Accesiune. Sentința nr. 3840/2015. Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3840/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI la data de 20-05-2015 în dosarul nr. 3840/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 5 BUCUREȘTI
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3840
Ședința publică din data de 20.05.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: D. D. S.
GREFIER: O. M. P.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile privind pe reclamanții F. E. P. și F. D. și pe pârâta M. M., având ca obiect accesiune.
Dezbaterile au avut loc la data de 22.04.2015 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acel termen, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 06.05.2015, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București la data de 20.11.2013, sub nr._/303/2013, reclamanții F. E. și F. D. au chemat-o în judecată pe pârâta M. M., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să constate că sunt proprietarii construcției edificate pe terenul din București, ., sector 5, formată din 4 camere, 1 bucătărie, 2 bai, 1 hol, 1 casa scarii, o terasa, prin efectul accesiunii imobiliare artificiale, fără cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că prin sentința civila nr. 968/24.02.2004, au devenit proprietari – prin efectul prescripției achizitive de peste 30 ani – asupra imobilului format din teren în suprafața de 106 mp, precum și asupra construcției formată din două camere, o bucatarie, un hol și o verandă.
La momentul achiziționării acestui teren, nu exista nicio construcție pe acesta în afara celei pentru care au obținut ulterior dreptul de proprietate prin prescripție achizitivă. Ulterior, în perioada 2005-2008, au edificat o nouă construcție cu destinație de locuit, compusă din 4 camere de locuit, 1 bucatarie, 1 hol, 1 casa a scarii, 1 terasa.
Reclamanții au mai precizat că au locuit și locuiesc in continuare în această construcției, din momentul edificării și până în prezent.
În drept, au fost invocate prevederile art. 577, art. 578, art. 579 Cod civil, art. 451 alin. 1 Cod procedură civilă și art. 223 Cod procedură civilă.
În susținere, au fost anexate cererii de chemare în judecată, în copie, certificat de căsătorie, cărți identitate, plan cadastral, sentința civila nr. 968/24.02.2004.
Deși legal citată, pârâta nu a formulat întâmpinare și nici nu s-a prezentat la judecată.
În cauză, instanța a încuviințat proba cu înscrisuri, cu interogatoriul pârâtei, proba testimonială cu doi martori și proba cu expertiză tehnică specialitatea construcții, la solicitarea reclamanților.
În cadrul probei testimoniale, au fost audiați martorii I. P. și V. I. S., declarațiile acestora fiind atașate la filele 109 și 110 din dosar.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin sentința civila nr. 968/24.02.2004 pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București în dosar nr. 210/2004, reclamantul și numita M. M., soția tatălui reclamantului, au devenit proprietari – prin efectul prescripției achizitive de peste 30 ani – asupra imobilului format din teren în suprafața de 106 mp, precum și asupra construcțiilor identificate prin raportul de expertiză întocmit de expert A. V..
Din declarațiile martorilor I. P. (fila 109) și V. I. S. (fila 110), coroborate cu raportul de expertiză tehnică în construcții întocmit în cauză de expert tehnic C. G. (filele 115-124), instanța reține că în perioada 2005-2009, reclamanții au edificat în regie proprie o nouă construcție cu destinație de locuit, parter și etaj, compusă din: la parter – hol, living, bucătărie, cameră, baie, casa scării și garaj – în suprafață totală de 50,64 mp; la etaj - 2 camere, baie și casa scării, cu suprafața totală de 47,93 mp, pod - cu suprafața de 20,87 mp și terasă - cu suprafața de 27,62 mp.
Cu titlu preliminar, instanța reține faptul că legea aplicabilă prezentului litigiu este Codul Civil din 1864, în conformate cu dispozițiile art. 6 alin. 4 cod civil și art. 58 alin. 1 din Legea nr. 71/2011, ce stabilesc că în materie de accesiune se va aplica legea în vigoare la momentul începerii lucrării.
Accesiunea imobiliară artificială este privită ca o prelungire legală a dreptului proprietarului bunului considerat principal asupra a ceea ce se unește ca accesoriu cu acest lucru, prelungire justificată de caracterul exclusiv și absolut al dreptului de proprietate. Din interpretarea dispozițiilor art. 480 și art. 482 Cod civil din 1864, terenul este considerat bun principal și proprietatea asupra acestuia dă dreptul și asupra a ceea ce se unește cu lucrul în mod natural sau artificial.
Art. 489 Cod civil din 1864 prevede că proprietatea pământului cuprinde în sine proprietatea asupra fetei și subfeței lui în condițiile în care art. 492 Cod civil din 1864 stabilește că orice construcție realizată asupra pământului este prezumată a fi făcută de către proprietarul acelui pământ cu cheltuiala sa și că sunt ale lui până la proba contrarie. Acest text legal, ce constituie principiul accesiunii imobiliare artificiale, stabilește o dublă prezumție – orice construcții făcute pe un fond sunt prezumate că au fost făcute de proprietarul fondului și sunt proprietatea acestuia.
Astfel, pornind de la un fapt cunoscut, vecin și conex în sensul că reclamanții sunt proprietarii terenului în discuție, legea deduce că aceștia sunt și proprietarii construcțiilor edificate pe acest teren. Combaterea prezumției legale relative revenea pârâtei, însă acesta nu a făcut-o.
Cu privire la autorizația de construire, deși autoritatea publică locală poate aplica sancțiuni contravenționale în ceea ce privește nerespectarea dispozițiilor legale în materie, instanța apreciază că, de principiu, aceasta nu poate avea nicio influenta asupra nașterii dreptului de proprietate asupra construcțiilor.
Într-un astfel de litigiu, se constată existenta a două planuri distincte: primul plan îl constituie nașterea dreptului de proprietate asupra imobilului edificat prin efectul accesiunii, iar un altul gravitează în jurul exercitării dreptului.
Referitor la cel din urmă aspect, autorizația de construire este actul administrativ individual prin care se concretizează limitele cuprinse în normele juridice cu privire la exercitarea dreptului de proprietate asupra construcțiilor. Prin urmare, autorizația are ca scop asigurarea aplicării măsurilor prevăzute de lege referitoare la amplasarea, proiectarea, executarea și funcționarea construcțiilor și urmărește respectarea unor norme de organizare administrativă care cer îndeplinirea anumitor standarde în construcții. Cu alte cuvinte este o cerință administrativă menită să asigure concordanța dintre activitățile în construcții și conținutul documentațiilor de amenajare a teritoriului și de urbanism.
Întrucât normele legale incidente – Codul civil cu privire la nașterea dreptului de proprietate și Legea nr. 50/1991 cu privire la limitele exercitării dreptului – au domenii diferite de aplicare, se va reține că măsura autorizării nu este o condiție a nașterii dreptului de proprietate și nu are nicio înrâurire asupra conținutului acestuia.
Pentru motivele de mai sus, în temeiul dispozițiilor art. 125 Cod procedură civilă și art. 492 Cod civil din 1864, instanța va constata că prin efectul accesiunii imobiliare artificiale, reclamanții au dobândit dreptul de proprietate asupra construcției edificate pe terenul situat în București, ., sector 5, respectiv casă construită în perioada 2005-2009, parter și etaj, compusă din: la parter – hol, living, bucătărie, cameră, baie, casa scării și garaj – în suprafață totală de 50,64 mp; la etaj - 2 camere, baie și casa scării, cu suprafața totală de 47,93 mp, pod - cu suprafața de 20,87 mp și terasă - cu suprafața de 27,62 mp, identificată în raportul de expertiză tehnică efectuat de dna. expert C. G. (filele 115 - 124).
Potrivit art. 502 din OUG nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, în situația în care, prin hotărâre judecătorească definitivă, beneficiarul ajutorului public dobândește bunuri sau drepturi de creanță a căror valoare, respectiv cuantum, depășește de 10 ori cuantumul ajutorului public acordat, acesta este obligat să restituie ajutorul public. Așadar, instanța va obliga reclamanții să restituie Statului Român ajutorul public judiciar de care a beneficiat, în cuantum de 2.042,4304 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea formulată de reclamanții F. E. P. (CNP_) și F. D. (CNP_), ambii cu domiciliul procesual ales la Cabinet de Avocat „E. V.”, cu sediul în București, ., ., ., sector 5, în contradictoriu cu pârâta M. M. (CNP_), cu domiciliul în București, ., sector 5.
Constată că reclamanții au dobândit, ca efect al accesiunii imobiliare artificiale, proprietatea asupra construcției edificate pe terenul situat în București, ., sector 5, respectiv casă construită în perioada 2005-2009, parter și etaj, compusă din: la parter – hol, living, bucătărie, cameră, baie, casa scării și garaj – în suprafață totală de 50,64 mp; la etaj - 2 camere, baie și casa scării, cu suprafața totală de 47,93 mp, pod - cu suprafața de 20,87 mp și terasă - cu suprafața de 27,62 mp, identificată în raportul de expertiză tehnică efectuat de dna. expert C. G. (filele 115 - 124).
În temeiul art. 502 din OUG nr. 51/2008, obligă reclamanții să restituie Statului Român ajutorul public judiciar de care au beneficiat, în cuantum de 2.042,4304 lei.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria sectorului 5 București, sub sancțiunea nulității.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20.05.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
D. D. S. O. M. P.
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 3787/2015. Judecătoria... | Autorizarea executării obligaţiei de a face. Art. 580 ind.2... → |
|---|
