Acţiune în constatare. Sentința nr. 6870/2015. Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6870/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI la data de 30-09-2015 în dosarul nr. 6870/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 5 BUCUREȘTI – SECȚIA A-II-A CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR.6870
Ședința publică de la 30.09.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – D. D. S.
GREFIER – M. E.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamanta M. E. L. A. și pe pârâta C. de A. a Avocatilor Filiala Bucuresti, având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța, în temeiul disp. art. 1015 C. rap. la art. 152 din Legea nr. 263/2010 privind asigurările sociale, invocă din oficiu excepția necompetenței materiale și rămâne în pronunțare asupra acesteia.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 20.02.2015, sub nr._, reclamanta M. E. L. A. a chemat-o în judecată pe pârâta C. de A. a Avocatilor Filiala Bucuresti, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate următoarele:
1) Intervenită prescripția dreptului material al pârâtei de a solicita obligarea sa la plata majorărilor de întârziere, pentru plățile contribuției către aceasta, aferente perioadei: decembrie 2001 – noiembrie 2004 ;
2) Inexistența dreptului material al pârâtei de a încasa suma de 1020,03 lei, reprezentând majorările de întârziere, calculate de pârâtă, pentru plata contribuției către aceasta, pentru perioada: decembrie 2001 – noiembrie 2004.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că este avocat definitiv în Baroul București din 01.02.1998, iar pentru lunile aferente perioadei decembrie 2001 – noiembrie 2004 a făcut plata contribuțiilor lunare către pârâtă prin ordine de plată, în considerarea respectării de către pârâtă a art. 20 alin.2 din Statutul Casei de Asigurări a Avocaților. Deoarece, în perioada menționată anterior, plățile interbancare se făceau și cu mai mult de 5 zile bancare întârziere, pârâta consideră, în mod neîntemeiat, că toate contribuțiile aferente plăților bancare efectuate de reclamantă pentru această perioadă s-ar fi făcut la data creditării contului bancar al acesteia, nu la data debitării contului său bancar, cu sume plătite către pârâtă, deși art. 20 alin.2 din Statutul Casei de Asigurări a Avocaților are în vedere data debitării contului plătitorului. Reclamanta a mai arătat faptul că, la data de 03.10.2014, a depus la pârâtă o cerere de constatare a prescrierii sumei de 1020,03 lei, reprezentând majorări de întârziere stabilite pentru lunile aferente perioadei – decembrie 2001 - noiembrie 2004, însă nu a primit nici un răspuns.
În concluzie, reclamanta a solicitat să se constate că aceste majorări de întârziere s-au prescris, în termene de prescripție împlinite în perioada 29.03.2007 – 20.12.2009. Pentru capătul II de cerere, reclamanta a solicitat să se constate inexistența dreptului legal al pârâtei de a încasa majorările de întârziere aferente perioadei decembrie 2001 – noiembrie 2004, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 35 teza a II-a N.C.p.c., fiind un capăt de cerere dintr-o acțiune în constatare provocatorie, negativă.
În drept, au fost invocate disp. art.35 din N.C.p.c., art.2500, art.2501 alin.1 N.C.c., art.2503 alin.1 și 2 N.C.c., art. 2506 alin.2 N.C.c., 2517 teza a II-a N.C.c., art.2544 N.C.c., art.20 alin.2 din Statutul CAA și art.30 din Statutul CAA, art.223 alin.3 N.C.p.c., art.6 din CEDO, art.1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, art.223 alin.3 N.C.p.c.
În susținerea cererii de chemare în judecată reclamanta a depus înscrisuri (f.24-55).
La data de 01.04.2015 pârâta a depus la dosar, prin intermediul Serviciului Registratură, întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiate.
La termenul de judecată din data de 30.09.2015 instanța a invocat, din oficiu, excepția necompetenței materiale a Judecătoriei sectorului 5 București, pe care, analizând-o cu prioritate potrivit art. 258 C., o apreciază ca fiind vădit întemeiată pentru următoarele considerente:
Prezenta cerere de chemare în judecată se referă la stabilirea și plata unor drepturi prevăzute în sistemele de asigurări sociale, din cerere rezultând că reclamanta solicită constatarea inexistenței dreptului pârâtei de a încasa unele penalități corespunzătoare contribuției lunare obligatorii la sistemul propriu de asigurări sociale și pensii al avocaților.
Or, instanța reține că aspectul privind contribuțiile la C. de Asigurări a Avocaților – implicit cel privind majorările de întârziere la aceste contribuții, întrucât accesorium sequitur principalae – este reglementat de dispozițiile O.U.G. nr. 221/2000 privind pensiile și alte drepturi de asigurări sociale ale avocaților și ale Statutului Casei de Asigurări a Avocaților, care nu cuprind dispoziții speciale privind instanța competentă material a judeca cereri în această materie, drept pentru care sunt incidente dispozițiile generale privind competența materială prevăzute de art. 152 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, în conformitate cu care “jurisdicția asigurărilor sociale se realizează prin tribunale și curți de apel”, precum și dispozițiile, de organizare judiciară, tot generale, ale art. 36 alin. 3 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, potrivit cărora “în cadrul tribunalelor funcționează secții sau, după caz, complete specializate pentru cauze civile, indiferent de obiectul lor sau de calitatea părților, cauze penale, cauze cu minori și de familie, cauze de contencios administrativ și fiscal, cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale (s.n.), societăți, registrul comerțului, insolvență, concurență neloială sau pentru alte materii, precum și, în raport cu natura și numărul cauzelor, complete specializate pentru cauze maritime și fluviale.”
Iar aceasta, pe baza regulii de interpretare logică care se exprimă prin adagiul ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus, adică unde legea (norma juridică) nu distinge, nici interpretul nu trebuie să distingă. Or, legiuitorul, în art. 152 din Legea nr. 263/2010, s-a referit la jurisdicția asigurărilor sociale, în general, deci inclusiv privind asigurările sociale ale avocaților, în particular.
Pentru aceste considerente, instanța va admite excepția invocată din oficiu a necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 5 București și va declina competența de soluționare a prezentei cauze civile având ca obiect ordonanță de plată în favoarea Tribunalului București – Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția necompetenței materiale.
Declină competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta M. E. L. A., cu domiciliul în București, ., ., parter, . și pe pârâta C. de Asigurări a Avocaților Filiala București, cu sediul în București, ..3-5, ., în favoarea Tribunalului București,.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 30.09.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
D. D. S. M. E.
ROMÂNIA JUDECĂTORIA SECTORULUI 5 BUCUREȘTI |
București, Splaiul Independenței nr. 5, sector 4
Tel. 319.51.80, 319.51.81, 319.51.83 Fax._
http://www.portal.just.ro, e-mail: judecătoriasector5@just.ro
Operator de date cu caracter personal înreg. sub nr.2891
Dosar nr._
Data:
C a t r e,
TRIBUNALUL BUCUREȘTI
Vă facem cunoscut faptul că prin sentința civilă nr.6870/30.09.2015 s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cererii formulate de reclamanta M. E. L. A., în contradictoriu cu pârâta C. de A. a Avocatilor Filiala Bucuresti, în favoarea Tribunalului București, sens în care vă înaintăm alăturat dosarul cu numărul mai sus menționat, care conține . file.
P.,GREFIER,
D. D. S. M. E.
| ← Uzucapiune. Sentința nr. 6869/2015. Judecătoria SECTORUL 5... | Actiune in raspundere delictuala. Sentința nr. 6887/2015.... → |
|---|
