Contestaţie la executare. Sentința nr. 3334/2015. Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3334/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI la data de 05-05-2015 în dosarul nr. 3334/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 5 BUCUREȘTI – SECȚIA A II-A CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3334
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 05.05.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: F. F.
GREFIER: V. S.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile privind pe contestatoarea Agenția Națională de Administrare Fiscală și pe intimata B. N. C., având ca obiecte: contestație la executare și suspendare executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică, părțile au lipsit.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că au fost comunicate actele efectuate în dosarul de executare nr. 205/2013 al B. Casagranda S. A..
Instanța, față de lipsa părților, lasă dosarul la sfârșitul ședinței de judecată.
La cel de-al doilea apel nominal făcut în ședința publică, părțile au lipsit.
Instanța invocă excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 5 București și rămâne în pronunțare asupra acesteia.
INSTANȚA
Prin contestația la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București la data de 12.09.2013, sub nr._, contestatoarea Agenția Națională de Administrare Fiscală a solicitat, în contradictoriu cu intimata B. N. C., ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună anularea somației emise la data de 05.09.2013 precum și anularea executării silite și a formelor de executare întreprinse de către Biroul executor Judecătoresc Casagranda S. - A.”; suspendarea executării silite pornite în temeiul somației anterior indicate, până la soluționarea contestației la executare, în conformitate cu prevederile art. 718 alin. 1 Cod procedură civilă.
În motivare, s-a arătat că au fost nesocotite dispozițiile Codului de procedură civilă, avându-se în vedere că somația este informă întrucât nu a fost întemeiată pe disp. C., ci pe un act normativ care reglementează o facilitate la plată, respectiv O.G. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii. Strict procedural, somația de plată efectuată prin executorul judecătoresc constituie un act de executare cerut de înseși dispozițiile art. 2 teza finală a OG 22/2002 pentru începutul curgerii termenului de grație în favoarea instituției contestatoare, însă este necesar să îmbrace forma somației de plată, așa cum este reglementată de Codul de procedură civilă.
Un alt aspect învederat este reprezentat de faptul că titlul executoriu invocat în cuprinsul somației înregistrate la Direcția Generală Juridică sub nr._/09.09.2013, respectiv sentința civila nr. 6642/25.07.2013, nu este irevocabilă.
În acest sens s-a arătat că împotriva sentinței civile nr. 6642/25.07.2013, pronunțate de Judecatoria Sector 5 în dosarul nr._/302/2012, Agenția Națională de Administrare Fiscală a formulat recurs, în susținerea căruia s-a învederat că instituția contestatoare nu are calitatea de terț poprit, instituția publică obligată la plata acestor drepturi salariale așa cum reiese din sentința civilă nr. 1843/2008 pronunțată de Tribunalul C. S., este Direcția Generală a Finanțelor Publice C. S..
În acest sens, s-a arătat că procedura popririi presupune existența a trei raporturi juridice obligaționale, dintre care două preexistente înființării popririi, iar cel deal treilea născut în temeiul popririi. Cele doua raporturi juridice obligaționale preexistente sunt reprezentate de raportul juridic dintre creditorul urmăritor și debitorul urmărit și, respectiv, de raportul juridic debitorul poprit și terțul poprit în care acesta din urmă este datornic al debitorului urmărit. Cu alte cuvinte raportat la speța de față, s-a apreciat că nu se poate reține existența niciunui raport juridic obligațional cu debitoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice C. - S., în cadrul căruia instituția contestatoare să datoreze, în prezent sau în viitor, vreo suma de bani către debitoare.
Așadar, s-a subliniat că Direcția Generală a Finanțelor Publice C.-S. este o instituție publică, cu personalitate juridică, al cărui director are calitatea de ordonator terțiar de credite. Direcția Generală a Finanțelor Publice C. – S. fiind doar subordonata Agenției Naționale de Administrare Fiscală, astfel încât raporturile juridice dintre Agenția Națională de Administrare Fiscală și D.G.F.P. C. - S. sunt raporturi juridice de drept public, guvernate de normele dreptului administrativ.
De asemenea, s-a precizat că eventualele sume de bani, pe care instituția contestatoare le-ar putea plăti către D.G.F.P. C.-S., sunt circumscrise execuției bugetului de stat, astfel cum acesta a fost aprobat prin lege, constând in aplicarea prevederilor art. 21 alin. 2 din Legea 500/2000, conform cărora ordonatorii secundari de credite (A.N.A.F.) repartizează creditele bugetare aprobate pentru bugetele instituțiilor subordonate, ai căror conducători sunt ordonatori terțiari de credite (D.G.F.P. C.-S.).
În consecință, raporturile juridice de drept administrativ și de drept financiar public, în cadrul cărora instituția contestatoare repartizează creditele bugetare aprobate prin legea bugetului către D.G.F.P. C.-S., nu pot fi asimilate, unor raporturi juridice obligaționale, de drept privat, în cadrul cărora Agenția Națională de Administrare Fiscală să datoreze sume de bani debitoarei D.G.F.P. C.-S., constituind astfel unul dintre raporturile juridice obligaționale ce se întâlnesc în procedura popririi.
Mai mult, s-a învederat și faptul că, luându-se în considerare și dificultățile întâmpinate în ceea ce privește executarea hotărârilor judecătorești având ca obiect drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, a fost adoptată OUG nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar.
În temeiul art. 718 alin. 1 C., s-a solicitat suspendarea executării până la soluționarea contestației la executare.
În motivarea acestei cererii, s-a arătat că executare silită demarată este vădit nelegală și netemeinică și ar produce prejudicii instituției contestatoare astfel că, s-a apreciat că în cauză sunt îndeplinite condițiile pentru a se admite cererea de suspendare a executării silite, întrucât există un caz bine justificat și de asemenea iminența producerii unui prejudiciu.
Pentru aceste motive, s-a solicitat admiterea contestației la executare, să se dispună anularea somației înregistrate sub nr._/09.09.2013.
În drept, au fost invocate disp. C., OG nr. 22/2002 și OUG nr. 71/2009.
În temeiul art. 411 alin. 1 pct. 2 Cod procedură civilă, s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsa părților.
Prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 19.02.2015, intimata B. N. C. a solicitat respingerea contestației la executare, precum și respingerea cererii de suspendare a executării silite. Totodată, au fost invocate excepția netimbrării contestației la executare și excepția inadmisibilității contestației la executare.
În susținerea excepției netimbrării contestației la executare, s-a arătat că obiectul acesteia nu este reprezentat de venituri publice, creanța reprezentând drepturi bănești, ce au caracter salarial și pe care Statul Român refuză să le achite, în pofida existenței unui titlu executoriu irevocabil. De asemenea, s-a mai arătat că în cauză nu pot fi incidente nici art. 30 din OUG 80/2013 și nici art. 229 din OG 92/2003 invocate de către ANAF. Pentru aceste motive, s-a solicitat anularea acțiunii ca netimbrate, conform art. 33 din OUG 80/2013 și 200 alin. 2 C..
În susținerea excepției inadmisibilității contestației la executare, invocându-se disp. art. 786 alin. 5 C., s-a arătat că părțile sunt în situația în care este executată direct, o sentință de validare a popririi pusă în executare silită, deoarece ANAF nu a dat curs popririi în mod legal și a refuzat abuziv instituirea popririi.
Apărările ANAF față de poprirea instituită și ulterior validată au fost fructificate în cadrul validării popririi, aceasta neputând formula o nouă contestație la executare ulterioară validării de poprire ce obligă în limitele sale exprese pe terțul poprit.
Cu privire la scutirea ANAF de la plata cauțiunii, s-a învederat că nici aceasta nu operează după aceleași criterii legale anterior menționate, situație în care s-a solicitat respingerea cererii de suspendare formulată potrivit art. 718 alin. 1 C., pentru neplata cauțiunii
Cu privire la solicitarea ANAF de a fi suspendată executarea silită întemeiată pe prevederile art. 718 alin. 1 C., s-a solicitat respingerea acesteia, avându-se în vedere că analiza pe fond a acestei cereri de suspendare este condiționată de plata unei cauțiuni.
Cazurile temeinic justificate sunt legate direct de existența unor situații de fapt ori de drept care să poate fi apreciate drept temeiuri necesare și suficiente suspendării incidentale a contestației la executare. Există însă, în mod categoric, obligația dovedirii acestora.
Măsura suspendării executării silite are caracter excepțional, condiții în care, situația avută în vedere la luarea măsurii, este necesar să aibă deopotrivă un caracter excepțional.
În ceea ce privește principalul motiv de suspendare a executării silite, invocate de contestatoare, și anume acela că titlul executoriu nu este irevocabil, s-a solicitat respingerea acestuia întrucât titlul are putere executorie în baza legii, conform art. 377 alin. 1 pct. 1 C., având în vedere că hotărârea de validare a popririi este supusă vechiului cod de procedură civilă.
În mod corect, potrivit art. 24 C., executarea silită a sentinței 6642/25.07.2013 pronunțate de Judecătoria Sectorului 5 București, a fost demarată și urmează potrivit C.. Cât timp legea dă forță executorie unui titlu - hotărâre judecătorească- deși acesta nu este irevocabil, nu poate fi tocmai acesta argumentul suspendării executării. Nici vorbă de o situație care să aibă caracter excepțional, ci dimpotrivă, una ce are caracter obișnuit, firesc, normal dar în sensul perfectei legalități
Invocându-se disp. art. 1353 C. civil și presupunându-se prin absurd că o executare silită generează un prejudiciu debitorului, sau terțului poprit, acesta nu este sancționabil și nu reprezintă un prejudiciu propriu zis, ci tocmai punerea în aplicare a legii. În plus, până acum, ANAF a formulat mai multe cereri de suspendare provizorie a executării silite, fără nicio excepție respinse (e.g._/302/2012), astfel că prezenta cerere este neîntemeiată.
Pe fondul contestației la executare, s-au pus concluzii de respingere, pentru următoarele motive:
Argumentul legat de somația prevăzută de OG 22/2002 pe care executorul judecătoresc a transmis-o debitorului, terț poprit validat - ANAF, nu este temeinic și nu poate conduce la anularea somației ori a formelor ulterioare de executare realizate.
Somarea conform OG 22/2002 nu era obligatorie, cu toate acestea s-a procedat la această formalitate excesivă, tocmai pentru a da ocazia ANAF să achite conform legii, demonstrând că este de bună-credință și nu de rea-credință, însă nu s-a efectuat nicio plată și nici nu s-a făcut vreun demers de ordonanțare a plății cuvenite.
Totodată, s-a arătat că nu au fost încălcate prevederile art. 666 alin. 1 C., avându-se în vedere că s-a procedat la executarea silită prin poprire, urmare a validării acesteia, prin urmare poprirea inițial înființată și ulterior validată, sunt supuse art. 666 alin. 2 raportate la art. 782 alin. 1 C..
În cazul executării silite prin poprire, conform art. 782 alin. 1 raportat la art. 666 alin. 2 C., prin excepție, executarea silită debutează fără somație, pentru a se evita sustragerea prin conivență între debitor și terț-poprit, a bunurilor ori sumelor de bani sesizabile. Prin urmare, nu poate fi primită critica ANAF, că somația ar fi informă și nu conformă Codului de procedură civilă, întrucât somația nu este necesară.
Cu privire la nerespectarea prevederilor art. 1 și 2 din OG 22/2002, conform cărora, executarea nu poate începe fără o somație prealabilă cu acordarea unui termen de grație de 6 luni de zile, s-a solicitat respingerea contestației, astfel:
Debitoarea DGFP C. S. a fost somată legal - conform OG 22/2002, prin somația nr. 123/16.03.2012 emisă de B. N. N., remisă debitorului conform dovezii de comunicare la 19.03.2012.
Astfel, în cadrul executării silite - dosar nr. 205/2013 B. Casagranda S.-A. - am somat ANAF, deși anterior fusese somată debitoarea DGFP C. S., conform OG 22/2002, să achite sumele consemnate în titlul executoriu.
Presupunându-se că nu ar exista somația indicată la punctul anterior, realizată conform OG 22/2002, recurentul ANAF este de rea-credință pentru că invocă propria culpă. Conform OG 22/2002 art. 1, creanțele stabilite prin titluri executorii - hotărâri judecătorești definitive și irevocabile (cum este cazul prezentei executări a unor drepturi bănești salariate), se achită de bună voie. Numai în cazul în care instituția debitoare (DGFP C. S.) nu începe executarea sau nu o continuă (în cazul de față din 2009 până astăzi nu s-a făcut nicio plată și niciun demers de bună voie), dar numai dacă această situație este cauzată de lipsă de fonduri, se trece la executare cu somație și termen de 6 luni. Or, ANAF nu au pretins și nici nu a dovedit lipsa de fonduri conform OG 22/2002, în condițiile în care nu a achitat debitul de bună-voie conform art. 1 alin. 1 nici în termenul ori condițiile art. 2 alin. 1 din același act normativ.
Din data rămânerii irevocabile a titlului executoriu 1843/28.10.2008, prin respingerea recursului ca nefondat - decizia nr. 519/02.04.2009 a Curții de Apel Timișoara (dosar_ ), debitoarea - DGFP C. S. dar nici ordonatorul secundar de credite - ANAF, nu au făcut niciun demers pentru plata sumei, deși OG 22/2002 instituia obligații ferme în sarcina acestora.
Pe de o parte, s-a apreciat că această conduită contravine practicii constante a CEDO, e.g. - S. c. României, C. c. României, Bourdov c. Rusiei, neexistând obligativitatea creditorilor de a urma proceduri suplimentare și excesive împotriva instituțiilor statului, parte a puterii executive, pentru a se pune în executare hotărârea irevocabilă, mai ales când texte de lege exprese din dreptul intern OG 22/2002, obligau autoritățile publice la luarea de măsuri pozitive pentru asigurarea plăților datorate.
Pe de altă parte, constituie o invocare a propriei culpe a debitoarei și terțului poprit ANAF, care deși au rămas în totală pasivitate din 02.04.2009 până astăzi, mai bine de 4 ani de zile, se prevalează de un termen de 6 luni de zile destinat asigurării sumelor datorate în cazul în care acestea lipsesc.
Cum mai bine de 4 ani, nu s-a făcut niciun demers pentru a asigura sumele necesare, în acest interval fiind achitate integral sumele către alte unități DGFP județene (ex. B., O.) fapt ce demonstrează că fondurile au existat si există, reaua-credință a terțului poprit este evidentă și duce la îndepărtarea beneficiului legal cât timp, tocmai terțul poprit nu respectă nicio prevedere din OG 22/2002.
De asemenea, s-a mai arătat că de la comunicarea somației nr. 123/16.03.2012, debitoarea a avut la dispoziție până la data prezentei 21 luni, mult mai mult decât cele 6 luni prevăzute de lege, fără ca debitoarea să întreprindă vreo măsură. De aceeași manieră a procedat si terțul poprit validat ANAF somat la 04.09.2013, fără a întreprinde vreo măsură, fără a răspunde în vreun fel somația, fără a ordonanța vreo plată și fără a formula vreo cerere în fața instanței pentru a accede la vreuna din procedurile speciale instituite de OG 22/2002.
Ultima ratio, termenul de 6 luni, nu își găsește aplicabilitatea, cât timp în ipoteza de față, atât debitoarea cât și terțul poprit ANAF, s-au prevalat permanent de OUG 71/2009, care a stabilit eșalonări de plată nerespectate de contestatoare.
Lăsând deoparte modul în care legislația privind eșalonarea sumelor ar fi fost aplicată conform principiului tempus regit actum, care presupunea achitarea integrală la nivelul anului 2013, debitoarea și ordonatorii de credit nu au respectat deloc această reglementare specială, neefectuând si reordonanțând nicio plată în anii 2009, 2010, 2011, 2012 si 2013 si în curând 2014.
Cum instituțiile publice, debitor, terț poprit, ordonator principal de credite, au beneficiat de mai bine de 5 ani pentru respectarea obligațiilor de la data rămânerii definitive și irevocabile a titlului, de mai bine de un an și 7 luni de la somare conform OG 22/202, de mai bine de 12 luni de instituirea popririi validată cu efect retroactiv de instanță, fără a face niciun demers, nu poate subzista vreo vătămare, concretă ori abstractă, astfel că și dacă ar lipsi somarea pe baza OG 22/2002, executarea urmează legal, neexistând temeiuri de anulare a actelor de executare.
Totodată, s-a apreciat că față de suma executată, 30.998 lei, bugetul instituțiilor (ANAF/MFP) nu poate fi în imposibilitate de plată, care oricum nicio clipă nu a fost dovedită.
Argumentul contestatoarei privind caracterul definitiv și executoriu dar nu irevocabil al sentinței civile de validare a popririi nr. 6742/25.07.2013 pronunțate în dosarul nr._/302/2012 de către Judecătoria Sectorului 5 București, nu poate atrage anularea somației ori a executării și actelor subsecvente, forța executorie a titlului fiind de la lege, astfel că executarea este legal derulată în respectul prevederilor legale - art. 377 alin. 1 pct. 1 și art. 24 C..
Totodată, s-a arătat că ANAF urmărește doar amânarea nejustificată a plăților, pentru ca ulterior să invoce prescripția extinctivă - cum deja a făcut, în scopul excluderii totale de la plată a drepturilor mele, vidând astfel dreptul de proprietate garantat convențional și constituțional, deși statul a beneficiat de munca prestată, dar vrea să nu o plătească.
S-a mai precizat că ANAF se prevalează de o lege pe care a încălcat-o și o încalcă sistematic, OUG 71/2009 fiind intrat în vigoare la 18.06.2009, iar creanța constatată prin titlu irevocabil a fost în permanență exigibilă, deși a rămas neachitată.
În drept, au fost invocate disp. art. 205-208 C..
La dosar, au fost depuse, în fotocopii, următoarele înscrisuri: acte din dosarul de executare nr. 205/2013 al B. Casagranda S. A.; sentința civilă nr. 6642/25.07.2013, pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București, în dosarul nr._/302/2012; ordinul nr. 1026/29.07.2013 al Ministerului Finanțelor Publice – ANAF.
La solicitarea instanței, au fost comunicate copii certificate de pe actele dosarului de executare nr. 205/2013 al B. Casagranda S. A..
În ședința publică de astăzi, 05.05.2015, instanța a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 5 București.
Analizând cu precădere excepția necompetenței sale teritoriale, în conformitate cu disp. art. 248 alin. 1 din Codul de procedură civilă, instanța reține următoarele:
Potrivit art. 25 alin. 1 din Codul de procedură civilă, „executările silite începute sub legea veche rămân supuse acelei legi”, iar potrivit art. 622 alin. 2 din același cod, executarea silită începe odată cu sesizarea organului de executare, în cauză fiind aplicabile normele de competență instituite în materia executării silite de Codul de procedură civilă, în redactarea existentă la data sesizării organului de executare (03.09.2013).
Instanța mai reține că, potrivit art. 713 alin. 1 din Codul de procedură civilă, „contestația se introduce la instanța de executare”, iar potrivit art. 650 alin. 1 din același cod, „instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se află biroul executorului judecătoresc care face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel”.
Instanța constată că sediul biroului executorului judecătoresc care realizează executarea în prezenta speță se află în sectorul 4 al municipiului București, prin urmare, instanța de executare este Judecătoria Sectorului 4 București.
Față de considerentele ce preced, instanța, văzând și disp. art. 132 alin. 1 din Codul de procedură civilă, va admite excepția necompetenței sale teritoriale și va declina competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 București.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 5 București.
Declină competența de soluționare a cauzei privind pe contestatoarea Agenția Națională de Administrare Fiscală, cu sediul în București, ., sector 5, și pe intimata B. N. C., cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură în București, ., ., ., în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 București.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 05.05.2015.
PREȘEDINTE,GREFIER,
JUDECĂTORIA SECTORULUI 5 BUCUREȘTI – SECȚIA A II-A CIVILĂ
..5, sector 4
DOSAR NR._
Către
JUDECĂTORIA SECTORULUI 4 BUCUREȘTI
Vă facem cunoscut că prin sentința civilă nr. 3334/05.05.2015, pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București în dosarul cu nr. mai sus menționat, ce are ca obiect contestație la executare și suspendare executare silită și privește pe contestatoarea Agenția Națională de Administrare Fiscală și pe intimata B. N. C., s-a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 5 București și s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 București, sens în care vă înaintăm dosarul nr._, având ………. file și dosarul nr._ /a1, având 15 file.
PREȘEDINTE, GREFIER,
F. F. V. S.
JUDECĂTORIA SECTORULUI 5 BUCUREȘTI – SECȚIA A II-A CIVILĂ
..5, sector 4
DOSAR NR._
Către
JUDECĂTORIA SECTORULUI 4 BUCUREȘTI
Vă facem cunoscut că prin sentința civilă nr. 3334/05.05.2015, pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București în dosarul cu nr. mai sus menționat, ce are ca obiect contestație la executare și suspendare executare silită și privește pe contestatoarea Agenția Națională de Administrare Fiscală și pe intimata B. N. C., s-a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 5 București și s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 București, sens în care vă înaintăm dosarul nr._, având ………. file și dosarul nr._ /a1, având 15 file.
PREȘEDINTE, GREFIER,
F. F. V. S.
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 3314/2015. Judecătoria... | Obligaţie de a face. Sentința nr. 3337/2015. Judecătoria... → |
|---|
