Anulare act. Sentința nr. 2467/2015. Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI

INSTANȚA,

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București, la data de 26.06.2014, sub nr._, reclamanții P. F. și P. M., în contradictoriu cu pârâta Asociația de Proprietari ., . solicitat instanței obligarea pârâtei la anularea debitului aferent perioadei septembrie 2012 – martie 2014 în sumă de 4.069,57 lei, alcătuit din contravaloarea cotelor de întreținere și contravaloarea penalităților aferente perioadei indicate, obligarea pârâtei la emiterea chitanțelor pentru toate sumele de bani încasate de la reclamanți, conform confirmărilor de primire semnate de către pârâtă, sume ce reprezintă contravaloarea cotelor de întreținere aferente apartamentului proprietatea reclamanților, precum și obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acest proces.

În motivarea în fapt a cererii, reclamanții au arătat că, din cauza unor relații tensionate existente între reclamanți și fostul administrator al pârâtei Asociația de Proprietari ., . a refuzat să încaseze plata contravalorii cotelor de întreținere la momentul la care reclamanții se prezentau la casieria Asociație de P. ., . că aceștia s-au văzut nevoiți să depună sumele respective prin mandate poștele sau să le consemneze la CEC Bank. Mai mult, reclamanții au învederat faptul că pârâta a calculat în mod necorespunzător consumul de apă rece în sistemul pausal, în condițiile în care reclamanții au comunicat în timp util citirea lunară a apometrelor, precum și faptul că pârâta a trecut aferent apartamentului reclamanților un consum pausal de 20 m³ de apă rece și că, deși reclamanții au achitat în termenul legal cotele de întreținere pentru perioada în cauză, sumele fiind încasate, nu au fost eliberate chitanțele descărcătoare pentru acele sume de bani, astfel că s-au calculat penalități de întârziere și debit restant. Totodată, au precizat faptul că, potrivit înștiințărilor de plată lunară în perioada septembrie 2012 – martie 2014, consumul de apă rece aferent apartamentului reclamanților a fost de 170 m³, în timp ce pe listele de întreținere a fost trecut un consum nereal, iar plățile efectuate pentru această perioadă au fost în suma totală de 2.685,64 lei, iar pe lista de întreținere aferentă lunii martie 2014, reclamanții figurau cu un debit în valoare de 4.069,57 lei, alcătuit din cote de întreținere restante și penalități de întârziere.

De asemenea, reclamanții au menționat faptul că, în anumite intervale de timp, cotele de întreținere au fost calculate pentru un anumit număr de persoane care nu au locuit în apartamentul reclamanților, iar administratorul nu a ținut cont de solicitările reclamanților în acest sens și nu a diminuat contribuția la cheltuieli pe persoană.

În drept, reclamanții au invocat dispozițiile Codului de Procedură Civilă și ale Legii nr.230/2007.

În dovedirea cererii lor, reclamanții au solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, pe care le-au atașat la dosarul cauzei, respectiv a probei cu interogatoriul pârâtei, a probei cu expertiză tehnică judiciară în specialitatea contabilitate și a probei testimoniale.

Deși legal citată, pârâta Asociația de Proprietari ., . a formulat întâmpinare, însă s-a prezentat în fața instanței pentru a-și exprima poziția procesuală și a solicita probe în apărare.

La termenul din data de 23.03.2015, instanța a încuviințat ambelor părți proba cu înscrisurile existente la dosarul cauzei, considerându-le a fi pertinente, concludente și utile soluționării prezentei cauze, și a luat act de renunțarea reclamanților la proba cu expertiză tehnică contabilă solicitată inițial, termen la care instanța a rămas în pronunțare pe cererea de chemare în judecată, amânând pronunțarea pe data de 01.04.2015.

Față de cererea pârâtei de pronunțare a unei hotărâri în baza recunoașterii pretențiilor reclamanților, instanța constată că sunt incidente dispozițiile art.436 alin.1 C.pr.civ., în conformitate cu care „când pârâtul a recunoscut în tot sau în parte pretențiile reclamantului, instanța, la cererea acestuia din urmă, va da o hotărâre în măsura recunoașterii”.

Examinând cerere de recunoaștere, instanța constată că sunt întrunite condițiile aferent acestui act procesual de dispoziție, incident în procesul civil în virtutea principiului disponibilității, în sensul dispozițiilor art.9 alin.3 C.pr.civ., potrivit cărora “în condițiile legii, partea poate, după caz, renunța la judecarea cererii de chemare în judecată sau la însuși dreptul pretins, poate recunoaște pretențiile părții adverse, se poate învoi cu aceasta pentru a pune capăt, în tot sau în parte, procesului, poate renunța la executarea căilor de atac ori la executarea unei hotărâri. De asemenea, partea poate dispune de drepturile sale în orice alt mod permis de lege”.

Având în vedere că procesul civil este guvernat de principiul disponibilității, că pârâta și-a exprimat în mod cert dorința de a recunoaște pretențiile reclamanților, sub forma unei mărturisiri pure și simple, instanța va admite primul capăt de cerere, formulat de reclamanții P. F. și P. M., în contradictoriu cu pârâta Asociația de Proprietari . a recunoașterii de către pârâtă a pretențiilor reclamanților, în condițiile art.436 C.pr.civ. și va constata inexistența obligației reclamanților de plată a sumei de 4.069,57 lei cu titlu de penalități de întârziere aferente perioadei septembrie 2012 – martie 2014, conform listelor de plată emise de pârâtă.

Analizând ansamblul înscrisurilor depuse la dosarul cauzei, instanța reține că reclamanții P. F. și P. M., aferent capătului al doilea de cerere, astfel cum a fost precizat inclusiv la termenul din data de 23.03.2015, au solicitat obligarea pârâtei Asociația de Proprietari . de chitanțe pentru cotele de întreținere achitate de ei (nu și în ceea ce privește penalitățile de întârziere), aferente perioadei septembrie 2012 – august 2013.

Or, instanța reține că acest capăt de cerere este neîntemeiat, urmând a fi respins în consecință, în condițiile în care dovada plății unei datorii se face în condițiile Codului civil (2009), având în vedere că reclamanții, astfel cum au susținut în cuprinsul cererii de chemare în judecată, ar fi achitat, în numerar ori prin virament bancar, cotele de întreținere aferente perioadei septembrie 2012 – august 2013, fără însă ca pârâta să îi fi eliberat chitanțe în acest sens, fiind, astfel, vorba despre o executare a unei obligații de bunăvoie, în sensul dispozițiilor art.1469 alin.1 C.civ. (2009).

Astfel, instanța reține că potrivit dispozițiilor art.1499 C.civ., “dacă prin lege nu se prevede altfel, dovada plății se face cu orice mijloc de probă”, pentru ca în cuprinsul prevederilor legale arătate în continuare să se identifice modalitățile în care s-a efectuat plata și dovada corespunzătoare, fie prin emiterea unei chitanțe liberatorii, conform art.1500 C.civ., fie prin remiterea înscrisului original al creanței, conform art.1503 C.civ., fie prin virament bancar, conform art.1504 C.civ., legiuitorul instituind, totodată, două prezumții legale, privind executarea prestației accesorii, conform art.1501 C.civ., ori a executării prestațiilor periodice, conform art.1502 C.civ.

În atare condiții, în care plata se poate face de către reclamanți prin orice mijloc de probă, în concordanță cu dispozițiile legale sus-arătate, instanța reține că aspectul dedus judecății implică o problemă care ține de obiectul probei constând într-un fapt extinctiv de drepturi și obligații (plata), prin ipoteză deja întâmplat, în dovedirea căruia reclamanții pot recurge, în caz de nevoie, la orice mijloc de probă, prin ipoteză existent la data nașterii respectivului fapt extinctiv de drepturi și obligații, fără a se putea obliga o parte în favoarea căreia s-a încheiat respectivul fapt juridic (lato sensu, de izvor al raportului juridic civil concret) a emite, ulterior, o dovadă a însuși faptului juridic, în caz contrar, pierzându-se rațiunea regulilor în materie de probe.

Având în vedere, totodată, că cel care face o plată are tot interesul în a-și asigura toate mijloacele pentru a proba respectivul fapt extinctiv de drepturi și obligații, putând, în caz, contrar, refuza plata în această modalitate, prin încasarea de către creditor, în numerar, a sumei de bani (obligat a remite o chitanță liberatorie, purtând data certă când s-a încasat suma de bani remisă de debitor, precum și celelalte date prevăzute în cuprinsul dispozițiilor art.22 alin.8 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr.230/2007), și, eventual, a recurge la procedura ofertei de plată și a consemnațiunii, conform art.1006 și urm. C.pr.civ. (2010), prin care, pe de o parte, creditorul este pus în întârziere, cu toate consecințele care decurg de aici, iar, pe de altă parte, debitorul își asigură un mijloc de probă aferent plății efectuate urmare a îndeplinirii acestei proceduri speciale.

Pentru aceste considerente, instanța va respinge ca neîntemeiat al doilea capăt de cerere.

Totodată, în temeiul art.451 alin.1 raportat la art.453 alin.1 C.pr.civ., instanța va obliga pârâta la plata în favoarea reclamanților a sumei de 1.139,87 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, din care suma de 289,87 lei cu titlu de taxă judiciară de timbru (dovada la fila 119 din dosar), suma de 800 lei onorariu de avocat (dovada la fila 143 din dosar, constând în chitanța din data de 06.08.2014), iar suma de 50 lei cu titlu de cheltuieli contract premediere (dovada la fila 29 din dosar, constând în chitanța din data de 12.03.2014) respingând în rest ca neîntemeiată această cerere, în ceea ce privește suma cu titlu de taxă judiciară de timbru aferentă capătului de cerere respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂȘTE:

Admite primul capăt de cerere, formulat de reclamanții P. F. și P. M., ambii cu domiciliul procesual ales la Cabinet de Avocat “Abdel-Razek C. C.” din București, Splaiul Unirii, nr.4, ., etaj 6, . 4, în contradictoriu cu pârâta Asociația de Proprietari . sediul în București, ., ., ., urmare a recunoașterii de către pârâtă a pretențiilor reclamanților, în condițiile art.436 C.pr.civ.