Suspendare executare art.484,507,512,700,718 NCPC/art. 300,319^1,325 CPC. Sentința nr. 3854/2015. Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3854/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI la data de 21-05-2015 în dosarul nr. 3854/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 5 BUCUREȘTI
București, Sector 4, Splaiul Independenței nr. 5
SECȚIA CIVILĂ
Dosarul nr. _
SENTINȚA CIVILĂ nr. 3854
Ședința publică din: 21.05.2015
Instanța constituită din:
Președinte: A.-M. P.
Grefier: A.-L. O.
Pe rol se află soluționarea cauzei având ca obiect contestație la executare, iar ca părți contestatorul M. F. PUBLICE, reprezentat de DIRECTIA GENERALA REGIONALA A F. PUBLICE BUCURESTI în contradictoriu cu intimatul C. F. și C. I..
La apelul nominal făcut în ședința publică, răspund intimații, prin doamna avocat Vedel C., cu împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind contestatorul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că, la data de 23.04.2015, a fost atașat dosarul de executare.
Reprezentantul intimaților arată că înțelege să depună o copie a dosarului de executare, obținută în mod direct de la executor.
Instanța constată că nu se impune ca partea să depună o copie a dosarului de executare, față de împrejurarea că acesta a fost deja depus la dosar prin Serviciul registratură al instanței, la data de 23.04.2015, iar mai apoi a fost comunicat și via email, la data de 20.05.2015. În continuare, acordă cuvântul pe excepția tardivității, invocată prin întâmpinare.
Reprezentantul intimaților solicită admiterea excepției având în vedere că, deși nu era obligatoriu, inițial a fost emisă o somație către contestator. La fila 61 din dosar există dovada că instituția contestatoare a primit acea somație la data de 22.12.2014. Ca atare, termenul în care se poate formula contestație la executare începe să curgă de la momentul primirii somației, iar prezenta cerere a fost introdusă în ianuarie 2015, peste termenul legal de 15 zile.
Deliberând asupra excepției tardivității formulării cererii, în temeiul art. 714 C.pr.civ., instanța o respinge ca neîntemeiată, constatând că obiectul contestației la executare este reprezentat de adresa de înființare a popririi, iar nu executarea silită însăși.
Constatând că nu mai sunt alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul sub aspectul propunerii de probe.
În temeiul art. 258 C.pr.civ., raportat la art. 255 C.pr.civ., constatând că proba solicitată este legală, pertinentă (are legătură cu cauza) și concludentă (fiind de natură să conducă la aflarea adevărului în cauză), instanța încuviințează proba cu înscrisurile din dosar.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra fondului cauzei.
Pe fondul cauzei, intimații solicită respingerea contestației, ca neîntemeiată, reiterând motivele menționate în întâmpinare, invocând totodată și termenul rezonabil prevăzut de CEDO pentru executarea hotărârii.
În temeiul art. 394 C.pr.civ., instanța declară închise dezbaterile și reține cauza spre soluționare.
După ce a deliberat în secret, conform art. 395 C.pr.civ., a adoptat următoarea hotărâre:
I. PROCEDURA
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 28.01.2015, sub nr._, contestatorul M. F. PUBLICE reprezentat de DIRECTIA GENERALA REGIONALA A F. PUBLICE BUCURESTI a formulat, în contradictoriu cu intimații C. F. și C. I., contestație la executare împotriva actelor de executare silită emise de către SCPEJ M. G., M. P. și C. Vararu G., în dosarul de executare nr. 726/2014. Totodată, s-a solicitat suspendarea executării silite, până la soluționarea prezentei contestații, în temeiul art. 718 alin. 1 C.pr.civ.
În fapt, în motivarea cererii, contestatorul a arătat că, la data de 12.01.2015, Ministerul Finanțelor Publice a primit înscrisurile mai sus menționate, prin care se solicita plata sumei de 486.605,2 lei, compusă din suma de 469.000 lei, reprezentând debit, suma de 2.480 lei, onorariu avocat și suma de 15.125,2 lei, cu titlu de cheltuieli de executare silită.
S-a susținut faptul că până la data emiterii actelor de executare, creditorul nu a formulat o cerere prin care să solicite punerea în executare a hotărârii judecătorești de care beneficia, având în vedere că o instituție publica nu poate începe executarea voluntară în lipsa manifestării de voință a creditorului, motiv pentru care nu se putea trece direct la procedura de executare silită.
A mai arătat contestatoarea faptul că înțelege să conteste actele de executare emise de SCPEJ M. G., M. P. și C. Vararu G. având în vedere faptul că acestea nu respectă dispozițiile OG 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, respectiv executorul judecătoresc nu a luat în considerare termenul de grație de 6 luni, prevăzut de acest act normativ, privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, astfel cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 92/2011.
În continuare, contestatoarea a arătat că, în termenul de grație de 6 luni, executorul judecătoresc nu are decât dreptul să emită o somație prin care să aducă la cunoștința debitorului faptul că are de achitat un anumit debit, lucru realizat în cauză prin notificarea instituției și efectuarea plății către creditor într-un termen scurt fără a proceda și la stabilirea cheltuielilor de executare.
S-a mai arătat contestatoarea faptul că, în ceea ce privește suma de 15.125,2 lei, reprezentând onorariul executor judecătoresc, aceasta depășește baremul maximal prevăzut de art. 39 alin. din Legea nr. 188/2000.
Cu privire la suma menționată cu titlu de onorariu avocat, contestatorul a susținut că acesta a fost inclus în mod greșit și nejustificat în cheltuielile de executare, întrucât în această fază a executării silite demersurile sunt făcute de către executor și nu de către avocat și prin urmare, stabilirea de către executor și a plății altor cheltuieli de judecată neprevăzute în hotărârile judecătorești este total nelegală și netemeinică fiind necesar ca acest onorariu să fie cenzurat de către instanța de judecată.
În susținerea cererii de suspendare a executării silite, contestatorul a afirmat că prin continuarea executării silite, instituția este grav prejudiciată, atâta vreme cât în disprețul dispozițiilor art. 2 din OG 22/2001, există riscul executării silite în ceea ce privește cheltuielile de executare, deși legiuitorul a stabilit un termen de grație de 6 luni pentru plata debitului, in interiorul căruia se pot lua măsurile necesare pentru a se îndeplini obligația.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 622 și următoarele C.pr.civ., OG nr. 22/2002. Totodată, în temeiul art. 411 C.pr.civ., s-a solicitat judecarea cauzei in lipsă.
În susținerea cererii, a fost atașată la dosar, în fotocopie, adresa de înființare a proprii (f. 7).
La data de 03.03.2015, intimații au depus întâmpinare (f. 18 - 19), prin care au solicitat respingerea contestației la executare, cu obligarea contestatorului la plata cheltuielilor de judecată. Pe cale de excepție, intimații au invocat tardivitatea formulării contestației.
Pe excepția tardivității formulării contestației la executare, intimații au arătat că această excepție privește atât contestarea modului de stabilire a cheltuielilor de executare, cât și contestația la executare însăși. Astfel, la data de 16.12.2014, executorul judecătoresc a transmis către contestator somația de plată prin care MFP era somat să vireze în contul executorului judecătoresc suma de 486.605, 2 lei, aceasta fiind primită la data de 22.12.2014, așa cum rezultă din dovada de înmânare a actelor. Ca atare, potrivit art. 714 alin. 2 C.pr.civ., MFP avea la dispoziție 15 zile să facă contestație împotriva procesului-verbal de cheltuieli, termen care s-a împlinit la data de 07.01.2015.
Pe fondul cauzei, intimații au făcut referire la Hotărârea nr. 45 emisă de Consiliul Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești în vigoare la data de 10.07.2014, conform căreia a fost stabilit un mod unitar de punere în aplicare a prevederilor OG 22/2002 cu privire la termenul de grație de 6 luni prevăzut în această Ordonanță.
Contestatorul invocă în mod eronat termenul instituit de OG 22/2002, fără a face dovada lipsei de fonduri a instituției pentru a deveni aplicabile dispozițiile art. 2,3 din OG 22/2002 privind acordarea unui termen pentru obținerea resurselor necesare plății.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 205 și urm. C.pr.civ.
În susținere, nu au fost atașate înscrisuri.
În prezenta cauză, a fost încuviințată și administrată proba cu înscrisuri.
La solicitarea instanței, a fost atașat în fotocopie dosarul de executare nr. 726/2014 al SCPEJ M. G., M. P. și C. Vararu G. (f. 35 - 80).
II. ÎN FAPT
Analizând înscrisurile din dosar, instanța reține următoarea situație de fapt:
Prin decizia civilă nr. 243 A/27.02.2014, pronunțată de Tribunalul București, Secția a IV-a Civilă în dosarul nr._/302/2011 (f. 38) a fost obligat Ministerul Finanțelor Publice să plătească pentru Chichiță A. suma de 175.400 lei și către Chichiță F. și Chichiță I. suma de 469.000 lei, reprezentând preț de piață, fiind obligat M., de asemenea, la plata sumei de 2.080 lei, cheltuieli de judecată.
Această hotărâre a rămas definitivă și irevocabilă prin decizia nr. 1885/12.12.2014 a Curții de Apel București (f. 68).
Întrucât debitorul nu și-a executat de bunăvoie obligația constatată prin hotărâre judecătorească, creditorul CHICHIȚĂ F. și CHICHIȚĂ I. s-a adresat la 17.09.2014 (f. 36) BIROULUI EXECUTORILOR JUDECĂTOREȘTI M. G., M. P. ȘI C. G. VARARU G. pentru plata sumei de 469.000 lei, executorul deschizând dosarul de executare nr. 726/2014 în cadrul căruia a fost obținută încuviințarea executării silite din partea Judecătoriei Sectorului 5 București la data de 26.09.2014 (f. 52).
Prin încheierea din 16.12.2014 (f. 55), în art. 669 alin. 3 C.pr.civ., art. 39 din Legea nr. 188/2000, republicată și ale Ordinului Ministrului Justiției nr. 2550/C/2006, executorul judecătoresc a stabilit cheltuielile de executare în cuantum total de 15.125,2 lei.
La data de 16.12.2014 a fost emisă și somația (f. 56).
Debitorului contestator i-au fost comunicate la data de 22.12.2014 somația de plată și încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare (f. 61).
La data de 12.01.2015 a fost emisă adresa de înființare a popririi (f. 57) și cea de înștiințare a înființării popririi (f. 58), ce a fost comunicată debitorului contestator la data de 15.01.2015 (f. 7).
Instanța reține că prezentul dosar a fost deschis în temeiul cererii debitorului care a contestat adresa de înființare poprire din data de 12.01.2015.
III. ÎN D.
A. Reglementări incidente
În soluționarea cauzei, instanța a făcut aplicarea următoarelor dispoziții din Codul de procedură civilă: art. 711, 714, 718, 719, 780 - 783.
B. Soluția instanței
Raportând dreptul incident la situația de fapt reținută în baza înscrisurilor administrate în cauză, instanța constată neîntemeiată contestația la executare.
Soluția instanței se întemeiază pe următoarele considerente:
Asupra capătului de cerere având ca obiect contestație la executare silită
Potrivit art. 711 din Codul de procedură civilă, împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare.
Din reglementarea contestației la executare rezultă că debitorul urmărit silit poate formula fie contestație la executare propriu zisă, fie contestație la executare îndreptat împotriva unui anume act de executare, fie ambele contestații, însă cu respectarea termenelor prevăzute de legiuitor în art. 714 C.pr.civ. și pentru motive care vizează în mod distinct fiecare obiect al contestației (fie executarea silită însăși, fie un anume act de executare).
În cauza de față, instanța a reținut că, după expirarea termenului de 15 zile de la momentul la care îi fuseseră comunicate debitorului somația și încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare, termen în care acesta ar fi putut formula contestație la executarea silită însăși, debitorul a înțeles să sesizeze instanța de executare cu o contestație ce viza în mod expres adresa de înființare a popririi din data de 12.01.2015, după cum rezultă în mod clar din petitul cererii de chemare în judecată.
În mod logic, pentru a nu se permite eludarea termenului reglementat de lege, prin contestația la executare formulată împotriva unui act de executare, respectiv împotriva adresei de înființare a popririi, după ce a expirat termenul în care puteau fi invocate motivele vizând executarea silită însăși, nu pot fi formulate decât motive care privesc strict actul de executare contestat, iar nu executarea silită însăși.
Prin urmare, prin contestația la executare silită ce a deschis prezentul dosar puteau fi formulate doar motive vizând adresa de înființare a popririi din data de 12.01.2015, din perspectiva art. 780 – 783 C.pr.civ, texte care reglementează poprirea, obiectul ei, înființarea și efectele popririi.
Or, din analiza motivelor contestației la executare, instanța constată că debitorul urmărit silit nu a formulat nicio critică concretă referitor la adresa de înființare a poprii din 12.01.2015, ci toate motivele contestației privesc fie executarea silită însăși / somația (începerea executării silite fără o cerere din partea creditorului adresată în prealabil debitorului, pretinsa nerespectare a dispozițiilor OG nr. 22/2002), fie încheierea prin care au fost stabilite cheltuielile de executare, ce a fost comunicată debitorului odată cu somația, la 22.12.2014.
Pentru toate considerentele de fapt și de drept, se constată netemeinicia contestației la executare, context în care, în temeiul art. 719 C.pr.civ., se impune respingerea acesteia, ca neîntemeiată.
Asupra capătului de cerere având ca obiect suspendarea executării silite
Cu privire la cererea de suspendare a executării silite, având în vedere cursul soluționării dosarului (soluția pe fondul cauzei impunându-se la același prim termen la care s-a luat în analiză cererea de suspendare), față de soluția ce s-a impus în soluționarea cererii de contestație la executarea silită, observând enunțul art. 718 alin. 1 C.pr.civ., instanța constată încheiat cadrul procesual în care cererea de suspendare a executării silite ar fi putut fi soluționată, astfel încât va respinge și acest capăt al cererii cu care a fost sesizată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
JUDECĂTORIA
HOTĂRĂȘTE:
1. Respinge cererea de chemare în judecată, formulată de contestatorulM. F. PUBLICE, cu sediul în București, ., sector 5, reprezentat de DIRECTIA GENERALA REGIONALA A F. PUBLICE BUCURESTI, cu sediul în București, ., sector 2, în contradictoriu cu intimatulC. F. și C. I., ambii cu domiciliul procesual ales în București, ., sector 2, ca neîntemeiată.
2. Cu drept de apel in termen de 10 de zile de la comunicarea hotărârii, conform art. 717 raportat la art. 650 alin. 3 C.pr.civ., calea de atac urmând a fi depusă la Judecătoria Sectorului 5 București, conform art. XIV din Legea nr. 2/2013.
3. Prezenta hotărâre se va comunica părților în copie, în temeiul art. 427 C.pr.civ., iar la rămânerea definitivă, va fi comunicată, din oficiu și de îndată și executorului judecătoresc, conform art. 719 alin. 4 C.pr.civ.
4. Pronunțată în ședință publică astăzi, 21.05.2015.
PREȘEDINTEGREFIER
A.-M. P.A.-L. O.
Redactat: A.-M. PUIUData: 27.07.2015Număr de exemplare printate: 2
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 3795/2015. Judecătoria... | Plata lucrului nedatorat. Sentința nr. 3891/2015. Judecătoria... → |
|---|
