Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 3306/2015. Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3306/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI la data de 30-04-2015 în dosarul nr. 3306/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 5 BUCUREȘTI
Secția a II-a civilă
Sentința civilă nr. 3306
Ședința din camera de consiliu de la 30 Aprilie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – D. A.
GREFIER – M. M. C.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamantul D. B. A. și pe pârâta S.C. Z. J. SRL, având ca obiect cerere de valoare redusă.
Dezbaterile au avut loc în ședința din Cameră de Consiliu din data de 16.04.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la termenul respectiv, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 30.04.2015, când a hotărât următoarele:
Dezbaterile au avut loc în Camera de Consiliu din data de 16.04.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la termenul respectiv, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 30.04.2015, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 22.10.2014, sub nr._, reclamantul D. B. A. (C.N.P. -_), cu domiciliul în București, ., sectorul 5, în contradictoriu cu pârâta S.C. Z. J. S.R.L., înregistrată la O.R.C. sub nr. J._, având C.U.I. –_, cu sediul în municipiul R., ., . 6, județul N., și cu sediul procesual ales la SCA A.,D. și Asociații, cu sediul în București, .. 4, sectorul 5, a solicitat, în cadrul procedurii speciale cu privire la cererile de valoare redusa (prevăzută art. 1025-1032 Cod procedură civilă), obligarea pârâtei la plata sumei de 8.704,95 lei, reprezentând contravaloarea a 4 piese de aur, depuse în consignație, precum și dobânzii legale penalizatoare calculată la debitul menționat de la scadenței până la data achitării integrale a debitului, precum și a cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, cuprinsă în formularul la care se referă art. 1028 alin. 1 Cod procedură civilă, se arată că, la data de 25.07.2012, părțile au încheiat Contractul de consignație nr. 10 din 25.07.2012, având ca obiect 29 de obiecte de aur (bijuterii – inele, brățări, cercei), de cantitate și calitate diferite, aparținând reclamantului, la un preț stabilit de comun acord. De asemenea, mai arată că la expirarea contractului, la data de 27.06.2013, părțile au încheiat un proces verbal de predare-primire bunuri consignație pentru un număr de 12 de aur rămase după valorificarea în cursul anului a alte 13 de astfel de obiecte, iar pentru diferența de 4 obiecte, respectiv brățara AZB016, precum și inelele AZR026, AZR027 și AZR030, a fost întocmit un document separat, pe care reclamantul a refuzat să-l semneze, întrucât valoarea de achiziție a acestora ce trebuie să-i fie restituită nu a fost completată corect, valorile corecte ale acestora, al căror cuantum total de 8.704,95 lei îl pretinde prin cererea de chemare în judecată fiind următoarele: brățara AZB016 – 4.147,23 lei, inelul AZR026 – 939,29 lei, inelul AZR027 – 1.199,71 lei și inelul AZR030 – 2.418,72 lei.
În drept, cererea a fost întemeiată pe disp.art.1025-1032 Cod procedură civilă.
În dovedire, reclamantul a depus, în copie, următoarele înscrisuri: Contractul de consignație nr. 10 din 25.07.2012, Bon de primire în consignație nr. 1 din 25.07.2012, borderouri A.N.P.C., Proces-verbal de predare-primire bunuri consignație, anexă bunuri obiect cerere.
Reclamantul a arătat că nu dorește să aibă loc o dezbatere orală.
Cererea reclamantei a fost timbrată cu 200 lei taxă judiciară de timbru.
La data de 17.11.2014, reclamantul și-a completat cererea de chemare în judecată, solicitând obligarea pârâtei și la restituirea sumei de 7.200 lei, acordată cu titlu de împrumut, cu cheltuieli de judecată, cerere la care a renunțat la data 5.01.2015, arătând că, din eroare, a depus această cerere completatoare, în realitate, aceasta reprezentând documentația aferentă unui alt litigiu avut cu aceeași pârâtă și înregistrat tot pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București.
Pârâtei i s-au comunicat în mod legal formularul de cerere, înscrisurile anexate acestuia și formularul de răspuns, aceasta formulând întâmpinare, prin care, pe cale de excepție, invocă necompetența teritorială a Judecătoriei Sectorului 5 București, indicând în acest sens ca fiind competentă Judecătoria R., județul N., precum și litispendența, cu privire la cererea completatoare depusă de reclamant la data de 17.11.2014, iar pe fondul cauzei, solicită respingerea parțială a cererii de chemare în judecată.
În fapt, arată că reclamantul a fost angajatul pârâtei până în iulie 2013, când a fost desființat postul acestuia ca urmare a problemelor financiare cu care se confrunta societatea pârâtă și, ulterior, reclamantul a pătruns ilegal în sediul societății de unde a ridicat înregistrările ANPC referitoare la bijuteriile ce fac obiectul contractului de consignație. Față de această conduită pârâta denunțat contractul menționat, notificând în acest sens reclamantul la data de 9.07.2013 și acordându-i un preaviz, potrivit art. 1276 Cod civil, până la data de 17.07.2013, pentru ca acesta să-și ridice bijuteriile. Pârâta mai arată că, după mai multe de astfel de notificări, reclamantul s-a prezentat pentru a-și ridica bijuteriile la data de 31.07.2013, cu încălcarea prevederilor art. 5.2. lit. b) din contractul de consignație, respectiv a termenului prevăzut în acest sens de 5 zile, astfel că pârâta a făcut aplicarea art. 7.3 lit. a) din acest contract, aplicând penalități de 0,1% pe zi de întârziere, echivalentul sumei de 2.084,48 lei, pentru diferența rămasă de 5.774 lei, făcându-i propunere reclamantului de plată eșalonată a acesteia. Prin urmare, pârâta solicită ca admiterea cererii de chemare în judecată să fie admisă doar pentru suma de 5.774 lei.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art.1276 și următoarele Cod civil, și Codul de procedură civilă.
În dovedire, pârâta a depus, în copie, următoarele înscrisuri: notificarea nr. 441N din 5.07.2013 și dovada comunicării, Procesul-verbal nr. 1 din 17.07.2013, notificări convocare conciliere, preaviz de concediere din 8.07.2013, Procesul-verbal nr. 1 din 31.07.2013.
La termenul de judecată din 5.03.2015, instanța a dispus respingerea excepțiilor privind necompetența teritorială a Judecătoriei Sectorului 5 București, ca neîntemeiată, precum și litispendența, ca rămasă fără obiect, pentru motivele acolo prezentate.
La termenul de judecată din 19.03.2015, instanța a apreciat că, în realitate, pârâta are pretenții proprii față de reclamant, în sumă de 2.084,48 lei, reprezentând penalități de 0,1% pentru fiecare zi de întârziere în ridicarea bunurilor și a calificat aceste pretenții ca fiind o cerere reconvențională.
La solicitarea instanței, pârâta – reclamantă a timbrat cererea reconvențională cu suma de 200 lei și a depus modul de calcul prin care s-a ajuns la determinarea penalităților de întârziere solicitate.
În cauză s-a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri.
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Între părți, reclamantul – pârât în calitate de consignant, iar pârâta - reclamantă în calitate de consignatar, s-au desfășurat relații de tip profesionist, încheindu-se în acest sens Contractul de consignație nr. 10 din 25.07.2012 (f. 7-12), având ca obiect vânzarea bunurilor încredințate de consignant consignatarului (art. 2.1.), termenul convenit fiind de un an, cu posibilitatea prelungirii acestuia cu acordul părților (art. 3.1. și 3.2.), prețul urmând a fi achitat de consignatar consignantului după reținerea comisionului și a impozitului aferent, pe măsura vânzării fiecărui bun. Prin Bonul de primire în consignație nr. 1 din 25.07.2012, anexă și parte integrantă a contractului de consignație menționat, părțile au identificat 29 de obiecte de aur (bijuterii – inele, brățări, cercei), care au fost predate de reclamantul – consignant pârâtei – consignatare, părțile convenind pentru fiecare dintre aceste bunuri prețul de evaluare la achiziție, comisionul consignatarului, precum și prețul de vânzare.
Părțile au convenit de comun acord ca încetarea contractului să se realizeze anterior celui stabilit prin art. 3.1. din contract, respectiv la data 27.06.2013, conform dispozițiilor cu caracter general ale art. 1321 cod civil („Contractul încetează, în condițiile legii, prin executare, acordul de voință al părților, denunțare unilaterală, expirarea termenului, îndeplinirea sau, după caz, neîndeplinirea condiției, imposibilitate fortuită de executare, precum și din orice alte cauze prevăzute de lege”), această situație de fapt rezultând din recunoașterile ambelor părți, reclamantul, prin răspunsul la întâmpinare depus la data de 4.03.2015 (f. 83 verso), iar pârâta, prin precizările depuse la data de 16.04.2015 (f. 103 verso), situație față de care instanța apreciază că toate comunicările și notificările realizate de părți ulterior acestei date nu mai prezintă relevanță, efectele încetării Contractul de consignație nr. 10 din 25.07.2012 urmând a fi analizate în raport cu data de 27.06.2013.
La data de 31.07.2013, pârâta – consignatară a predat reclamantului – consignant un număr de 12 de obiecte de aur din cele făcuseră obiectul contractului de consignație și care nu fuseseră vândute de pârâta – consignatară, așa cum rezultă din Procesul-verbal de predare-primire bunuri consignație din 27.06.2013 (f. 18), pârâta – consignatară a predat reclamantului – consignant un număr de 12 de obiecte de aur.
La aceeași dată, reclamantul – consignant a refuzat să primească plata efectuată de pârâta – consignatară pentru alte 4 asemenea obiecte de aur ce fuseseră vândute (f. 19), respectiv cele prevăzute la nr. crt. 15, 25, 26 și 29 din anexa la contractul de consignație (Bonul de primire în consignație nr. 1 din 25.07.2012), însă prețul acestora era într-un cuantum diferit de cel convenit prin această anexă, astfel: brățara AZB016 – 2.981 lei, față de cel convenit de 4.147,23 lei, inelul AZR026 – 675 lei, față de cel convenit de 939,29 lei, inelul AZR027 – 862 lei, față de cel convenit de 1.199,71 lei și inelul AZR030 – 1.256 lei, față de cel convenit de 2.418,72 lei.
Potrivit regulilor generale în materia probei plății, creditorul trebuie să facă dovada creanței sale, după care se prezumă neexecutarea, revenind debitorului sarcina de a face dovada stingerii creanței prin plată sau prin orice mod admis de lege. În cauză, reclamantul a dovedit existența în patrimoniul său a unei creanțe certe, lichide și exigibile, reprezentată prin contravaloarea obiectelor de aur – brățara AZB016, precum și inelele AZR026, AZR027 și AZR030, iar pârâtei îi revenea obligația de a face dovada plății acestei contravalori în cuantumul convenit, întrucât, potrivit art. 1270 alin. 1 Cod civil, „Contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante”. Cum aceasta nu a făcut proba stingerii obligației sale, instanța urmează a reține că, în speță, s-a făcut dovada existenței în patrimoniul reclamantului a unei creanțe certe, lichide și exigibile, în cuantum de 8.704,95 lei.
Creanța reclamantului este certă, conform dispozițiilor art. 662 alin. 2 Cod procedură civilă, întrucât rezultă fără a putea fi pusă la îndoială din înscrisurile depuse la dosar, Contractul de consignație nr. 10 din 25.07.2012, însușit de pârâtă, prin semnare și ștampilare. Totodată, este și lichidă, potrivit prevederilor art. 662 alin. 3 Cod procedură civilă, întrucât cuantumul acesteia este determinat în anexa la acest contract – Bonul de primire în consignație nr. 1 din 25.07.2012. Instanța mai apreciază că, potrivit dispozițiilor art. 662 alin. 4 Cod procedură civilă, creanța reclamantului îndeplinește și cerința exigibilității, devenind scadentă la data de 27.06.2013, întrucât, potrivit art. 4.1. din contract, părțile au convenit ca pârâta – consignatară să achite reclamantului – consignant prețul stabilit, pe măsura vânzării fiecărui bun, or în lipsa dovedirii unui astfel de moment, probă ce-i incumba reclamantului conform art. 249 Cod procedură civilă, instanța apreciază că scadența plății prețului nu poate fi reprezentată decât cea a încetării contractului.
Față de cele de mai sus, instanța constată că, în ceea ce privește suma de 8.704,95 lei, reprezentând contravaloarea obiectelor de aur – brățara AZB016, precum și inelele AZR026, AZR027 și AZR030, pretențiile reclamantului sunt întemeiate.
Reclamantul a mai solicitat obligarea pârâtei și la plata dobânzii legale penalizatoare până la data achitării integrale a debitului. În temeiul art. 1535 alin. (1) Cod civil, în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până în momentul plății, în cuantumul convenit de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu. În acest caz, debitorul nu are dreptul să facă dovada că prejudiciul suferit de creditor ca urmare a întârzierii plății ar fi mai mic.
Față de acest text de lege, instanța apreciază ca întemeiat și acest capăt de cerere, astfel că va dispune obligarea pârâtei și la plata dobânzii legale penalizatoare calculată la debitul menționat de la data scadenței (27.06.2013) până la data achitării integrale a acestuia.
În privința cererii reconvenționale formulată de pârâta – reclamantă, privind obligarea reclamantului – pârât la plata sumei de 2.084,48 lei, reprezentând penalități de 0,1% pentru fiecare zi de întârziere, pentru neridicarea de către acesta a bunurilor nevândute ce fac obiectul Contractului de consignație nr. 10 din 25.07.2012, instanța constată că, potrivit art. 7.3. din contract, părțile au convenit ca, „în cazul în care, la expirarea termenului de ridicare a bunurilor, consignantul nu le ridică pe cele rămase nevândute, este obligat la plata, pentru fiecare zi de întârziere, a unei penalități de 0,1% pe zi, consignatarul având dreptul de a reține bunurile în contul creanței”. În cauză, așa cum s-a reținut, părțile au convenit ca încetarea contractului să se realizeze la data 27.06.2013, astfel că, reclamantul – consignant avea obligația ca la această dată să ridice toate bunurile ce au făcut obiectul acestui contract și care nu se vânduseră până la această dată, or reclamantul – consignant a ridicat aceste bunuri la data de 31.07.2013, așa cum rezultă din confirmarea olografă efectuată în cuprinsul Procesului-verbal de predare-primire bunuri consignație din 27.06.2013 (f. 18). Totodată, instanța apreciază că dispozițiile art. 5.2. lit. b din contract nu sunt incidente în cauză, întrucât termenul de 5 zile lucrătoare stabilit în sarcina reclamantului – consignant pentru a-și ridica bunurile nevândute vizează o altă ipoteză, respectiv aceea în care contractul avea să se finalizeze la expirarea termenului convenit inițial, prin art. 31.1 din contract, respectiv la data de 25.07.2013, în caz contrar contractul prelungindu-se de drept, pentru o perioadă de încă 1 an, or, în cauză contractul s-a finalizat prin acordul de voință al părților, anterior acestei date.
Prin urmare, reținând aceleași dispoziții precitate ale art. 1270 alin. 1 Cod civil, instanța apreciază întemeiată cererea reconvențională, cu privire la aceste pretenții ale pârâtei – reclamante, astfel că, reținând și principiul disponibilității acțiunii civile, va dispune obligarea reclamantului – pârât la plata penalităților de 0,1% pentru fiecare zi de întârziere aferente perioadei 27.06.2013 – 31.07.2013 (35 zile), doar dimensiunea acestei obligații va fi, însă, diferită de cea solicitată de pârâta – reclamante. Astfel, în calculul efectuat (f. 103 verso), pârâta – reclamantă aplică penalitățile de întârziere menționate la o sumă totală a bunurilor neridicate de reclamantul – pârât de 51.573,43 lei, luând în calcul, în mod neîntemeiat, și contravaloarea bunurilor pretinsă de reclamantul – pârât în sumă de 8.704,95 lei, or aceste bunuri (brățara AZB016, precum și inelele AZR026, AZR027 și AZR030) nu mai existau la data de 27.06.2013, deoarece, așa cum s-a arătat, fuseseră deja vândute. Prin urmare, penalitățile solicitate nu se pot calcula decât la o valoare de 42.868,48 lei reprezentând contravaloarea acelor bunuri care în mod efectiv nu au fost ridicate de reclamantul – pârât în perioada 27.06.2013 – 31.07.2013 și care sunt identificate în Procesul-verbal de predare-primire bunuri consignație din 27.06.2013, ceea ce înseamnă o sumă cu acest titlu în cuantum de 1.494,03 lei (42.868,48 lei x 35 zile x 0,1%).
Totodată, în baza dispozițiilor art. 1031 alin. 1 și art. 453 alin. 1 Cod procedură civilă, reținând și de această dată principiul disponibilității acțiunii civile, instanța va dispune obligarea pârâtei – reclamante la plata către reclamantul – pârât a sumei de 245 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, din care suma de 200 lei reprezintă taxă judiciară de timbru (f. 38), iar suma de 45 lei reprezintă contravaloare eliberare Certificat constatator ORNC nr._ din 10.11.2014 (f. 39).
Văzând și dispozițiile art. 1032 alin. 1 Cod procedură civilă,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul – pârât D. B. A. (C.N.P. -_), cu domiciliul în București, ., sectorul 5, în contradictoriu cu pârâta – reclamantă S.C. Z. J. S.R.L., înregistrată la O.R.C. sub nr. J._, având C.U.I. –_, cu sediul în municipiul R., ., . 6, județul N., și cu sediul procesual ales la SCA A.,D. și Asociații, cu sediul în București, .. 4, sectorul 5.
Obligă pârâta – reclamantă să plătească reclamantului – pârât suma de 8.704,95 lei, reprezentând contravaloarea bunurilor prevăzute la nr. crt. 15, 25, 26 și 29 din anexa la Contractul de consignație nr. 10 din 25.07.2012, reprezentate prin brățara AZB016, precum și inelele AZR026, AZR027 și AZR030, precum și dobânda legală penalizatoare calculată la debitul menționat de la data de 27.06.2013 până la data achitării integrale a debitului.
Admite în parte cererea reconvențională formulată de pârâta – reclamantă S.C. Z. J. S.R.L. în contradictoriu cu reclamantul – pârât D. B. A..
Obligă reclamantul – pârât să plătească pârâtei – reclamante suma de 1.494,03 lei, reprezentând penalități de 0,1% pentru fiecare zi de întârziere aferente perioadei 27.06.2013 – 31.07.2013, pentru neridicarea de către reclamantul – pârât a bunurilor nevândute ce fac obiectul Contractului de consignație nr. 10 din 25.07.2012.
Obligă pârâta – reclamantă să plătească reclamantului – pârât suma de 245 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, din care suma de 200 lei reprezintă taxă judiciară de timbru, iar suma de 45 lei reprezintă contravaloare eliberare Certificat constatator ORNC nr._ din 10.11.2014.
Executorie.
Cu drept de apel, care se depune la Judecătoria Sectorului 5 București, în termen de 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 aprilie 2015.
PREȘEDINTE GREFIER
| ← Rezoluţiune contract. Sentința nr. 3266/2015. Judecătoria... | Partaj judiciar. Sentința nr. 3269/2015. Judecătoria SECTORUL... → |
|---|
