Actiune in raspundere delictuala. Sentința nr. 4993/2015. Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4993/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI la data de 24-06-2015 în dosarul nr. 4993/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 5 BUCUREȘTI – SECȚIA A II-A CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4993
Ședința publică de la 24.06.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: M. A. M.
GREFIER: A.-D. H.
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe reclamanta N. E. și pe pârâtul C. M., având ca obiect pretenții.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 17.06.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la termenul respectiv, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 24.06.2015, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ din data de 19.08.2014, reclamanta N. E. a chemat în judecată pe pârâtul C. M., solicitând obligarea pârâtului la plata sumei de 6500 lei, reprezentând cheltuieli de judecată cu onorariul avocațial achitat pentru soluționarea apelului și recursului în dosarul nr._/302/2011, precum și obligarea pârâtului la plata sumei de 699 lei, reprezentând comisionul administratorului-sechestru pentru administrarea contului bancar asupra căruia s-a instituit sechestrul judiciar prin încheierea din 21 februarie 2012 pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București în dosarul nr._/302/2011. De asemenea, solicită obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat, în esență, că pârâtul C. M. a formulat în anul 2011 acțiunea care a făcut obiectul dosarului civil nr._/302/2011 înregistrat la Judecătoria Sectorului 5 București, solicitând restituirea a 80% din valoarea de 120.000 de euro cu care s-au achiziționat un număr de titluri de stat între 18 februarie-21 iunie 2011. Astfel, pârâtul C. M. a obținut prin încheierea din 21 februarie 2012 pronunțată în dosarul nr._/302/2011 de Judecătoria Sectorului 5 sechestrarea judiciară a contului bancar până la finalizarea irevocabilă a dosarului nr._/302/2011, numindu-se ca administrator sechestru banca comercială la care a fost deschis contul, care a perceput comision pentru această activitate. Deși prin sentința primei instanțe pârâtul a obținut câștig de cauză, instanța de apel a respins pe fond cererea de chemare în judecată, iar instanța de recurs a menținut decizia instanței de apel, respingând recursul pârâtului C. M., iar prin încheierea din 6.06.2014 a Curții de Apel București s-a consemnat poziția reclamantei de a solicita cheltuielile de judecată pe cale separată, aceasta solicitare fiind făcută în considerarea faptului că prin contractul de asistență juridică onorariul avocațial s-a stabilit în raport de reușita reclamantei în dosarul nr._/302/2011. Mai arată că, onorariul avocațial a reprezentat 1,5% din valoarea obiectului litigiului, a acoperit activitățile avocațiale în fața instanței de apel și a instanței de recurs și a fost de 3 ori mai mic decât valoarea taxei judiciare de timbru încasată pentru soluționarea irevocabilă a cauzei. De asemenea, reclamanta a arătat că a trebuit să plătească administratorului-sechestru suma de 699 lei pentru administrarea contului bancar al reclamantei ce a fost sechestrat până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr._/302/2011, respectiv în perioada 21 februarie 2011-10 iunie 2014.
În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 274. C.pr.civ. 1865 raportat la prevederile art. 1165 cod civil 2009, art. 1349 alin. 1 și 2, art. 1381 C.civ. 2009.
În susținere, au fost anexate cererii de chemare in judecată înscrisuri (f. 5-31).
Prin întâmpinarea depusă la filele 41-42 din dosar prin serviciul Registratură, la data de 9.12.2014, pârâtul solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca nefondată, arătând că din contractul de asistență juridică se poate observa obiectul acestuia și se poate constata dacă onorariile de avocat atestate de cele două chitanțe depuse de reclamantă la dosar au fost achitate, iar cu referire la al doilea capăt de cerere, arată că numirea administratorului sechestru nu implică un comision suplimentar, comisionul plătit BCR-ului neavând legătură cu instituirea sechestrului judiciar.
Prin răspunsul la întâmpinare depus la fila 56 din dosar, prin serviciul Registratură la data de 12.01.2015, reclamanta a invocat faptul că acțiunea pârâtului de a cere instituirea măsurii sechestrului judiciar a produs consecința împiedicării reclamantei de a avea acces și de a efectua operațiuni în privința unui cont al cărei titulară era. Astfel, pârâtul confundă clauzele referitoare la comisioanele percepute de bancă pentru executarea contractului-cadru de tranzacție OTC și custodie nr. 453 din 17.02.2011.
În cauză, instanța a administrat la solicitarea părților proba cu înscrisuri. Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
În fapt, pârâtul C. M. a formulat în anul 2011 acțiunea care a făcut obiectul dosarului civil nr._/302/2011 înregistrat la Judecătoria Sectorului 5 București, solicitând restituirea a 80% din valoarea de 120.000 de euro cu care s-au achiziționat un număr de titluri de stat între 18 februarie-21 iunie 2011. Astfel, pârâtul C. M. a obținut prin încheierea din 21 februarie 2012 pronunțată în dosarul nr._/302/2011 de Judecătoria Sectorului 5 sechestrarea judiciară a contului bancar până la finalizarea irevocabilă a dosarului nr._/302/2011, numindu-se ca administrator sechestru banca comercială la care a fost deschis contul, respectiv Banca Comercială Română – Sucursala Libertății (fila 8).
Prin sentința civilă nr._/27.12.2012, pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București în dosarul nr._/302/2011, instanța a admis acțiunea formulată de pârâtul din prezenta cauză, însă prin Decizia civilă nr. 310A/17.03.2014, pronunțată de Tribunalul București în dosarul cu același număr, instanța de apel a admis apelul declarat de reclamanta din prezentul dosar și a respins pe fond cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată, iar instanța de recurs a menținut decizia instanței de apel, respingând recursul pârâtului C. M., prin Decizia civilă nr. 1031R/10.06.2014 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a IV-a civilă (f. 10-24). Totodată, instanța reține că prin încheierea din 6.06.2014 a Curții de Apel București (f. 23 verso) s-a consemnat poziția reclamantei din prezenta cauză de a solicita cheltuielile de judecată pe cale separată.
Prin încheierea din data de 27.06.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București, în dosarul nr._/302/2014, instanța a admis cererea reclamantei N. E. și a dispus ridicarea sechestrului judiciar instituit prin încheierea pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București la data de 21.03.2012 în dosarul nr._/302/2011 (f. 25-27).
În drept, potrivit art. 453 alin. 1 C., partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să-i plătească acesteia cheltuieli de judecată.
Potrivit art. 451 alin. 1 C., cheltuielile de judecată constau în taxele judiciare de timbru și timbrul judiciar, onorariile avocaților, ale experților și ale specialiștilor numiți în condițiile art. 330 alin. (3), sumele cuvenite martorilor pentru deplasare și pierderile cauzate de necesitatea prezenței la proces, cheltuielile de transport și, dacă este cazul, de cazare, precum și orice alte cheltuieli necesare pentru buna desfășurare a procesului.
(2) Instanța poate, chiar și din oficiu, să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaților, atunci când acesta este vădit disproporționat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfășurată de avocat, ținând seama și de circumstanțele cauzei. Măsura luată de instanță nu va avea niciun efect asupra raporturilor dintre avocat și clientul său.
Instanța mai reține că potrivit art. 1349 alin. 1 C. Civ și art. 1357 alin. 1 și 2 C.Civ, cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare, răspunzând și pentru culpa cea mai ușoară.
Astfel, în speță fapta ilicită este reprezentată de declanșarea de către
pârâtul C. M. împotriva reclamantei din prezentul dosar, N. E., a litigiului ce a format obiectul dosarului nr._/302/2011, având ca obiect acțiune în constatare și care a fost soluționat prin respingerea ca neîntemeiată a cererii de chemare în judecată, în mod irevocabil, prin Decizia civilă nr. 1031R/10.06.2014 pronunțată de Curtea de Apel București.
De asemenea, instituirea sechestrului judiciar asupra contului al cărui titular era reclamanta din prezenta cauză a fost dispusă de instanța prin încheierea de ședință din data de 21.03.2012 tot la solicitarea pârâtului C. M., având în vedere și obiectul cererii de chemare în judecată formulată de acesta împotriva reclamantei din prezenta cauză.
În ceea ce privește prejudiciul produs, instanța reține că reclamanta solicită atât suma de 6500 lei, reprezentând onorariu avocațial, cât și suma de 699 lei, reprezentând comisionul administratorului-sechestru pentru administrarea contului bancar asupra căruia s-a instituit sechestrul judiciar prin încheierea din data de 21.02.2012 pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București în dosarul nr._/302/2011.
Prejudiciul trebuie să îndeplinească cumulativ două condiții, și anume trebuie să fie cert și să nu fi fost reparat încă. Prejudiciul este cert atunci când este sigur atât sub aspectul existentei, cât si al întinderii sale.
În cauza de față, prejudiciul acesta este reprezentat de cheltuielile avansate de reclamantă în cadrul litigiului ce a făcut obiectul dosarului nr._/302/2011, soluționat în mod definitiv prin Decizia civilă nr. 310A/17.03.2014 a Tribunalului București, irevocabilă prin Decizia civilă nr. 1031R/10.06.2014 pronunțată de Curtea de Apel București.
Pentru a fi însă puse în sarcina părții care a pierdut procesul, aceste cheltuieli pretinse de reclamantă trebuie să fie reale, existența și întinderea lor trebuind să fie dovedită de reclamantă, conform art. 452 C., precum și rezonabile, conform art. 451 alin. 2-4 C..
În ce privește prejudiciul pretins de reclamantă constând în suma de 699 lei, reprezentând comisionul administratorului-sechestru pentru administrarea contului bancar asupra căruia s-a instituit sechestrul judiciar prin încheierea din data de 21.02.2012 pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București în dosarul nr._/302/2011, instanța reține că acesta nu îndeplinește condiția certitudinii.
Astfel, din ordinele de depunere numerar cu titlu de comision depuse la dosarul cauzei la filele 6-7, rezultă că reclamanta a depus și achitat comisioane în contul RO93RNCB_0003, în timp ce sechestrul judiciar a fost instituit asupra unui alt cont bancar, respectiv contul IBAN nr. RO50RNCB_0001, astfel cum reiese din încheierea din data de 21.02.2012 pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București în dosarul nr._/302/2011 (f. 8-9).
Mai mult, la solicitarea instanței, administratorul-sechestru Banca Comercială Română – Sucursala Libertății a menționat că dnei N. E. nu i-au fost reținute alte comisioane în afara celor stipulate în contractul cadru de custodie și tranzacționare care a stat la baza deschiderii contului și în baza căruia au fost tranzacționate instrumentele, conform relațiilor depuse la filele 68-72 din dosar.
Așadar, instanța reține că instituirea sechestrului judiciar asupra contului în cauză prin încheierea din data de 21.02.2012 pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București în dosarul nr._/302/2011 nu a generat costuri suplimentare pentru reclamantă, neexistând așadar niciun prejudiciu pentru aceasta care să fie în legătură de cauzalitate cu litigiul ce a făcut obiectul dosarului nr._/302/2011 declanșat de pârât.
În schimb, în ceea ce privește onorariul avocațial, solicitat de reclamantă, instanța reține că în legătură cu dosarul nr._/302/2011, reclamanta N. E. a încheiat cu Cabinet de avocat Sendre M., contractul de asistență juridică nr._/04.02.2013 (f. 38), având ca obiect reprezentare, asistare și formulare și semnare cereri în dosar nr._/302/2011la Tribunalul București, Curtea de Apel București, în rejudecare după casare, căi de atac extraordinare, sechestru judiciar.
Onorariul convenit de părți este în sumă de 2200 lei, la care se adaugă onorariul de succes în cuantum de 1000 Euro.
Pârâta-reclamantă a achitat în contul CA Sendre M. atât suma de 2200 lei, prin chitanța nr. 07/04.02.2013, cât și suma de 4300 lei, reprezentând onorariul de succes, prin chitanța nr. 56/08.07.2014, astfel cum rezultă din înscrisul de la fila 5 dosar.
În ceea ce privește onorariul fix în sumă de 2200 lei, instanța reține că avocatul a îndeplinit corespunzător obligațiile stabilite prin contractul de asistență juridică încheiate cu reclamanta, respectiv a redactat cerere de apel pentru reclamantă, a redactat întâmpinare la recursul formulat de pârâtul C. M., a asigurat reprezentarea reclamantei atât pe parcursul apelului în fața Tribunalului București, cât și al recursului la Curtea de Apel București, astfel cum rezultă din hotărârile judecătorești pronunțate în cauză. În consecință, având în vedere dovezile aflate la dosar, instanța apreciază că cuantumul fix al onorariului de avocat în sumă de 2200 lei, este rezonabil, față de problemele de drept dezlegate (apel și recurs acțiune având ca obiect acțiune în constatarea cotei de contribuție la dobândirea unui bun), miza procesului pentru părți (suma de 96.000 Euro, reprezentând echivalentul cotei de contribuție pretinsă de C. M. la dobândirea bunului comun cu reclamanta), munca prestată de avocatul pârâtei-reclamante (studiu dosar, reprezentare/asistență juridică dosar în două căi de atac – apel și recurs, redactare cerere de apel și întâmpinare recurs) și totodată, apreciază că acest onorariu este necesar având drept scop susținerea și apărarea reclamantei în apelul și recursul declarat în dosarul nr._/302/2011 față de pretențiile pârâtului C. M., reclamant în acel dosar, cu atât mai mult cu cât soluția primei instanțe fusese defavorabilă reclamantei din prezenta cauză, în urma soluționării apelului și recursului soluția a fost favorabilă reclamantei, în opoziție cu soluția primei instanțe, instanța apreciind pe baza unei prezumții simple că această soluție favorabilă reclamantei obținută în final s-a datorat și muncii dlui avocat ales de reclamantă.
În ceea ce privește onorariul de avocat, instanța reține că în jurisprudența constantă a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a apreciat că onorariul de succes nu trebuie considerat în sarcina părții care a pierdut procesul, deoarece asemenea cheltuială, nefăcută până la data judecății, nu este imputabilă părții căzute în pretenții, constituind recompensa suplimentară a muncii efectiv prestate de avocat, cu vădit caracter voluntar și voluptuar al părții promitente. (A se vedea în acest sens deciziile de speță nr. 9043/9.11.2006, 405/04.02.2010, 1440/14.03.2012, pronunțate de ÎCCJ).
Instanța apreciază însă că această abordare trebuie nuanțată după cum urmează.
Astfel, apreciem că o astfel de facilitate oferită de lega avocaturii nu poate fi interpretată de plano și ireversibil în defavoarea reclamantului deoarece legea nu instituie în mod expres, clar și previzibil, o prezumție absolută de caracter nenecesar, voluptuar, al onorariului de succes, ca o recompensă suplimentară ce nu ar putea fi în nicio situație considerată în sarcina părții care a pierdut procesul. Opinăm că există posibilitatea de a obliga partea adevrsă la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariu de succes, însă numai în limita în care aceste cheltuieli, împreună cu cele calculate ca onorariu fix/forfetar sunt, per total, reale, necesare și rezonabile. În același sens s-a pronunțat și Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa în cauzele împotriva României (a se vedea în acest sens cauzele C.. C. României, S. și alții contra României, P. contra României).
Realitatea cheltuielilor privind onorariul de succes privește sarcina probei, ce revine întotdeauna reclamantului conform art. 249 C., iar necesitatea acestui onorariu ține de justificarea că această cheltuială a fost concepută într-o legătură strictă și indisolubilă cu litigiul, au precedat sau au fost contemporane acestuia și concepute de partea care le-a plătit ca având caracter indispensabil din perspectiva sa, spre a obține serviciul avocatului în funcție de calitatea acestuia, considerată ca o garanție a succesului său.
Caracterul rezonabil al cheltuielilor de judecată semnifică faptul că, în raport cu natura activității prestate, complexitatea, riscul implicat de existența litigiului și/sau reputația celui acordă asemenea servicii, să nu fie exagerate.
Bineînțeles, că și aceste cheltuieli sunt supuse cenzurii instanței conform art. 451 alin. 2 C., ori de câte ori instanța constată motiva că ele sunt nepotrivit de mici sau de mari, față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat (a se vedea în acest sens și Decizia civilă nr. 3593R/31.10.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția a III-a civilă în dosarul nr._ ).
În concluzie, contrar susținerii pârâtului, instanța apreciază că de lege lata, cadrul intern nu permite aplicarea unei prezumții legale, absolute, de caracter nenecesar, voluptuar, al onorariului de succes, ca o recompensă suplimentară ce nu ar putea fi în nicio situație considerată în sarcina părții ce a pierdut procesul, ci poate fi reținută numai o prezumție simplă, judecătorească, în acest sens. Reclamantului îi revine sarcina probei pentru a răsturna prezumția simplă, dovedind că onorariul fix împreună cu onorariul de succes au fost în vedere într-o legătură strânsă și indisolubilă și că împreună se încadrează în limitele unei cheltuieli reale, necesare și rezonabile pentru partea care a câștigat procesul (a se vedea în acest sens articolul Corelație între obligația clientului de a plăti onorariul de succes al avocatului și a părții căzute în pretenții de a suporta cheltuielile de judecată, autori I. M. și S. M., publicat în Revista Forumul Judecătorilor nr. 2/2011).
În speța de față însă, instanța reține că reclamanta nu a răsturnat prezumția simplă că onorariul de succes are caracter de recompensă, fiind o cheltuială voluntară și voluptuară, din probele de la dosar nereieșind că onorariul de succes în cuantum de 1000 Euro, perceput în plus față de onorariul fix în cuantum de 2200 lei, a fost perceput de reclamantă ca fiind într-o legătură strictă și indisolubilă cu litigiul, ca având caracter indispensabil din perspectiva sa, spre a obține serviciul avocatului în cauză. Acest lucru rezultă și din cuantumul onorariului fix stabilit, acesta nefiind unul nejustificat de mic în raport de prestația avocatului, ci dimpotrivă, fiind apreciat de instanță ca fiind necesar și rezonabil în raport de complexitatea cauzei și munca prestată de avocat, astfel cum am arătat mai sus.
Având în vedere considerentele mai sus expuse, instanța apreciază că onorariul de succes în sumă de 1000 Euro are un caracter recompensatoriu, neputând fi recuperat de la partea căzută în pretenții, neavând caracterul unei cheltuieli necesare și rezonabile în raport cu litigiul și neîntrunind așadar cerința de a fi un prejudiciu cert, în legătură de cauzalitate cu fapta ilicită a pârâtului de a declanșa litigiul ce a făcut obiectul dosarului nr._/302/2011.
Instanța apreciază că numai prejudiciul constând în onorariul fix de avocat în sumă de 2200 lei este urmarea faptei ilicite a pârâtului, numai acesta îndeplinind și condiția referitoare la raportul de cauzalitate.
În ceea ce privește condiția existenței unei culpe a persoanei chemate să răspundă, instanța reține că aceasta aparține pârâtului C. M., având în vedere că el este partea care a pierdut în mod irevocabil apelul și recursul, potrivit art. 453 C..
Având în vedere cele expuse, instanța reține că în cauză sunt îndeplinite toate condițiile răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie în ceea ce îl privește pe pârât cu privire la cheltuielile de judecată avansate de reclamantă în ceea ce privește onorariul avocațial fix în legătură cu apelul și recursul ce a făcut obiectul dosarului nr._/302/2011, aflat pe rolul Tribunalului București și al Curții de Apel București.
În consecință, instanța va admite în partea cererea de chemare în judecată și îl va obliga pe pârât să plătească reclamantei suma de 2200 lei, reprezentând cheltuieli de judecată, constând în onorariu de avocat, plătite în dosarul nr._/302/2011, în faza apelului și a recursului, respingând în rest cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată.
În final, în temeiul art. 453 C., având în vedere că pârâtul a căzut în pretenții și în prezentul litigiu, instanța urmează a îl obliga și la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 159 lei, reprezentând taxă de timbru, conform chitanței nr._/06.10.2014, proporțional cu partea din acțiune care a fost admisă, conform art. 453 alin. 2 C., respectiv taxa de timbru aferentă sumei de 2200 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte cererea privind pe reclamanta N. E., CNP_, cu domiciliul în București, sector 5, .-5, ., . pârâtul C. M., CNP_, cu domiciliul în București, ., sector 5.
Obligă pârâtul să plătească reclamantei suma de 2200 lei, reprezentând cheltuieli de judecată, constând în onorariu de avocat, plătite în dosarul nr._/302/2011, în faza apelului și a recursului.
Respinge în rest cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată.
Obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 159 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă de timbru, proporțional cu partea din acțiune care a fost admisă.
Cu drept de a formula apel în termen de 30 zile de la comunicare, care se va depune la Judecătoria Sectorului 5 București, sub sancțiunea nulității.
Pronunțată în ședință publică, azi, 24.06.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
M. A. M. A.-D. H.
Red. si tehnored. M.A.M./A.D.H.
11.09.2015/ 4 ex.
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 5003/2015. Judecătoria... | Pretenţii. Sentința nr. 5008/2015. Judecătoria SECTORUL 5... → |
|---|
