Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 1075/2015. Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1075/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI la data de 09-02-2015 în dosarul nr. 1075/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 5 BUCUREȘTI
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1075
Ședința publică din data de 09 februarie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A.-M. M.-L.
GREFIER: G. D.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamanta Regia Autonomă de Transport București și pe pârâta ., având ca obiect acțiune în răspundere contractuală.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns reclamanta prin consilier juridic Z. M., care depune delegație la dosar, pârâta prin reprezentant, avocat Jiros G.-L., care depune delegație de substituire la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța constată că pârâta a invocat prin întâmpinare excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei sector 5 București.
Instanța acordă cuvântul asupra excepției necompetenței teritoriale, invocată de către pârâtă prin întâmpinare.
Apărătorul pârâtei, având cuvântul asupra excepției necompetenței teritoriale, solicită admiterea acesteia, întrucât sediul acesteia a fost la data semnării contractului nr. 2476/21.03.2012 și este în prezent în ., ., ., în județul Ilfov. Reclamanta are sediul în sectorul 1. Prevederile art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ. nu este aplicabil, deoarece în contractul părților nu este stabilită o instanță competentă.
Reclamanta, prin consilier juridic, solicită respingerea excepției, întrucât potrivit art. 113 pct. 3 C. proc. civ., este competentă instanța locului executării contractului. Stâlpii care făceau obiectul contractului erau depozitați în sectorul 5, iar reclamanta are alegerea între două instanțe deopotrivă competente.
Apărătorul pârâtei arată că în contract nu este menționată nicio adresă ca loc al executării contractului.
Instanța rămâne în pronunțare asupra excepției necompetenței teritoriale invocate de pârâtă.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 26.08.2014 sub nr._, reclamanta Regia Autonomă de Transport București a chemat-o în judecată pe pârâta ., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 4.317,89 lei reprezentând penalități și la plata sumei de 307,25 lei reprezentând cheltuieli de judecată (taxă judiciară de timbru).
În motivarea acțiunii, s-a arătat că între reclamanta R.A.T.B.-R.A. (în calitate de vânzător) și pârâta . (în calitate de cumpărător) a fost încheiat contractul de vânzare - cumpărare nr. 2476/21.03.2012 valabil până la data de 31.12.2012 având ca obiect vânzarea a 1040 bucăți stâlpi din beton uzați. La cap. VI art. 9 din contract, părțile au stabilit în sarcina cumpărătoarei preluarea cantităților de deșeuri notificate de către vânzător în termen de 5 zile lucrătoare de la data notificării. De asemenea, la cap. VI art. 16 din contract părțile au inserat o clauză penală, în conformitate cu care în cazul în care nu sunt îndeplinite obligațiile asumate, se aplică penalități de 0,15% din valoarea deșeurilor nepreluate, pentru fiecare zi de întârziere. Astfel, conform procesului-verbal din data de 28.03.2012 (Anexa 2), reclamanta a pus la dispoziția pârâtei cantitatea de 751 bucăți stâlpi de beton uzați, care urma să fie preluată în urma achitării fiecărei cantități pe care aceasta dorea să o prelucreze. Însă, contrar celor menționate mai sus, până la data de 21.06.2012 pârâta a preluat și prelucrat doar 490 de stâlpi din totalul de 1040, astfel: 50 stâlpi în data de 06.04.2012; 110 stâlpi în data de 11.04.2012; 220 stâlpi în data de 11.05.2012; 110 stâlpi în data de 30.05.2012.
Potrivit clauzelor prevăzute la cap. VI art. 16 din contractul de vânzare - cumpărare nr. 2476/21.03.2012, respectiv „în cazul în care cumpărătorul nu preia cantitățile de deșeuri în termenul stabilit la cap. VI art. 9”, pârâta datorează R.A.T.B. penalități de 0,15% pentru fiecare zi de întârziere din valoarea deșeurilor nepreluate, în cuantum de 4.317,89 lei, conform calculului penalităților de întârziere și facturii nr._/31.10.2012. Pentru a soluționa litigiul pe cale amiabilă, reclamanta, prin adresa nr._/22.07.2013 a somat pârâta, dar această solicitare a rămas fără rezultat. Întrucât pârâta nu a preluat cantitățile de deșeuri în termenul stabilit, aceasta nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale prevăzute de art. 9, iar în aceste condiții are obligația de a plăti penalități în cuantum de 4.317,89 lei, potrivit art. 16 din contract.
În drept, cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1270, art. 1350, art. 1516, art. 1518, art. 1538 și art. 1650 Cod civil, art. 113 pct. 3 și art. 453 C. proc. civ.
În susținerea cererii au fost depuse următoarele înscrisuri în fotocopii: contract de vânzare-cumpărare nr. 2476/21.03.2012, act adițional nr. 1 la contractul de vânzare-cumpărare nr. 2476/21.03.2012, proces-verbal din 27.03.2012, adresa nr._ din 21.05.2012 emisă de reclamantă, factura nr._/31.10.2012 emisă de reclamantă, tabel cu modul de calcul al penalităților de întârziere, adresa nr._/22.07.2013 emisă de reclamantă, ordin de plată nr. 265 din 03.04.2012 emis de pârâtă, corespondență electronică, ordine depunere numerar, hotărârea nr. 17/12.06.2014 emisă de consiliul de administrație al reclamantei.
Cererea de chemare în judecată a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 307,25 lei.
La data de 10.11.2014, pârâta . a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată. Pârâta a invocat excepția necompetenței teritoriale, cu motivarea că sediul pârâtei este în ., ., jud. Ilfov, solicitând declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei B.. De asemenea, pârâta a invocat excepția prematurității cererii, deoarece reclamanta nu a parcurs procedura concilierii prealabile, prevăzute la art. 18 din contract, iar adresa nr._ din 22.07.2013, prin care reclamanta invocă nerespectarea obligațiilor contractuale, nu reprezintă o procedură prealabilă.
Pe fondul cauzei, pârâta a învederat că contractul nr. 2476 din 21.03.2012 a fost modificat prin act adițional asumat de ambele părți contractuale. Prin acest act adițional s-a modificat perioada contractuală, astfel că valabilitatea contractului a fost prelungită de la data de 21.06.2012 până la 31.12.2012, o parte din stâlpi preluându-se conform art. 9 în termenul de 3 luni de la semnarea contractului, întreaga cantitate fiind preluată conform prevederilor contractuale, astfel cum au fost stabilite de către părți, înainte de expirarea contractului. În acest context, prevederile contractuale, astfel cum au fost modificate de părți, au fost respectate integral de către reclamantă. O dovadă în acest sens o reprezintă și un înscris care emană de la societatea reclamantă, respectiv un extras de cont din data de 31.12.2012, dată ulterioară emiterii facturii de penalități nr._ din 31.10.2012, în care pârâta figura cu suma de 63 lei achitată în plus.
Pârâta a apreciat că această factură de penalități este emisă în mod greșit, tocmai de aceea a și procedat la restituirea ei și nu a fost înregistrată în contabilitatea pârâtei. Astfel cum rezultă din extrasul de cont menționat anterior, nici reclamanta nu a înregistrat această factură, astfel că solicitarea de achitare a acesteia nu are niciun temei contractual și legal.
În dovedire, pârâta a depus la dosar, în fotocopii, următoarele înscrisuri: contract de vânzare-cumpărare nr. 2476 din 21.03.2012, act adițional nr. 1 la contractul de vânzare-cumpărare, extrase de cont, fișă din contabilitatea pârâtei.
La data de 26.11.2014, reclamanta a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea excepției necompetenței teritoriale ca neîntemeiată, față de dispozițiile art. 113 pct. 3 C. proc. civ., conform cărora în cazul cererilor privind executarea unui contract este competentă instanța locului prevăzut în contract pentru executarea fie chiar și în parte a obligației. Având în vedere obiectul contractului, respectiv vânzarea de către reclamantă a 1040 bucăți stâlpi din beton uzați, dispozițiile art. 11 din contractul de vânzare-cumpărare nr. 2476 din 21.03.2012 conform cărora preluarea stâlpilor din beton se va face de la locul în care aceștia sunt depozitați, precum și faptul că locul depozitării a fost Baza 3 Linii în incinta Depoului A., care se află pe raza teritorială a sectorului 5, în temeiul art. 113 pct. 3 C. proc. civ. Judecătoria sector 5 București este competentă să soluționeze prezenta cauză.
Reclamanta a solicitat respingerea excepției prematurității ca neîntemeiată, deoarece dispozițiile din vechiul Cod de procedură civilă care prevedeau procedura concilierii prealabile au fost abrogate. În plus, prin somația nr._ din 22.07.2013, pârâta a fost pusă în întârziere potrivit art. 1522 Cod civil.
Pe fondul cauzei, reclamanta a arătat că prin art. 1 al actului adițional nr. 1 la contractul de vânzare-cumpărare nr. 2476 din 21.03.2012, singura modificare intervenită a fost aceea a prelungirii valabilității contractului de la data de 21.06.2012 până la data de 31.12.2012 inclusiv, celelalte clauze rămânând neschimbate, conform art. 2 al actului adițional. Prin urmare, în sarcina pârâtei a rămas în continuare obligația de a executa toate obligațiile contractuale asumate, inclusiv aceea de a prelua cantitatea de deșeu ce a făcut obiectului contractului în cauză, în termen de 5 zile lucrătoare de la data notificării de către reclamantă, respectiv data de 21.05.2012.
Cercetând cu prioritate excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sector 5 București, instanța reține următoarele:
În temeiul art. 107 alin. (1) C. proc. civ., cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.
Instanța constată că pârâta își are sediul în Ștefăneștii de Jos, prin urmare se impune admiterea excepției invocate de pârâtă și declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei B..
Cu privire la dispozițiile art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., instanța reține că acestea sunt aplicabile doar atunci când în contract este prevăzut locul executării obligației. În speță, în convenția părților s-a consemnat la art. 11 că preluarea stâlpilor din beton se va face de la locul în care aceștia sunt depozitați. Față de această manieră de redactare a dispoziției din contractul părților, nu se poate afirma că în convenția respectivă este menționat locul executării obligației, folosirea unei sintagme generice de tipul „locul unde sunt depozitați” neechivalând cu indicarea unui loc anume, apt să determine instanța competentă să judece cauza. Instanța reține că prevederile art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ. devin aplicabile doar atunci când locul executării obligației este suficient de bine determinat în convenția părților, astfel încât să nu fie necesară administrarea de probe pentru aflarea acestuia. În plus, instanța constată că art. 11 din convenția părților nu a fost inserat în contract pentru a indica locul executării obligației, ci, fiind inserat în capitolul aferent drepturilor și obligațiilor părților, a fost redactat pentru a sublinia existența obligației pârâtei de a prelua stâlpii, în sensul de a se deplasa la locul unde aceștia sunt depozitați pentru ridicarea lor, executarea obligației fiind portabilă, iar nu cherabilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei sector 5 București.
Declină competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta Regia Autonomă de Transport București, J_, CUI_, cu sediul în București, .. 1, sector 1, și pe pârâta ., J_, CUI_, cu sediul social în ., ., . – în incinta .. Ilfov, având ca obiect răspundere contractuală, în favoarea Judecătoriei B..
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 09.02.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Judecător A.-M. M.-L. G. D.
JUDECĂTORIA SECTORULUI 5 BUCURESTI
DOSAR NR._
C Ă T R E
JUDECĂTORIA B.
Oraș B., .. 24, județul Ilfov
Vă facem cunoscut că prin sentința civilă nr. 1075 din data de 09.02.2015 a Judecătoriei Sectorului 5 București, s-a dispus declinarea competenței de soluționare a prezentei cauze privind pe reclamanta Regia Autonomă de Transport București și pe pârâta ., având ca obiect ordonanță de plată, în favoarea dvs., sens în care vă înaintăm alăturat dosarul nostru cusut și numerotat, conținând … file, compus dintr-un volum.
PREȘEDINTE, GREFIER,
A.-M. M.-L. G. D.
| ← Succesiune. Sentința nr. 1061/2015. Judecătoria SECTORUL 5... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 1080/2015. Judecătoria... → |
|---|
