Contestaţie la executare. Sentința nr. 5003/2015. Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5003/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI la data de 24-06-2015 în dosarul nr. 5003/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 5 BUCUREȘTI
SECȚIA A II-A CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 5003
Ședința publică din data de 24.06.2015.
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – M. A. T.
GREFIER – C. S.-M.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile privind pe contestatorul M. FINANȚELOR PUBLICE, reprezentat de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București și pe intimații P. A. și P. E. M., având ca obiect contestație la executare, suspendare executare.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 17.06.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la termenul respectiv, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 24.06.2015, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile deduse judecății, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 14.11.2014, sub nr._, contestatorul M. FINANȚELOR PUBLICE, reprezentat de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București a chemat în judecată pe intimații P. A. și P. E. M., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună anularea executării silite și a actelor de executare emise de către B. M. A. E. în dosarul de executare nr. 391/2014, respectiv somația din data de 05.11.2014 și încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare din data de 04.11.2014. Totodată, în temeiul art. 718 alin. 1 N.C.proc.civ. s-a solicitat suspendarea executării silite până la soluționarea contestației la executare și în temeiul art. 722 alin. 1 N.C.proc.civ. s-a solicitat restabilirea situației anterioare executării.
În motivarea acțiunii, contestatorul a arătat faptul că prin somația din data de 05.11.2014 și încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare din data de 04.11.2014, emise de B. M. A. E. în dosarul de executare nr. 391/2014, la cererea intimaților-creditori s-a solicitat plata sumei de 84.166 euro echivalent în lei la data plății, reprezentând debit, suma de 800 lei reprezentând cheltuieli de judecată și suma de 16.235,64 lei reprezentând onorariu executor judecătoresc, onorariu avocațial și cheltuieli de executare.
Contestatorul a susținut că în cadrul dosarului de executare nr. 391/2014 al B. M. A. E. nu au fost respectate dispozițiile art. 622 alin. 1 și 2 C.proc.civ. întrucât până la data emiterii actelor de executare, creditorii nu au formulat o cerere prin care să solicite punerea în executare a hotărârii judecătorești de care beneficiau (având în vedere că o instituție publică nu poate începe executarea voluntară în lipsa manifestării de voință a creditorilor) motiv pentru care contestatorul a apreciat că nu se putea trece direct la procedura de executare silită.
În lipsa unei cereri din partea creditorilor și a unui termen expres stabilit de lege în care să fie începută executarea voluntară, debitorul, indiferent că este persoană fizică/juridică sau instituție publică, are libertatea de a-și executa obligația în termenul general de prescripție de 3 ani.
De asemenea, contestatorul a criticat actele de executare emise în dosarul de executare nr. 391/2014 pe motivul că acestea nu respectă dispozițiile OG nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii. Astfel, executorul judecătoresc nu a luat în considerare termenul de grație de 6 luni prevăzut de către OG nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executoriu, astfel cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 92/2011, în conformitate cu care contestatorul are posibilitatea legală să efectueze plata voluntar.
În termenul de grație de 6 luni, executorul judecătoresc nu are dreptul să emită decât o somație prin care să aducă la cunoștința debitorului (instituție publică) faptul că are de achitat un anumit debit, lucru realizat în cauză prin notificarea instituției și efectuarea plății către creditori într-un termen scurt fără a proceda și la stabilirea cheltuielilor de executare.
Contestatorul a invocat reținerile Curții Constituționale din cadrul Deciziei nr. 784/12.05.2009 în sensul că dispozițiile OG nr. 22/2002 referitoare la procedura executării obligațiilor de plată ale instituțiilor publice „se aplică fără nicio discriminare tuturor creditorilor instituțiilor publice, acestea fiind conforme cu prevederile art. 16 și art. 44 alin. 2 din Constituție. Potrivit art. 126 alin. 2 din Constituție, legiuitorul poate stabili regulile de desfășurare a procedurii de judecată fără să aducă atingere substanței drepturilor și libertăților fundamentale.” De asemenea, prin Decizia nr. 213/04.03.2010, Curtea Constituțională a concluzionat că dispozițiile OG nr. 22/2002 nu sunt contrare dispozițiilor art. 6 par. 1 din Conv. E.D.O.
Astfel, în mod greșit executorul judecătoresc a stabilit în sarcina Ministerului Finanțelor Publice cheltuieli de executare silită în cuantum de 16.235,64 lei, deși nu a trecut termenul de grație de 6 luni de zile, fapt pentru care contestatorul a solicitat anularea încheierii de stabilire a cheltuielilor de executare.
În ceea ce privește suma de 11.173,64 lei reprezentând onorariu executor judecătoresc, stabilit prin încheierea din data de 04.11.2014, contestatorul a învederat faptul că aceasta depășește baremul maximal prevăzut de art. 39 alin. 1 din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătorești, republicată (limitele maxime impuse de lege includ TVA și cheltuieli de executare, neprezentând relevanță, sub aspectul aplicabilității textului de lege, faptul că executorii judecătorești sunt plătitori de TVA).
Cu privire la suma stabilită cu titlu de onorariu avocațial, contestatorul a apreciat că aceasta a fost în mod greșit și nejustificat inclusă în cadrul cheltuielilor de executare prin încheierea din data de 04.11.2014, în condițiile în care, în faza de executare silită demersurile sunt făcute de către executor și nu de către avocat. Solicitarea plății onorariului avocațial în sumă de 5000 lei este nelegală, având în vedere faptul că în dosarul de executare nr. 391/2014 s-au făcut acte de executare doar de către executorul judecătoresc, motiv pentru care s-a solicitat cenzurarea acestuia, în temeiul art. 274 alin. 3 C.proc.civ. La aprecierea cuantumului onorariului, trebuie să se țină seama nu numai de valoarea pretențiilor, ci și de complexitatea cauzei (prezenta cauză fiind una de complexitate relativ redusă), precum și de munca depusă de către avocat.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 622 și urm C.proc.civ., OG nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, astfel cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 92/2011.
În susținerea cererii, au fost depuse la dosarul cauzei următoarele înscrisuri, în copie: somație nr. 391/2014/05.11.2014 și încheierile din data de 04.11.2014 emise de B. M. A. E. în cadrul dosarului de executare nr. 391/2014 de încuviințare a executării silite și respectiv de stabilire a cheltuielilor de executare silită.
Prin serviciul poștal, la data de 16.12.2014, intimații au depus la dosarul cauzei întâmpinare și cerere reconvențională, prin care au solicitat respingerea ca neîntemeiată a contestației la executare, obligarea Ministerului Finanțelor Publice la achitarea de daune în cuantum de 10.000 euro pentru prejudiciile morale provocate în condițiile art. 12 C.proc.civ. referitoare la exercitarea cu rea credință a drepturilor procesuale și acordarea cheltuielilor de judecată.
Pe cale de excepție, intimații au invocat lipsa calității de reprezentant a Direcției Regionale a Finanțelor Publice București apreciind că ar fi trebui atașată la dosarul cauzei o dovadă prin care această instituție a fost împuternicită în acest sens de către Ministerul Finanțelor Publice.
Cu privire la presupusa nerespectare a dispozițiilor Codului de procedură civilă referitoare la obligația creditorilor de a notifica debitorul pentru a face plata voluntară, s-a arăta faptul că această obligație este prevăzută doar în materia obligațiilor de a face și o astfel de notificare ar fi oricum inutilă întrucât este de notorietate faptul că Statul Român nu își îndeplinește de bună voie obligațiile. Mai mult, chiar cererea de chemare în judecată având ca obiect achitarea valorii de piață a apartamentului pentru care creditorii au fost evinși, reprezintă o punere în întârziere.
Cu privire la nerespectarea dispozițiilor OG nr. 22/2002, intimații au invocat practica judiciară în sensul în care, constatând existența unui conflict între dispozițiile art. 2 din OG nr. 22/2002, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 110/2007 și prevederile art. 6 din Conv. E.D.O., în baza art. 11 și 20 alin. 2 din Constituție, având în vedere forța supralegislativă a tratatelor internaționale în materia drepturilor omului în dreptul intern, instanțele au înlăturat aplicarea dispozițiilor art. 2 din OG nr. 22/2002.
În ce privește onorariul executorului judecătoresc, intimații au arătat faptul că acesta a fost stabilit în limitele prevăzute de Ordinul nr. 2561/2007 modificat în 2012, iar onorariul avocațial este în concordanță cu activitățile prestate.
Intimații au solicitat respingerea solicitării contestatorului de suspendare a executării silite față de împrejurarea că aceasta nu a fost motivată.
În motivarea cererii reconvenționale, intimații au arătat faptul că M. Finanțelor își exercită drepturile procesuale fără buna credință, lucru sancționat de art. 12 C.proc.civ. Prevederea legală referitoare la obligația instituțiilor statului de a epuiza toate căile de atac trebuie îndepărtată cu discernământ și nu trebuie uzitată în mod abuziv, contrar realităților legale.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 12 și art. 205 și urm C.proc.civ.
La data de 24.03.2015, intimații au depus la dosarul cauzei o precizare în sensul că au renunțat la executarea silită, motiv pentru care au apreciat că prezenta contestație a rămas fără obiect.
La data de 07.04.2015, contestatorul a depus la dosarul cauzei cerere precizatoare și completatoare, calificată de către instanță ca fiind o cerere modificatoare prin încheierea de ședință din data de 06.05.2015, prin care solicitat admiterea contestației la executare astfel cum a fost formulată și întoarcerea executării silite pentru suma de 200.060,79 lei (compusă din suma de 190.709,31 lei potrivit extrasului de cont din data de 13.3.2015 și suma de 9351,48 lei conform extrasului de cont din data de 19.03.2015).
În motivare, s-a arătat pe de o parte faptul că instituția contestatoare a virat către B. M. A. E. suma de 190.709,31 lei conform extrasului de cont din data de 13.3.2015 și suma de 9351,48 lei conform extrasului de cont din data de 19.03.2015 și pe de altă parte faptul că titlul executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 73/21.01.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția a V-a Civilă, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 347A/10.09.2014 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a III-a Civilă, a fost desființat prin decizia civilă nr. 496/19.02.2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
S-a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri.
Instanța a dispus emiterea din oficiu a unei adrese către B. M. A. E., pentru a se comunica copii certificate pentru conformitate cu originalul de pe actele din dosarul de executare nr. 291/2014, acestea fiind atașate la dosarul cauzei la filele nr. 40-70.
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin încheierea din data de 04.11.2014, emisă de B. M. A. E. în cadrul dosarului execuțional nr. 391/2014, s-a încuviințat executarea silită demarată împotriva contestatorului de intimați, pentru recuperarea creanțelor în valoare de 84.166 Euro și 800 de lei, în baza titlului executoriu reprezentat de St.c. nr.73/2014 a Tribunalului București-Secția a III-a civilă.
Prin încheierea din data de 04.11.2014, executorul judecătoresc a determinat cheltuielile de executare, stabilind cu acest titlu, în sarcina contestatorului, obligația de plată a sumei de 16.235,64 de lei.
În urma actelor de executare realizate, mai precis a adresei de înființare a popririi în mâinile terțului poprit, Activitatea de Trezorerie și contabilitate Publică a Municipiului București, la datele de 13.03.2015 și 19.03.2015, în contul executorului judecătoresc, au fost virate pentru contestatori sumele de 190.709,31 de lei și 9351, 48 de lei, astfel după cum rezultă din ordinele de plată nr._ și_ depuse de contestator la dosarul cauzei.
La data de 17.03.2015, în urma cererii de renunțare la executare formulată de intimați, având la bată desființarea titlului executoriu, executorul judecătoresc a dispus, prin încheiere, încetarea executării silite.
Față de aceste împrejurări, văzând că, în dosarul execuțional în cauză, au fost realizate acte de executare concretizate prin virarea sumei totale de_,79 de lei, în contul executorului judecătoresc pentru contestatori și că titlul executoriu a fost desființat, ținând cont de prevederile art. 643 din codul de procedură civilă (,,dacă s-a desființat titlul executoriu, toate actele de executare efectuate în baza acestuia sunt desființate de drept..,,), precum și de cele ale art. 723 alin 1 din Codul de procedură civilă (,,în toate cazurile în care se desființează titlul executoriu…, cel interesat are dreptul la întoarcerea executării, prin restabilirea situației anterioare acesteia,,), va admite contestația, astfel cum a fost modificată, va anula executarea silită derulată în cadrul dosarului execuțional nr. 391/2014 al B. M. A. E. și va întoarce executarea silită, sens în care va obliga intimații să plătească contestatorului suma de_,79 de lei, încasată în cadrul executării silite susmenționate.
Față de încetarea executării silite, prin desființarea titlului executoriu, în temeiul art. 719 alin 1 Cod de procedură civilă, va respinge cererea de suspendare a executării silite, ca rămasă fără obiect.
Față de soluția pronunțată în cauză, apare ca indubitabilă buna-credință a contestatorului în exercitarea dreptului la acțiune civilă, motiv pentru care apare ca neîntemeiată solicitarea intimaților de despăgubire potrivit art. 12 Cod de procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite contestația formulată de contestatorul M. FINANȚELOR PUBLICE, reprezentat de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București, cu sediul procesual ales în București, ., sector 2, în contradictoriu cu intimații P. A. și P. E. M., cu domiciliul procesual ales la SCA F. și Asociații, în București, ., ., ., persoane însărcinate cu primirea corespondenței fiind av. A. F. și av. O. C..
Anulează executarea silită derulată în cadrul dosarului execuțional nr. 391/2014 al B. M. A. E..
Întoarce executarea silită, sens în care obligă intimații să plătească contestatorului suma de_,79 de lei, încasată în cadrul executării silite susmenționate.
Respinge cererea de suspendare a executării silite, ca rămasă fără obiect.
Executorie în privința soluției date contestației.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare. Apelul se depune la Judecătoria Sectorului 5 București.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24.06.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 5005/2015. Judecătoria... | Actiune in raspundere delictuala. Sentința nr. 4993/2015.... → |
|---|
