Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 3850/2015. Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3850/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI la data de 20-05-2015 în dosarul nr. 3850/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 5 BUCUREȘTI
SECȚIA A II-A CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3850
Ședința din Camera de Consiliu din data de 20.05.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – D. D. S.
GREFIER – O. M. P.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile privind reclamanta E. K. ROMANIA SRL și pe pârâta C. C. A., având ca obiect pretenții cu valoare redusă (art. 1025 și urm. C.proc.civ.).
La apelul nominal făcut în ședința din Camera de Consiliu nu răspund părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Instanța, verificându-și din oficiu competența conform dispozițiilor art. 131 N.C.proc.civ, în temeiul dispozițiilor art. 1027 C.proc.civ. raportat la dispozițiile art. 94 pct. 1 și art. 107 N. C.proc.civ. constată că este competentă material și teritorial să soluționeze prezenta cauză.
Deliberând asupra probei cu înscrisuri, solicitate de către reclamantă, instanța apreciază că este pertinentă, concludentă și utilă soluționării cauzei și, având în vedere dispozițiile art. 258 C., o încuviințează.
Instanța constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra fondului cauzei.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 04.12.2014, sub nr._, reclamanta E. K. ROMANIA SRL a chemat-o în judecată pe pârâta C. C. A., solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 169,6 lei, la care se adauga dobândă legală de la data de 25.10.2015și cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii se arată că între ORANGE ROMANIA SA și debitor s-a încheiat contractul de servicii telecomunicații integrate nr._/16.10.2011. Compania Orange România SA a prestat serviciile pentru care s-a obligat contractual, emițând facturile JAE_/20.12.2011 și JAE_/20.11.2011, facturi care nu au fost achitate integral de către debitor.
În continuare, reclamanta a precizat că pentru serviciile prestate și neachitate la termen, s-au calculat dobânzi legale conform OG 13/2011.
De asemenea, reclamanta a precizat că a încercat soluționarea litigiului pe cale amiabilă prin notificări și apeluri telefonice, însă demersurile au rămas fără rezultat.
În drept, au fost invocate prevederile art. 1025 și urm. Cod procedură civilă.
În susținere, au fost anexate cererii de chemare în judecată, contractul nr._/16.10.2011, facturi fiscale, mod calcul debit, copii certificate din Arhiva Electronica de Garanții Reale Mobiliare pentru dovada cesiunii, delegație.
Pârâtul nu a răspuns pretențiilor solicitate de către reclamantă prin completarea formularului de răspuns sau prin alt mijloc adecvat.
În cauză, instanța a încuviințat proba cu înscrisuri, la solicitarea reclamantei.
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Între Orange Romania S.A. și pârâtă a fost încheiat contractul nr._ din 16.06.2011, având ca obiect prestarea de servicii Orange de telefonie mobilă (filele 19-20). Prin acesta reclamanta s-a obligat la furnizarea de servicii de comunicații electronice către pârâtă, astfel cum rezultă din art. 1 din contract, iar în contrapartidă pârâtul s-a obligat la plata serviciilor furnizate în termen de maxim 14 zile calendaristice de la data emiterii facturii, după cum prevăd dispozițiile art. 5 din contract. În baza acestor contracte, reclamanta a emis facturile fiscale nr. JAE_/03.01.2012 și JAE_/04.12.2011, rezultând un debit restant în sumă de 169,6 lei, reprezentând prețul serviciilor.
Ulterior, între Orange Romania S.A., în calitate de cedent, și reclamantă, în calitate de cesionar, a intervenit un contract de cesiune de creanțe având ca obiect creanțele pe care Orange Romania S.A. le are împotriva debitorilor săi, contractul menționat fiind înscris în Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare.
Cu titlu preliminar, instanța constată că, în cauză, sunt incidente dispozițiile Codului civil din 1864, întrucât, potrivit art. 102 alin. 1 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil „Contractul este supus dispozițiilor legii în vigoare la data când a fost încheiat în tot ceea ce privește încheierea, interpretarea, efectele, executarea și încetarea sa.”, or, contractul nr._ a fost încheiat între părți la data de 16.06.2011, adică anterior intrării în vigoare a Noului cod civil (1 octombrie 2011), ceea ce înseamnă că analiza contractului și a facturilor fiscale menționate se va realiza prin raportare la dispozițiile legale ale Codului civil din 1864.
Având în vedere această situație de fapt raportată la dispozițiile art. 969 Cod civil din 1864, potrivit cărora contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante, iar potrivit art. 1073 Cod civil din 1864, creditorul are dreptul la îndeplinirea exactă a obligației, în caz contrar putând fi angajată răspunderea contractuală a debitorului, și întrucât pârâta nu a făcut dovada executării obligațiilor asumate prin contract, instanța urmează a reține că, în speță, s-a făcut dovada existenței în patrimoniul reclamantei, în calitate de cesionară a drepturilor rezultate din contractul menționat, a unei creanțe certe, lichide și exigibile, în cuantum total de 169,6 lei.
Creanța reclamantei este certă, conform dispozițiilor art. 662 alin. 2 Cod procedură civilă, întrucât rezultă fără a putea fi pusă la îndoială din înscrisurile depuse la dosar. Totodată, este și lichidă, potrivit prevederilor art. 662 alin. 3 Cod procedură civilă, întrucât cuantumul acesteia este determinat. Mai apreciază instanța că, potrivit dispozițiilor art. 662 alin. 4 Cod procedură civilă, creanța reclamantei îndeplinește și cerința exigibilității, devenind scadentă la 14 zile de la data emiterii fiecărei facturi.
Față de cele de mai sus, instanța constată că, în ceea ce privește suma de 196.6 lei, reprezentând preț al serviciilor de telefonie mobilă prestate pârâtei, pretențiile reclamantei sunt întemeiate.
În privința penalităților de întârziere și dobânzii legale penalizatoare, instanța reține că, în temeiul art. 1082 C.civ. din 1864, debitorul este osândit, de se cuvine, la plata de daune-interese sau pentru neexecutarea obligației, sau pentru întârzierea executării, cu toate că nu este rea-credință din parte-i, afară numai dacă nu va justifica ca neexecutarea provine din o cauza straină, care nu-i poate fi imputată.
Cu privire la cuantumul penalităților stabilite contractual, instanța observă că a fost stabilit prin art. 1.9 alin. 4 din condițiile generale atașate la contract la 0,5%. Pe de o parte, instanța constată că aceste condiții generale nu au fost acceptate de pârâtă prin semnătură, nefiind nicio dovada în sensul că i-au fost prezentate la momentul semnării contractului și acceptate de aceasta. Pe de altă parte, cum pentru pârâtă este vorba de raporturi juridice care nu decurg din exploatarea unei întreprinderi cu scop lucrativ, în sensul art. 3 alin. (3) din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, instanța apreciază că o penalitate de 0,5% depășește dobânda legală penalizatoare de 0,022% (calculată raportat la Circulara Băncii Naționale a României nr. 18/2011 privind nivelul ratei dobânzii de referință a Băncii Naționale a României valabil în luna iunie 2011 publicata în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 383 din data de 1 iunie 2011) de la momentul semnării contractului cu mai mult de 50%, motiv pentru care constată că reclamanta creditoare este decăzută din dreptul de a solicita plata dobânzii legale potrivit art. 5 alin. 2 din OUG nr. 13/2011.
În ceea ce privește suma de 388,33 de lei reprezentând taxa de reziliere, instanța reține că potrivit art. 1.16 din aceleași condiții generale neacceptate, în cazul în care rezilierea are loc înainte de expirarea perioadei minime contractuale, clientul va fi obligat pe lângă eventualele alte despăgubiri, la plata unor despăgubiri egale cu valoarea abonamentului înmulțită cu numărul lunilor rămase până la expirarea perioadei minime contractuale. Așadar, condiția prealabilă nașterii dreptului la plata despăgubirii reprezentând taxa de reziliere o reprezintă rezilierea contractului.
Referitor la condițiile în care rezilierea operează părțile au prevăzut în art. 1.16 pct. (i) din condițiile generale, că aceasta poate înceta la inițiativa Orange România, fără pune în întârziere, fără preaviz, fără intervenția instanțelor judecătorești și fără îndeplinirea vreunei formalități la data menționată în notificarea scrisă de reziliere trimisă de Orange în condițiile art. 1.9 alin.6, în situația în care Orange trimite clientului o solicitare de plată a sumelor datorate. Potrivit art. 1.9.6 din condițiile generale, în cea de-a 25 a zi calendaristică de la data emiterii facturii, în cazul în care clientul nu a plătit integral sumele datorate, Orange România este îndreptățită să reziliere prezentul contract conform art. 1.16 alin.1.
Interpretând aceste dispoziții contractuale instanța reține că voința părților a fost ca rezilierea contractului să fie condiționată de comunicarea unei declarații de rezoluțiune către client, prin care Orange își manifestă intenția de a înceta contractul începând cu data menționată în notificare.
Cum reclamanta nu a făcut dovada că Orange a comunicat o asemenea notificare, rezilierea contractului nu a operat și dreptul la a pretinde clauza de reziliere nu s-a născut. Pentru aceste motive, instanța va respinge acest capăt de cerere ca neîntemeiat.
Pentru aceste considerente, având în vedere și atitudinea procesuală a pârâtei, care nu a contestat creanța creditoarei, instanța urmează a admite în parte cererea și va obliga pârâta să plătească reclamantei suma de 169,6 lei, reprezentând contravaloare facturi fiscale nr. JAE_/03.01.2012 și JAE_/04.12.2011.
În baza dispozițiilor art. 1031 alin. 1 și art. 453 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța va dispune obligarea pârâtului, ca parte care a pierdut procesul, la plata sumei de 50 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru datorată pentru pretențiile admise în parte.
Văzând și dispozițiile art. 1030 alin. 3 și art. 1032 alin. 1 Cod procedură civilă,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte cererea formulată de reclamanta E. K. ROMANIA SRL, CUI_, cu sediul în București, .. 10A, sector 2, în contradictoriu cu pârâta C. C. A., CNP_, cu domiciliul în București, .. 13, ..
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 169,6 lei, reprezentând contravaloare facturi fiscale nr. JAE_/03.01.2012 și JAE_/04.12.2011.
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 50 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria sectorului 5 București, sub sancțiunea nulității.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 20.05.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
| ← Modificare act constitutiv persoană juridică. Sentința nr.... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 3795/2015. Judecătoria... → |
|---|
