Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 5281/2015. Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5281/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI la data de 07-07-2015 în dosarul nr. 5281/2015
Dosar nr._,
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 5 BUCUREȘTI – SECȚIA A II – A CIVILĂ
.....
SENTINȚA CIVILĂ NR. 5281
Ședința din camera de consiliu din data de 07 Iulie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I. S.
GREFIER: A. S.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile privind pe reclamanta E. K. România SRL și pe pârâta E. M. Net SRL, având ca obiect cerere de valoare redusă.
La apelul nominal făcut în ședința din camera de consiliu a răspuns pârâta, prin reprezentant S. E. V., care depune împuternicire la dosar, lipsind reclamanta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că s-a depus la dosar, de către reclamantă, prin Serviciul Registratură, răspuns la întâmpinare și un set de înscrisuri, după care:
Se procedează la legitimarea reprezentantului pârâtei, numitul S. E. V., cu C.I. . nr._, CNP_.
Reprezentantul pârâtei depune la dosar copie certificată cu originalul după cartea sa de identitate.
Se comunică reprezentantului pârâtei copii după răspunsul la întâmpinare și înscrisurile aferente, depuse la dosar de către reclamantă.
La interpelarea instanței, reprezentantul pârâtei apreciază că Judecătoria Sectorului 5 București este competentă să judece prezenta cauză.
În temeiul art. 131 Cod procedură civilă, instanța constată că Judecătoria Sectorului 5 București este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză, prin raportare la art. 1027 alin. 1 și art. 107 alin. 1 Cod procedură civilă
Având cuvântul pe aspectul propunerii de probe, reprezentantul pârâtei solicită proba cu înscrisuri.
Instanța, conform art. 258 și art. 255 raportat la art. 1029 alin. 9 Cod procedură civilă, constată că proba cu înscrisuri propusă de ambele părți este admisibilă și de natură să ducă la soluționarea cauzei, astfel că o încuviințează.
Nemaifiind probe de administrat, instanța, în temeiul art. 244 alin. 1 Cod procedură civilă, constată încheiată cercetarea procesului și acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Reprezentantul pârâtei solicită lăsarea cauzei la a doua strigare pentru a avea posibilitatea sa ia cunoștință de răspunsul la întâmpinare și înscrisurile aferente depuse la dosar de reclamantă.
Instanța lasă cauza la a doua strigare, având în vedere solicitarea reprezentantului pârâtului.
La a doua strigare a cauzei se prezintă pârâta, prin reprezentant S. E. V., cu împuternicire la dosar, lipsind reclamanta.
Având cuvântul pe fondul cauzei, reprezentantul pârâtei solicită respingerea pretențiilor reclamantei, ca nefondate. Arată că Orange România i-a vândut un telefon, marca Blackberry, împreuna cu un abonament de servicii, perioada de garanție fiind de doi ani. D. după trei luni de folosire telefonul a fost depus, pentru reparație, într-un centru autorizat Orange, primirea acestuia fiind însă refuzată. Răspunsul Orange România a fost în sensul că nu repară terminale Blackberry și nu dețin piese de schimb pentru acestea. Arată că abonamentul asociat telefonului este un abonament de servicii specifice Blackberry, astfel că nu poate fi utilizat în lipsa aparatului. Invocă faptul că, prin refuzul de a-i repara telefonul, Orange a împiedicat-o să-i folosească serviciile. Telefonul a fost, ulterior, reparat la Vodafone.
În temeiul art. 394 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța declară închise dezbaterile și rămâne în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București la data de 27.02.2015, sub nr._, reclamanta E. K. România SRL a chemat-o în judecată pe pârâta E. M. Net SRL, solicitând obligarea acesteia la plata sumelor de 782,13 lei, reprezentând contravaloarea serviciilor prestate conform facturilor fiscale emise; 782,13 lei, penalități de întârziere, în conformitate cu prevederile contractuale; 79,25 lei, dobânzi legale în conformitate cu dispozițiile legale în materie și 2750,48 lei, taxa de reziliere, în conformitate cu clauzele contractuale. Totodată, a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, între Orange România SA (fostă .) și pârâtă, s-a încheiat contractul de servicii de telecomunicații integrate nr._/24.12.2012, în baza căruia i-a fost atribuit codul de abonat_.
Compania Orange România SA a prestat serviciile pentru care s-a obligat contractual, emițând facturile nr. JAG_/23.02.2013, JAG_/23.02.2013 JAG_/23.02.2013, JAG_/23.01.2013 și JAG_/23.01.2013, facturi ce nu au fost achitate integral de către pârâtă.
A mai arătat că, pentru serviciile prestate și neachitate la termen, au fost calculate penalități, conform contractului, până la concurența cu debitul principal iar apoi au fost calculate dobânzi legale, conform OG nr.13/2011.
A menționat reclamanta, de asemenea, că dreptul de creanță al Orange România SA față de pârâta E. M. Net SRL, provenind din contractul de abonament încheiat, a fost cesionat către E. Investment ROGMBH, iar E. K. România SRL efectuează activități de recuperare a creanțelor cedate, în calitate de administrator al activelor.
Cesiunea a intervenit după data intrării în vigoare a noilor prevederi civile, astfel încât se supune acestora ( art. 117 alin.1 din Legea nr.71/2011).
A mai arătat faptul că cesiunea a fost notificată pârâtei printr-un înscris cu dată certă ( conform art.1578 alin.1 lit.a din Noul Cod Civil), moment de la care se putea elibera de obligație numai prin efectuarea plății debitului către creditorul cesionar.
A menționat că s-a încercat soluționarea litigiului pe cale amiabilă, prin notificări și apeluri telefonice adresate pârâtei, însă fără niciun rezultat.
A solicitat să se constate îndeplinit caracterul cert, lichid și exigibil al creanței.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art.1025 și urm. Cod procedură civilă, titlul VI, capitolul I privind cesiunea de creanță - noul Cod civil. În temeiul art.411 alin.1 pct.2 Cod procedură civilă, reclamanta a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
În dovedirea susținerilor sale, reclamanta a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, atașând cererii de chemare în judecată, conform art. 150 Cod procedură civilă, următoarele: modul de calcul al debitului; împuternicire de reprezentare juridică; facturile nr. JAG_/23.02.2013, JAG_/23.02.2013 JAG_/23.02.2013, JAG_/23.01.2013 și JAG_/23.01.2013; contractul seria_/24.12.2012, încheiat între Orange România SA și pârâta E. M. Net SRL; C.I. S. E.- V.; actul adițional nr._/21.09.2011; contractul seria_/20.09.2011; contractul de cesiune nr._/20.09.2011; certificat de înregistrare la Oficiul Național al Registrului Comerțului privind societatea pârâtă; actul constitutiv al societății pârâte; contractul de abonament de date mobile seria_/21.09.2011; informații furnizate de Oficiul Național al Registrului Comerțului referitoare la societatea pârâtă; extras din Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare.
Cererea a fost legal timbrată cu o taxă judiciară de timbru de 200 lei, conform chitanței de la fila 1 din dosar.
La data de 06.04.2015 pârâta a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii, ca nefondată și obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
Pârâta a arătat că Orange România SA i-a vândut, la data de 21.09.2011, un telefon, marca Blackberry, împreună cu un abonament de servicii, pe o durată de 24 de luni. Conform certificatului de garanție anexat, perioada de garanție era de doi anii, iar durata medie de utilizare a produsului de 3 ani.
D. după trei luni de folosire telefonul a fost depus, pentru reparație, într-un centru autorizat Orange, primirea acestuia fiind însă refuzată. Răspunsul Orange România a fost în sensul că nu repară terminale Blackberry și nu dețin piese de schimb pentru acestea. Soluția oferită a fost aceea de a se achiziționa un alt terminat, la prețul unui produs no.
Pârâta a învederat că a notificat societatea Orange Romania SA, cu privire la practicile ilegale si abuzive, la data de 08.01.2012, răspunsul primit fiind însă același, de refuz al rezolvării problemei.
Pârâta a arătat că abonamentul asociat telefonului, fiind unul de servicii specifice Blackberry, nu putea fi utilizat în lipsa terminalului, astfel că nerespectarea legii de către Orange a împiedicat-o să beneficieze de serviciile contractate.
A solicitat să se aibă în vedere faptul că, anterior prezentului litigiu, nu au avut nicio zi de întârziere la plată față de Orange România în cei peste șapte ani prezență în rețea.
În drept, pârâta a invocat art. 10 lit. e și art. 7 lit. a di OG nr. 21/1992, actualizată în 2008.
În dovedirea apărărilor sale, pârâta a atașat la dosar, următoarele înscrisuri: certificatul de garanție, factura și bonul fiscal pentru telefonul marca Blackberry; reclamația împotriva Orange România SA și confirmarea de primire a acesteia, precum și răspunsul Orange România.
La data de 06.07.2015 reclamanta a depus la dosar răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat să se constate că întâmpinarea depusă de pârâtă este neîntemeiată.
A arătat că certificatul de garanție depus la dosar atestă prezența dispozitivului menționat în cadrul centrului autorizat, Orange, preluat în data de 12.04.2012 și predat în data de 19.04.2012. Față de data achiziționării dispozitivului, reclamanta a arătat că telefonul Blackberry a fost depus spre verificare dup un termen de 7 luni, iar nu dup 3 luni, cum susține pârâta.
Totodată a menționat faptul că pârâta a recunoscut că display-ul telefonului a fost deteriorat în urma unui incident, ceea ce determină scoaterea produsului din garanție.
La termenul din data de 07.07.2015 instanța, în temeiul art.255 Cod procedură civilă, a încuviințat pentru ambele părți administrarea probei cu înscrisurile depuse la dosar.
Analizând materialul probator administrat in cauză, instanța reține următoarea situație de fapt:
La data de 20.09.2011, Orange Romania SA, în calitate de prestator de servicii, a încheiat cu pârâta E. M. Net SRL contractul nr._, având ca obiect furnizarea unor servicii de telecomunicații pentru numărul de telefon_, conform unui abonament Pantera 12, cu o taxă lunară de 12,50 euro + TVA, pentru o perioadă minimă contractuală de abonament de 11 luni.
În temeiul acestui contract, Orange Romania SA a emis facturile fiscale nr. JAG_/23.01.2013 și nr. JAG_/23.02.2013, ce cuprind abonamentul pentru perioada 22.01.2013 – 14.02.2013 și serviciile prestate în perioada 22.12.2012 – 14.02.2013. Suplimentar, prin cea de-a doua factură arătată anterior, s-a perceput și o sumă de bani cu titlu de despăgubiri contractuale.
Totodată, Orange Romania SA a emis factura fiscală nr. JAG_/23.02.2013, ce cuprinde penalități de întârziere de 10,97 lei, pentru achitarea cu întârziere a facturii nr. JAG_/23.01.2013.
O dată cu încheierea acestui contract, pârâta a achiziționat și un produs Blackberry 9900 B. Black Orange, ._, conform facturii . nr._/21.09.2011.
Cu privire la acest echipament de telefonie mobilă, pârâta a invocat faptul că, deși l-a defectat după o perioadă scurtă de utilizare, Orange Romania SA a refuzat să îi asigure reparația, ceea ce a determinat o imposibilitate a sa de a beneficia de serviciile de voce și date contractate prezentate mai sus.
Mai exact, în data de 09.01.2013, pârâta i-a expediat reclamantei o notificare, atașată la fila 101 din dosar, prin care a arătat faptul că, în urma unui incident, display-ul telefonului achiziționat a fost deteriorat. A arătat faptul că a încercat repararea acestuia la unul din service-urile autorizate Orange Romania, dar că reparația nu a fost posibilă, Orange Romania SA nefurnizând piese de schimb pentru telefoanele Blackberry.
Pârâta a depus la dosar un răspuns la această reclamație din partea Orange Romania SA, ce nu a fost contestat de reclamantă, prin care aceasta i-a învederat pârâtei faptul că asigurarea garanției terminalelor comercializate în Romania se efectuează în unități service specializate.
Pârâta a subliniat faptul că reparațiile pe care le solicita de la Orange Romania SA nu ar fi fost acoperite de garanția telefonului, dar că acestea trebuiau, oricum, asigurate de către operatorul de telefonie mobilă, chiar dacă contracost.
Separat de acest contract și de situația de fapt prezentată anterior, în data de 24.12.2012, pârâta a încheiat cu Orange Romania SA, un nou contract de abonament de date, nr._, având ca obiect furnizarea unor servicii de telecomunicații pentru numărul de telefon_, pentru un aparat cu seria_, conform unui abonament Blackberry B. 9790 Black Orange cu pachete de date, pentru o perioadă minimă contractuală de 24 luni.
În temeiul acestui contract, Orange Romania SA a emis facturile fiscale nr. JAG_/23.01.2013 și nr. JAG_/23.02.2013, ce cuprind abonamentul pentru perioada 24.12._ – 14.02.2013 și serviciile prestate în perioada 24.12.2012 – 14.02.2013. Suplimentar, prin cea de-a doua factură arătată anterior, s-a perceput și o sumă de bani cu titlu de despăgubiri contractuale.
Ambele contracte dintre părți cuprind aceleași clauze contractuale de bază și aceiași termeni și condiții generale, dintre care, relevante în cauză sunt următoarele:
Art. 5 din clauzele contractuale de bază - Facturarea și termenele de plată: Orange Romania va emite lunar o factură conținând contravaloarea serviciilor furnizate, iar aceasta trebuie achitată în maxim 14 zile de la emitere. Neplata în termenul arătat poate atrage aplicarea de penalități de întârziere de 0,5%/zi de întârziere, calculate asupra valorii totale a facturii până la data achitării integrale a sumelor datorate, suspendarea și/sau restricționarea accesului clientului la servicii și/sau rezilierea contractului de către Orange România, conform art. 1.9 din Termeni și Condiții Generale.
Art. 1.9 din termenii și condițiile generale, alin. 6: în cea de-a 25-a zi calendaristică de al data emiterii facturii, în cazul în care clientul nu a plătit integral sumele datorate, Orange Romania este îndreptățită să rezilieze contractul, conform art. 1.16. Potrivit art. 1.16 din termenii și condițiile generale, contractul poate înceta prin reziliere, la inițiativa Orange România, fără punere în întârziere, fără preaviz, fără intervenția instanței și fără îndeplinirea vreunei alte formalități la data menționată în notificarea scrisă de reziliere trimisă de către Orange România în condițiile art. 1.9.6 prezentate de mai sus. În această situație, clientul datorează Orange Romania despăgubiri în valoare egală cu valoarea prejudiciului cauzat. În plus, dacă rezilierea are loc înainte de expirarea perioadei minime contractuale, clientul va fi obligată, pe lângă alte eventuale despăgubiri, la plata unor despăgubiri egale cu valoarea abonamentului înmulțit cu numărul de luni rămase până la expirarea perioadei minime contractuale.
Cele cinci facturi fiscale emise în baza ambelor contracte încheiate între părți fac obiectul prezentei cereri de chemare în judecată, ele cuprinzând totalul debitului principal, reprezentând contravaloarea abonamentului contractat și al serviciilor prestate, taxele de reziliere sau despăgubiri contractuale astfel cum au fost acestea facturate, și, parțial, penalitățile de întârziere solicitate.
În concret, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 782,13 lei, debit principal, respectiv contravaloarea abonamentului contractat și al serviciilor prestate evidențiată și în facturile fiscale, a sumei de 782,13 lei, solicitată cu titlu de penalități de întârziere, a sumei de 79,25 lei, reprezentând dobândă legală, și a sumei de 2750,48 lei, reprezentând taxe de reziliere, evidențiate, de asemenea, în facturile fiscale.
La data de 13.06.2013, Orange Romania SA a încheiat cu E. Investment RO GmbH, reprezentată prin E. K. Romania SRL, în calitate de administrator al activelor, un contract de cesiune de creanțe, prin care a cedat dreptul său de creanță împotriva pârâtei, derivat din cele două contracte de prestări servicii prezentate anterior, ceea ce justifică calitatea procesuală activă a reclamantei în cauză, care, de altfel, nu a fost contestată de către pârâtă.
În drept, având în vedere data raporturilor contractuale dintre părți, în temeiul art. 3 din Legea nr. 71/2011 de punere în aplicare a Noului cod civil, acestea sunt guvernate de dispozițiile Legii nr. 287/2009 privind Noul cod civil (denumit în continuare Cod civil). Conform art. 1270 Cod civil, Contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante, iar potrivit art. 1350 alin. 1 Cod civil, Orice persoană trebuie să își execute obligațiile pe care le-a contractat.
Nerespectarea acestor prevederi angrenează răspunderea contractuală ale părții culpabile, în condițiile art. 1516 alin. 2 Cod civil, care conferă, printre altele, dreptul creditorului de a cere executarea silită a obligației ce incumbă debitorului.
În conformitate cu regulile sarcinii probei în materia răspunderii civile contractuale, instanța reține că, în cazul obligațiilor de rezultat, sarcina probei se împarte între debitor și creditor, în sensul că mai întâi creditorul trebuie să dovedească existența creanței, după care neexecutarea se prezumă cât timp debitorul nu dovedește executarea.
Instanța reține că, în temeiul contractelor nr._/20.09.2011 și nr._/24.12.2012 și a facturilor fiscale atașate la dosar, pârâta are obligația de a achita suma de 782,13 lei, reprezentând contravaloarea serviciilor de care a beneficiat, apărările sale în sensul respingerii acțiunii fiind neîntemeiate.
În primul rând, instanța reține că debitul principal ce provine din cel de-al doilea contract încheiat între părți, cu nr._/24.12.2012, nu a fost contestat punctual de către pârâtă, toate obiecțiunile acesteia referindu-se doar la primul contract încheiat cu pârâta.
Astfel, cel de-al doilea contract se referă la un alt număr de telefon și la un alt aparat de telefonie mobilă, cu numărul de telefon_, aparat cu seria_, astfel că obligațiile contractuale ale pârâtei ce derivă din acestea sunt independente și nu au nicio legătură cu neînțelegerile dintre părți derivate din primul contract încheiat între acestea.
De altfel, din facturile fiscale nr. JAG_/23.01.2013 și nr. JAG_/23.02.2013, emise pentru acest contract, în care s-au consemnat numărul de minute și SMS-uri consumate, rezultă faptul că pârâta a beneficiat și a utilizat serviciile prestate de către Orange Romania SA, astfel că avea obligația de a achita contravaloarea acestora, conform art. 5 din clauzele contractuale de bază.
În ceea ce privește debitul provenit din contractul nr._/20.09.2011, contestat de către pârâtă, instanța reține că, deși aceasta a susținut că, din cauza defecțiunii aparatului mobil, nu a putut utiliza serviciile furnizate de Orange Romania SA, din cele două facturi emise în baza acestui contract, rezultă faptul că, în perioada pentru care acestea au fost emise, pârâta a utilizat atât minute cât și SMS-uri, atât naționale cât și în Roaming. De aici rezultă faptul că, în pofida defecțiunii reclamate la telefonul mobil Blackberry, pârâta a utilizat și a putut beneficia de serviciile prestate de Orange Romania SA, motiv pentru care trebuie să achite contravaloarea acestora.
O eventuală nerespectare de către Orange Romania SA a dispozițiilor OG nr. 21/1992, invocată de pârâtă, ar putea reprezentă un temei pentru o acțiune în despăgubiri a pârâtei, însă nu poate reprezenta o neexecutare a propriilor sale obligații contractuale de către Orange Romania SA, care să justifice invocarea unei excepții de neexecutare din partea pârâtei și să atragă respingerea prezentei cereri de chemare în judecată.
Prin urmare, instanța reține că pretențiile principale ale reclamantei sunt întemeiate, iar pârâta trebuie să îi achite suma totală de 782,13 lei, reprezentând contravaloarea serviciilor prestate conform facturilor fiscale nr. JAG_/23.02.2013, JAG_/23.02.2013 JAG_/23.02.2013, JAG_/23.01.2013 și JAG_/23.01.2013 în baza celor două contracte de prestări servicii încheiate între părți.
Cu privire la penalitățile de întârziere, instanța reține că sunt aplicabile dispozițiile art. 1.535 Cod civil, potrivit cu care În cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până în momentul plății, n cuantumul convenit de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu.
Constatând că părțile au stabilit în mod legal, în temeiul acestui text de lege, o penalitate de întârziere pentru neplata la scadență a debitului principal, prin art. 5 din clauzele contractuale de bază, instanța reține că pârâta îi datorează reclamantei și suma de 782,13 lei, reprezentând penalități de întârziere facturate prin facturile fiscale prezentate anterior.
În ceea ce privește suma de 2750,48 lei, solicitată cu titlu de taxe de reziliere, instanța observă că aceasta se întemeiază pe art. 1.16 din termenii și condițiile generale, reprezentând despăgubiri pentru prejudiciile pe care reclamanta le-a suferit ca urmare a rezilierii celor două contracte înainte de expirarea duratelor contractuale obligatorii.
Instanța constată, însă, faptul că reclamanta nu a dovedit, în niciun mod, în cauză, rezilierea celor două contracte. Deși, conform art. 11.6 din contract, care reprezintă un pact comisoriu de ultim grad, aceasta poate opera printr-o manifestare unilaterală de voință din partea Orange Romania SA, totuși această manifestare unilaterală de voință trebuie manifestată în mod expres și adusă la cunoștința părții adverse, ceea ce în cauză nu rezultă din niciunul dintre înscrisurile depuse la dosar.
În lipsa dovedirii rezilierii celor două contracte de prestări servicii, reclamanta nu poate pretinde faptul că a suferit un prejudiciu ca urmare a rezilierii și, prin urmare, nu poate pretinde despăgubiri pentru repararea acestuia, fie ele evaluate contractual.
În mod similar, deoarece suma de 79,25 lei, reprezentând dobânzi legale, a fost solicitată de către reclamantă ca urmare a rezilierii celor două contracte, capătul de cerere ce o cuprinde este neîntemeiat.
Pentru toate aceste considerente, instanța va admite în parte cererea formulată de E. K. Romania SRL împotriva pârâtei E. M. Net SRL, care va fi obligată la plata sumei de 1.564,26 lei, compusă din suma de 782,13 lei, reprezentând contravaloarea serviciilor prestate conform facturilor fiscale nr. JAG_/23.02.2013, JAG_/23.02.2013 JAG_/23.02.2013, JAG_/23.01.2013 și JAG_/23.01.2013, și suma de 782,13 lei, reprezentând penalități de întârziere aferente. Capetele de cerere având ca obiect plata sumelor de 79,25 lei, reprezentând dobânzi legale, și 2.750,48 lei, reprezentând taxă de reziliere, vor fi respinse ca neîntemeiate.
Fiind parțial în culpă procesuală, în temeiul art. 1031 alin. 1 și art. 453 alin. 2 Cod procedură civilă, pârâta urmează a fi obligat și la plata cheltuielilor de judecată aferente pretențiilor admise ale reclamantei, respectiv la plata sumei de 50 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru datorată de reclamantă pentru capetele de cerere admise. În schimb, diferența taxei judiciare de timbru achitate de 150 lei, fiind aferentă capetelor de cerere respinse, va rămâne în sarcina reclamantei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte cererea formulată de E. K. ROMANIA SRL, cu sediul în București, sector 2, ..10A, având J40/_/2002 și CUI_ împotriva pârâtei E. M. NET SRL, cu sediul în București, sector 5, Calea Rahovei, nr.297, ., ./_/2009 și CUI RO26302002.
Obligă pârâta să achite reclamantei suma de 1.564,26 lei, compusă din suma de 782,13 lei, reprezentând contravaloarea serviciilor prestate conform facturilor fiscale nr. JAG_/23.02.2013, JAG_/23.02.2013 JAG_/23.02.2013, JAG_/23.01.2013 și JAG_/23.01.2013, și suma de 782,13 lei, reprezentând penalități de întârziere aferente.
Respinge capetele de cerere având ca obiect plata sumelor de 79,25 lei, reprezentând dobânzi legale, și 2.750,48 lei, reprezentând taxă de reziliere, ca neîntemeiate.
Obligă pârâta să achite reclamantei suma de 50 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Respinge, ca neîntemeiată, cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata sumei de 150 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Executorie de drept.
Cu apel care se depune la Judecătoria Sector 5 București în termen de 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 07.07.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
I. S. A. S.
Red I.S. Th.red.A.S., I.S./4 ex. /01.09.2015
| ← Validare poprire. Sentința nr. 5110/2015. Judecătoria SECTORUL... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 5278/2015. Judecătoria... → |
|---|
