218/2002, aceasta are calitatea de comitent față de prepușii săi, persoane fizice pârâte în cauză, între M. Afacerilor Interne și pârâții persoane fizice neexistând un raport de prepușenie.
Față de cele precizate, instanța apreciază actțiunea neîntemeiată, motiv pentru care o va respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâta Direcția G. de Poliție a Municipiului București, prin întâmpinare, ca neîntemeiată.
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul M. Afacerilor Interne, prin întâmpinare, a neîntemeiată.
Respinge excepția lipsei calității procesuale de pasive invocate de pârâtul Z. N., prin întâmpinare, ca neîntemeiată
Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul I. F., cu domiciliul în București, .. 29, sector 5, în contradictoriu cu pârâții Z. N., C. A. C., ambii citați la sediul Secției 15 Poliție, în București, .. 2A, sector 4, B. D. G., cu domiciliul în București, ., ., ., sector 4, citat și la sediul Secției 15 Poliție, în București, .. 2A, sector 4, ȘCHEUL N. V., cu domiciliul în . nr. 41, județul Suceava, citat și la sediul Secției 15 Poliție, în București, .. 2A, sector 4, M. ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR PRIN REPREZENTANT LEGAL, cu sediul în București, Piața Revoluției nr. 1A, sector 1 și DIRECȚIA G. DE POLIȚIE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI PRIN DIRECTOR GENERAL, cu sediul în București, Calea V. nr. 19, sector 3, ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23.09.2014.
PREȘEDINTE,GREFIER,
M. C. V. B.
Red./Tehnored. Jud. M.C./11 ex.
| ← Pretenţii. Încheierea nr. 06/2014. Judecătoria SECTORUL 4... | Pretenţii. Sentința nr. 5574/2014. Judecătoria SECTORUL 4... → |
|---|
