Contestaţie la executare. Sentința nr. 2635/2015. Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2635/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI la data de 07-04-2015 în dosarul nr. 2635/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 5 BUCUREȘTI
SECȚIA A II-A CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2635
Ședința publică din data de 07 Aprilie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I. S.
GREFIER: R. L. A.
Pe rol se află soluționarea cererii de chemare în judecată formulate de contestatorul L. D. C., în contradictoriu cu intimata B. T. SA - Sucursala Militari, având ca obiect contestație la executare.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 31.03.2015, fiind consemnate prin încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 07.04.2015, când, în aceeași constituire, a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civilă de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 18.11.2014, sub nr._, contestatorul L. D. C. a formulat, în contradictoriu cu intimata B. T. SA - Sucursala Militari, contestație la executare împotriva dosarului de executare nr. 905/2013, al Biroului Executorului Judecătoresc D. Sahlian, solicitând anularea tuturor formelor de executare, inclusiv a adresei de înființare a popririi și a procesului verbal de cheltuieli de executare din data de 27.11.2014, precum și a procesului verbal de actualizare.
În motivare, contestatorul a arătat că, la data de 31.10.2014, a primit de la SCA M. S. și Asociații încheierea de încuviințare a executării silite și încheierea de înființare a popririi emisă în dosarul de executare nr. 905/2013 de către B. D. Sahlian. Prin încheierea de înființare a popririi i se aducea la cunoștință că a fost începută executarea silită împotriva sa în baza titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr. 7856 din data de 21.06.2006 încheiat cu B. T. SA. În înființarea de poprire se menționează, de asemenea, ca, în termen de 5 zile de la primire, debitorul să consemneze suma reprezentând 1/3 din venitul lunar net, până la încasarea sumei de 3117,08 lei, reprezentând debit actualizat la data de 06.10.2014 și cheltuieli de executare.
Contestatorul a precizat că a încetat raporturile contractuale cu SCA M. S. și Asociații în luna iunie a acestui an. De asemenea, a învederat că nu a primit nici un fel de act de executare până la acest moment, deși executorul i-a comunicat actele de executare la fosta adresă, respectiv ., sector 4, domiciliul actual fiind în București, ., sector 4.
Contestatorul a mai menționat că debitul a fost achitat integral.
Referitor la cheltuielile de executare, contestatorul a apreciat că sunt nejustificat de mari în raport de activitatea depusă de executor, invocând, în susținere, prevederile art. 39 alin. 1 lit. a din Legea nr. 188/2000.
În drept, au fost invocate art. 711, art. 712, art. 713, art. 714 și urm. Cod procedură civilă.
În dovedirea susținerilor sale, contestatorul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, atașând cererii de chemare în judecată, conform art. 150 Cod procedură civilă, actele de executare contestate, precum și foaia de vărsământ ./_/19.12.2014.
Contestația a fost legal timbrată cu o taxă judiciară de timbru de 223 legi, conform chitanței de la fila 19 din dosar.
La data de 31.12.2014, intimata a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației la executare ca neîntemeiată.
În motivare, intimata a învederat, referitor la susținerile contestatorului privind faptul că actele de executare i-au fost comunicate la o altă adresă decât cea la care domiciliază, că debitorul, în mod voit, și-a schimbat domiciliul, fără însă a respecta dispozițiile contractuale dintre el și intimată, în sensul de a aduce la cunoștința băncii schimbarea domiciliului pentru comunicarea corespondenței. Mai mult, nici în cursul procedurii de executare silită de care contestatorul susține că a luat cunoștință, acesta nu a înțeles să aducă la cunoștința executorului judecătoresc faptul că adresa de corespondență s-a schimbat.
În ceea ce privește invocarea faptului că înștiințarea de poprire a fost comunicată SCA M. S. și Asociații, deși contestatorul nu mai deținea calitatea de angajat al acestei societăți, încă din luna iunie 2014, intimata a apreciat că acest aspect nu are relevanță în susținerea contestației la executare, câtă vreme executorul judecătoresc a făcut aceste demersuri ca urmare a informațiilor primite de la instituțiile statului cu privire la angajatorul contestatorului.
Referitor la solicitarea privind anularea procesului verbal de cheltuieli, intimata a învederat că onorariul executorului judecătoresc a fost calculat la valoarea creanței din contractul de credit nr. 7856/21.06.2006 și aceste cheltuieli, aferente dosarului de executare nr. 905/2013, au fost stabilite conform dispozițiilor art. 39 alin. 5 din Legea nr. 188/2000 republicată, OMJ nr. 2550/2006, OMJ nr. 2561/2012.
În drept, intimata a invocat art. 205 Cod procedură civilă.
În apărare, intimata a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
La termenul de judecată de la 17.03.2015, instanța, din oficiu, a invocat excepția tardivității contestației la executarea silită însăși, pe care a unit-o cu fondul cauzei.
În cauză, instanța a administrat proba cu înscrisuri, în cadrul căreia au fost atașate la dosar, conform art. 716 alin. 2 Cod procedură civilă, copii certificate ale dosarului de executare contestat.
Analizând materialul probator administrat in cauză, instanța reține următoarele:
La data de 12.11.2013, intimata B. T. SA – Sucursala Militari București a formulat o cerere de executare silită a debitorului – contestator L. D. C., pentru recuperarea debitului de 1.599,17 lei, în baza contractului de credit nr. 7856/21.06.2006, înregistrată de către Biroul Executorului Judecătoresc Sahlian D..
Prin încheierea din data de 12.11.2013, executorul judecătoresc a dispus, conform art. 664 Cod procedură civilă, înregistrarea cererii și deschiderea dosarului de executare.
Ulterior, prin Încheierea Judecătoriei Sector 5 București din data de 02.12.2013, pronunțată în dosarul nr._/302/2013, a fost încuviințată executarea silită a contractului de credit indicat anterior, ce constituie titlu executoriu, conform dispozițiilor art. 665 Cod procedură civilă.
La data de 13.01.2014, executorul judecătoresc a emis în cauză o încheiere, conform art. 669 Cod procedură civilă, prin care a stabilit cheltuielile de executare la suma de 829,91 lei, compusă din suma de 159,91 lei, onorariul executorului judecătoresc, 300 lei, cheltuieli poștale, 50 lei, cheltuieli de transport, 300 lei, consumabile, 20 lei, taxe de timbru.
În data de 16.01.2014, executorul judecătoresc a emis mai multe adrese de înființare a popririi, asupra conturilor prezente și viitoare ale contestatorului, deținute la terții popriți OTP Bank Romania SA, Credit Europe Bank, Marfin Bank Romania SA, B. Comercială Carpatica SA Sibiu, Bank Leumi, Garanti Bank, Romanian International Bank SA, BC Intesa SANPAOLO Romania SA, B. Românească SA, Procredit Bank SA, B. Comercială Feroviară SA, UniCredit Ț. Bank, Raiffeisen Bank, B. T., B. Millenium SA, B. Comercială Română, ING Bank, în temeiul art. 780 și următoarele Cod procedură civilă, până la concurența debitului total executat silit de 2.429,08 lei.
La aceeași dată, executorul judecătoresc a emis o înștiințare, pe care i-a comunicat-o contestatorului la adresa din București, ., sector 4, la data de 29.01.2014, prin care i-a adus la cunoștință, în temeiul art. 782 alin. 1 Cod procedură civilă, că a procedat la poprirea conturilor sale până la concurența debitului urmărit, comunicându-i, totodată, titlul executoriu, încheierea de încuviințare a executării silite, încheierea privind cheltuielile de executare și adresa de înființare a popririi, în copii.
Ulterior, în data de 15.10.2014, executorul judecătoresc a emis o nouă adresă de înființare a popririi, asupra unei treimi din venitul lunar pe care terțul poprit Baroul București îl datorează contestatorului, până la încasarea debitului total executat silit de 3.117,08 lei, rezultat în urma actualizării debitului principal. În legătură cu această adresă, a fost înștiințat și contestatorul, printr-o adresă emisă în data de 15.10.2014, ce i-a fost comunicată la data de 21.10.2014, la aceeași adresă din București, ., sector 4.
Prin adresa nr._/F/27.10.2014, Baroul București i-a comunicat executorului judecătoresc faptul că Baroul București nu are calitatea de debitor față de contestator, avocații nefiind angajați sau salariați ai baroului, ci liber profesioniști. A arătat că debitorul – contestator își desfășoară activitatea în cadrul SCA M. S. și Asociații.
D. urmare, în data de 27.11.2014, executorul judecătoresc a emis o nouă adresă de înființare a popririi, asupra unei treimi din venitul lunar pe care terțul poprit SCA M. S. și Asociații îl datorează contestatorului, până la încasarea debitului total executat silit de 3.117,08 lei. În legătură cu această adresă, a fost înștiințat și contestatorul, printr-o adresă emisă în data de 27.11.2014, ce i-a fost comunicată la data de 31.10.2014, la aceeași adresă din București, ., sector 4. Având în vedere că data comunicării acestor ultime două adrese către contestator și către terțul poprit rezultă, din dovezile de comunicare, ca fiind 31.10.2014 (conform ștampilei unității de curierat), instanța apreciază că data de 27.11.2014 a fost consemnată eronat în cuprinsul celor două adrese, acestea fiind emise, în mod evident, înainte de data comunicării lor.
Din recipisa de consemnare nr. BREL_/19.12.2014, rezultă că debitorul contestator a achitat suma de 1.600 lei, în contul debitului executat silit.
În drept, instanța reține că dispozițiile legale care guvernează prezenta procedură a executării silite și care au fost invocate anterior, sunt cele ale Codului de procedură civilă în forma în vigoare la momentul formulării cererii de executare, înainte de modificările aduse prin Legea nr. 138/2014, conform dispozițiilor tranzitorii prevăzute de art. 25 alin. 1 Cod procedură civilă.
În temeiul art. 711 alin. 1 Cod procedură civilă, „Împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare”.
Termenul de formulare al contestației la executare este prevăzut de art. 714 alin. 1 Cod procedură civilă, potrivit cu care Dacă prin lege nu se prevede altfel, contestația privitoare la executarea silită propriu-zisă se poate face în termen de 15 zile de la data când:
1. contestatorul a luat cunoștință de actul de executare pe care-l contestă;
2. cel interesat a primit comunicarea ori, după caz, înștiințarea privind înființarea popririi. Dacă poprirea este înființată asupra unor venituri periodice, termenul de contestație pentru debitor începe cel mai târziu la data efectuării primei rețineri din aceste venituri de către terțul poprit;
3. debitorul care contestă executarea însăși a primit încheierea de încuviințare a executării sau somația ori de la data când a luat cunoștință de primul act de executare, în cazurile în care nu a primit încheierea de încuviințare a executării și nici somația sau executarea se face fără somație.
În cauză, contestația la executare are ca obiect executarea silită însăși, având în vedere că debitorul invocă aspecte privind necomunicarea actelor de executare, achitarea debitului sau nelegalitatea cheltuielilor de executare. Prin urmare, aceasta trebuia formulată într-un termen de 15 zile de la data la care debitorul a primit încheierea de încuviințare a executării sau somația ori de la data când a luat cunoștință de primul act de executare, în cazurile în care nu a primit încheierea de încuviințare a executării și nici somația sau executarea se face fără somație, conform punctului 3 citat anterior.
În raport de aceste prevederi legale, instanța va analiza cu prioritate excepția tardivității formulării contestației la executare, invocată din oficiu.
Instanța reține că, deoarece executarea silită se efectuează în cauză prin poprire, primul act de executare ce i-ar fi fost comunicat contestatorului este reprezentat de înștiințarea din data de 16.01.2014, comunicată la adresa din București, ., sector 4, la data de 29.01.2014.
Instanța constată că, începând cu data de 08.08.2006, domiciliul contestatorului s-a schimbat din ., sector 4, București în ., sector 4, București, după cum rezultă din fișa de evidență extrasă din baza de date a Direcției pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor da Date, atașată la fila 118 din dosar, și copia cărții de identitate a contestatorului, de la fila 15 din dosar.
Prin urmare, instanța reține că, la momentul începerii executării silite, contestatorul nu mai domicilia în București, ., sector 4, motiv pentru care comunicările actelor de executare la această adresă au fost efectuate în mod nelegal și nu au putut fi recepționate de acesta.
Intimata a invocat, în susținerea excepției tardivității, faptul că debitorul avea obligația contractuală de a-i comunica orice schimbare de domiciliu, iar neîndeplinirea acestei obligații, fiindu-i pe deplin imputabilă, nu poate atrage nulitatea actelor de executare. Analizând titlul executoriu atașat la dosar, instanța constată că acesta nu cuprinde o astfel de obligație, în sarcina debitorului, de a încunoștința banca nu privire la orice schimbare de domiciliu a sa.
Cu toate acestea, chiar presupunând că debitorul și-a asumat contractual o astfel de obligație, neîndeplinirea ei nu poate produce efecte cu privire la procedura executării silite.
Astfel, actele de executare reprezintă acte de procedură civilă, astfel că, în lipsa unor prevederi speciale contrare din cuprinsul cărții a V-a a Codului de procedură civilă, ele vor fi guvernate de normele de drept comun, din cartea I a codului. Prin urmare, procedura comunicării actelor de executare către debitor nu este guvernată de prevederile contractuale dintre părți, ci de normele generale ale Codului de procedură civilă din materia comunicării actelor de procedură, respectiv de art. 153 și următoarele din cod.
Or, conform art. 155 alin. 1 pct. 6 Cod procedură civilă, comunicarea actelor de procedură către persoane fizice trebuie efectuată la domiciliul acestora, ca regulă generală. Domiciliul persoanei fizice este definit de art. 87 cod civil și, potrivit art. 91 Cod civil, se dovedește cu mențiunile cuprinse în cartea de identitate.
Așadar, în vederea efectuării unei comunicări legale a actelor de executare către contestator, executorul judecătoresc avea obligația de a verifica domiciliul actual al acestuia, la momentul începerii executării silite, cu atât mai mult cu cât acest moment s-a situat la o distanță mai mare de 6 ani de la data încheierii contractului de credit ce constituie titlu executoriu, în cuprinsul căruia contestatorul și-a declarat domiciliul de la momentul respectiv.
Pentru îndeplinirea acestei obligații, executorul judecătoresc avea la dispoziție, potrivit art. 659 alin. 2 Cod procedură civilă, în forma în vigoare la momentul începerii executării silite, posibilitatea de a solicita date privind domiciliul actual al contestatorului de la instituțiile abilitate cu păstrarea evidenței persoanelor fizice.
Deoarece nu și-a respectat această obligație, comunicarea tuturor actelor de executare în cauză către contestator nu a fost efectuată la domiciliul său legal și actual, motiv pentru care aceasta este nelegală.
Instanța mai reține că dispozițiile art. 87 Cod civil, potrivit cu care domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor și obligațiilor sale civile, este acolo unde aceasta declară că își are locuința principală, nu pot atrage o altă concluzie în cauză, câtă vreme declararea domiciliului de către contestator în cuprinsul contractului de credit a fost efectuată în anul 2006, așadar, cu mult timp în urmă, și nu a fost efectuată în scopuri procedurale, pentru a reprezenta o derogare de la art. 155 alin. 1 pct. 6 Cod procedură civilă.
D. urmare, termenul de 15 zile prevăzut de art. 714 alin.1 pct. 3 Cod procedură civilă nu a început să curgă, astfel că prezenta contestație la executare nu poate fi considerată tardiv formulată. Pe cale de consecință, instanța va respinge, ca neîntemeiată, excepția tardivității formulării contestației la executare.
Pe fondul cauzei, analizând apărările invocate de contestator, prin prisma art. 711 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța reține că prezenta contestație la executare este întemeiată, pentru motivele ce urmează:
În ceea ce privește necomunicarea actelor de executare, instanța constată că, în materia executării silite prin poprire, este aplicabil art. 782 alin. 1 Cod procedură civilă, potrivit care Poprirea se înființează fără somație, în baza încheierii de încuviințare a executării, prin adresă în care se va preciza și titlul executoriu în temeiul căruia s-a înființat poprirea, ce va fi comunicată celei de-a treia persoane arătate la art. 780 alin. (1), împreună cu încheierea de încuviințare a executării sau un certificat privind soluția pronunțată în dosar. Despre măsura luată va fi înștiințat și debitorul, căruia i se va comunica, în copie, adresa de înființare a popririi, la care se vor atașa și copii certificate de pe încheierea de încuviințare a executării sau de pe certificatul privind soluția pronunțată în dosar, și titlul executoriu, în cazul în care acestea din urmă nu i-au fost anterior comunicate.
Acest text de lege reprezintă o aplicare specială în materia popririi a art. 666 alin. 1 Cod procedură civilă, potrivit cu care Dacă cererea de executare a fost încuviințată, executorul judecătoresc va comunica debitorului o copie de pe încheierea dată în condițiile art. 665, împreună cu o copie, certificată de executor pentru conformitate cu originalul, a titlului executoriu și, dacă legea nu prevede altfel, o somație. Astfel, în cazul executării silite prin poprire, debitorului nu îi va fi comunicată somația prevăzută de art. 666 alin. 1 Cod procedură civilă. În schimb, pentru că procedura executării silite, precum și titlul executoriu și încheierea de încuviințare a executării silite, trebuie aduse la cunoștința debitorului, o dată cu emiterea adresei de înființare a popririi trebuie să-i fie comunicată acestuia înștiințarea prevăzută de art. 782 alin. 1 teza finală Cod procedură civilă, însoțită de înscrisurile enumerate anterior.
Sancțiunea nerespectării obligației prevăzute de art. 782 alin. 1 ultima teză Cod procedură civilă, de înștiințare a debitorului despre înființarea popririi, este nulitatea executării, și derivă din interpretarea art. 666 alin. 2 Cod procedură civilă. Astfel, potrivit art. 666 alin. 2 Cod procedură civilă, Comunicarea titlului executoriu și a somației, cu excepția cazurilor în care legea prevede că executarea se face fără somație ori fără comunicarea titlului executoriu către debitor, este prevăzută sub sancțiunea nulității executării. Prin urmare, comunicarea titlului executoriu către debitor, precum și a somației când aceasta este prevăzută de lege, sau, în cazul popririi, a înștiințării specifice, este obligatorie, sub sancțiunea nulității.
Nulitatea este relativă, norma ocrotind un interes privat, și, ca atare, poate fi invocată numai de către debitor pe calea contestației la executare, dar este una expresă, astfel că vătămarea se prezumă, potrivit art. 175 alin. 2 Cod procedură civilă, iar debitorul este scutit de a face această dovada vătămării, revenindu-i creditorului sarcina de a face proba contrară, în sensul că lipsa de înștiințare nu i-a produs nici o vătămare.
Astfel, cum s-a reținut mai sus, în cauză procedura de comunicare a înștiințării din data de 16.01.2014 către debitor a fost nelegal îndeplinită, față de schimbarea domiciliului acestuia, motiv pentru care procedura executării silite este lovită de nulitate. Întrucât aceasta a fost invocată de către contestatorul-debitor, ocrotit prin norma legală încălcată, prin prezenta contestație la executare, în termen legal, sancțiunea își va produce pe deplin efectele și, ca atare, trebuie constatată de către instanță.
În ceea ce privește cel de-al doilea motiv al contestației la executare, respectiv nelegalitatea executării silite prin poprire la terțul poprit SCA M. S. și Asociații, instanța reține că, potrivit adresei respectivei societăți de avocatură, atașată la fila 123 din dosar, raporturile de colaborare ale acesteia cu contestatorul s-au derulat, în baza unui contract de colaborare, în perioada 13.07.2010 – 16.06.2014, când au încetat, prin acordul părților, conform actului adițional din data de 13.06.2014. În urma încetării acestor raporturi de colaborare, prin Decizia Baroului București nr .1387/30.06.2014, a fost aprobată cererea contestatorului de exercitare a profesiei de avocat în cadrul unui cabinet individual de avocat, în baza prevederilor Legii nr. 51/1995.
Conform art. 780 alin. 1 Cod procedură civilă, Sunt supuse urmăririi silite prin poprire sumele de bani, titlurile de valoare sau alte bunuri mobile incorporale urmăribile datorate debitorului ori deținute în numele său de o a treia persoană sau pe care aceasta din urmă i le va datora în viitor, în temeiul unor raporturi juridice existente. De asemenea, în condițiile art. 732 alin. (1), pot fi poprite și bunurile mobile corporale ale debitorului deținute de un terț în numele său. Din acest text de lege, rezultă că pot fi executarea silită prin poprire poate fi derulată numai în condițiile unor raporturi juridice preexistente, dintre debitor și terțul poprit, în baza cărora acesta din urmă să îi datoreze debitorului niște sume de bani.
În cauză, la momentul emiterii adresei de înființare din data de 27.11.2014, privind înființarea popririi asupra sumelor de bani datorate contestatorului de terțul poprit SCA M. S. și Asociații, între cele două persoane nu mai existau raporturi juridice, în baza cărora terțul poprit să-i datoreze debitorului sume de bani. Nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 780 alin. 1 Cod procedură civilă, executarea silită prin poprire derulată cu privire la terțul poprit SCA M. S. și Asociații este lovită de nulitate, astfel că și acest motiv invocat în susținerea contestației la executare de către contestator este întemeiat.
Faptul că, în evidențele Baroului București nu a fost înregistrată încetarea colaborării dintre terțul poprit și contestator, după cum rezultă din adresa acestei instituții atașată la fila 58 din dosar, nu poate înlătura sancțiunea nulității popririi reținută anterior. Deși în cauză nu s-a dovedit motivul pentru care Baroul București nu a luat act de încetarea acestei colaborări, se poate reține că, și în ipoteza în care o astfel de situație a fost cauzată de către contestator, care nu și-ar fi îndeplinit obligația de a înștiința baroul cu privire la încetarea respectivei colaborări, poprirea înființată în cauză trebuie considerată nelegală. Această soluție se impune din prisma faptului că terțul poprit nu poate fi, sub nicio formă, grevat de obligația de a achita pentru debitor niște sume de bani, pe care nu i le datorează, din cauza faptului că acesta nu și-a îndeplinit eventuale obligații de a înregistra la instituțiile aferente schimbarea modalităților de exercitare a profesiei.
În ceea ce privește apărările contestatorului privind achitarea debitului executat silit, instanța reține că acestea sunt neîntemeiate, achitarea debitului principal, în cuantum de 1.599,17 lei, fiind efectuată, conform foii de vărsământ de la fila 16 din dosar, în data de 19.12.2014, așadar după înregistrarea dosarului de executare pe rolul Biroului Executorului Judecătoresc D. Sahlian, din data de 12.11.2013 și după emiterea celorlalte acte de executare în cauză. Într-o atare situație, contestatorul-debitor, culpabil de neachitarea debitului executat silit, va fi executat silit în continuare, pentru sumele reprezentând cheltuieli de executare, conform art. 669 alin. 2 Cod procedură civilă, potrivit cu care Cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite sunt în sarcina debitorului urmărit, în afară de cazul când creditorul a renunțat la executare, situație în care vor fi suportate de acesta, sau dacă prin lege se prevede altfel. De asemenea, debitorul va fi ținut să suporte cheltuielile de executare stabilite sau, după caz, efectuate după înregistrarea cererii de executare și până la data realizării obligației stabilite în titlul executoriu, chiar dacă el a făcut plata în mod voluntar. O astfel de situație nu va fi incidentă în cauză, însă, în virtutea faptului că procedura de executare silită este lovită de nulitate pentru motivele analizate anterior.
Avându-se în vedere considerentele anterioare și soluția de anulare a actelor de executare ce va fi pronunțată în cauză, instanța nu va mai analiza cuantumul cheltuielilor de executare stabilite de executorul judecătoresc, încheierea de stabilire a acestora fiind oricum lovită de nulitate.
În consecință, în temeiul art. 719 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța va admite contestația la executare formulată de contestatorul L. D. C. împotriva intimatei B. T. SA – Sucursala Militari și va anula actele de executare întocmite în dosarul de executare nr. 905/2013 al Biroului Executorului Judecătoresc Sahlian D..
În temeiul art. 453 alin. 1 Cod procedură civilă, constatând culpa procesuală a intimatei, care va pierde prezentul proces, instanța o va obliga pe aceasta la suportarea cheltuielilor de judecată efectuate de contestator, respectiv suma de 1223 lei, formată din suma de 223 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru, și suma de 1000 lei, reprezentând onorariu avocațial, dovedit prin chitanța nr. 39/15.12.2014, atașată la dosar.
Contrar solicitării intimatei, instanța nu va face aplicarea art. 451 alin. 1 Cod procedură civilă și nu va reduce onorariul avocațial inclus în cheltuielile de judecată, apreciind că suma de 1000 de lei este proporțională, atât cu activitatea desfășurată de reprezentantul convențional al contestatorului în cauză, precum și cu valoarea și complexitatea litigiului. Mai exact, instanța reține acesta s-a prezentat la două termene de judecată și a susținut în mod corespunzător contestația la executare a contestatorului, iar onorariul avocațial perceput nu este unul exagerat de mare, pentru a fi necesară reducerea sa.
Prin urmare, intimata va fi obligată să achite contestatorului suma totală de 1223 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția tardivității formulării contestației la executare, invocată de intimată, ca neîntemeiată.
Admite contestația la executare formulată de contestatorul L. D. C., CNP_, cu domiciliul în București, ., sector 4, în contradictoriu cu intimata B. T. SA SUCURSALA MILITARI, CUI_, cu sediul procesual ales în București, ., sector 3.
Anulează actele de executare întocmite în dosarul de executare nr. 905/2013 al Biroului Executorului Judecătoresc Sahlian D..
Obligă intimata să achite contestatorului suma totală de 1223 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Executorie.
Cu apel care se depune la Judecătoria Sector 5 București în termen de 10 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 07.04.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
I. S. R. L. A.
Red. Jud. I.S. / 4 ex. / 25.06._
| ← Acţiune în constatare. Sentința nr. 2562/2015. Judecătoria... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 2553/2015. Judecătoria... → |
|---|
